Maria a fost un copil foarte independent de mica. Vrea sa faca totul singura si este destul de incapatanata.
Toate bune ca e asa. Dar ce ma fac cu dorul de imbratisarea ei dulce si de pupicii magici cand ea o face doar cand vrea si prea putin pentru cat dor am eu.
Duminica voiam sa o pupicesc mult. Mi-a spus scurt ca face un puzzle si nu are timp atunci.
Asta se traducea prin ‘asteapta sa am eu chef’.
M-am uitat lung la ea si la Alexandru (care e ceva mai darnic cu imbratisarile) si ii intreb:
‘Cum facem scumpii mei. Inima mea vrea sa vorbeasca cu inimile voastre?’
Foarte mirata si serioasa sa intoarce Maria la mine:
‘Mami, cum vorbesc inimile intre ele?‘
Zambesc si le explic:
‘Cand voi ma imbratisati inima voastra se lipeste de inima mea si stau si ele de vorba. Au atatea sa isi spuna. Inimile vorbesc prin imbratisari. Imbratisarile vindeca tristetea, supararea, furia si aduc zambete!’
S-au uitat sceptici si Maria si Alexandru la mine apoi au venit pe rand cu bratele deschise. Am primit cele mai bune imbratisari. Erau atat de amuzanti cum incercau sa isi lipeasca perfect inima lor de a mea.
Voi stiti ca inimile vorbesc intre ele? Si mai ales ca au atatea sa isi spuna?
Multa grija si iubire!
