Şcoala ideală este o şcoală care se adaptează nevoilor, aşteptărilor dar şi aspiraţiilor fiecărui copil în parte, indiferent de abilităţi.
Este o şcoală unde copiii vin cu plăcere pentru că ştiu că în fiecare zi vor află lucruri interesante, dar mai ales pentru că se simt în siguranţă (fără bullying), se simt valorizaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac, nu judecăţi pentru ceea ce nu ştiu.
Școala ideală are multe spaţii deschise şi colorate, cu zone pentru studiu individual sau lucru în echipă.
Școala ideală NU dă teme pentru acasă, ci respectă timpul copilului de a NU face nimic.
În școala ideală copiii și profesorii sunt respectați și împreună colaborează printr-o comunicare deschisă.
Care dintre aceste sisteme se apropie cel mai mult de școala ideală?
Ce este sistemul Montessori?
A fost inițiat de Maria Montessori, prima femeie care a practicat medicina în Italia.
Metoda Montessori este o metoda prin care copiilor li se creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual, emoțional, fizic și intelectual, ca membri ai unei familii, ai unei comunității și ai Universului.
În metoda Montessori profesorul este mai mult un ghid care îi îndruma pe copii , lasandu-le libertatea de a învăța singuri. El are rolul de a stimula activitatea copiilor, aratandu-le cum să folosească obiectele.
În timpul lecțiilor, cuvintele și gesturile excesive sunt evitate, accentul fiind pus pe înțelegerea a ceea ce se prezintă.
Lecțiile care sunt predate sunt alese în funcție de nevoile copiilor, iar ele se pot schimba în funcție de evoluția acestora. Profesorul intervine în activitatea unui elev doar atunci când acesta are nevoie de ajutor sau îi deranjează pe ceilalți.
Dacă un copil greșește nu este corectat, ci este pus să reia ceea ce lucrează considerandu-se că mai are nevoie de timp pentru a învăța conceptul respectiv. Educatorul NU domină copilul, ci încearcă să îi fie aproape și să îl directioneze delicat spre lucrurile pe care trebuie să le învețe.
Această metodă îi învață să respecte diferențele individuale, încurajează interacțiunea socială dar și educarea întregii personalități.
Sistemul Montessori este răspândit în întreaga lume, fiind aplicat atât în școli publice cât și în școli private.
Clasele Montessori la grădiniță se împart în 2 grupe: 1-3 ani și 3-6 ani. Astfel că, eterogenitatea vârstelor este crucială: copiii învață unii de la alții, se îngrijesc unii de alții și ajută la eliminarea obstacolelor care ar aparea dacă vârstele lor ar fi foarte apropiate. Copiii capătă mai multă autonomie și sunt mai puțin dependenți de educatoare.
Definitoriu în Montessori este lucrul individual. Zilnic există trei ore de lucru individual, în care copiii sunt ghidați de educatoare și îşi aleg materialele cu care lucrează. Nu există o pauză generală, cum este în mod tradiţional, ci fiecare copil îşi stabileşte propriul orar de învăţare.
Ce este sistemul Waldorf?
Sistemul Waldorf a fost inițiat de Rudolph Steiner la începutul secolului xx.
În sistemul Waldorf lipsește manualul unic, astfel profesorul are o legătură directă cu copiii, iar aceștia învăța să se informeze din mai multe surse.
În școala Waldorf important este ritmul, ce are un rol important în educarea voinței.
Se urmărește ritmul unei ore, al unei zile, al unei luni și al unui an. Ritmul orei este împărțit în: partea ritmică (ce solicită voința copilului), partea cognitivă (intelectul) și partea de povestire (ce se adresează simțirii). Totul se desfășoară în primele 2 ore ale cursului.
Un astfel de sistem permite ca întreaga ființă a persoanei educate să fie abordată și nu doar partea de intelect.
Ritmul zilei permite studierea materiilor cu caracter intelectual în prima parte a acesteia, iar în partea doua să se ocupe de partea artistica și practică.
Ritmul lunii este împărțit în module de 2-4 săptămâni în care zilnic, între 8 și 10 dimineața se studiază materiile principale (română, matematică, istorie, biologie etc). Modulele poartă denumirea de epoci.
Școala Waldorf își dorește să ofere o educație echilibrată așa că ies în evidență cursurile artistice și practice. Se oferă fiecărui copil ceea ce i se potrivește intervenind totuși și cu preocupări în acele domenii în care el nu are înclinație, pentru o educație completă. Cursurile artistice sunt importante și în faptul că le educă stările sufleteşti, iar elevul traieste propria viziune, dezvoltându-şi abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală.
În Școala Waldorf directorul ia decizii împreună cu consiliul profesoral cu care se întâlnește săptămânal. Aceștia discută ce și cum predau și mai ales ce temă funcționează sau nu. Sunt teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toată lumea ca o mare familie.
Tot aici sunt discutați fiecare elev în parte, îndeosebi cei care au nevoie de mai multă atenție din partea întregului corp profesoral.
Ce este sistemul Step by Step?
Este o metodă alternativă dezvoltată în SUA ce a ajuns și la noi în țară încă din 1994 și este aplicata in grădinițe sau scoli.
Se bazează pe teoriile unor pedagogi celebri, precum Jean Piaget, Eric Erikson şi LS Vâgotsky şi pleacă de la ideea că cei mici învaţă activ, acumulând permanent informaţii despre lumea înconjurătoare, prin joc.
Educatoarele învaţă cum să folosească principiile Step by Step, cum să dobândească o atitudine de respect faţă de copil şi cum să comunice şi că lucreze cu familiile copiilor, adesea invitate la clasă, astfel încât să construiească un parteneriat real.
Programul Step by Step se face respectând curriculum-ul naţional pentru învăţământul primar.
Metoda Step by Step abordează toate aspectele dezvoltării ca pe un întreg şi nu ca pe fragmente disparate, incluzand elaborarea de proiecte, învăţarea prin descoperire, muncă în echipă, discuţii de grup, excursii pe teren, invitaţi în clasă – adeseori părinţi.
În programul Step by Step, elevul este apreciat pentru ceea ce ştie, fiind valorizate calităţile sale, cunoştinţele dobândite şi aptitudinile, priceperile şi deprinderile de care dă dovadă. Se încurajează relaţiile de cooperare între copii, concurenţa nefiind considerată ca fiind constructivă pentru vârsta şcolară mică.
La sfârșitul fiecarui an fiecare copil este apreciat şi încurajat, având convingerea că este ‘bun la ceva’. Ideea ierarhizării elevilor şi a acordării de premii a fost înlocuită cu acordarea de distincţii pe arii curriculare.
Învățarea individuală reprezintă un aspect important al programului Step by Step, doarece copilul învaţă astfel să îşi asume alegerile, să lucreze independent şi învăţând să fie responsabil, pregătindu-se de fapt pentru viitor.
Metoda Step by Step este centrată pe copil, ce vine în spijinul nevoilor, intereselor şi aptitudinilor fiecăruia. Un principiu de bază este şi implicarea activă a părinţilor.
Ce este sistemul românesc?
În structura sistemului naţional de învățământ cel preşcolar (3-6 ani) cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.
Alături de nivelul antepreşcolar (0-3 ani), învăţământul preşcolar face parte din educaţia timpurie.
Idealul educaţional al sistemului de învăţământ românesc are ca finalitate ‘dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome.’
Accentul se pune pe: metoda proiectelor, învăţarea prin joc, munca în echipă, experiment, explorarea, asigurând copiilor libertatea de a se exprima, de a alege, creând situaţii cât mai diverse de învăţare.
Activitatea copiilor de grădiniţă nu este apreciată prin calificative sau note, la această vârstă încurajându-se formarea imaginii pozitive de sine, încrederea în forţele proprii, sublinierea progresului fiecărui copil în funcţie de propriul ritm. Este nevoie de implicarea activă a părinţilor pentru a intensifica colaborarea dintre grădiniţă şi familie.
In grădiniţele de stat părinţii contribuie doar pentru acoperirea cheltuielilor cu hrana copiilor de la grădiniţele care au această facilitate, restul fiind oferit gratuit.
În sistemul românesc se pune mare accent pe sistemul de evaluare (iniţială, formativă, sumativă). Portofoliile copiilor stochează toate datele semnificative pentru copil, progresele sau regresele înregistrate, măsurile adoptate, rezultate concrete ale muncii preşcolarilor (lucrări, creaţii, fişe de lucru individual etc.).
Ce este sistemul danez?
Metoda daneza înseamnă că profesorul îl lasă pe copil să descopere, să facă alegeri şi să rişte.
În sistemul danez totul este foarte bine organizat pe arii de stimulare iar copiii nu simt că primesc ordine sau indicaţii. Ei merg să exploreze o anumită zonă dar zona aceea se află acolo pentru că era deja pregătita. Fiecare copil are anumite nevoi de dezvoltare pe anumite paliere.
Regula numărul unu este că elevul trebuie să vină cu plăcere la şcoală.
Fericirea danezilor este în strânsă legătură cu educaţia şi metodele pe care le folosesc: încă de la primul contact cu mediul şcolar, interesul major vibrează în jurul fericirii copiilor.
Sistemul de învăţământ danez pune accent pe descoperirea din timp a abilităţilor fiecărui elev în parte, la care adaugă responsabilitate şi angajament, arată experţii.
Învăţarea nu se face prin teorie, ci prin experienţă.
Cuvintele cheie ale sistemului de educaţie danez sunt: autonomie, participare, responsabilitate, încredere, stare de bine şi fericire.
Totul este conceput astfel încât să fie evitate situaţiile stresante atât pentru pentru elevi, profesori sau directorul de şcoală.
Evaluările principale se bazează pe discuţii libere şi proiecte.
Un alt mod de a crește: Educația în natură!
Eu am ales pentru Maria și Alexandru educația în natură (un concept tot mai căutat în ultima vreme).
Ca sistem educațional cei de la grădinița picilor mei merg pe programa românească aplicată într-un mod diferit.
Educația în natură înseamnă că 80% din activitățile pe care le fac sunt afară în aer liber, într-un spațiu imens dar controlat.
Copilul este respectat iar procesul de învățare are lor prin jocuri ce îl ajută să se dezvolte individual dar și într-un grup.
Am ales cea mai verde grădiniță de la noi din țară, care deși pare nu este doar un mare loc de joacă, ci și un spațiu educativ, în care personaliatea copiilor se dezvoltă complet, armonios și liber. Este cadrul ideal pentru dezvoltarea cognitivă, emoționala și fizică.
Multe studii arată că în aer liber copiii se dezvoltă cel mai bine având o imunitate mai puternică, fiind mai creativi, cu o imaginație mai bună, mai puțini stresați și ajung să arate mai mult respect față de ceilalți, ei înșiși și natură.
Curtea grădiniței a fost structurată în domenii de activitate ce urmează curicculum: zona specifică dezvoltării limbajului și a comunicării, zona de științe, zona de activități sportive, zona de creație, zona de muzică, zona de cunoașterea mediului înconjurător, zona de dezvoltare personală și socializare.
Fiecare dintre aceste elemente este special conceput să stimuleze toate tipurile de inteligență.
Atenție!!
Psihologii vă recomandă să alegeți sistemul unei grădinițe în funcție și de scoala pe care o va urma după, altfel copilul poate fi bulversat și se va adapta greu.
Voi ce ați ales pentru copiii voștri?
Multă grijă și iubire!
