De s-ar face ziua de 30 ore sau măcar de mi s-ar înmulti mâinile sau….
Copiii cresc și totuși timpul se înjumătățește. Cam asta simt de aproape o lună de când NU mai am timp de nimic. Alerg în toate părțile și parcă nu reușesc să duc la bun sfârșit ce încep.
V-am mai spus că eu sunt o tipă organizată…doar că de 2 săptămâni s-a dus naibii toată organizarea mea. Casa este un dezastru și nu reușesc să ajung la zi cu aranjatul, am 3 proiecte începute și nu am timp să le continui, întâlnirile le mai ămân când nu ajung unde îmi propun.
Un singur lucru e constant: joaca cu copiii. De la ea nu mă abat nici dacă ia foc casa.
Îmi scria o mămică zilele trecute că ea nu are timp să se joace cu copiii când are de mers la serviciu, de făcut mâncare (câte 2 feluri), să spele, să calce, să facă curat, să strângă jucării și cum de tot dau sfaturi ca părinții să se joace, că ea nu are timp.
Eu muncesc de acasă și deși din anumite perspective pare locul de vis, adevărul este că realitatea e alta. Cum vă închipuiți că este scrisul cu copiii acasă? Pai nu este atunci când ei sunt treji. Abia îmi aud propriile gânduri de cântecelele și chiuiturile lor și de veșnicul ‘Mamaaaaa!!’. D’apoi să scriu… așa că scriu când dorm, pe pilot automat, încercând să o fac coerent. Greșesc? Uhuu și încă de câte ori nu mi s-a atras atenția. Nu mă supăr, doar eu știu cât de chiauna sunt, încercând să îmi adun gândurile ce sunt în pauză, împrăștiate.
2 feluri de mâncare?? Abia dacă reușesc să fac unul iar în multe zile, le fac paste cu diverse sosuri, budinca de orez iar soțul mănâncă roșii cu brânză și ceapă, de fapt mâncăm, că e și cina mea. Ce bine că mă iubește!
Strâns jucării? De ce să la mai strâng când copiii le duc la loc după o oră?
Joaca cu ei? Ei da…joaca este zilnică, fără excepții. De ce? Este cea mai importantă din dezvoltarea unui copil.
Copiii mei nu își vor aduce aminte nici de cât de curat era în casă, nici de câte feluri de mâncare le găteam și nici cât de bine scria mama. Copiii mei își vor aduce aminte de tumbele pe care le fac cu mine, de plimbările din parc, de alergatul după pisici, de salutat câinii vecinilor, de dat în leagăn la mami în brațe (o să îl rupem într-o zi, clar). Pentru ei mama este centrul Universului.
M-am hotărât ca de mâine să mai fac câte ceva. Câte? Nu știu. O să văd cât timp am.
Dragi mămici lăsați alergatul nebun după casa perfectă și jucati-va cu copiii! Azi! Mâine vor crește și nu îi veți mai prinde.
A cui mai e casa un haos?
Multă grijă și iubire!
