Am fost plecata intr-o singura tabara in aceasta viata. Aveam 6 ani si un pic si am plecat la munte 7 zile. Singura, adica fara fratele mijlociu. Cel mic abia venise pe lume.
Eu am fost un copil foarte sociabil. Prea sociabil (daca exista asa ceva). Ma imprieteneam cu oricine foarte repede. Inca de mica imi placea sa stau mai mult cu adultii decat cu copiii. Simteam ca am mai mult de invatat. Ma lipeam cu usurinta de fetele cu 10 ani mai mare ca mine pe care le luam model, pentru o scurta perioada.
Mi-a placut mult sa ma joc in natura si spre deosebire de fratele mijlociu caruia nu ii placea deloc sa se murdareasca, eu veneam acasa ca un mic purcelus.
Cand mi- povestit mama de tabara excat asta mi-a punctat, ca sunt copii de toate varstele. Copiii mai mari de 14 ani aveau in responsabilitate cate un pici de 6, 7 ani.
Am fost foarte entuziasmata cand mi-am cunoscut ‘partenera’.
Am luat-o de mana si nu am mai vrut sa ii dau drumul. Dormeam cu ea in camera si cumva ea trebuia sa supravegheze ceea ce fac.
Prima palma…
A fost bine prima zi, eu eram fericita. Cosmarul a început a doua zi cand dupa o ploaie crunta m-am dat pe tobogan si am ajuns cu fundul intr-o baltoaca.
Cand partenera mea m-a vazut m-a luat de mana si m-a dus in camera, sa ma schimbe. Doar ca schimbatul a venit si cu prima palma zdravana peste fata si urlete ca ea nu sta sa spele dupa un tanc. Apoi mi-a pus detergentul in brate si m-a pus sa frec pantalonii in chiuveta.
A doua zi am cazut intr-o groapa. De data asta nu am mai primit o palma, ci doua si un tras zdravan de par.
In cele 7 zile am frecat multi pantaloni, sosete si am primit palme cu nemiluita.
Plângeam in fiecare seara in perna pana adormeam. Nu puteam sa spun nimanui pentru ca ma ameninta ca voi primi si mai multa bataie.
Nu am stiut ce este bataia si frica pana in aceasta tabara. Cum am ajuns acasa i-am spus mamei tot, dar abia la cateva zile, tot de frica. Multa vreme am facut pipi in pat si aveam cosmaruri. Nu am mai plecat niciodată in tabara, doar in excursii de 3 zile, prima dupa aceasta experienta fiind la 13 ani si a fost magnifica.
Nu imi doresc sa transmit copiilor frica mea. La aceasta varsta singurii cu care ar pleca in tabără ar fi colegii de la gradinita si implicit personalul de acolo. La noi nu se organizeaza astfel de tabere, deci sunt linistita macar pana la scoala, cand vom vedea ce vom decide impreuna.
Cand este cea mai potrivita varsta?
Cand decideti voi in functie de:
1.Varsta si dezvoltarea lui,
2.Timpul plecat si locatia
3.Distanta de casa
4.Oamenii cu care pleaca
5.Scaun auto in autocare
Voi ce experiențe ati avut?
Multa grija si iubire!