Saptamana trecuta am ramas luni doar cu Maria acasa.
A fost linisteee. Ne-am bucurat una de alta cat am putut de mult.
A fost super incantata ca sta ‘doar’ cu mami acasa si ca este doar a ei.
De dimineata m-a rugat sa ii fac o ‘casuta’.
I-am strans doua scaune si impreuna cu fotoliul le-am acoperit cu o paturica. Si-a dus acolo cateva perne si cateva jucarii, asa ca mare parte din timp acolo si-a petrecut-o.
Eu? Mi-am baut cafeaua fara sa traga nimeni de mine, fara sa aud certuri si fara sa imi stea cineva in brate.
Incredibil, dar da, cateodata vreau asta!
La un moment dat a venit langa mine pe canapea, eu imi scriam articolul, si a improvizat un telefon. Ma uitam la ea pe furis, nu o puteam deranja pentru ca se rusineaza, si o vad cum incepe sa vorbeasca la ‘telefonul ei’ cu frati-su dus la gradinita.
Deci, ii era dor… Abia dupa somnul de pranz a inceput sa ma intrebe ‘Dar Alexandru cand ajunge?’.
Ieri, soarta a facut ca Maria sa se intoarca la gradinita si Alexandru sa mai stea o zi cu mine acasa. Azi s-a ntoars si el.
Parca sunt frati. A cerut aceleasi jocuri ca si sora-sa.
Ziua in mare s-a repetat, eu putand sa imi fac lucurile in liniste, dar primind imbratisari la discretie.
Ce am observat?
Viata mea a fost tare simpla doar cu un copil acasa. Si a fost linisteeeeee. Linistea pe care eu nu o am niciodata cand sunt amandoi.
Dar nu atat de fericita pentru ei ca atunci cand sunt impreuna.
Amandoi au intrebat unul de celalalt. Amandoi s-au imbratisat de mama, mama cand s-au reunit si si-au spus un ‘Mi-a fost dol de tine’.
Amandoi au fost mai tristi desi erau declarativ fericiti ca sunt doar cu mami.
Viata cu un copil e mai simpla pentru parinte, dar indiscutabil mai frumoasa cu un frate.
Sau cel putin la noi asa e…
La voi cum stau lucrurile?
Multa grija si iubire!
