Mi-am jurat inca de atunci sa nu uit acel sentiment cand voi fi parinte pentru a ma juca cat mai mult cu ai mei copii.
Ador sa ma joc cu ei.
Mi se pare extraordinar sa ma pot juca ca un copil lipsit de griji.
Mi se pare extraordinar ca ai mei copii sa ma invite in viata lor minunata.
Mi se pare extraordinar sa fiu parte din sufletelul lor, caci sufletul copiilor sta in joc.
Dar cand nu dorm…. imi este atat de greu sa ma bucur de orice. Sa ma bucur de jocul lor. Sa ma bucur de nazdravaniile lor. Sa ma bucur de zambetele lor.
In primele luni oricat de mult ne-am dori sigur pierdem ore bune de somn in fiecare seara.
Si uite asa ajungi in ‘transa de mamica’ atunci cand functionezi pe pilot automat, fara sa stii de multe ori cum ai ajuns dintr-o parte in alta.
‘Transa de mamica’ te impiedica sa vezi lucrurile cu liniste si relaxare, astfel ca cei mici au de suferit.
In loc sa vada un zambet pe chipul mamei, vad un cascat lesinat. In loc sa te joci fotbal cu copilul ii spui sa se joace singur caci tu esti prea obosit. In loc sa imparti imbratisari cat e ziua de lunga, il grabesti sa se imbrace/sa manance/sa mearga etc.
Se spune ca in inchisori cea mai grea forma de tortura era sa ii priveze de somn pe detinuti. Ca mame, am rezista cu brio 😉
As fi o mama perfecta daca nu mi-ar fi SOMN!
Voi?
Multa grija si iubire!
