Cateodata si taticii lucreaza cu cele mai simpatice ajutoare. Sau asa credem noi. Cand eram mic si mie imi placea sa merg la tata la birou. Carui copil sa nu ii placa? Tot timpul visam ca la reale expeditii de cercetare si imi placea sa imi imaginez ca vom face tot felul de lucruri. Nu stiu cat de mult le place altor parinti sa mearga cu copiii la birou…
Ieri, mi-am luat copiii la birou toata ziua cu planul concret de a se distra ei si de a lucra eu. Am avut emotii dar mi-am spus ca, cu o strategie clara voi reusi imposibilul. Saptamana aceasta am avut cateva zile de concediu, iar Maria si Alexandru au stat acasa de la scoala de vara. Cum ieri Ana a fost la conferinta, am zis ca mai bine ii scot din casa, decat sa stam in acelasi loc. Si asa m-am pregatit pentru prima expeditie de o zi cu cei mici.
Copiii sunt intotdeauna interesati de spatii pe care sa le poata descoperi.
Miercuri dis de dimineata, ne-am pus toti in masina. Bebe Achim s-a distrat cu Bubu acasa toata ziua. Am lasat-o pe Ana la conferinta (fericire ca evenimentul ei era in drumul meu spre birou si ca nu trebuia sa strabat Bucurestiul). Am ajuns la birou pe la 8 si ceva. Ce sa mai, am deschis biroul, pentru ca nu mai era nimeni ajuns. Copiii isi luasera micul dejun acasa iar eu pregatisem bagajul pentru toata ziua cu tot ce aveam nevoie. Totul a fost planificat in cel mai mic detaliu luand in considerare programul copiilor dar si cat de repede se plictitsesc. Am avut ceva de facut pentru ei pentru fiecare calup de cate o ora. Am luat de asemenea si gustari pentru pauzele de rontait si chiar si cele necesare pentru somn.
Cat mi-am baut cafeaua, Maria si Alexandru au cautat prin fiecare colt sa vada daca gasesc vreo comoara, practic s-au familiarizat cu mediul inconjurator si au explorat de buna voie si fara mine. Restul diminetii l-au impartit intre colorat, citit povesti singuri si cu colegii, stat la povesti cu cine prindeau la interval despre esentele vietii, alergat prin curtea interioara dar mai ales tras de urechi pe Merlin, catelul unui coleg. O piticanie de catel simpatica foc care nu zicea nici pas. Nu cereti poze cu el, ca deja m-a certat Ana ca nu am facut si pentru ea.
Dar cel mai important este ca au avut liber la desenat si lipit pe pereti. Un perete intreg din sticla care se poate sterge foarte usor si pe care de fapt il folosesc eu pentru schitele mele, pentru ca da si mie imi place sa scriu pe pereti. S-au mai disstrat pe peretele magnetic pe care au prins tot felul de obiecte metalice. Atat doar, ca Alexandru in loc sa stearga cu buretele pe care i l-am dat, a sters cu mana, astfel ca a plecat seara Omul Verde. Au fost 3 ore pline cu activitati mici in care ma includeau cand aveau nevoie de mine, in rest au fost total independenti sub supravegherea mea si a colegilor mei.
La pranz ca un tata responsabil ce sunt, am comandat o pizza pentru ei si au adormit bustean pe canapeaua extinsa dintr-un birou gol. Am avut 2 ore de liniste astfel incat eu sa imi rezolv mai multe taskuri pe care le aveam pe lista mea de acasa.
Dupa masa au avut alte activitati care sa ii tina ocupati tot in seturi de cate o ora printre care si vizionarea pentru a mia oara a Elsei dar de data asta pe un perete cu o proiectie imensa, ceea ce a dus cu usurinta la ora la care a ajuns Ana la noi si i-a putut prelua pentru inca o jumatate de ora.
Daca as repeta experienta si sa imi iau copiii la birou? Da!
Asa cum a declarat Ana seara ‘i-am gasit linistiti si calmi, insemna ca au fost fericiti’. Nu stiu cum sunt altii dar ai nostri cand sunt agitati inseamna ca ceva nu le-a placut. In concluzie planul meu a functionat in parametri optimi. Eu am reusit sa imi pun in ordine aproape toata lista de taskuri, copiii s-au distrat intr-un mediu nou si ne-am apropiat intr-un context inedit pentru ei.
Domnii vostri si-au luat vreodata copiii la seviciu? Va recomand! E o experienta frumoasa atat pentru copil cat si pentru tata!
Sotu’ Zanei
