Inainte de a avea copii imi propusesem ca ei sa doarma in patutul lor in camera lor si eu sa fug la ei ori de cate ori au nevoie. Unul dintre motive era ca eu dorm pe burta, iar dupa lungile sarcini abia asteptam sa imi reiau locul in pat in pozitia preferata. Acum, cateodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, sau nu mereu.
Maria a dormit in patutul ei dupa primele trei saptamani, timp in care a dormit cand cu mine cand cu sotul. De fapt nu dormeam. O supravegheam! Nu, nu suntem chiar asa disperati, doar ca a iesit din spital cu un puternic icter, iar medicii ne-au cam speriat ca trebuie sa o supraveghem si sa ii urmarim orice schimbare. Asa ca cand dormeam eu cand sotul, iar celalalt o supraveghea pe micuta de 2,700 kg.
In primele trei luni adormea in brate la mine sau la Alex in balansoarul de care v-am mai povestit. Desi e leita ta-su, Maria a dormit din a doua luna doar in pozitia preferata a mamicii, pe burta. Asa ca bubulina noastra adormea pe noi pe burtica in pozitia broscutei, iar eu o miroseam si o pupaceam si doar cand amorteam o puneam in pat.
Din luna patra am mutat-o in balansoarul ei de bebe. La 7 kg ale ei imi rupea spatele. A adormit in el pana in luna 11-a cand tati a zis ca e cazul sa renuntam la balansoar si sa o invatam sa adoarma langa noi in pat. Asa ca am inceput sa o iau la noi, sa o pun langa mine, sa ii dau lapticul si apoi sa o mangai pe spate pana adormea. In primele saptamani dura si o ora toata treaba, apoi ajunsesem la 20 minute. Dupa ce adormea o mutam in patutul ei. Am vrut sa o obisnuim asa si in ideea ca eu ramasesem insarcinata si nu as fi putut sa o adorm leganata.
Inainte sa vina Alexandru pe lume, cu vreo 2 luni inainte, am mutat-o din camera ei (fiind totul pregatit de bebe si unisex ca si culori, am zis ca il vom tine pe Alexandru acolo) in celalalt dormitor care pana atunci fusese camera de oaspeti. Noroc ca avem 3 dormitoare, altfel unul venea cu noi sigur. I-am luat un pat mic de inaltime, special de copii +2 ani (ea avea un an jumate), cu extra protectie ca sa nu cada din pat si de 1.80 m lungime sa incapem langa ea. I-am decorat peretele cu papadii si i-am luat un covor vesel cu fluturi.
Si acum adoarme cu mine sau tati, isi bea lapticul in pat, apoi ii spunem rugaciunea (am spune si povesti dar rar are chef de ele), o iau in brate si adoarme. Procesul este intre 15-30 minute, depinde de cat este de obosita. Apoi o las acolo si ies. Ori de cate ori are nevoie noaptea ma duc la ea. Nu am lasat-o niciodata sa planga sa nu merg la ea. A plans foarte rar pentru ca stie ca atunci cand ma cheama merg la ea.
Nu cred ca ingerasii nostrii ar trebui sa adoarma singuri multa vreme, de fapt eu voi renunta sa ii mai adorm atunci cand imi vor spune ei. Nu imi este greu. Ador sa o tin in brate in fiecare seara, sa ma stranga in brate cu manutele ei mici, sa ma pupe si sa-mi zambeasca. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta?
Copiii au nevoie de noi, au nevoie sa se simta in siguranta. Un copil care stie ca mama sau tata vine atunci cand are nevoie este un copil care va avea foarte putine frici spre deloc. Va fi un copil curajos si cu multa siguranta. Siguranta asta o iau de la iubirea parintelui si nu se compenseaza cu nimic. Un copil care este invatat sa adoarma singur va fi un copil singuratic, trist si cu tendinta de depresie.
Psihologii recomanda cel putin 10 de imbratisari pe zi la adulti pentru o stare de bine. Daca unui adult ii este recomandat ca terapie imbratisarea, care se spune ca este vindecatoare de depresie si alte afectiuni, va dati seama ce miracole face cu un copil? Eu ii imbratisez nonstop. Maria deja a inceput sa aiba momente cand ma impinge si nu vrea sa o tin in brate, asa ca profit din plin de momentele cand ma ia in brate si ma strange.
Nu este o povara sa iti adormi copilul, ci o favoare pe care Dumnezeu ne-a dat-o si pe care multi nu o au, asa ca profitati cat mai mult de ea. Adormiti-va copiii mereu, asta daca nu va adorm ei pe voi inainte!
Multa grija si iubire!
