Va povesteam saptamana trecuta in articolul Sunt mama si vreau sa fiu strigata MAMA ca s-a dezbatut in acum ceva ani in Franta si de curand in Marea Britanie ideea de a scoate cuvantul ‘mama’ si inlocuit cu ‘parinte, tutore sau gardian’ (recunosc ca asta cu gardian mi se pare cea mai infricosatoare, parca am fi toti la inchisoare) pentru simplu motiv ca deranjeaza cuplurile homosexuale care vor sa se casatoreasca si sa adopte copii.
Asa ca azi va propun un exercitiu de imaginatie, cum ar fi intr-o lume absurda in care cuvantul ‘mama’ nu ar exista.
Cititi articolul si incercati sa va imaginati cum ar suna ‘mama’ in locul fiecarui ‘parinte’ citit…
Cate tipuri de parinti exista?
Parintele nesigur. Ea acorda atentie copilului chiar si atunci cand aceasta nu o cere. Este genul de parinte care isi va ‘rasfata’ financiar copilul cu ‘tot ce e mai bun’ pentru a compensa propriile lipsuri.
Parintele care vorbeste la plural. ‘Tusim’, ‘Nu avem pofta de mancare’, ‘Am racit’. Genul acesta de parinte este simpatic extrovertit, dominator dar nu exagerat, care-si va tine copilul sub observatie.
Parintele pesimist. Ea pare nefericita si prezinta in mod dramatic fiecare actiune traita de copilul ei. I se pare ca totul merge prost desi totul merge bine: la intrebarea ‘Ce mananca micutul?’, raspunde ‘Laptele meu, dar e putin’; ‘Si cat ia in greutate pe saptamana?’, ea raspunde ‘Doar 200 grame’…
Parintele imprecis. Unui medic ii este foarte greu sa aiba incredere in genul acesta de parinte: ‘Dle. dr. copilul are febra mare’, acesta intreaba ‘Cat are acum?’, aceasta raspunde ‘A fost mare ieri, acum e bine’.
Parintele superlativ. La acest gen de parinte totul este peste normal: febra prea mare, tusea prea puternica etc.
Parintele retinut. Genul de parinte care nu este capabil sa descrie cu precizie o situatie anume. Medicul intreaba ‘Vomita?’ ‘Da’; ‘Tuseste?’ ‘Da’; ‘Diaree?’ ‘Da’ si lista poate continua ca sigur spune ‘DA’.
Parintele melodramatic. Copilul parintelui melodramatic va fi foarte rasfatat, avand toate poftele indeplinite. Parintele molodramatic vede un balaur acolo unde nu este si face din ‘tantar armasar’.
Parintele perfectionist. Este parintele care atunci cand afla ca este insarcinata planuieste deja cum sa-l creasca perfect: de obicei genul acesta de parinte ori are o profesie legata de copii (si atunci stie ea mai bine) ori a fost premianta si neaparat la fel trebuie sa fie si copilul (la ea totul fiind in competitie, ea fiind cel mai bun parinte). Citeste tot ce exista despre cresterea copilului, fara a avea un echilibru critic, deci fara a separa raul de bine. Este foarte interesata de intelectualizarea vietii acestuia decat de normalitatea acesteia. Din pacate comportamentul acestui parinte are o mare influenta asupra vietii copilului. Copilul unui parinte perfectionist va fi un copil chinuit de cele mai multe ori, fiind supus unei presiuni constante de a nu-i dezamagi pe cei din jur. Un astfel de copil va creste intr-un climat tensionat, care va avea efecte negative asupra comportamentului, independentei si a linistii lui, impiedicandu-i o crestere naturala, plina de greseli normale si victorii cotidiene, unde sa existe un parinte uman si unul intelegator.
Va spun drept, a fost cel mai greu articol pe care l-am facut pana acum. Voi incerca, nu stiu daca imi va iesi, sa fac un articol inlocuind cuvantul ‘interzis’ cu ‘gardian’ sau ‘tutore’.
Tot azi lansez o provocare catre toti bloggeri de parenting pe care ii rog sa incerce sa scrie un articol inlocuind ‘mama’ cu unul din cuvinte, la alegere. Ii mai rog sa imi trimita textele pentru a le da share pe pagina mea de facebook Zana Scutecel, pentru ca toata lumea sa poata citi o diversitate cat mai mare a ce ar putea fi intr-o lume absurda, daca aceasta lege va fi vreodata votata.
Multa grija si iubire parinti!