‘Hai odata. Te misti ca un tolomac. Chiar trebuie sa le fac eu pe toate? Du-te sa stai langa copil. Macar pe el sa il ajuti. Imbraca-l! Ce te uiti asa la el? Nu vezi ca nu are pantaloni?
Pai da, toata ziua eu si doar eu. Daca nu as fi eu, nu stiu ce v-ati face toti. Off, cine m-a pus sa te iau de barbat?’
Toata scena s-a petrecut ieri la Edenland pe unul dintre terenurile de catarare. Eu am ramas cu Maria si sotul era cu Alexandru si Achim la alt traseu si o tot filmam cum se descurca.
In fata mea un cuplu de intelectuali, dupa prima jumatate de traseu parcurs, asta mi-au lasat impresia. Aveau 2 copii, unul era pe traseu inaintea Mariei, celalalt mai micut, mergea pe langa mama mancand o inghetata.
La mijlocul traseului, copilul de pe traseu a anuntat ca face pipi si ca nu mai poate tine. Taica-su l-a incurajat ca mai poate tine un pic pana ajunge la final, incercand sa il ambitioneze sa termine repede. Mama lui l-a intrerupt pe sot ca nu e normal sa se abtina copilul, ca se imbolnaveste, ca trebuie facut ceva. Copilul, pana atunci calm, incurajat de reactia mamei, a inceput sa tipe si sa se agite.
Mama sarise pe ‘pui’, mai sa rupa haturile sa il scoata din ele. Tatal calm, incerca sa linisteasca sotia ca e ok daca mai astepta.
Nu va spun, dar era un haos total. Mama care tragea de copil sa il dezbrace, copilul care urla, tatal rusinat ca nu stia ce sa faca cu haturile, eu cu Maria in spate.
Nu stiu daca stiti dar cand esti pe un traseu de catarat, prinderile de haturi nu pot fi scoase pana la final si cel din spate nu poate trece peste cel din fata.
Cand sotia a vazut ca sotul nu stie ce sa faca cu prinderile care trebuiau sa ajunga la final, ca sa termine si copiii din spate, s-a urcat pe traseu si a inceput discutia de mai sus, care de fapt a fost o dojeneala la adresa sotului de mama focului.
Barbatul in cauza era rosu tot la fata. Cand venea la ea sa o ajute, cand la copil care inca tipa.
Jumatate de traseu a mers femeia bodoganindu-si sotul. Cam 10 minute. Saracul, nimic nu a spus. Mergea cu capul in jos si nu a scos un cuvant. Nu parea nici genul care sa o faca vreodata.
Eu eram uimita de mama si de cum isi putea schimba la secunda atitudinea. Cand ii vorbea copilului era calma si duioasa, cand se intorcea la sot, mai ca ii sarea in gat.
Nu e primul caz.
Acum doua saptamani intru-un mare magazin, un barbat era cicalit de fata cu casiera si restul lumii din jur, ca a uitat sa ia ceapa. Nu la genul de dojeneala unde ambii soti rad si se simt bine, ci mai degraba ‘sa radem de prostul satului’.
Si eu sunt suparata cateodata pe Alex. Si noi ne ciondanim. Dar NICIODATA in public. Daca sunt asa de suparata pe sot, prefer sa nu ii spun nimic si sa vorbim acasa sau cand suntem singuri.
Sa il faci de ras pe cel de langa tine, de fapt spune multe despre tine.
Mamici dragi, femei minunate, TRATATI-VA sotii cu aceeasi blandete cu care va tratati copiii!
Va rog, NU va spalati rufele in public. De la voi vor invata copiii sa ajunga pe vreo canapea de televiziune cum au ajuns multi faimosi.
Certurile, supararile, divergentele sunt pentru voi, acasa.
Sotii vostri merita respect si o vorba buna!
Multa grija si iubire!
