‘Am divortat acum un an. Am o fetita de 5 ani si incerc sa imi revin pentru ea. Totusi, cateodata o las la mama sa fiu singura. Ma simt vinovata. Tu cum ai putut sa ai iar incredere in barbati? Am cunoscut pe rand, doi domni dar care m-au dezamagit teribil. Mai rau e ca am facut prostia sa ii prezint fetei, care imediat s-a atasat. Tatal ei, locuieste in alta tara si speram sa ii gasesc un tatic bun.’
Andreea, mama Irinei
In martie se implinesc 10 ani de la divortul de primul meu sot. Uitandu-ma inapoi par lucruri si emotii din alta viata. Ma uit la familia frumoasa pe care o am si barbatul care imi este sot de aproape 7 ani si pe care il iubesc mai mult pe zi ce trece.
O femeie care trece printr-un divort, nu vede ca ‘se poate’ vindeca, iubi, ierta, trai.
Acum 11 ani m-am casatorit cu un barbat cu care eram intr-o relatie de 3 ani si pe care il iubeam profund. Nu vedeam decat ce imi arata el si eram convinsa ca vom imbatrani impreuna.
La 3 zile de la cununia civila, printr-un joc ironic al vietii am aflat ca are o amanta de cateva luni bune.
Am trait un soc emotional foarte mare atunci. Nu imi aduc aminte decat franturi din viata mea de atunci.
In seara in care am aflat, i-am spus si o noapte intreaga mi-a promis ca a fost o greseala si ca de fapt pe mine ma iubeste. Nu o sa inteleg niciodata de ce nu am plecat atunci. Tin minte ca l-am ascultat privind un gol un perete. Nu am tipat, nu i-am reprosuri, nu i-am spus nimic.
Am ales de a doua zi sa tin pentru mine si sa traiesc in minciuna, pentru ca ‘poate trece’.
Am mai stat impreuna inca 4luni din care nu imi aduc aminte lucruri, decat foarte putin.
In cele 4 luni am facut si nunta (programata cu mare staif), am plecat si in luna de miere si am continuat sa imi spun ca va fi bine.
Dar minciuna are picioare scurte iar sotul meu inca traia cu amanta si patul devenise prea mic pentru 3.
Intr-o zi, dupa o alta cearta, el a plecat la serviciu iar eu am ales sa privesc din nou acel perete gol. ‘Vedeam’ deja cum se va termina si ziua respectiva, ‘tragand de noi’ inca putin.
Intr-un moment in care mi-am dat seama ca ma sufoc si refuz sa mai fac asta, mi-am facut bagajele si am plecat.
Am inchis tot, am luat-o pe mama si 4 zile am stat intr-o camera inchisa la munte.
4 zile in care am dormit sau am plans. Mama m-a hranit cu lingurita iar eu simteam ca mor de durere fizica.
Primele 3 luni de cand am ales sa plec au fost cele mai negre din viata mea. Ma ‘taram’ sa traiesc si ma chinuiam sa respir.
Durerea este singura emotie care te face sa te simti viu. Durerea e frumoasa ‘daca o accepti’ ca parte dintr-o etapa a vindecarii sufletului.
3 luni am adormit in fiecare seara plangand.
3 luni dupa serviciu, conduceam pana la Ploiesti si inapoi, cu aceeasi piesa pe CD, plangand pana la epuizare.
Imi era greu sa ma ridic din pat.
Imi era greu sa mananc.
Imi era greu sa respir.
Dar nu m-am lasat. ‘Stiam ca va trece. Trebuia sa treaca. Voi face cumva sa treaca.’, asta imi repetam neincetat.
A urmat divortul, care este o trauma in sine, tot procesul. Un divort este un lucru care te epuizeaza emotional si fizic.
De ce va spun toate astea?
Trauma unui divort SE VINDECA!
Nimeni nu se reface dupa un divort, pentru ca nu e nimic de refacut.
Divortul este o etapa, o treapa, un moment dintr-o viata.
Dar pentru a te vindeca ai nevoie de multa vointa, timp, asumare si rabdare cu tine insati. Primul an este cel mai greu.
In primul meu an, am ales sa fiu cat mai mult singura sau cu prieteni si familie atunci cand aveam nevoie de ei.
Am mers la alergat si sala pentru a scoate toata furia din mine.
Mi-am eliberat toate lacrimile pentru a nu le lua cu mine in viitor.
Am fost la terapie pentru a intelege ce aveam nevoie sa inteleg.
Si la sfarsit am iertat. L-am iertat pentru linistea mea. Si m-am iertat pentru ce am gresit eu (pentru ca niciodata nu greseste doar unul).
Iar abia apoi am inceput sa traiesc.
Au fost 3 ani, in care mi-am pregatit sufletul sa iubeasca, cu toate temerile lui.
Priveste in viitor dupa ce iti vindeci sufletul!
Ce sfaturi va dau daca treceti prin asta, mai ales daca exista si copii la mijloc?
1. Fiti mama in primul rand inainte de a fi femeie. Oblojiti sufletul copiilor, inainte de al vostru.
2. Nu va aruncati in bratele altor barbati, pana cand nu sunteti bine. Sufletul are nevoie de timp sa se vindece. Sa treceti dintr-o relatie in alta, e ca mersul la cumparaturi cand suntem suparate, va aduce bucurie doar pe moment. O relatie se construieste. Ce aveti de oferit? Stiti ce cautati?
Razbunarea, validarea sau increderea in sine nu se cauta la cel din fata voastra. Regasiti-va inainte sa va puteti oferi.
3. Cautati un partener si abia dupa un tata bun. Aduceti un barbat in viata copiilor dupa ce stiti bine ca acel om ramane. Nu o faceti in prima perioada. Copiii nu ar trebui sa stie de toate aveturile pe care le are mama.
3. Dati-va timp sa tipati, sa urlati, sa va vindecati.
4. Plangeti toate lacrimile. Cat inca mai sunt lacrimi in ochi, inima nu e pregatita de iubire.
5. Eliberati furia. Furia ne tine departe de viata.
6. Iertati pe cel care a gresit. Nu puteti schimba ce a fost. Iertand insa va dati voie sa aveti sufletul linistit. Il iertati pentru voi, nu pentru el.
7. Iertati-va pentru ce ati gresit. (Pentru a intelege ce ati gresit aveti nevoie de timp, asumare si sinceritate). It take 2 to tango.
Abia cand va dati seama ce ati gresit si v-ati iertat, abia atunci ati facut primul pas, spre noua viata.
Te poti vindeca dupa un divort?
Da! Dar cu multa munca si multa ambitie!
Multa grija si iubire!
