…Sau cum soțul meu s-a distrat dimineață când a văzut că îmi fac bucle și mă îmbrac în roz toată.
Am râs cu lacrimi când mi-a zis ‘Iubita, cel mult ne vedem cu ursul dar bine că ai bucle și ești roz ca o brioșă, să te vadă și să te alerge mai bine’.
Un pic de roz nu strică niciodată 😬
Ei bine, nu am purtat nimic roz până acum câțiva ani. Nu mi-aș fi luat ceva roz pe mine nici plătită dar de câțiva ani ‘roz este viața toată’ și poate de aceea simt să adaug și pe mine. Iubescu culorile și nu cred că mai există vreo culoarea căreia să spun ‘nu’.
Uite așa, azi, într-o drumeție pe munte de 3 ore, am fost pata de culoare. Uitându-ma la poze, mi-am dat seama că nici nu mă vedeam printre culorile toamnei dacă nu eram așa roz.
Am fost pe traseul Prăpastiile Zărnești și ne-a plăcut super mult! Doamne, ce minune este natura și cât de frumoasă este.
Aerul curat mi-a dat o stare de amețeală și o stare de bine. Am făcut poze, am dansat, am îmbrățișat câțiva copaci (iubesc să fac asta de mică), am zâmbit la mămicile cu copii și ne-am bucurat într-o poieniță de un grup de școlari.
A râs dar și el tot în roz 😬
Data viitoare musai venim și cu copiii. Nu suntem drumeți de meserie dar ne dorim să facem din când în când aceste plimbări pentru copii.
De aseară curge feed-ul cu meu cu tot felul de postări despre moartea Reginei Angliei. E o vorbă românească ‘de morți doar de bine’, dar nu toată lumea cunoaște sau ține cont.
Regina Elisabeta a Angliei a încetat ieri din viață la Palatul Balmoral.
De mică am urmărit multe filme și documentare despre viața Reginei și viața la palat.
Dincolo de toate scandalurile a fost un Simbol și a fost foarte iubită de către poporul ei.
Câți dintre conducătorii din ziua de azi se pot lăuda cu asta?
Lilibet, așa cum era alintată de cei dragi a ajuns Regină la 25 de ani, iar acest lucru NU este deloc unul ușor!
Regina Elizabeth
A făcut față lui Margaret Thatcher și Winston Churchill, care au ajuns să o respecte deși dificilă relația dintre ei. O forță doar privind din acest punct de îi vedere.
A făcut față morții Prințesei Diana pentru care a fost prima învinovățită, adevărul doar Dumnezeu îl știe și ea. O forță dacă privim și din acest punct de vedere.
A făcut față relației complicate dintre Charles și Camilla și apoi căsătoriei dintre cei doi. Din nou o forță.
Pentru a încheia lista de scandaluri cu soția nepotului, Megan Markle.
Doar o femei puternică, pusă la zid de unii, iubită de cei mai mulți, poate face față unei istorii atât de lungi.
Și-a sacrificat viața, dorințele personale și nevoile pentru poporul pe care l-a iubit.
Sigur că nu a fost perfecta, dar câți in poziția ei am fi făcut asta? Câți vor mai face?
Cu un mariaj început din multă iubire, continuat din datorie și încheiat cu durere. Sigur că nu au fost un model de cuplu fericit, dar au fost un model de viață privată. Rufele nu se spală în public. Suficient au făcut-o cei din familia ei.
Cu mult bun simț, modestă, diplomată, discretă și zâmbitoare, Regina s-a născut într-o epocă cu tradiții bine înrădăcinate și a ajuns să trăiască în zilele atât de tulbure ca cele de azi.
Este o Regină ce a intrat în istorie că fiind prima care a sărbătorit Jubileul de Platină ca Regină și având cea mai longevivă căsătorie din istoria familiei regale britanice.
‘Cred că principala lecție pe care am învățat-o este că toleranța este singurul ingredient esențial al oricărei căsnicii fericite’, declara Prințul Philip la celebrarea a 50 de ani de căsătorie.
Au avut împreună 4 copii: Charles, Anne, Andrew și Edward.
Dacă a fost fericită? Cred că a fost mai degrabă mulțumită de cum și-a dus toate rolurile la bun sfârșit, cu respect și principii.
Nu, nici Regina nu a fost iubită de toată lumea, dar merită măcar respect pentru tot ce a lăsat în urmă.
De morți doar de bine! Dumnezeu să o aibă în paza Sa!
‘Mama, cred că oamenii care au mulți bani sunt cei mai fericiți oameni din lume. Adică pot să își cumpere orice, când vor, nu? Nu așteaptă nici ziua lor, nici alte sărbători’, mi-a spus Maria într-o zi.
‘Tu asta ai simți dacă ai avea tot ce ți-ai dorit, imediat?’, am întrebat-o.
‘Daa. Sigur’.
‘Mai știi că m-ai rugat 3 luni să îți cumpăr creionul 3D?’, i-am spus.
‘Da’.
‘Si cât te-ai jucat cu el?’
‘3 zile.’
‘Exact. Și asta e doar ultimul lucru dorit ‘foarte mult de tine’. 3 zile. Atât. Iar asta ai face cu orice lucru pe care ți l-aș lua. Și atunci ce ai mai avea?’
A stat să se gândească un pic. ‘Pai nu știu ce aș face dacă aș avea tot, tot’.
‘Nimic. Având tot de fapt nu ai mai avea nimic. Pentru că dorința de a avea ceva, pe cineva, ne face să plutim în vise. Odată ce avem tot, dispare această stare.’
‘Mda, cred că nu vreau chiar tot, tot. Cred că pot veni pe rând.’ a concluzionat ea.
Pe rând cred că este varianta cea mai sănătoasă.
‘Nu cheltuiți cam mulți bani pe școala copiilor. Adică nu mai bine le luați case sau mergeți în călătorii în jurul lumii să aibă parte de experiențe?’
Eu cred că fiecare părinte alege ce consideră el că este mai bine pentru copilul sau copiii săi. Așa cum nu ne putem compara copiii și noi părinții suntem unici.
Nu cred că o decizie e mai bună decât alta, până la urmă eu am suficient responsabilitatea de a îmi crește proprii copii și cred că este suficient de mare cât să mă mai încarc de educația altora. Așa că, deși poate m-a luat valul în multe alte dați și am dat sfaturi, privind în spate îmi dau seama că nu trebuia. Sigur, pe anumite subiecte sunt studii și psihologi care susțin o idee, dar nici acolo nu cred că poate fi aplicată 100%.
Toți suntem unici.
Alegerile noastre sunt alegerile noastre, nu înseamnă că sunt general valabile.
Nu vrem să cumpărăm case copiilor, așa cum noi nu am primit nimic de la ai noștri. Nu se compară cu nimic bucuria soțului meu atunci când singur și-a cumpărat casă la 27 de ani. Nu se compară cu nimic, bucuria de a face singuri lucrurile așa cum ne dorim noi, pe munca noastră. Sunt convinsă că nu aș fi știut aprecia așa cum trebuie dacă o primeam cadou de la mama la 20 de ani.
Anii de stat în chirie, garsoniere, cămin la facultate și pentru mine și pentru soțul meu au fost cele mai importante lecții de viață și ne-au făcut oamenii care suntem azi și suntem foarte mândri de ce am realizat.
Pentru noi educația copiilor înseamnă a le oferi totul și nu prin prisma faptului că ne dorim să iasă directori la final de facultate, ci pentru că îi educăm în spiritul libertății de gândire, în al inovație și asta vine odată cu dezvoltarea creativității, în a responsabilității și a bunului simț, în al cooperării mai degrabă decât al competiției.
👉Am o prietenă care se luptă cu tatăl copiilor în tribunal pentru custodie. Amândoi cu foarte mulți bani, ea foarte nefericită. ‘Am ales prost. Am crezut că dacă avem financiar tot, nu avem motive de a eșua în cuplu’, mi-a spus într-o zi.
👉O altă prietenă este singură la 45 de ani. S-a ‘măritat cu cariera’, cum tot ea glumește. Are o poziție înaltă într-o multinațională, dar fără timp pentru o viață. E cumva resemnată că nu va deveni mamă și se bucură doar de călătorit, deși a văzut tot globul de vreo câteva ori.
👉Cei mai mulți adolescenți consumatori de narcotice vin din familii înstărite, nu din cele sărace. Înstărite dar cu părinți care nu au timp și atenție pentru copiii lor, pentru că…au de muncit ‘să facă bani’, apoi cu toți banii din lume nu mai pot cumpăra o viață pentru copiii lor.
Mă uit în jur și sunt situații de toate felurile în jur, dar pe cei mai stabili îi văd pe cei care au pornit de jos și pe cei care nu au uitat să aibă și timp pentru a trăi.
Nu spun că banii sunt răi și ce nasol e să îi ai, ci spun că muncind pentru ei, îi apreciezi altfel.
Că totul, nu stă în contul din bancă. Că totul de care are un copil nevoie este un pachet de iubire, apreciere, timp, respect și atenție. Iar astea nu costă bani.
Că totul de care tu ai nevoie este iubirea și prezența celui drag.
Trăim într-o lume superficială, unde musai să ne lăudăm cu cele mai mișto haine, vacanțe, mașini, dând un exemplu prost celor care vin după noi. Tinerii și adolescenții au din ce în ce mai puțini modele de la care să învețe. Uitându-ne pe rețelele de socializare tot ce vedem sunt ‘cum să faci bani fără să faci nimic’; ‘cum să vrăjești mai bine o femeie’; ‘cum să…..’ tot felul de tâmpenii pe care cei care le privesc le iau de exemplu pozitiv și aspirație la ce vor să ajungă.
Aș spune că e doar în țară noastră, de fapt doar asta vrem să vedem. Lumea s-a urâțit. Oamenii au devenit din ce în ce mai răi și mai avizi de lucruri goale.
Suntem puțini cei care am rămas cu coloană vertebrală, cu valori și principii solide. Și ăștia puțini dar buni, pot schimba lumea. Eu cred asta.
‘Ah, păi acum o lună când mi-a întârziat ultima oară, m-am panicat și mi-am luat test de sarcină. Era negativ. Sigur la fel e și la tine.’
Sigur, nesigur. M-am dat jos din pat și până la farmacie și înapoi am rămas fără aer de câteva ori. Simțeam cum mă iau căldurile și deja mă întrebam cum l-aș anunța pe soț.
De scenarită suferim toate. Depinde de panicile pe care le avem, nu?
Ei, dar să vă spun cum de am ajuns la testul de sarcină.
Eu o menstruație neregulată și de obicei cu hemoragii. M-am căutat o viață, nu am nimic, deși am fost suspectă de mai multe, ăsta se pare că îmi e ritmul și în afara faptului că fac cure de fier regulat pentru că nu stau bine niciodată cu el (ba la nașteri mi-ai făcut intravenos) alte porbleme nu am. Nu pun la socoteală că în primele doua zile de menstruație îmi este atât de rău că nu mă pot da jos din pat. Inclusiv în liceu (noroc de părinți care au înțeles asta) lipseam primele doua zile, în fiecare lună, cu scutire.
Am așteptat minunea din vorba bătrânească, că va fi mai bine după nașteri, dar la mine nu s-a întâmplat.
De întârziat nu mi-a întârziat decât în cazul celor 3 sarcini avute.
Așa că, ieri când deja trecuseră 4 zile!! M-am panicat.
Am trompele legate dar statisticele spun că 1 din 200 de femei rămân însărcinate cu sarcină extrauterină dar sunt și cazuri unde sarcina a fost sănătoasa.
Mereu am spus că dacă Dumnezeu va vrea să mai avem un copil, cu toate riscurile unei sarcini și a unei nașteri, l-am primi cu bucurie.
Acum a ieșit negativ, nu vă panicați!
Nici voi, nici noi.
Ați mai trecut și voi prin asta? Teste? Frici? Sau din contră, vreun bebe în așteptare?
‘Mă lași doamnă, cu porcăria asta de școală liberă. Copilul trebuie să învețe. E singura lui datorie. Să vină cu 10 acasă și să asculte. Școala nu e că să fie copilul fericit. Asta e pentru visători. Mai vedem noi peste ani ce copii ratați ai când nu vor ști să lege două cuvinte.’
Când primesc astfel de mesaje îmi imaginez că respectivii sunt genul de adulți nefericiți la serviciul lor, care nu ies din cuvântul șefilor (pe care pe ascuns îi urăsc dar de față le ling pantofii) dar la care probabil (speeeer măcar) fac mulți bani.
Pentru că altfel nu îmi explic de ce ai vrea asta pentru copilul tău.
Fericirea este cea mai bună emoție care te ajută să asimilezi informații și să înveți mai ușor.
Iar asta o spun psihologii și experiența mea de viață.
Mi se pare tragic că cei mai mulți dintre adulții care își detestă serviciul și se duc cu scârbă în fiecare dimineață, nu au înțeles că e mai important să faci ce iubești decât să faci mulți bani sau să ai tot felul de poziții în care oricum nu ești de neînlocuit și unde nu îi va păsa nimănui de tine când te vei retrage.
❤️Faceți ce vă face fericiți! Asta spun copiilor mei.
Tata la aproape 40 de ani s-a apucat de teologie. A devenit preot când eu eram în primul an de facultate.
Mama s-a apucat de pictură când avea deja 3 copii. Iar acum restaurează icoane și biserici și adoră ce face.
Eu m-am apucat de scris acum 6 ani și sunt cea mai fericită să fac asta, deși nu am avut curaj mai devreme, toate locurile de muncă avute până atunci m-au făcut să zâmbesc când plecam spre serviciu. Și nu, nu banii au contat, deși am avut perioade când abia mă descurcam cu ei.
🌿Am căutat mult o școală la care copiii mei să meargă fericiți și știu că am găsit locul pentru că mă întrebau de două săptămâni ‘când începe, mama?’. (La Maria mi-a ieșit din a doua încercare..)
🙂Ba au rămas surprinși să meargă în vizită și să vorbească cu alți copii despre școală și să afle că nu sunt la fel de încântați ca ei despre începerea școlii.
‘Adica nu toți copiii sunt fericiți la școală?’, Maria m-a întrebat atunci. ‘Nu sunt, deși ar trebui’.
Educația se face mai ușor prin joacă și deschidere, practică și mai puțină teorie, curiozități și discuții libere, dezvoltarea gândirii libere și a creativității.
Cum ar fi să apreciem practic nu doar în teorie toate aceste lucruri?
Știți ce ne va diferenția în viitor de roboți?
Creativitatea și gândirea.
Imaginația pe care o are creierul uman este infinită și fără margini, asta dacă nu este închisă într-o cutie și este ajutată să crească.
📍Din punctul meu de vedere nu un sistem de educație este mai bun decât altul (există plusuri și minisuri la toate), nu pereții colorați (deși ajută să dea o stare de bine), ci OAMENII sunt cei care fac o diferență.
✋În mâinile cui îi lăsați? Cum vor fi ‘modelați’? Cu cât chef pleacă dimineața?
Dacă stai pe o bancă în fața unei școli și vei privi, vei vedea după copii, care dintre ei au părinți fericiți cu ceea ce fac și care înjură printre dinți ‘drumul pe care îl are de făcut, ziua pe care o va avea, colegii cu care se ceartă, șeful pe care îl urăște’.
🌺De ce vă scriu toate astea?
Pentru că nu există ‘sigur, la privat se poate’.
Se poate și la stat bine și la privat se poate rău (aduceți-vă aminte de prima școală a Mariei), dar să fim noi toți schimbarea, să fim prezenți ca părinți, să ne implicăm în activitățile de școală, să îi încurajăm să iubească școala (nu să le cerem note și să punem presiune pe ei!), să căutăm oameni implicați, să vorbim TARE când nu suntem de acord cu ce se întâmplă (uite câte schimbări fără noimă sunt în sistemul de educație și nimeni nu face nimic?). Îi admirăm pe străini că sunt educați și evoluați dar noi stăm în bancă noastră și tăcem mâlc deși lumea se destramă în jur..
📚Copiii ghiocei există din cauza părinților ghiocei.
Copiii care tac, care stau cu capul plecat, care sunt triști, care nu își fac prieteni sau care din contră devin agresivi și vocali, pentru că acasă nu au avut părinți care să îi ridice, să îi susțină, să ii îi iubească.
Nu vă cert, nu vă judec.
Vă spun că se poate și altfel!
☀️☀️☀️Copiii Soare au în spate părinți Lumină.
Și da, vom vedea toți peste ani ce fel de copii avem.
Singura diferență este că eu vreau copii fericiți (indiferent de contul din bancă sau de ce vor alege să facă) iar alții copii cu note de A, averi și case, de a căror suflet și dorințe puțin le va păsa.
🎉🎉🎉Fericit sau să învețe?
De parcă cele două nu se pot completa…
Ai mei sunt fericiți să învețe cu oameni care să îi susțină.
