‘Ce știi tu de avort și ce simte o femeie care trece prin el? Toate vă dați cu părerea dar habar nu aveți. Un avort e ca mersul la dentist când ai o carie sau un dinte mâncat și trebuie să îl scoți. De fapt, la dentist doare mai mult decât un avort. Fătul la 7 săptămâni nu simte nimic. Nici nu are organe. Seamănă cu un pește. Faceți atâta caz și sunt femei care cu adevărat au nevoie, iar voi vreți să vă întoarceți în perioada de dinainte de ’89 când femeile făceau avort cu andreau de croșetat. E corpul lor, decizia lor. Punct.’
Am citit și recitit mesajul Ioanei primit acum 5 săptămâni. Cu nod în gât și gust ama
Adevărul este că cel mai greu întotdeauna este să îți scrii propria poveste. Și nici eu nu fac excepție.
Știu ce înseamnă un avort pentru că am făcut unul când aveam 19 ani.
Iau anticoncepționale de la vârsta de 14 ani (deși mi-am început viața sexuală la 18 ani) pentru că aveam o menstruație neregulată, cu dureri incredibile.
Și atunci când am rămas însărcinată luam anticoncepționale, pe care nu le-am oprit, neștiind că am rămas însărcinată cu ele.
(Sunt una dintre femeile foarte fertile, având în vedere că Maria a venit în viața noastră când mă protejam cu ovule contraveptive și Achim când mă protejam cu prezervativul)..
Dar…. Nu faptul că aveam 19 ani era problema.
Am ajuns la medicul mamei, împreună cu mama din cauza unor dureri groanzice și a unor sângerări ciudate, cu cheaguri, care nu se oprea de mai bine de 3 săptămâni.
Pe masă, după consult, medicul mi-a spus simplu ‘sunteti însărcinată, aveți 7 săptămâni, dar sarcina este toxică iar fătul vă pune viața în pericol. Trebuie să avortați’.
Nu mai țin minte prea multe lucruri pentru că am leșinat când am aflat. Nu știu cum m-a adus mama acasă, plângând tot drumul.
Am refuzat să cred că este adevărat.
Am fost la o a doua opinie, dar cu același rezultat.
Ce țin minte însă..sunt bătăile de inimă auzite la ecograf.
Bătăi de inimă care m-au urmărit mulți ani și pe care încă le aud.
La o săptămână după am fost cu mama la avort.
Nu voi uita niciodată acel moment înfiorător. Am plâns tot timpul. Senzația de cum ți se mișcă burta, de sunete groanzice, sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată.
Timp de un an după avort, izbucneam în plâns la fiecare copil întâlnit pe stradă.
Intram în magazinele de bebeluși și mângâiam toate hăinuțele de copiii mici.
Știu că ar fi fost fata și mai știu că ar fi chemat-o Rebeca.
Cât timp am avut-o în mine, i-am vorbit atât de mult.
În fiecare an, în luna Ianuarie, mă gândesc la copilă și retrăiesc acel avort care mi-a sfâșiat sufletul.
Nu m-am iertat niciodată, deși mă rog neîncetat pentru sufletul ei.
M-am spovedit de atât de multe ori, dar nici un preot nu a reușit să îmi aline sentimentul de vinovăție.
Într-o zi, am să le povestesc copiilor de sora îngeraș și mai ales cu Maria voi vorbi despre ce înseamnă un avort.
Poză preluată internet
Un făt de 7 săptămâni are 0,3 – 0,7 cm în lungime și începe sa i se dezvolte creierul.
Deși mai puțin vizibile, nările și ochii încep să se contureze și apar pleoapele și cristalinul. Tot acum se formează și gura și limba bebelușului și încep să crească brațele și piciorușele și să arate asemănător cu niște lopețele, iar inima pompează sânge de 130-160 de ori în fiecare minut
Și are viață! Suflet de la Dumneze.
Bebelușii ne aud glasul și îl recunosc.
Bebelușii preiau din burtă toate emoțiile noastre. Deci nu sunt doar un sac de celule și cercetătorii au demonstrat că bebelușii suferă enorm când sunt în procesul de avort.
Știu ce înseamnă un avort. Știu că este o traumă. Știu că este o rană imensă pe care mamele o resimt toată viața.
Pentru că și eu am făcut unul!
Corpul tău, decizia ta, ar trebui să însemne protejarea corpului și nu maltratarea lui.
Nu, avortul nu este un dinte stricat și nici o operație oarecare. Avortul înseamnă o traumă pentru femeie și pierderea unei vieți nevinovate.
Nu militez pentru avortul cu andreau de croșetat, pentru că în cazurile medicale sau situațiile speciale ar trebui să se poată întâmpla oricând și oriunde în lume.
Militez însă pentru sex protejat și educația sexuală făcuta la vârsta potrivită.
Educație sexuală NU înseamnă noua ideologie cu identitatea de gen sau schimbarea de sex sau pedofilia sau pozițiile sexuale.
Educația sexuală este despre CUM previi o sarcină și mai ales cum ne pregătim copiii pentru sex la vârsta potrivită, fizic și mai ales emoțional. Pe acest lucru ar trebui pus accentul! Acasă, în media și în școli.
De patru luni curg poveștile voastre, unele cu final fericit, altele cu remușcări și răni adânci, iar altele fără regrete.
Le-am strâns pe toate și cu acordul vostru, le voi publica în seria ‘Avortul este o traumă’, așa cum vi le doriți, unele sub anonimat, altele cu numele vostru și datele voastre. Cine dorește să își împărtășească povestea cu alte mame, le aștept să îmi scrie pe [email protected]
Poveștile voastre pot inspira alte mame, pot vindeca suflete, pot fi pură terapie.
Mi-aș dori este să le citim, fără judecată și să ajutăm mama, indiferent de decizia ei, să se vindece.
Viața e cum e. (Pentru această serie voi scoate mottoul obișnuit al blogului).
Ana Maria
Episodul 1. Iubitul m-a presat să fac avort.
Episodul 2. Au trecut 10 ani și încă visez acest copil.
Episodul 3. Copilul meu a ajuns la gunoi.
Episodul 4. Faptul că cineva alege liber nu înseamnă și că alege bine
Episodul 5. Trăiesc deși mama a încercat să scape de mine de 3 ori.
Episodul 6. După un avort am rămas sterilă.
Episodul 7. Sunt un nemernic.
Episodul 8. Mama m-a dus la avort, deși eu nu voiam!
Episodul 9. Nu regret cele 3 avorturi avute.
Episodul 10. Cu ce ți-am greșit eu, mamă?
Episodul 11. Am născut un copil de 900 grame.
