Bully-ingul lasă urme adânci!

de | aug. 28, 2021 | Poveștile voastre

‘Sunt Cătălina și am trăit prea multe experiențe de bully-ing în această viață.
Nu îmi amintesc cu exactitate când am început să fiu victima BULLYing-ului..bullies (agresori) sunt peste tot în forme mai avansate sau mai ușoare, însă la mine..grav..a început undeva prin 2010 când începeam clasa a 7-a. La începutul anului școlar am primit în clasa noastră o elevă nouă. Având în vedere faptul că, cu 2 ani în urmă eu eram eleva nouă din acea clasă, eram oarecum entuziasmată de venirea unei noi eleve la noi. Țin minte că ne împrietenisem la început..Andreea B.  se numea. Pe atunci deși eram o fire destul de prietenoasă, obișnuită să îmi fac prieteni destul de greu și aceștia să mă lase baltă pentru altcineva mai interesant sau cu un obiect mai interesant. Mi-am pierdut mulți prieteni în felul asta. Cu colegii de clasă oricâte îmi ziceau sau făceau, rămâneam tot timpul deschisă: le dădeam temele să copieze sau împărțeam mâncarea de acasă. Ei făceau mișto de mine pentru că tatal meu lucra la o mașina de butelii și spuneau de hainele mele că sunt de la gunoaie. (Majoritatea hainelor mele cu care mă îmbrăcam la școală, pentru că așa credeam că voi scăpa de aceste remarci, erau de la mătușa mea, din Italia, frumoase, de firmă, dar nici asta nu mai conta).
Andreea B. de la un punct a început să aibă tot timpul ceva cu mine când avea alte prietene prin preajmă. Ne-am întâlnit de câteva ori în afara școlii și dacă ne vedeai puteai să ne numești prietene. Îmi aduc aminte că îmi povestea cum ea ARE VOIE să stea singură, să își facă singură de mancare la aragaz și cum are frați vitregi. Și eram geloasă..acum, privind în trecut cu alți ochi, cred că era atât de singură încât de aceea se manifesta așa..la școală. Când avea chef de bătaie nu mă lua prin surprindere. Eram anunțată. Uneori reușeam să pun la cale un plan să scap, alteori nu. De cele mai multe ori ajungeam acasă cu dureri imense de scalp, pentru că doar atât știa, tras de păr și lovitul capului de tablă. În alte dați mâncau semințe în oră și cojile ajungeau în părul meu. Profesoara tăcea.
Aveam și o altă colegă Maria M. care uneori îi zicea că se plictisește și că vrea să vadă o bătaie. O dată am scăpat pentru că era luni și i-am zis s-o lase pe vineri, să fie ca celelalte episoade. Cred că în vinerea aia a uitat, pentru că nu m-a bătut.. până și-a amintit iar.
Nu NE-AM bătut cu adevărat niciodată. Eu făceam karate și mi-era frică să nu o lovesc prea tare și să pățească ceva rău.
Mi-au pus porecla „harciog” dar nu știu nici azi de ce..nu adunam nimic ca hârciogul și nici dinți de rozătoare nu aveam. Mă obișnuisem cu asta.. și cu „hârci” dar m-a rănit când profesorul de mate care ne era și diriginte a început să mă strige la fel. Deja nu mai aveam nume. Tot proful acesta a fost primul care a râs de mine când o pasăre și-a făcut nevoile în capul meu. Tot în fața lui plângeam în anumite momente și nu mă credea.
Iarna era destul de grea pentru că în fiecare zi la sfârșitul orelor eram luată în vizor să mă bage cu capul în zăpadă… și dacă pare o joacă, ei bine nu este. Este foarte neplăcut. Aveam o băscuta drăguță și mereu reușeam să mi-o trag pe față la timp dar ei nu știau asta. De multe ori fugeam iarna până acasă.
O dată m-au așteptat la școala cu o „gluma”. Pentru că niciodata nu plăteam ce era de plătit la timp, și se știa și unde lucrează tata, s-a presupus că nu stăteam prea bine cu banii. Și m-au așteptat cu banca pliiiina de fise. Am cumpărat de la patiserie covrigi și ce mai era pe atunci acolo cu fisele și am împărțit cu cine a vrut să mănânce.
La un moment dat mi-a plăcut un tip mai mare ca noi cu un an..din școală și a aflat de la colegi…mare tămbălău s-a făcut pe tema asta….o să-i zic B. B era și vecin cu mine, locuia în aceeași scară cu mine. O dată m-am dus să iau cornul și laptele iar pentru asta trebuia să trec pe lângă clasa lui. La întoarcere mi-a pus piedică și am căzut și i-am zis că e un bou și am plecat. Când m-am întors de la școala m-a așteptat și m-a strans de gât pe la spate întrebându-ma dacă o să îl mai fac bou. La școală mă prindea după ora lui de sport și mă umplea de transpirația lui și nu mă lăsa să plec, de față cu profu’ de sport, dirigintele lui.
În clasa a 8 a ne-au mutat în altă clădire deoarece în clădirea principală se făcea și grădinița și nu mai aveam loc. Cealaltă clădire era puțin mai departe de casă. Acolo eram 4 clase de a 8a și maxim 4 profesori în același timp în școală.
Acolo s-a continuat… Și cu un alt coleg Robert. O dată m-a prins în zăpadă afară și cum stăteam eu ghemuită așa el mima.. în spate poziții sexuale. M-a inchis în dulap în timp ce îmi mâncam prânzul și când am iesit i-am dat o palmă cu toată forța mea din cauza fricii din dulap de l-am invinetit. M-a lăsat în pace în restul anului. Tot pe atunci într-o bătaie din baie am prins-o pe A.B. în colt, i-am dat niște genunchi zdraveni în burtă și ABIA de atunci m-a lăsat în pace.
În total 3 profesori știau: doamna de religie care aflase și de un posibil filmuleț cu o bătaie dar NU a făcut nimic, proful de mate Ionescu, dirigintele, care practic încuraja BULLYing-ul cu comportamentul lui și Proca, o altă profesoară de matematică pe care am găsit-o în cancelarie când fugeam de colegi și, iritată că am deranjat-o m-a trimis înapoi spunându-mi că nu îmi face nimeni nimic. Am crezut-o. Și a fost ultima dată când am avut încredere într-un profesor.
Nu răutatea colegilor (adult fiind i-am iertat și mi-am dat seama cât aveau multe răni de se comportau așa) m-a durut cel mai tare ci indiferența profesorilor în fața acestor lucruri, lucru care mă afectează și astăzi, gândidu-ma cu groază la viitoarea școală a copilului meu’.
Cătălina mi-a trimis ieri acest mesaj și o parte din el îl găsiți pe pagina ei AICI.
Nu doar că mi-a dat voie să îi scriu povestea aici, dar vine cu numele real în fața voastră pentru că își dorește că nimeni să nu mai treacă prin ce a trecut ea.
Nu vreau să îmi imaginez prin ce a trecut acest copil și cât are de vindecat și uitat. Ce înseamnă să fii lovită constant, frica, teama, fuga. Și mai ales să nu fii ajutata deși ceri acest lucru.
Și pe vremea mea băieții ne alergau să ne bage cu capul, în zăpadă, dar erau câteva profesoare care după ce terminau ultima oră, îi mai țineau pe băieți 10 minute pentru ca noi fetele să fugim. Știu și acum frica cu care fugeam acasă. Deși pare un joc, pentru fetele care au trecut prin asta NU este. Face parte tot din Bullying când tu spui NU și celălalt face fără să ii pese.
Maria începe școala curând. Atunci când am ales școala ei primul lucru pe care l-am întrebat a fost despre rata de bully-ing. Nu există vreo școală fără să se întâmple, dar m-a interesat cum reacționează profesorii în aceste cazuri.
Trebuie shimbate lucrurile! Copiii nu pot merge la școală cu frică! Copiii au nevoie de suport și sprijin!
Ați fost victima bullyingului? Cum i-ați făcut față?
Viața e o bucurie!
Ana Maria

Dacă vreți să îmi urmăriți aventurile în video și poze, vă invit și pe contul de Instagram Zanana Oficial sau pe TikTok pe ZananaOficial.

Dacă vreți să îmi urmăriți podcasturile/interviurile/rețetele video va invit pe canalul de Youtube Zanana sau pe Spotify ascultand @Povestea de seara sau @Fii bine cu tine.

Dacă vă place ce scriu, un Like și/sau un comentariu la articol este binevenit și apreciat 🙏.

roz picioare@05x
zanana
viata e o bucurie

Ținute realizate de idyllicstore.com

Foto surprinse de Alina Dobrovolschi

Ultimele articole