Acum mulți ani, parcă pare în altă viață, urmăream serialul Gossip girl. (Fiți sincere, cine v-a plăcut din cele 2 fete și cine v-ați fi dorit să fiți?)
Deși îmi plăceau fetele nu mi-a plăcut niciodată modul în care se ‘distrau’ făcând mișto de alții. Atunci am stat și m-am întrebat de unde venea atât de multă frustrare la tipa brunetă (nu îi mai țin minte numele din film) și nevoia de a se lua de toată lumea? Avea o mama tare simpatica și blândă care o iubea mult. Acum, de când sunt mamă mi-am găsit și răspunsul, era mereu plecată.
Cred că doar atunci când îți lipsește ceva (soț care se uită mai mult la altele decât la tine, prietene care te vorbesc de ‘bine’ și tu afli, joburi pe care nu le ai dar le dorești, cititori pe blogul început acum câțiva ani, ceva atenție de la cei din jur) bălăcarești pe orice îți vine în fața, că doar ai timp și ‘vorbe bune’ de spus și cui să le arunci dacă nu altora?
Vă amintiți că scriam despre Ioana Chicet-Macoveiciuc care își dorea un cod deontologic pentru bloggeri.
Renunț la 3 reguli. Sunt multe, lumea nu are timp de ele.
Una și bună: fără bullying la adresa altor colegi! Ce scrie fiecare pe blogul lui este treaba lui. Dacă tot nu îți place ce scrie, ce cauti pe pagina lui?
Când vrei să fii Gossip…..și nu îți iese.
Mă iertați! Și zânele se mai enervează…
PS: până la urmă a rămas bruneta cu tipul bogat? Știe cineva?
Multă grijă și iubire!
