de Ana Maria Ivan | dec. 5, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
Din pacate in majoritatea farmaciilor exista monopolul Avent! Nu mi se pare corect, mai ales ca sunt niste produse proaste din punctul meu de vedere. La Maria am citit (ta-su a citit) tot ce se poate in materie de biberoane.
Am ales sa le folosim pe cele de la Dr. Brown’s (pe care le gasiti la Bebetei si la alte cateva farmacii) pentru faptul ca sunt sigurele cu un dispozitiv ca un fel de ventilatie, care ajuta la spargerea bulelor de aer si optimizeaza fluxul de laptic. Cred ca asta a fost unul dintre ajutoarele in lupta cu colicii la ambii copii.
Unde mai pui ca sunt si singurele cu niste premii la activ si brevetate ca biberoane anticolici.
Multa grija si iubire!
PS: acest articol nu este platit!
de Ana Maria Ivan | dec. 4, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
E greu sa fii perfecta cand esti imperfecta. Ma salveaza iubirea pentru ei!
Al meu sot ma iubeste fix pentru imperfectiunile mele si tot pentru ele nu ma place cateodata. Noroc ca dupa o cearta imi striga sa nu ma schimb niciodata! Pentru ei incerc sa fiu perfecta, asa cum vad eu perfectiunea. Lor ma dedic intru totul si pentru ei fac totul! Cand sunt epuizata le-o spun, iar ei ma inteleg, sau cat pot sa inteleaga.
Mariei ii place sa danseze. Ceea ce este minunat! Doar ca ii place sa danseze cu mami. Ceea ce este iar minunat. Lui Alexandru ii place si lui in brate! Ceea ce este minunat! Mai greu cand pasiunea Mariei se intalneste cu pasiunea lui Alexandru. Greu dansul cu 20 kg pe tine. Dar asa de frumos. Sunt perfecta pentru ei pana la epuizare, pentru ca ei sunt atat de perfecti!
Perfectiunea nu exista, dar nu e asa ca e frumos sa fii perfect pentru cineva?
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | dec. 3, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
Tati este super erou. Tati se joacă, alintă iubește. Cum vine tati, mami nu mai există. Tati a venit acasă așa că a dispărut orice altceva din peisaj. Când tati este, devine cea mai frumoasă zi.
Și mami?
Mami e cea care stă o zi întreagă cu ei. Cea care le dă de mâncare și inventează jocuri doar pentru a le face față celor 2 minunați.
Cea care nu doarme noaptea și nu mai apucă nici ziua.
Cea care schimbă fundulețe de câteva ori pe zi.
Cea care nu mai știe ce să le dau de papa să le placă.
Mami este cea care are prima masă la 3 după masa.
Mami este cea care uită să facă pipi.
Mami este cea care se spală pe cap când și cum apucă.
Mami este cea cu care amândoi se joacă toată ziua.
Dar mami dispare când apare tati!
Se supără mami? Nu! Este cea mai mândră și adoră să îi privească!
Doar că aș vrea să plec și eu câteodată să mă iubească ca pe el..
Multă grijă și iubire!
de Ana Maria Ivan | dec. 2, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
Toate ne punem problema unde dorm copii? Sunt atatea articole pro si contra dormitului cu copilul, copilul in camera lui, cosleepingul, incat nu prea stii care e varianta corecta. Nu exista una! Exista sa faci ce simti in functie de nevoile copilului!
Nu mi-as lasa niciodata copilul sa planga singur ca sa se obisnuiasca! Am ales de la inceput ca in functie de nevoile lor voi face o alegere. Maria este si a fost de la inceput foarte independenta. Asa ca dupa primele 3 saptamani de veghe a dormit in camera ei in patutul ei.
Am alergat la ea si de 20 de ori pe noapte de cate ori schita un sunet. Niciodata nu am lasat-o sa planga. Apoi la 11 luni, pentru ca ii place sa se roteasca in pat in somn si nu mai avea loc in patutul ei, am luat-o cu noi in pat. Atunci am realizat, ca nu exista patuturi pentru copii de la 1 an la 2. Copiii ar trebui sa stea in cel de bebe. Dar daca nu intra?
Asa ca Maria a dormit cu noi 5 luni jumate. Moment in care ne pregateam de venirea lui Alexandru si nu stiam cum va fi cu el, dar cert este ca viata cu un copil mic si un bebelus in acelasi pat nu parea cea mai buna optiune.
Am ales un patut pentru copii de 2 ani, lung de 1,80 (sa incapem si noi la nevoie langa ea) si lat de 80 cm (suficient cat sa se roteasca). Cand l-am instalat, am rearanjat camera de oaspeti pentru varsta ei si i-am prezentat-o. A fost asa incantata si din seara aia a dormit in locul ei nou (in anumite seri cu mine sau cu tati). Nu ii este frica de intuneric si de care ori are nevoie ne striga. Stie ca in secunda 2 suntem langa ea.
Cu Alex treaba e mai simpla. Doarme cu mine in patul mare (pe burta ca si surioara lui si independent de mine). Imi este greu sa il mut si sa merg la el de 10 ori pe noapte, din simplu motiv ca a doua zi trebuie sa am energie sa fac fata la 2. Pana de Craciun planific sa il mut, poate poate mai dorm si eu cu sotul meu.
Voi cum dormiti?
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 29, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
Inainte sa vina Maria mi-am cumparat foarte multe carti care sa ma pregateasca pentru noua fiinta ce va intra in familie.
Stiam ce imi doream si ma pregateam intens pentru asta.
Primul lucru si cel mai important era linistea mea.
Pare egoist, dar daca eu eram linistita stiam ca si pruncul mic si tati vor fi la fel. Stiam ca asa voi fi capabila sa imi ascult copilul si sa ii pot oferi ce are nevoie. Stiam ca asta ma va ajuta sa ma bucur de perioada de inceput (din pacate cunosc prea multe mamici care nu au putut fi fericite in primele luni). Stiam ca voi avea rabdarea pentru toate nevoile unui copil de aproape 2 luni. Stiam ca voi avea timp de joaca. Stiam ca daca nu mai pot, spun pauza si mai fac si maine. Totul porneste de la mami.
Am citit diverse carti care spuneau ca starea pe care o avem noi mamicile o transmitem copiiilor. Unele carti chiar spuneau ca bebelusii nu fac colici, ci ca totul tine de zenul din jurul lor. (Personal partea de colici cred ca tine de stare, alaptat sau biberoane corespunzatoare si praful magic pe care l-am folosit la ambii copii – in zilele viitoare va povestesc de el).
Sunt o tipa foarte organizata din fire, asa ca atunci cand mi s-a rupt apa la Maria, deja toata camera ei, hainutele si tot ce era necesar era pregatit, iar eu am nascut la 35 saptamani.
In primele luni sotul meu i-a facut baita si s-a ingrijit de buric pana a cazut. Eu nu eram in stare. In prima luna cat a stat si el acasa, noi am ales sa fim doar noi doi, fara ajutoare, iar el m-a ajutat cu tot. Ce faceam eu facea si el. Primele 3 saptamani le-am dormit in pat cu cea mica pe rand. A mea era foarte independenta (si inca este), nu vroia sa fie atinsa cand doarme, asa ca dupa 3 saptamani ne-a fost foarte usor sa o mutam in camera si patutul ei. La Alexandru e alta poveste, la 4 luni inca doarme cu mine.
Ne-a ajutat foarte mult la amandoi jurnalul bebelusului, in care fiecare pe tura lui (si mama mea care a stat o luna cu noi din a doua luna) notam cand a dormit, cat a papat si cand a avut scaun (unul dintre cele mai importante lucruri de urmarit la bebe). Daca a trecut prea mult timp de cand a avut scaun (in cazul nostru mai mult de 12 ore) a mea devenea agitata si nu ma mai intelegeam cu ea (unii o pot confunda cu colicii). Cum rezolvam problema totul era minunat (la nevoie am folosit miniclisme, supozitoare cu glicerina, asta dupa ce facusem masaj sau exercitii de bicicleta, fara rezultat).
Curatarea nasucului. In primele saptamani, cornetul nasului este foarte strans, astfel incat ai impresia ca se ineaca sau ca nu poate respira. Plus ca scoate niste pufaituri. Cu ser fiziologic administrat in fiecare seara, ameliorezi aparenta problema. Nu va faceti griji! In cateva saptamani va fi bine!
Alegerea cremelor, a scutecelor, a laptelui praf (daca e cazul), a biberoanelor si toata lista de necesitati care poate fi lunga. Concluzia este una: cititi mult si alegeti, dar daca vedeti ca nu functioneaza, nu va incapatanati sa nu schimbati. Pana la urma, copiii sunt diferiti si nu exista produse universal valabile pentru toti.
Multa grija, iubire si rabdare cu voi si cu cei mici!
sursafoto: iso500px
de Ana Maria Ivan | nov. 28, 2016 | Uncategorized, Viata cu copii
Bebelusii sunt cele mai dragalase fapturi din Univers! Sunt deliciosi si iti vine sa ii papi de cate ori ii vezi!
Ce faci cand tipa, cand plang necontrolat sau cand se tavalesc pe jos?
Ce faci cand ai vrea sa tipi inapoi?
Ce faci cand, mai rau, ai vrea sa-l urechezi sau sa ii dai o palmuta la fund?
La teorie pun pariu ca toate am putea concura una cu alta, practica in schimb ne omoara.
Cine ma cunoaste stie ca rabdarea nu e punctul meu forte, din contra. Mereu sunt in contratimp si nu am rabdare cu cei din jur. Totusi, cu ei, ai mei, am invatat ce inseamna rabdarea. Ce inseamna sa iti pastrezi calmul cand doi copii urla unul mai rau ca altul. Ce inseamna sa repeti de 10 ori acelasi lucru. Ce inseamna sa zambesti cand vrei sa plangi.
Cum fac?
Exercitiile de respiratie ajuta foarte mult. Cand respiri adanc de 2,3 ori creierul se oxigeneaza, te linistesti si poti cumva sa iti gasesti rabdarea necesara. Imi bag mainile in apa rece. Un alt ajutor cand am o baie pe aproape. Imi musc limba. Ma mir ca nu am rani! Fac dus, atunci cand pot, dupa ce copiii s-au linistit si simt nevoia sa explodez. Un dus spala toate emotiile negative. Inchid ochii si imi imaginez un pitic care da cu pumnii in sacul de box.
Toate astea ma ajuta pe moment sa imi inabus sentimentul de furie si vinovatie, asa ca seara, dupa o zi grea (Slava Domnului ca sunt rare), dupa ce copiii dorm, plang. Avi ma ia in brate si ma tine pana termin. Cumva, toate frustrarile de peste zi trebuie sa iasa si ele. Eu plang. Plansul este eliberator. Dupa plans te simti ca nou!
Copiii ne iarta cand se simt iubiti! Ne iarta greselile, tipetele, zilele proaste! Iubiti-va copiii, e tot ce au nevoie! Voi cum faceti fata?
Multa grija, iubire si rabdare!
