Inainte sa devenim parinti stim cel mai bine cum vom face lucrurile ca parinti. Ne uitam la cei din jur si vedem copii urlatori, parinti iritati si haos general. Strambam din nas si spunem in sinea noastra (sau cu voce tare) ‘eu NU voi face niciodata asta!’.
Si vine si ziua mareata in care devenim parinti iar regulile noastre de aur devin vis sau cosmar.
Nici eu nu fac parte dintr-o specie rara care sa nu isi fi pus in cap niste reguli imaginare, asa ca le-am pus pe o lista si am facut o balanta publica a ceea ce am spus ca nu voi face si ce am facut in realitate.
Sa ii las in ritmul lor
(Vorbit, mers, mancat)
Ce am facut?
I-am lasat, dar nu a fost usor mai ales la partea cu vorbitul la Maria, care m-a frustrat maxim pana cand a inceput si ea. Ma bucur desi eram propriile ‘probleme’ in a vrea sa vorbeasca mai repede, am reusit sa nu o stresez pe ea.
Fara Ciocolata si fara zahar
(Eu mi-am setat 7 ani)
Ce am facut?
Incaaaa nu a mancat ciocolata, desi produse cu zahar din comert au mai ajuns la ea (prajituri de la cofetarie, chiar daca erau tarte de fructe, tot zahar aveau, iar acelea au fost de foarte putine ori, plus torturile de la zilele de nastere ale colegilor). Macar am reusit partea cu ciocolata…..
Dormit in patul lor
(Desi mereu am setat asta ca regula DOAR daca nu vor cere ei in pat cu noi)
Ce am facut?
Ne-am tinut de ea pana cand au facut 2 ani si au cerut in pat cu noi. Acum suntem in negocieri de schimbare a camerei cu un pat supraetajat in care mami si tati nu intra.
Tipat la ei
(Tipat nu ridicat tonul)
Ce am facut?
Zen nu poti fi ca parinte 100% din timp si stiam asta. Eu eram fericita cu 90% din timp si fara tipete isterice. Ridcat tonul in anumite situatii (cand esti epuizat si copiii urla) cred ca este inevitabil si la cel mai calm parinte din lume.
Dar imi propusesem sa nu tip. Ei bine, am facut-o de 3 ori. Si stit de ce stiu si numarul? Pentru ca pentru acele 3 ori am plans o zi intreaga de vinovatie. Prima oara a fost anul trecut in vara. Copiii fusesera raciti, eu eram epuizata iar in ziua aceea am tipat ca o ‘nebuna’. Dupa acest episod, l-am sunat pe sot si am inceput sa plang. A venit mai devreme cu o ora acasa, a stat el cu copiii iar eu am luat cheile de la masina si m-am dus intr-o parcare unde am plans o ora continuu. Imi era atat de rusine de ei incat nu ii puteam privi in fata. Am plans si seara dupa ce s-au culcat si i-am povestit sotului, care ma tinea in brate.
Dupa parcare am venit acasa, m-am asezat in fata lor si le-am cerut iertare. Nu pot uita ochii lor plini de iubire, bratele deschise de a imi da o imbratisare si a imi spune ‘Te iubim, mami’. Sentimentul de vinovatie a fost si mai oribil dupa.
Accesul la telefon si tableta
Ce am facut?
Inca nu le-am dat voie pentru youtube sau liberi la ele. Maria stie sa faca poze cu telefonul dar si atunci foarte rar. Nu stiu de desene pe youtube, stiu in schimb in masina ca punem cantecele pe care le aud, dar nu le vad. Sotul isi dorea sa ii invete diverse programe pe telefon, asa ca dupa mii de negocieri, acum o luna am stabilit cu ei ‘ora de program pe telefon’.
Asta inseamna ca in fiecare sambata (mai intai am invatat zilele saptamanii, pentru a sti ca sambata nu este zilnic) o ora de fiecare inseamna de fapt 15 minute pe ceas, amandoi stau langa tati pentru program, in care tati pe rand lucreaza pe diferite aplicatii, jocuri educative. Saptamana trecuta au fost dentisti si le-au aratat efectele nespalarii pe dinti si ce se intampla la medic cand merg sa le curete dintii.
Este timpul lor cu tati (desi tati vrea sa ma bage si pe mine in program) unde fac impreuna si NU singuri lucruri. Este un mod educativ de a folosi telefonul dar si timp de calitate petrecut cu parintele unde invata diverse lucruri.
TV la desene (de la o anumita varsta si cu program)
Ce am facut?
Adoram desenele cand eram mica si am zis ca mereu ii voi lasa DAR: cu program, nu zilnic, si doar la desenele educative de la care invata lucruri. Spre exemplu Tom si Jerry NU este un desen animat adecvat varstei celor mici. 90% din timp ne uitam cu ei si povestim dupa ce au invatat acolo.
Sa citeasca cat mai mult
(Sa iubeasca cartile)
Ce am facut?
Incepand cu varsta de un an copiilor nostri le-am ‘citit’carti zilnic. Am inceput cu cele cu pagini cartonate cu animale, legume, culori etc. Zilnic la noi in casa se citeste minim 30 de minute si nu pentru ca i-am fortat, ci pentru ca ei adora sa o facem. Imi place ca atunci cand ii intreb daca vor desene sau carti mai devreme, mereu aleg cartile! Stiu toate personajele de desene animate la care se uita, de dinainte de a le vedea la TV, din carti. Citim mereu si mult impreuna, toti 4 in pat seara. Cel mai mult se amuza de tati, care face si diverse voci.
Program de masa si somn
(Nu am limita de varsta cat sa imi doresc asta)
Ce am facut?
NU au existat exceptii! Nici la somn si nici la masa, astfel incat ei niciodata nu s-au plans de program.
Pedepse si recompense
Ce am facut?
Pentru noi pedespele si recompensele sunt un fel de dresaj pentru catei, aplicat copiilor, astfel ca nu am apelat niciodata la ele.
Agresivitate fizica
Ce am facut?
Nu exista in educatia lor aceasta manifestare, nici macar cand imi vine sa imi iau campii.
Articolul nu este o lauda, iar lista mea nici nu conteaza. Articolul este un indemn sa va faceti propria lista cu ce v-ati propus voi inainte de a trece prin diferite lucruri si cum ati ajuns sa reactionati la ele.
Este un exercitiu bun pentru viitor si pentru urmatoarele ‘liste’ dar si despre cum veti privi cu non-judecata alegerile altor parinti.
Viata de parinte nuuu este usoara, dar daca analizam lista vedem ca totul tine de VOINTA noastra si propriile setari, nu de ei.
Lista voastra cum ar arata? Care sunt top 3 cele mai importante lucruri pe care ati spus ca niciodata nu le veti incalca?
Multa grija si iubire!
