Cand am devenit bunica cu prima mea nepotica, am venit sa le dau copiilor o mana de ajutor.
Am incercat cat am putut sa-i ajut discret doar cu ce si cat imi cereau ei si nici nu voiam sa simta cei tineri ca iau eu decizii in locul lor, dar nici nu voiam sa-i privez de ajutor.
Cred ca aici sta balanta in multe case: tu esti ‘bunica’ nu mama in noua familie, asa ca e nevoie sa fii cumva o prezenta discreta dar de ajutor, cu sfaturi doar cand ti se cere, cu o vorba blanda la amandoi parintii pentru ca in centrul atentiei e mica minune care are nevoie de multa dragoste, intelegere si prezenta de spirit 24 din 24 de ore.
Recunos ca mi-a fost destul de greu la inceput fiindca asa cum meseria de parinte o inveti langa copiii tai, tot asa si meseria de bunica o inveti langa noua familie formata, pe a carei membrii trebuie sa-i vezi la fel cu aceeasi dragoste si ingaduinta cum ai fost la inceput ca parinte.
Eiii ingaduinta-i ingaduita, dar ce te faci cand vezi ca gafai pe scara, picioarele nu te mai ajuta si o mai ia pe repede-nainte si inima ta? Am ajuns la nepotelul cu numarul 3 (doi de la fiica si unul de la baiatul mic) si urmeaza cel de al patrulea in curand (tot de la fiica mea) iar problemele de sanatate nu mi le-am spus decat superficial. In sensul ca m-am dus la medic, am facut analize si m-am indopat cu medicamentele pe care mi le-a prescris medicul.
Dupa ce am trecut pe langa un infarct si am stat doua luni de zile cu sacul de medicamente dupa mine si tot leguma ma simteam, m-am vazut nevoita sa fac ceva si pentru mine.
Sanatatea nu o poti trata dupa ureche si nici sa ma aman la nesfarsit.
Asa ca nu doar ca imi iau medicamentele dar mi-am schimbat si stilul de viata.
Cu gandul la nepotii mei dragi cu care ador sa ma joc, schimbarea nu a mai venit asa grea. Daca nu am facut-o pentru mine acum o fac sa fiu cat mai bine pentru ei.
Fericita ziua in care am hotarat cel mai bun lucru din viata mea!
Am trecut pe o dieta alimentara echilibrata: dimineata si seara inainte de mese beau cate o cana de ceai din lamaie fiarta cu o lingura de tintura de paducel si valeriana si de cand am inceput acest nou obicei ma simt mai tanara, mai puternica si mai in forma ca la 20 de ani.
Am eliminat sarea, grasimile si carnea din dieta si simt ca zbor dupa Maria si Alexandru in parc.
Sunt mandra ca sunt BUNICA si este extraordinar sa te simti in forma sa poti sa joci jocuri cu nepotii fara sa obosesti, sa poti sa urci si sa cobori pe scara mai mult alergand si da, viata de bunica este pentru mine, viata cea mai frumoasa!
De cand sunt bunica ma bucur mai mult de viata si de mine. Cumva, nepotii mi-au aratat ca mai am mult de trait si ca buniceala te face sa renasti.
De ce?
Bunica nu are alte griji pentru nepoti decat sa-i iubeasca, sa-i iubeasca, sa-i iubeasca si sa prelungeasca educatia data de parintii lor.
Multa bucurie-n suflet, pace si iubire-n case.
Bubu
