Maria l-a vazut prima oara pe Mos Craciun cand avea un an. Tin minte ca aveam emotii, dar ea s-a uitat luuung si nu a zis nimic. Nu mai tin minte daca a tinut-o sau nu Mosul in brate dar am facut poza si am plecat destul de repede.
Alexandru avea un an si jumatate, adica anul trecut la vazut. Nu a reactionat prea bine si nu stiam cum sa o tulim de acolo mai repede. Nici Maria parca nu era foarte incantata de el.
Anul acesta le-am luat cateva carticele cu Craciunul, cine este Mos Craciun, cand si de ce vine. Am inceput sa le citim la sfarsitul lunii noiembrie, ca am zis sa ii pregatim.
In fiecare seara fara pauza am vorbit de acest Mos de care le povesteam ca este simpatic si care le ca aduce cadouri.
Deja nu mai trebuia sa ii intreb eu daca vor sa il vada ca ma intrebau ei cand vine.
Bun. Deci eram pregatiti. Sau asa credeam eu.
Acum 2 saptamani am fost la casa lui Mos Craciun in parcul Mogosoaia, unde de ani buni spiridusii si Mosul ii asteapta pe copii sa il viziteze si sa faca o poza cu el.
I-am pregatit pe copii ca mergem si ca va fi super si ca abia asteptam sa ii dam o imbratisare si sa ii spunem ce vrem sa ne aduca.
Pe drum am cantat ‘Mos Craciun cu plete albe’. Ajungem in parc si ai mei topiti dupa toate luminitele de acolo. Stam la coada, caci nu este usor sa ajungi la Mos si in sfarsit ajungem si noi. Alexandru cand l-a vazut l-a strans bine pe tati in brate, s-a intors cu spatele si da-i si urla.
Maria abia astepta, dar el nu si nu.
Greu am reusit sa il linistim cat de cat, sa il aranjam departe de Mos si sa reusim sa scoatem o poza decenta.
Am reluat ritualul cu explicatul povestilor de Craciun si cine e Mosul in fiecare seara, caci stiam ca Mosul le va face o vizita si la gradinita.
In dimineata cu pricina i-am dus eu la gradinita, le-am explicat ca va veni iar Mosul sa le adauca cadouri. Alexandru ‘La mine sa nu vina’.
La gradinita am explicat la tot personalul (un pic exagerat ca nu era nevoie) sa nu insiste la el daca nu vrea sa meearga la Mos si ca probabil va plange si se va ascunde.
Dupa masa primesc mesaje cu poze si filmulete cu copiii de la gradinita. Sa va mai spun ca mi-a picat fata???
Am bocit jumatate de ora.
De ce?
Uitati-va doar la poze si video…..
Al meu Alexandru nu a avut nici o problema.
Ce-i drept, toti cei de la gradinita au cautat un super Mos cat mai real. Nimeni nu a fost obligat sau spuna poezii sau cantecele. Atmosfera a fost una de sarbatoare si toti copiii au fost super incantati si fericiti.
Sa va mai spun ce au primit cadouri toti copiii?
Cartiiiiiiii!!! Cate 3 carti fiecare copil. Fara dulciuri si fara jucarii.
Sa va mai spun ca dupa ce a plecat Mosul toti copiii au stat sa isi admire cartile si sa vada fiecare ce a primit?
Nu am cum sa nu ii laud pe cei de la gradinita, pentru cat de minuntati au fost cu tot ce au facut pentru ca petrecerea copiilor sa fie despre Magie si nu despre stresul unei poezii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca Mosul chiar exista, iar ei l-au gasit. Daca toate gradinitele ar intelege ca bucuria unui copil sta in lucruri simple si ca asa cum ii obisnuim asa ii avem, am avea copii geniali, asa cum se nasc ei.
In aceasta gradinita nu exista televizoare, in schimb fiecare clasa este dotata cu o minibiblioteca si zilnic se citeste din carti copiilor. E normal ca bucuriile lor sa fie cartile.
Au si jucarii, de lemn foarte frumoase si acestea au rolul lor.
Dar cartile sunt singurele care ii duc pe copii in lumea imaginatiei.
De ce plang copiii cand il vad pe Mos Craciun? Incep sa cred ca nu l-au gasit pe cel potrivit. Sau asta observ dupa ziua de marti….
La voi cum stau lucrurile? Au plans sau nu vei mici cand l-au vazut?
PS: poza de cover din articol este fix Mosul de la gradinita in curtea gradinitei cand mergea la copii. Ati vazut un Mos Craciun mai real? Toate pozele sunt preluate de la gradinita.
Multa grija si iubire!
