Număr precum deținuții fiecare zi de stat în penitenciar….așa am numărat eu zilele de când picii mei au plecat la bunici.
În prima zi mereu îmi fac planuri despre câte voi face fără ei și vaai ce mă voi mai odihni.
A doua zi deja mă învârt prin casă cautandu-i cu privirea.
A treia zi parcă îi aud strigând-mă de la etaj…dar ei nu sunt.
A patra zi în sfârșit vrea și Maria să vorbească la telefon cu mine. Îmi spune scurt ‘ Mai stau câteva zile la Bubu și apoi vin mama. Da?’
Să îi zic ‘Nu’ doar pentru că eu mă perpelesc de dorul ei?
A cincea zi m-aș urca în mașină să plec la ei, dar nu pot. Am întâlniri stabilite și termene limită de respectat pentru proiecte.
A șasea zi îmi simt inima cum a plecat. Mi-a zis în treacăt ‘Haide pa. E treaba ta ce faci! Eu merg la ei’
A șaptea zi mă îmbărbătez ‘Înca un pic’.
A opta zi am scos albumul și mă uit la ei ce frumoși când erau niște bebelusi.
A noua zi o tai din calendar și urlu tare ‘E ultimaaaaa’.
Mâine vin acasă și așteptarea mea a luat sfârșit. Inimile mele ajung la mine iar eu mă pregătesc. Sunt doar ai mei iar eu a lor toată!
Încă o noapte! E ultima….
