Experiența noastră la Spitalul de copii Marie Curie

de | mai 10, 2021 | Viata cu copii

Ultima mea experiență într-un spital de stat a fost când aveam 18 ani și am fost operata de apendicită la spitalul Sfânta Maria din București. Îmi aduc aminte că împărțeam salonul cu femei de toate vârstele și că eram 5 la un loc. Nu mi-a plăcut deloc experiența, de la mâncare până la oameni.
De atunci am ales spitalele private. De-a lungul timpului am avut abonamente și multi ani m-a ajutat că erau plătite de firmele la care lucram.
Am născut de 3 ori la Regina Maria și tot acolo am fost internată de 2 ori cu băieții. Cu Alexandru când avea 2 luni pentru o infecție urinară și cu Achim la o lună când făcuse pneumonie. Mereu am spus că pentru mine este cea mai bună soluție.
Am fost o singură dată la camera de gardă la Grigore Alexandrescu într-o Duminică pentru că aveam nevoie de un ORL-ist și am plecat după 3 ore de stat degeaba cu copilul în brațe cu febră 40 și dureri, fără să îl fi văzut cineva. Printr-o prietenă am reușit să vorbim cu un ORL-ist atunci la telefon.
Dacă au o bubă MARE spitalele private (pe lângă banii pe care îi lași, deși din punct de vedere al bussinesului înțeleg de ce costă atât) este că de sărbători ‘nu ai voie să te îmbolnăvești’ pentru că toate sunt închise iar la spital, la camera de gardă nu au decât medici pediatrii, restul specialităților fiind în vacanță și la care poți merge doar cu programare.
Uite așa am ajuns la prima experiență în spital de stat cu Maria, în Joia Mare.
Aveam două mari frici, una mai mare ca alta: lipsa de empatie a cadrelor medicale (cum am experimentat la Gr. Alexandrescu la camera de gardă) și lipsa a orice ai nevoie din spital (camere curate, produse de igienă etc).
Încă de la triaj am rămas surprinsă de cât de drăguță era lumea cu noi deși, camera de urgență avea ceva copii în ea, iar cât am așteptat într-un cabinet, au adus și un bebeluș de 2 luni dintr-un accident auto (zburase din landou!!și echipa de descarcerare îl găsise vânăt cu fața în jos între scaune, vă scriu și despre acest caz).
Maria a trecut prin recoltare de sânge, unde doamnele asistente au fost drăguțe și ne-au lăsat să stea cu crema (deși sigur se grăbeau) și s-au jucat cu ea, medicii de la ecografie și radiografie, la fel foarte empatici.
Însă când am ajuns la 1 noaptea pe salon (am fost singure) am realizat că nu aveam nimic: nu săpun, nu prosop, nu duș, nu hârtie igienică, Nimic!), Astfel că Alex și-a făcut declarație să vină cu toate la noi.
De atunci, a venit zilnic să aducă tot strictul necesar pentru igienă și schimburi.
P 20210501 132330 01

Nop, nu am plecat în vacanță, doar strictul necesar pentru spital.

Prima noapte am petrecut-o în zona tampon la etajul 2 cu un wc reutilizabil în cameră, facă acces la duș și abia a doua zi după testul negativ PCR, am fost duse pe secția de gastroenterologie.
Aici, recunosc, așteptam să fie măcar un medic sau asistentă fără chef și timp de noi.
Încă din prima zi Maria a fost vizitată din 2 în 2 ore pentru a se căuta pete de hemoragie subcutanată.
Tot atunci unul dintre rezidenți ne-a făcut tot istoricul medical pe care l-a notat în fișa, de la sarcină până acum dar și despre istoricul meu medical, al soțului și al bunicilor.
Pe rând ne-au vizitat cel puțin 7 medici, rezidenți și asistente.
Doamnele asistente i-au recoltat sânge zilnic, chiar și de câteva ori pe zi, dar toate au fost empatice și drăguțe cu ea.
P 20210505 144443 01

Copil minunat la recoltat de sânge

Nu am avut super condiții, dar am fost singure în camera pe toată perioada. Mâncare am comandat (ținând cont de regimul ei alimentar) și ne-au dat voie să vină zilnic orice pachet sau comandă, fără să strâmbe cineva din nas.
P 20210503 105940 01

Activități pe timp de zi

 

Bani la medici?

Niciodată nu am dat vreun ban în buzunar vreunui medic (nu sunt adepta acestui serviciu) și nici acum nu am făcut-o cu nimeni și nici nu am simțit că cineva ar fi dorit asta.
Toți medicii au stat de vorbă în detaliu zilnic cel puțin o dată pe zi, câteodată chiar de mai multe ori.
Mi-au adus copii după analize ori de câte ori le-am cerut.
Singurul lucru extra a fost că în ziua de dinaintea colonscopiei, a fost să cumpăr pulberea de care avea nevoie și ceaiul în care să le pun. Aici îi multumesc enorm, prietenei mele Simona, care m-a ajutat și le-a luat și preparat ea.
Mâncarea din spital
În afară de ceaiul pe care îl bea Maria cu drag din spital, în rest nu am putut mânca nimic.
Zilnic făceau curat și camera era cât de cât îngrijită.
P 20210505 124110 01

Dacă nu ați mai văzut de mult o cameră de spital

Am avut duș și asta a contat cel mai mult.
Toaleta era pe hol, dar pentru Maria am cerut un wc reutilizabil pentru că … Se fuma în baie!! Nu personalul ci mămicile și tăticii internați cu copiii pe secție!! Era un fum de te înecai când intrai la baie.. Vă rog din suflet, NU mai fumați în spital! Așa spune și legea! Gândiți-va că aceeași baie o folosesc și copiii!
Și ce ‘minunăție’ să împarți vasul de toaletă cu necunoscuți.
Externarea s-a făcut într-o oră de când ne-a spus medicul că putem pleca și am primit copie după toate analizele.
Per total, experiența a fost una pozitivă pentru toată emaptia cadrelor medicale care a contat cel mai mult pentru Maria. Nu avem un diagnostic și încă așteptăm, dar mulțumesc din suflet pentru modul în care medicii și asistentele tratează pacienții mici și mari.
Vă aștept poveștile în comentarii despre experiența voastră la acest spital sau la altul și poate, cineva de la minister ajunge să le și citească și să schimbe sau să păstreze ce e bun.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
roz picioare@05x
zanana
viata e o bucurie

Ținute realizate de idyllicstore.com

Foto surprinse de Alina Dobrovolschi

Ultimele articole