‘Iubita mea, Iartă-ma dar ești nebună’.
Asta mi-a spus soțul la un moment la începuturile noastre. Ai fi zis că m-am supărat, în schimb i-am răspuns așa:
‘Dragul meu, toate suntem nebune. Diferența este că unele dintre noi suntem mai nebune ca altele. Acum depinde cât poți duce.’
A râs și m-a pupat. Partea faină este că atunci când îmi mai spune asta, mereu îi readuc aminte că a fost avertizatde la început.
Azi am citit postarea lui Codin Maticiuc despre iubita lui. Știu, cine ar fi zis că puștiul plin de bani și fițe ar fi ajuns cu o tipă chiar normală iar el să facă atât de mult bine. Uitându-mă la el mereu îmi aduc aminte de cuvintele țaței: Când ești tânăr nu ai mereu cap, dar după o vârstă e grav dacă nu te înțelepțești.
Și el a făcut-o cumva….
Ei bine azi povestea despre ‘nebunia’ făcută de partenera lui. Vă las un pasaj din ea:
‘Gagica mea e nebună!
Da, nu exagerez. Știam asta de ceva vreme dar acum mă gândesc serios să fac ceva în privința asta. Stați să vă explic.
Femeia e obsedata de sport. Efectiv face și patru antrenamente pe zi. Ea nu recunoaște, zice ca face trei. Sală la greu, padel și spinning, pe astea le numără și ea. Ei, pe lângă astea trei ea mai face așa, „de plictiseala”: 18 minute de plank (sau cum s-o scrie ca eu nici de scris nu ma pricep darămite să-l fac). 18 minute în continuu?!? Întrebați orice om normal la cap, ăsta se pune cât un antrenament întreg.
În fine, începeți sa înțelegeți ca am dreptate când o fac nebună dar nu am terminat. Ea face trasee prin munți, pe ai noștri i-a terminat deja. Am fost și eu o data sau de două ori pe niște trasee mai ușoare pe care oricum mi-am blestemat soarta în timp ce ea alerga în jurul meu ca sa facă mai multă mișcare. De ce? Pentru ca e nebună.
Cum a terminat ea munții de la noi acum două săptămâni a plecat în Tanzania (Africa) sa urce pe Kilimanjaro (5895 de metri). Nu s-a dus și ea pe Mont Blanc de exemplu (4800 de metri). De ce? Știți deja. Pentru ca e nebună. O sa ziceți ca ce contează încă o mie de metri. Contează și o sa va dumiriti și voi de îndată.
În primul rand trebuie sa știți ca oficial, declarat, 10 oameni care încearcă sa urce acest munte mor în fiecare an. Neoficial vreo 30. Dați un google, chiar va rog. Clar trebuie sa fii nebun să-ți asumi acest risc!
N-a plecat singură, a plecat cu Tea prietena ei de la radio Zu care citește știrile în fiecare dimineață și soțul acesteia. Ăia doi cumva mai nebuni decât a mea căci erau mai puțin pregătiți fizic.
Iată cum s-a întâmplat: au plecat de împreună cu alți câțiva nebuni de prin lume adunați și câțiva ghizi care îi mai ajutau sa care echipament. De ce sa care ma întrebați? Pentru ca e nebună. Nu, scuze. Pentru că ei au plecat de la baza muntelui de la 38 de grade celsius și au ajuns în vârf la -30 de grade.
Urcușul s-a petrecut în 6 zile cu o medie de 6-8 ore pe zi pană unde ghizii făceau corturile și stabileau un basecamp. Nu se făcea mai mult pentru ca ai nevoie sa te obișnuiești cu altitudinea și aerul rar. Trebuie sa iei pastile de rău de înălțime. De la 2000 de metri Teei și soțului a început sa le fie rău și sa le curgă sânge din nas. Anei mele nu, așa că ea mai făcea undeva la 5-6 ore pe zi niște trasee adiacente. De ce? Știți deja.
Toata șmecheria a ținut-o și pe ea pana la 5000 de metri când….’
Am râs cu lacrimi la final. Vă invit pe pagina lui AICI să citiți tot. Merită!
Și? Sunt sau nu femeile nebune? Sunt curioasă să văd câte au curaj la o asemenea întrebare….
Viața e o bucurie!
Ana Maria
