Mă scoate din minți șeful meu!

de | iul. 21, 2021 | Stare de bine

‘Mă scoate din minți! Mereu critică ce fac, fără argumente. Mereu caută să se scoată în evidență pe munca mea. Ador ce fac, dar nu îmi mai suport șefa’, mi-a spus o prietenă săptămâna trecută.
De la discuția cu ea, mi-am adus aminte de toți șefii mei și ce experiență am avut cu fiecare.
Primul meu șef a fost un bărbat. M-am angajat la 20 de ani că hostessa la un restaurant dintr-un hotel din București.
‘Trateaza-i pe clienți așa cum ți-ai dori tu să fii tratată’, a fost primul lucru pe care mi l-a spus în prima zi de muncă. Și așa am făcut. Am învățat rapid tot ce se întâmplă într-un restaurant și chiar dacă am și greșit, bunul simț m-a salvat în situații grele.
La 21 de ani am plecat din țară, într-un hotel de 5 stele, într-o țară îl arabă, unde am lucrat 2 ani în departamentul de relații cu clienții.
‘Nu există clienți dificili, ci doar nu ai găsit soluția potrivită’, mi-a spus Sara, o italiancă faină, atunci când a venit ca șefă în departamentul meu.
În primele săptămâni ne-am certat des, până când mi-a făcut cadou cartea ‘Cine mi-a furat cașcavalul’, o carte care mi-a schimbat modul de a privi schimbările și provocările care apar în viață.
Când a plecat, mi-a spus ‘Nu renunța să fii așa cum ești, indiferent de cei din jur, Filo d’Erba (fir de iarbă)’, căci așa mă alinta ea.
Nu am renunțat și bine am făcut. Nu doar că nu am regrete în viață, dar am învățat că tot ce trăim vine cu un scop precis, în momentul în care avem nevoie.
A doua mea șefă a fost o femeie frumoasă, Laura, care m-am angajat în poziția de coordonator marketing la o firmă de turism și evenimente și a crezut că pot chiar și când eu habar nu aveam că e așa.
Am învățat ce înseamnă turismul făcut cu bun simț pentru client, ce înseamnă organizarea unui eveniment și mai ales pasiunea pentru ceea ce faci, de la colega mea Raluca, care mi-a devenit și prietenă.
FB IMG 1626889156654 02

La 28 de ani, când mergeam la multe congrese

A treia mea șefă o consider o ‘nebună’ pentru că m-a angajat la 26 de ani, într-o multinațională, fără nici un pic de experiență în domeniul farma.

M-a ales dintr-o listă de candidați cu mult mai multă experiență, datorită entuziasmului meu. ‘Restul se învață, dar ție îți plac oamenii, ceea ce nu înveți nici la o sută de cursuri’, mi-a spus Otilia când am semnat actele.
Deși m-au angajat pentru o poziție temporară de 6 luni, am rămas în firmă cinci ani, până când am rămas însărcinată cu Maria.
Toți colegii mi-au fost familie și alături de ei am crescut atât de frumos. Mi-au fost alături când m-am căsătorit prima oară și au fost îngăduitori în primul an după divorț, când am fost mai mult avion. Și tot ei au sprijinit relația mea cu Alex (soțul meu), începută în această companie, fiind colegi.
Ca în orice familie, există și lucruri mai grele. A doua mea șefă din această companie, nu mi-a oferit același suport ca Otilia, aș spune chiar că mi-a făcut zile fripte, dar și ea a venit cu învățământile ei.
Până la urmă am învățat că oamenii sunt cum sunt în funcție și de experiențele avute și că tot ce contează este cum reacționăm noi.
Le sunt foarte recunoscătoare șefilor din viața mea, pentru câte m-au învățat.
De 7 ani sunt propriul șef. Unul care își dă voie să greșească, să se bucure de ce realizează sau își dă pauze când nu mai poate.
De ce vă scriu toate astea?
În viață nu contează doar ce facem noi, ci contează enorm și șeful avut, cât ne sprijină acesta sau cât de coșmar este.
Șefii cei mai buni sunt cei care știu să își aprecieze colegii și să lucreze în echipă, respectând munca fiecăruia.
Șefii cei mai slabi sunt cei care bat cu pumnul în masă, țipă și simt nevoia să schimbe tot în jurul lor doar ca să demonstreze că sunt mai buni.
Ce șefi ați avut de-a lungul timpului și cât v-au impactat viața?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
roz picioare@05x
zanana
viata e o bucurie

Ținute realizate de idyllicstore.com

Foto surprinse de Alina Dobrovolschi

Ultimele articole