Ti-am scris de cateva ori si am sters tot de atatea ori. Scriu ca unei prietene, desi nu ne cunoastem.
Verisoara mea mi-a aratat un articol de-al tau despre avort, intr-un moment foarte delicat din viata mea.
Vezi tu, acum 30 de ani mi-am parasit copilul. Stiu, nu merit iertare si nici mila cuiva.
Aveam 19 ani si am fost vrajita de un profesor de facultate. El frumos tare, dar logodit. Eu indragostita pana peste urechi am crezut ca voi ramane cu el. Ganduri proaste de adolescenta, dar toti am fost adolescenti fara minte.
Am ramas insarcinata, desi mama saraca, toata adolescenta a vorbit cu mine despre protectie, pastile contraceptive sau prezervativ. Nimic nu a sunat in capul meu, eram prea indragostita sa imi pese. Doar nu era sa mi se intample mie.
Cand am aflat, eram la control cu mama. Ne-a fugit pamantul de sub picioare. Mama a spus sa fac avort, ca ma sustine in toate. ‘Ca nu imi pot pierde viata pentru un ‘copil din flori’.’
Am plecat de acasa. Am refuzat sa fac avort. Am refuzat sa il omor. Mi-am spus ca va fi bine si ca voi avea grija cum voi putea.
Am inghetat anul de facultate pentru ca ai mei colegi sa nu stie. Lui i-am spus. Mi-a spus ca ma ajuta la fel ca mama.
M-am mutat din oras si m-am angajat. Ma ajuta tata cu bani dar nu a putut sa o induplece pe mama sa revin pentru ca eram ‘rusinea familiei’.
Dupa ce am nascut, mi-am dat seama ca nu pot sa ii fiu mama, ca acel copil merita ceva mai bun.
Cu ajutorul unei cunostiinte care lucra la o casa de copii, l-am dat in adoptie.
Mi-am tot spus ca viata lui va fi mai frumoasa.
Si a fost. Este.
Eu, in schimb nu m-am putut ierta.
Am terminat facultatea, am muncit sa ajung intr-un post important, am tot ce imi doresc, mai putin iubire si pe copilul meu.
Sunt constienta ca nu ajungeam aici daca nu l-as fi dat. As fi ajuns vanzatoare la vreun magazin de cartier si el ar fi avut o viata grea.
Viata lui este in alta tara. Stiu ca este iubit si ca este bine. Nu stie ca este adoptat si mai bine, pentru ca asa nu ii pricinuiesc o durere.
De ce iti scriu?
Poate sa imi alin sufletul. Poate sa le spun mamelor tinere sa nu isi abandoneze copiii. Poate sa le spun sa aiba mai multa grija cand isi pierd capul in tinerete. Poate sa le spun ca avortul NU ar trebui sa fie o optiune, decat in situatii delicate. Poate sa le spun sa NU faca ca mine.
Eu as da tot, sa il simt al meu, din nou.
Mara
