Nu faceti in locul copiilor lucruri pe care le pot face singuri!

Cel mai adesea aud ‘ca sunt o mama relaxata si ca se vede ca am experienta’, de la mamele care ma vad cu Achim afara.

Mama imi spunea ca atunci cand eram mica si cadeam incepeam sa plang daca o vedeam ca ma priveste, dar daca o vedeam ca se uita in alta parte, ma ridicam si plecam.
Inca de la Maria (desi inima mea lesina la fiecare cazatura) am zis ca urmez ce mi-a zis mama, inconstient ca ii fac copilului un bine si o lasam sa vad cum reactioneaza singura, intervenind doar daca era nevoie.

Din prea multa iubire cateodata suntem prea grijuli si le taiem din avant copiilor.
Ce am facut eu cu ai mei si ce va recomand:

Lasa copilul sa cada!

Copiii au nevoie sa treaca prin toate etapele la varsta potrivita.
Daca un bebelus care invata sa mearga nu este lasat sa si cada, nu va invata sa o faca ‘corect’.
Ati vazut cum unii bebelusi cad ca pietroii pe spate, pe cand altii stiu sa puna mana si sa cada in fundulet.
Asta pentru ca celor care cad pe spate direct nu li s-a ‘permis’ sa invete sa cada, fiind mereu cineva sa ii prinda.
Nestiind sa cada, vor invata greu sa se ridice.
Multi dintre copiii mici cad, se pun in fund, incep sa planga si asteapta sa fie ridicati.
Nu e o problema cand sunt mici, dar devine o problema cand au 2, 3 ani si asteapta sa fie ridicati.

Stai la distanta de el!

Incearca sa nu ii fii umbra.
Ofera-i spatiu sa invete sa se uite dupa tine, sa se descurce singur, sa aiba un minim de independenta.
Distanta pentru copiii mici nu inseamna mai mult de cativa metri. Incepe cu un metru si vezi cum reactioneaza si copilul si tu.

Lasa-l sa cerceteze natura!

Copilul este foarte curios mai ales cand merge intr-un spatiu nou.
El descopera, iarba, frunzele, pietrele, nisipul, atingadu-le si jucandu-se cu ele si punand mana pe tot felul de texturi.
Fa diferenta intre pericol si natura.
E ok sa isi bage mainile in noroi, in baltoace, sa cerceteze pietrele gasite.
Nu e ok sa gaseasca mucuri de tigara, cioburi sau coji de seminte (dar aici nu e vina lor).
Achim este genul de copil care baga destul de des mainile in gurita si a gustat iarba, nisipul din parc, noroiul de la florile din curte. Nu sunt incantata, dar stiu ca e o etapa.

Lasa-l sa se murdareasca!

Nu fii langa el cu dezinfectantul sau nu ii spune ‘nu pune mana, e murdar’ la orice.
Copiii au alte standarde decat parintii cand vine vorba de murdarie si curatenie.
Copiilor nu le pasa ca se pateaza cand mananca o inghetata. Ei doar se bucura de ea si e destul de enervant sa fie cineva care sa ii frece pe maini de cate ori mananca. (E ok sa il curatati la sfarsit).
Daca mergi in parc cu el si tii mai mult la perechea noua de incaltaminte, atunci da-i o pereche veche, dar nu sta cu gura pe el ‘ai grija unde calci/sa nu vii murdar/ abia ti-am luat incaltamintea aia’.
Copiii au nevoie de joaca libera si distractie, nu sa fie atenti daca strica ce au pe ei.
Copiii ‘curatei’ si tinuti sub globuri de sticla risca sa faca tot felul de alergii, fata de cei care intra in contact cu microbii.

Nu-i oferi lucruri, lasa-l sa le ia singur

‘Vrei o floare? Hai sa iti dea mami una.
Vrei mingea. Uite. Ti-a dat-o mami.’
Indiferent ca este frunza sau vreo jucarie, lasati-l sa se intinda/agate/alerge dupa acel lucru singur.

Cu alte cuvinte, ‘Lasa-l sa fie copil’.
Asa invata sa fie autonom si independent si sa se descurce singur.

Cat curaj aveti la copiii mici?

Multa grija si iubire!

\

Shop

\

Lasă-te inspirată

Descoperă mai multe…

Share This

Share This

Share this post with your friends!

%d blogeri au apreciat: