‘Mami, hai să îți spun ce a făcut Maria mai devreme sub scară’ (Alexandru)
‘Mami, ai idee unde îmi sunt șosetele?’ (Alexandru)
‘Mami, Achim îmi ia păpușa’ (Maria)
‘Mami, Maria nu vrea să se joace cu mine’ (Alexandru)
‘Mami, azi noapte am visat urât. Să vezi ce dinozaur mare venea să mă mănânce’ (Maria)
‘Mama, te besc’ (Achim)
….toate se întâmplă cum mă duc la singurul loc din lume în care vreau să fiu singură: baia.
Întotdeauna îmi ‘pregătesc’ terenul, le dau activități, câteodată pufuleți, desene, ORICE, în speranța că voi reuși să stau două minute singură.
Dar stau?
Nop! Niciodată!
Dacă nu se aud cele de mai sus, atunci vin peste mine cu:
‘Am venit să îți țin de urât, mami’ (Maria)
‘Dar de ce să stai singură? Nici tu nu ne lași singuri vreodată. Hai să te țin de mână’ (Maria)
‘Nu te deranjez, doar stau jos pe covor si mă joc cu mașinuța’ (Alexandru)
Râdem, glumim, baia e subiect serios în orice familie cu copii. Cred că o să mi se pară ciudat când nu voi mai avea ‘martori’ 🙄🙄🙄.
Sunt așa de obișnuită să merg și să mă urmeze ca rățuștele, că mă gândesc serios să îi chem eu direct când mă duc. Cine știe? Oare merge cu efect invers?
Pentru cele care se întreabă, nu, după soț nu intră niciodată! Și da, i-am învățat despre respectarea limitelor, despre bătutul la ușă, despre spațiul personal. Și îl aplică! Mai puțin când merg eu la baie 😬🤦
Și la voi e la fel?
🙄🙄🙄
Viața e o bucurie!
Ana Maria
