‘Degeaba mergi la biserică în fiecare Duminică, dacă mănânci carne în postul mare. Halal creștin’, mi-a scris cineva acum câteva zile.
„Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. E strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca „de dulce” în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare.
Nu-i mai judecați pe cei care nu țin post!
Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post!
Postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie și respect față de semeni. Și smerenie. Postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici trufie.
Mai nou există conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare are dreptul să facă alegeri după bunul plac.
Ține post și taci.
Fii vegetarian și taci.
Nu strâmba din nas și nu privi de sus când vezi că alții au ales altfel decât tine. Nu te purta de parcă tu ai fi fără păcat, de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu slăbiciuni omenești. Nu-i trata fără respect pe cei care au ales altfel. Dacă Dumnezeu îi îngăduie, cine te crezi tu să-i judeci și să-i anulezi?
Privește în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător, nu vei plăti tu, nu vei fi judecat.
Nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi!”
„Slăbește, bucură-te și taci! Lasă-te de fumat, bucură-te și taci!
Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin și gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată și cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minții și inimii tale.”
