Rezultatele copiilor nu sunt rezultatele părinților!

de | iun. 9, 2021 | Viata cu copii

‘Păi bine măi băiete, doar atât ai luat? Puteai sigur mai mult’.

Îl văd cum lasă capul în jos și se fastaceste. Apoi pleacă în camera lui și nu spune nimic.

‘Dar cât a luat?’, întreb și eu.

‘Ee, 8 și 9. Păi 9 e nota? La câți bani am băgat în meditații și să vină fără 10. Al vecinului a venit doar cu 10. Bravo lui că are așa băiat’.

‘Bravo lui că are un așa băiat?’ S-o gândi oare tatăl să își întrebe copilul dacă el e fericit cu notele luate. Dacă el vrea mai mult? Dacă el își dorește ce își dorește și tatăl?

Am intrat la liceu cu 8.60 și am terminat cu 8.55. Ai mei părinții mi-au spus mereu ce mândrii sunt de mine.Țin minte că atunci când am mers să văd rezultatele și am văzut 8.60 am chiuit de fericire și îmi venea să țopăi. Lângă mine era o fată care verifica notele, împreună cu tatăl său. Foarte serioși amândoi. La un moment dat tatăl i-a spus ‘Bravo, 9.55’. Fata era tristă că nu luase 10. Tatăl a încurajat-o ‘Stai liniștită că poți termina cu 10. Doar ești de 10. Aia e acum. Nu ai putut mai mult’.

Nu am sa înțeleg niciodată părinții care scot în evidență greșelile copiilor, deși acestea sunt minore și nu se concentrează pe ce au făcut bine. Nu înțeleg cum de au uitat cum este să fii copil și să se pună în locul lor.

Când au contat ultima oară notele voastre din școală și cât a contat informațiile cu care ați rămas? La noi în țară încă se angajează pe câte diplome ai, dar ușor ușor încep și angajatorii să caute oameni în funcție de ce știu să facă, nu de notele din școală.

Școala are scopul său doar că ar trebui schimbat modul în care se face, care este mult prea învechit față de ce au nevoie copiii noștri în anul 2021. O parte din ‘vină’ o au părinții care cer lucruri greșite de la copiii lor: pun accent mai mult pe nota decât pe experiență totală a copilului.

Câți părinți și-au întrebat copiii după un examen, ‘cum s-au simțit’, ‘Dacă ei sunt mulțumiți de ei’, ‘Dacă ei ar fi vrut să facă mai mult’?

Vă las mai jos câteva povești de succes, a unor oameni cărora Școala nu le-a dat multe șanse:

Steven Spielberg, regizor. A vrut să studieze filmul la School of Cinematic Arts din cadrul University of Southern California, dar din păcate a fost respins din cauza mediei de absolvire. A aplicat și a doua oară și a aplicat și a treia oară și când din nou a fost respins. La final a aplicat și a fost admis la California State University la secția de engleză. În anii studenției a lucrat pe un job neplătit la Universal Studios, la departamentul editare. Mai târziu i s-a oferit oportunitatea de a face un film scurt pentru publicarea teatrală: era un film de 26 de minute, filmat pe 35 de mm, pe care el însuși l-a scris și l-a regizat. Numele acestui film a fost „Amblin’ și a câștigat numeroase premii. Acela a fost momentul când viața i s-a schimbat.

J.K Rowling, creatoarea seriei Harry Potter.
Primul manuscris a fost trimis la 12 edituri, fiecare dintre ele refuzând-o! Editorul BarryCunningham a sfătuit-o să-și ia un job de zi din moment ce nu are șanse mari să câștige bani din scrierea cărților pentru copii. Nu s-a lăsat și astăzi este cel mai bine vândut autor în viață, al Marii Britanii, cu o avere estimată la 560 de milioane de lire.

Humprey Bogart a fost, în anii adolescenței sale a fost o dezamăgire pentru părintii săi. Aceștia i-au platit școli private, Humprey nu a facut niciun efort. Notele mici dar și comentariile nepotrivite au făcut ca elevul să fie dat afară de la prestigiosul liceu Phillips Andover, de unde părinții săi sperau că va merge la Yale. A fost numit de Institutul de Film American ca fiind cel mai mare actor din istoria cinematografiei americane.

Rezultatele copiilor ca și eșecurile lor ar trebui să fie ale lor, iar noi să le fim sprijinul de care au nevoie, EI nu NOI!

Ce contează pentru voi mai mult: notele sau cât știu pe bune?

Viața e o bucurie!

Ana Maria

roz picioare@05x
zanana
viata e o bucurie

Ținute realizate de idyllicstore.com

Foto surprinse de Alina Dobrovolschi

Ultimele articole