Dragii mei,

 

A venit vremea să închid acest loc care mi-a fost acasă, confesiune și altar al cuvintelor timp de ani întregi. A fost mai mult decât un blog – a fost un drum trăit împreună cu milioane de pași alături de voi.

 

Vă mulțumesc. Pentru fiecare clipă în care ați citit, simțit, rezonat, pentru fiecare mesaj trimis și fiecare emoție împărtășită. Ați fost parte dintr-un dar pe care nu-l voi uita niciodată.

 

Dar acum... simt că trebuie să cobor această cortină. Nu pentru că nu mai am ce spune, ci pentru că ceea ce urmează este doar pentru mine. Un nou început se deschide, unul profund, interior, discret. Nu voi continua alt blog. Urmează viața, cu tot ce are ea de spus în tăcere.

 

Aș vrea să rămâneți cu ceva:
Să nu vă pierdeți credința.
În voi, în viață, în drumul vostru – dar mai presus de toate, în Dumnezeu.

 

Pentru că, dincolo de tot ce-am scris și-am trăit, am înțeles limpede:
Nimic fără Dumnezeu.

 

Vă port în suflet. Cu recunoștință, cu drag, cu binecuvântare.
Să vă regăsiți mereu acolo unde e lumina.

 

Zanana