Viata nu este o ‘lista cu lucruri de facut’

ianuarie 11, 2020

iconita

Ana Maria Ivan

20200106 182830 02 scaled 1

Cand scrii zilnic sau aproape zilnic pe un blog ai impresia ca deja ai spus tot.
La sfarsitul anului mi-am dat seama ca inca sunt multe lucruri pe care vreti sa le stiti de la intrebarile primite mai mereu de la voi.

De la postarea facuta pe aceasta tema, am primit insa si mai multe intrebari. Sper sa reusesc sa raspund si sa va ajute aceste lucruri.

Nu reusesc sa imi mentin mereu calmul!

Ruxandra P.
Ce as vrea eu sa stiu este cum reusesti sa iti pastrezi calmul cu 3 prichindei, sa ii impaci pe toti in acelasi timp si nu in ultimul rand cum reusesti sa faci atatea treburi fara ai neglija.

As incepe prin a spune ca nu reusesc sa imi mentin mereu calmul. Nu cred ca exista vreun om pe acest pamant care sa reuseasca sa faca asta 100%. Sincer, cred ca nici nu ar fi sanatos, nici pentru parinte si nici pentru copil, pentru ca nu i-ar da voie copilului sa isi vada parintele ca om cu bune si rele. Tot de la parinti si modul lor de a isi controla emotiile, invata si copilul. Important este sa nu fie un obicei in viata sa tipi la copil si mai conteaza cum ii este epxlicat copilului acest moment.
Eu le-am explicat mereu ca nu este bine ca am tipat la ei, ca imi cer iertare si ca am facut-o pentru ca.. le explic ca Indifernet de momentul meu mai putin bun sau de oboseala, nu ar fi trebuit sa fac, dar ca se mai poate intampla si ca nu am cum sa le promit ca acest lucru nu va mai fi niciodata.
Vorbesc foarte mult cu copiii despre emotii, avem jocuri (ajuta enorm ca si la gradi fac asta) si ne identificam emotiile impreuna. Vorbim despre cum am vrea sa reactionam la anumite emotii si cum ne ies de fapt.
La sfarsit intelegem impreuna ca suntem oameni, ca gresim dar ca impreuna putem orice. Ca desi eu sunt mama, cateodata am nevoie de ajutorul lor asa cum si ei au nevoie de mine.
Cat priveste partea ‘cum de fac atatea treburi fara sa ii neglijez’. In primul rand nu sunt singura ci sunt cu sotul in treaba asta.

Este ok sa nu fii 100% disponibil pentru copil.

Nu am bona si nu am avut vreodata si nici nu imi voi lua. Mama vine din an in Paste cand poate. In rest sunt doar eu si sotul. Nu sunt impotriva bonelor, doar ca sunt mai ‘egoista’ si vreau sa ii cresc eu. Sa stiu totul despre ei iar ei sa vina doar la mine si sot pentru orice din viata lor. Mi se pare suficient ca ‘ii impart’ cu gradinita 😁.

Cand sunt acasa si eu si sotul suntem doar pentru ei, nu facem altceva. In weekend daca avem treaba, facem cu randul. La evenimente plec si mereu ii las cu sotul. Ei sunt primii in orice facem. Dar, acasa, pe langa joaca cu parintii, copiii au nevoie si de joaca lor libera, fara sa faca ceva controlat. Chiar si in joaca cu noi, sunt lucruri alese de ei pentru noi si nu invers.
Este ok sa nu fii 100% disponibil pentru copil.  Nici nu e recomandat. El trebuie sa invete sa astepte, sa inteleaga ca parintii sunt oameni cu nevoi si ca el este iubit dar ca nu este centrul universului (desi pentru parinte este 😉).

Biana P.
‘Ati reusit sa programati sarcinile ( Alex si Achim)? Sau vi le-ati dorit si au venit imediat cu v-ati propus? Daca nu ti-a fost teama cand ai ramas insarcinata cu Alex, ca Maria va suferi cumva nemaifiind doar ea🙃.’

Doar Alexandru a fost programat. 😂😂😂
Maria a venit ca o surpriza in viata noastra si mereu mi-am dorit ca primii doi copii (mereu mi-am dorit 3) sa vina unul dupa altul. Maria era foarte mica cand a venit Alexandru, avea un an si 7 luni (si vorbea foarte putin). Practic ea a crescut cu el. Nu stie altfel sa fie viata ei.

Cu Alexandru am avut cateva saptamani de foc

Acum, vad ca intelege altfel venirea lui Achim.  Am noroc de copii tare buni si poate (sper) a ajutat si cum i-am crescut noi, sunt frati minunati unii cu altii. Maria este sora mai mare atat de protectoare si fericita cu ei. Cu Alexandru am avut cateva saptamani de foc dupa ce a venit Achim, cand a cerut foarte multa atentie. Dupa ce i-am indeplinit nevoia de atentie si iubire si a simtit ca locul lui nu este periclitat cu nimic, s-a calmat, iar cu Achim si-a schimbat atitudinea total. De unde il ignora, acum este primul pe care il pupa cand intra in casa.


Nu mi-a fost teama de schimbari, pentru noi a fost primordiala relatia dintre ei si ca ei sa se simta iubiti si sa nu existe gelozie.
Si pot spune ca exista multa iubire si intelegere intre ei, tinand cont si de cat sunt de mici. Mie asta mi se pare incredibil.

Claudia M.
‘Ai avut stari de plans, depresie?’

La 6 luni dupa venirea lui Alexandru am avut o stare de nefericire. Nu plangeam, nu eram trista, imi priveam viata cu Indiferenta. Ma gandeam ca aveam tot ce imi doream, un sot minunat, Alexandru care traia si trecusem de hopul nasterii lui, Maria care era adorabila cu el, iar eu simteam indiferenta si nefericire. Eram intr-o stare de pilot automat in care nu ma mai bucuram de nimic din jur.
La vreo doua saptamani dupa ce am constientizat asta cu mine insami, i-am spus sotului intr-o seara. Comunicarea dintre noi este un mare ajutor in relatia noastra.
In seara aceea mi-a spus ca nu stie cum sa ma ajute dar ca va face tot ce am nevoie pentru asta doar sa ii spun. I-am spus ca nu stiu nici eu. Dupa alte cateva zile i-am spus ca vreau la sala la yoga si timp pentru mine sa citesc. Asa ca am mers la cateva sedinte de yoga si plecam de acasa sa citesc in liniste.
Dupa 2 saptamani de stat cu mine, m-am regasit si am regasit bucuria de a fi cu ei si ei in viata mea.
Nu am mai avut de atunci niciodata o stare la fel. Pana acum, de la nasterea lui Achim m-au ocolit aceste stari, dar il am pe Alex aproape si cand ii spun ca nu mai pot, ma ‘trimite’de acasa la spa sau la citit sau la ce vreau eu departe de casa, doar eu cu mine. Ma ajuta enorm asta.

Mara M.
‘Iti pasa de ce ‘zice lumea’? Iti cresti copiii asa?’

Nuuu, dar eu asa sunt construita, sa nu imi pese de gura lumii.  Pe de o parte pentru ca tatei ii pasa de ce ‘zic vecinii’, lucru care ma enerva teribil cand eram mica si pe de alta datorita filmului Pacala pe care l-am vazut cand aveam 10 ani. La sfarsitul filmului este o scena foarte faina, cu el, sotia, copilul si magarul pe care il au si orice aleg sa faca, gura lumii ii critica. (Ba se urca toti 3 pe el, ba cara ei magarul, ba pe rand, ba…) Pentru mine a fost suficient sa inteleg ca fiecare vede doar prin ‘ochii trairiilor lui’ si ca nu reprezinta realitatea mea.
Viata mea am trait-o doar dupa propriile dorinte, tinand cont ca dorintele mele sa nu faca rau cuiva. La fel imi cresc si copiii. Citesc carti, merg la conferinte, am amintirile din propria copilarie (toti suntem marcati de asta Indifernet de ce am trait in ea) si le trec pe toate prin propriul filtru. Asa aleg ce fac cu copiii mei si cum mi-i cresc.
Atunci cand aleg ceva pentru ei imi pun doar o intrebare ‘ce efect are acest lucru pe termen lung’. Trebuie sa vezi finalitatea deciziilor luate azi pentru mai tarziu si cu copiii si cu tine.

Ilinca T.
‘Ce faci cand nu mai poti?’

Dorm. Sincer, asta fac, dorm. Si iau pauza si stau eu cu mine.

O relatie de cuplu nu e doar lapte si miere!

Bianca S.
‘Cum de ai cu sotul o relatie asa frumoasa desi aveti 3 copii mici?’

Traim constienti de faptul ca o relatie nu e doar lapte si miere. Ne si certam, dar avem reguli nespuse si nescrise la certuri. Sunt regulile noastre de bun simt: nu ne jignim (niciodata nu am facut-o in 6 ani si 3 sarcini! Lucru deloc usor).
Suntem constienti de faptul ca nu la toate discutiile gasim un numitor comun. La unele dintre ele, doar ne respectam opiniile si intelegem ca nu avem cum sa il facem pe celalalt sa inteleaga ideea noastra, dar o poate accepta.
Vorbim mult despre orice, mai ales in momentele mai putin bune.


Suntem atenti unul la altul si ne privim cu ochii de la inceput. Fiecare are intimitate si spatiul personal. Nu fac pipi de fata cu sotul meu, nu ma epilez de fata cu el, nu imi pun masti pe fata.

Fiecare are intimitate si spatiul personal

Da, dupa nasteri, cateva zile am avut nevoie de ajutorul lui, sa ma imbrace, sa ma dezbrace sa imi faca baie si nu a fost chiar sexy.  Dar am iubit acea intimitate si tacit am stiut amandoi ca e doar momentul de dupa nastere. Nu este obsnuinta noastra. Nu ma machiez de fata cu el pentru ca ador momentul in care ma aranjez si cobor scarile si el ma priveste.  Privirea aia spune mai mult decat o mie de cuvinte iar in ochii lui m-am vazut si ma vad cea mai frumoasa femeie din lume. Iar pentru asta merita ‘efortul’ de a fi cocheta chiar si cand nu am chef. Cine nu vrea sa se simta ‘cea mai frumoasa femeie din lume’?
Si din partea lui sunt aceleasi eforturi de a arata bine in ochii mei, nici el nu se aranjeaza de fata cu mine.
Desi sunt lucruri aparent banale, care pe noi ne-a facut sa avem inca mister unul cu celalalt chiar si cu 3 copii. Nu e floare la ureche dar merita.

Andreea P.
Pentru mine esti o eroina. Tare mi-as dori sa vad o data cum arata o zi din viata ta cu 3.

Ihm.. la vlog nu m-am gandit inca sau nu cred ca ni se potriveste acum. Dar zilele noastre cu anumite exceptii cand sotul e plecat in delegatii sunt cam la fel. La 6.30 cand se trezeste Achim il pun lui tati in brate pana la 7.30 cand mi-l aduce si eu dorm. Alex se ocupa de toti 3 dimineata singur. Stiu, el e super eroul meu. Le da la toti de papa, ii spala pe dinti, ii imbraca si se imbraca iar la 7.30 mi-l aduce pe ACHIM si el pleaca cu cei mari. Ii duce la gradi si apoi se duce la birou. Eu toata ziua cand e Achim treaz ma ocup de el, bag la spalat cu el, fac si ceva de papa (daca am timp) sau doar ma joc. In orele lui de somn, adunate 3 sau 4, scriu pentru blog, editez poze, raspund la mailuri sau trimit mailuri la potentiali clienti, cel mai adesea langa Achim. Tati ajunge la 17.30 cu copiii si de la ora aia pana cand dorm 21.00, telefonul nu mai exista.
Avem o rutina ca familie, fiecare are rolul sau si nu ne abatem de la asta. Incercam sa fim spontani cand vine vorba de noi doi, cu copiii e foarte greu acum. Cand vor mai creste lucrurile se vor mai schimba.
Acum e doar acum si e doar o etapa din viata noastra. Stiind asta, nimic nu pare greu.

 Viata nu este o lista cu lucruri de facut!

Ema S.
Eu vreau sa stiu cum de le faci pe toate. Din afara pare ca faci atat de multe lucruri si eu am zile in care abia fac dus. Tu cum le faci?

Fac cat pot!‘, asta imi spun in fiecare dimineata cand beaua cafeaua. Desi am o rutina si un program clar, de fapt nici o zi nu seamana cu alta. Depinde de cum am dormit noaptea, de starile prin care trec copiii, de cum se aseaza astrele 😂, cam asa merge si ziua noastra. In timp mi-am dat seama ca VIATA NU ESTE FACUTA DINTR-O LISTA CU LUCRURI DE FACUT,  viata e asa cum vine. Iti faci un plan pe ziua respectiva si poate fix atunci ajungi la spital cu copilul sau te cheama de la gradinita ca… sau nu am inspitatie sa scriu (in cazul meu) moment in care nu scriu. Nu imi pun obiective la serviciu, decat in mare, o lista imaginara cu lucruri pe care mi-ar placea sa le fac. Daca nu gatesc cina, nu e o tragedie. Sa il intrebati pe sot cate cine cu rosii si branza avem vara sau paste cu branza iarna. Daca nu reusesc sa spal toate hainele nu e o tragedie pentru ca mai gasim ceva curat de purtat. Este in schimb un gust amar daca sunt nervoasa si fara chef de joaca si timp pentru copii. Dar si atunci nu las ca vinovatia sa treaca mai mult de seara respectiva (pentru ca am si astfel de zile, cand nu sunt pe aceeasi lungime cu copiii). Ma simt ca naiba atunci, plang daca simt sa fac asta, mananc o ciocolata si imi spun ‘Maine va fi mai bine’. Daca m-as incarca de toate lucrurile care nu imi ies, nu as mai putea sa apreciez tot ce imi iese. Nu fac comparatii pe liste cu ce a iesit si ce nu, ca nu vreau sa stiu care inclina mai greu. Ci mereu imi indrept privirea spre ce am reusit sa fac si sa imi mutlumesc pentru asta. Poate de aici si impresia pe care o las ‘ca fac multe’, dar de fapt nimeni nu stie ce e pe lista mea.

Alina S.
‘Ce parere ai despre asigurari?’

Noi avem asigurari de sanatate pentru toata familia. Traim intr-o era destul de ciudata si nu vreau ca vreodata viata mea sau a copiilor sa depinda de o suma de bani.
De ceva vreme cautam si niste variante pentru asigurarile de viata dar si pentru educatie pentru ei. Sunt pentru. Prefer sa platesc o suma mica lunar, decat toti banii odata.

Viata nimanui nu e mai usoara, mai buna, mai frumoasa. Traiesc fiecare clipa asa cum vine.  Pare usor pentru ca imi dau voie sa fie usor, chiar si cand e greu. Pentru mine nimic nu este greu daca suntem toti sanatosi. Ma bucur de viata noastra asa cum e, dar daca intr-o zi nu ar mai fi asa, atunci ma voi bucura de ce va fi atunci. Mintea si credintele noastre ne ‘arata cum e viata’. Depinde doar de fiecare la ce alege sa se uite.

Multa grija si iubire!

\

Shop

\

Lasă-te inspirată

Descoperă mai multe…

Share This

Share This

Share this post with your friends!

%d blogeri au apreciat: