Ieri ne intorceam de la mama. Lasasem copiii pentru o saptamana de timp petrecut cu bunicii si eram fericiti ca vom dormi sau vom reusi sa facem multe din lucrurile pe care nu reusim sa le rezolvam cu copiii acasa.
Intram in Bucuresti, sa mergem in vizita la fratele si cumnata mea, care asteapta un bebelus, sa le povestim despre ce lucruri ar mai putea avea nevoie. Sunt la primul bebelus, asa ca emotiile si usoara panica isi spun cuvantul..Trafic mult, desi era dupa-masa de sambata si nu ma asteptam.
Eu: Iubire, doar pe cea mai aglomerata banda poti sta?
El nimic.
Dupa 5 minute.
Eu: Iubire, e verde hai sa pornim.
El nimic.
Dupa alte 10 minute.
Eu: Fa dreapta sa o luam pe la…
El: Iubita, poti fi mai cicalitoare de atat?
Eu am tacut instant..
Nu am mai putut spune nimic si ma gandeam oare cand am devenit asa cicalitoare? Nu ma suparasem, ci doar eram lovita de realitate: devenisem cicalitoare!
Tin minte drumurile noastre de inceput cand nici nu stiam cum ajungeam dintr-o parte in alta. Il priveam pe ascuns si ma gandeam ce fericita ma face. Il pupam la fiecare semafor de uitam ca se face verde si nu observam daca merge tare sau incet, daca o ia pe o strada sau alta, daca pune frana tare sau nu..
Ce mi-am propus:
1. Sa ma intorc in timp si sa ma bucur de drumurile noastre
2. Sa nu ii mai spun pe unde sa o ia, chiar daca eu stiu scurtaturi (eu oricum le stiu pe toate, nu?)
3. Sa respir adanc inainte de a deschide gura
4. Sa il pup in loc sa il critic
5. Sa privesc pe geam si sa ma bucur de ce vad mai mult
6. Sa ii zambesc in loc sa stau imbufnata ca nu e la raliu, sau din contra, cand este la raliu
7. Sa tac, sa tac si iar sa tac, atunci cand vreau sa comentez despre cum conduce
Va anunt ce mi-a iesit. Saptamana asta avem multe drumuri in 2, plus unul lung pana la Sibiu 😊😁.
O sa imi iasa?
Voi cum sunteti cu sotii vostri la volan?
E partial corect! In poze vezi niste lucruri, dar memoria de multe ori ne inseala, mai ales cand ne uitam dupa niste zeci de ani.
Din pacate am foarte putine poze din copilaria mea. Asa erau vremurile. Si inca si mai putine informatii despre acea perioada de pana in 5 ani pe care noi nu o tinem minte ci doar ne-o putem imagina din cuvintele mamei. Care este cea mai veche amintire a voastra? A voastra 100%, nu povestita de altcineva!
Anii mei de gradinita. Uff, as da o zi din viata mea sa stiu cum se numeau colegii mei, ce educatoare am avut, in ce excursii am fost plecati si cate si mai cate.
Cate dintre voi poate povesti copiiilor despre acea perioada si nazbatiile facute? Cine isi mai aduce aminte care a fost prima poezie spusa la serbare? Care mai stie cum a fost cand a terminat grupa mica sau cum se numea baiatul care i-a furat primul pupic?
Cam de aici, din propriile frustrari ca acei ani nu ii mai pot revedea, a aparut albumul „Anii de gradinita”. Mi-am dorit sa pot pastra pentru copiii mei nu doar pozele, ci si povestile care insotesc pozele, detaliile si primele impresii din toti anii de gradinita. Sa stiu ce serbari au avut si ce costumatii amuzante, sa le pot povesti despre colegii lor, sa le arat ce moace rusinate si simpatice aveau cand erau in fata si rosteau timizi poezia dintr-o suflare.
Este cadoul perfect, original, cu care puteti merge la o aniversare.
Este cadoul perfect pe care il puteti face propriilor copii mai tarziu.
Este cadoul perfect pentru voi, cand va veti uita impreuna cu nepotii si le veti povesti traznaile parintiilor lor.
La nasterea unui copil multe lucruri se intampla: se schimba vieti, se nasc suflete, barbatii devin tati si femeile mamici, iar viata celor mici este trasata (sau nu).
Interesant este cum este primit fiecare copil in functie de zona in care se naste.
Obiceiuri din Oltenia:
La 3 zile dupa nasterea unui copil, in casa acestuia se face curatenie luna, se spala tot ce este de spalat, iar moasa aseaza ‘masa de ursitori’.
Pe aceasta masa ea aseaza: carte, pix, foarfeca, oglinda, lingura si orice lucru care se presupune ca va determina viitorul copilului (un fel de tavita de taiere de mot). Se umplu apoi un pahar de apa, unul de vin si se aseaza pe masa impreuna cu paine unsa cu miere si nuca pregatite special pentru ursitori. La coacere se fac 3 cruci pe aceasta paine, se arunca un praf de sare peste ea si la sfarsit se aseaza si 3 monezi pe paine. Crucile sunt pentru: Ursitoarea Mare, cea Mijlocie si cea Mica. Alimentele sunt pentru a le binedispune: mierea sa le faca dulci, vinul vesele si apa line.
Obiceiuri din Ardeal:
Pe vremuri prima scalda a copilului venit acasa de la spital, era de la nasa. Se facea cu apa de izvor in care se adaugau: busuioc (sa fie iubit); bujor (sa fie frumos); miere (sa aiba vorba dulce); paine si zahar (sa-i fie viata indestulata si zilele dulci); lapte (sa-i fie pielea alba); bani de argint (sa fie nepretuit); aghiazma (sa fie ferit de duhuri rele). Apa se arunca la radacina unui copac sanatos.(Acum se face la o zi dupa botez aceasta scalda).
Obiceiuri din Muntenia:
La nastere asista moasa, care dupa ce se nastea copilul il lua in brate si spunea: ‘Acest copil ce l-am ridicat sa fie sanatos si norocos si mintos si voios Si frumos si invatat si bogat si Om de treaba luat in seama’. In scalda copilului pe langa plante aromate se pune si paine, ca sa creasca precum painea in cuptor. Tatal copilului nu participa la aceasta scalda, ci este invitat in casa doar dupa ce apa este aruncata intr-o rau sau o livada, doar nasul putand participa. Apa era carata de moasa, fiind urmata de nasa care tinea lumanarea aprinsa si o sticla de vin in cealalta mana. Apoi impreuna cu toate celelalte femei conduceau moasa dansand si chiuind.
Dupa ce apa era aruncata, moasa intorcea albia si se aseza pe ea spunand: ‘S-a rasturnat covata, Sa traiasca nepoata (mama copilului); Si s-a rasturnat deodata, Sa mai faca inc-o fata. S-a rasturnat pe-un picior, Sa mai faca si-un fecior’.
Obiceiuri din Bucovina si Maramures:
Atunci cand copilul este bolnav, i se schimba numele. Moasa dadea copilul pe geam mamei spunandu-i ca Il da pe (numele din certificat) si mama spunea ca primeste pe (numele pe care avea sa il poarte de atunci inainte). Astfel se credea ca acel copil nu va fi recunoscut de boala. Obicei sau nu am si eu o matusa care in certificat este Minodora, apoi urmand bunica acest ritual fiind matusa bolnava i s-a pus numele de Viorica si s-a insanatosit.
Obiceiuri din Moldova:
La nasterea copilului moasa aseaza un fir rosu la tocul usii, apoi copilul il poarta legat la manuta pentru a fi protejat de deochi. Scutecele se croiau din camasa tatalui pentru a impregna trupul micut si firav cu puterea tatalui.
In a treia seara dupa nastere si aici mama lasa pe masa: paine, sare, malai, cateva fire de busuioc, vin si 2 lumanari pentru a imbuna Ursitoarele. Bucatele sunt luate a doua zi de moasa.
Ursitoarele sunt: cea Mare care tine fusul si furca, Soarta care-i prezice viitorul si Moartea cea care-i curma zilelele (ma trec fiorii).
Se spune ca firul vietii este dat de Dumnezeu Ursitoarelor, care il aseaza pe pamant si peste care pun toate intamplarile care vor avea loc, iar copilul nu va avea cum sa se fereasca de ele. (Interesant gand, dar atunci unde ar fi Liberul arbitru, zic si eu).
Zilele acestea se anunta a fi toride. Si este doar inceputul…
Alexandru este un copil puficios (cum imi place sa il alint) cu niste straturi generoase de grasime (pe care ador sa i le mananc). Cand este cald nu il pot lasa fara tricou nici macar in casa, pentru ca transpira mai mult. Ideal pentru el sunt tricourile fara maneci, astfel ca il ajuta sa nu fie lipicios.
Ce facem cu puii nostri si cum ii protejam de deshidratare, insolatie, arsuri solare?
Indiferent de varsta copiiilor nostri trebuie sa tinem cont de niste reguli:
ii tinem departe de soare dupa ora 10.30 si pana la ora 17.00. (Orarul ideal de plimbare este 8-10.00 si 18.00-20.00, desi sunt zile in care nici in acest interval nu poti iesi din casa).
hidratati cu apa si bebelusii pana in 6 luni, alaptati sau hraniti cu lapte praf, din jumatate in jumatate de ora atunci cand este foarte cald. Un bebelus ar trebui sa bea minim 100 ml de apa pe zi pentru a preveni deshidratarea. Multe articole recomanda sa nu i se dea apa bebelusului alaptat pana in 6 luni, dar nici un bebelus nu este alaptat din jumatate in jumatate de ora, astfel ca apa il ajuta intre mese.
imbracati-i cu haine subtiri din materiale naturale (bumbac, in).
lasati-le piciorusele descoperite tot timpul, inclusiv in timpul somnului.
toti bebelusii trebuie sa aiba capul acoperit. Aveti grija sa fie doar din materiale usoare si care lasa pielea capului sa respire. Daca folositi un material necorespunzator, mai mult rau le faceti decat bine.
Va povesteam saptamana trecuta in articolul Sunt mama si vreau sa fiu strigata MAMA ca s-a dezbatut in acum ceva ani in Franta si de curand in Marea Britanie ideea de a scoate cuvantul ‘mama’ si inlocuit cu ‘parinte, tutore sau gardian’ (recunosc ca asta cu gardian mi se pare cea mai infricosatoare, parca am fi toti la inchisoare) pentru simplu motiv ca deranjeaza cuplurile homosexuale care vor sa se casatoreasca si sa adopte copii.
Asa ca azi va propun un exercitiu de imaginatie, cum ar fi intr-o lume absurda in care cuvantul ‘mama’ nu ar exista.
Cititi articolul si incercati sa va imaginati cum ar suna ‘mama’ in locul fiecarui ‘parinte’ citit…
Cate tipuri de parinti exista?
Parintele nesigur. Ea acorda atentie copilului chiar si atunci cand aceasta nu o cere. Este genul de parinte care isi va ‘rasfata’ financiar copilul cu ‘tot ce e mai bun’ pentru a compensa propriile lipsuri.
Parintele care vorbeste la plural. ‘Tusim’, ‘Nu avem pofta de mancare’, ‘Am racit’. Genul acesta de parinte este simpatic extrovertit, dominator dar nu exagerat, care-si va tine copilul sub observatie.
Parintele pesimist. Ea pare nefericita si prezinta in mod dramatic fiecare actiune traita de copilul ei. I se pare ca totul merge prost desi totul merge bine: la intrebarea ‘Ce mananca micutul?’, raspunde ‘Laptele meu, dar e putin’; ‘Si cat ia in greutate pe saptamana?’, ea raspunde ‘Doar 200 grame’…
Parintele imprecis. Unui medic ii este foarte greu sa aiba incredere in genul acesta de parinte: ‘Dle. dr. copilul are febra mare’, acesta intreaba ‘Cat are acum?’, aceasta raspunde ‘A fost mare ieri, acum e bine’.
Parintele superlativ. La acest gen de parinte totul este peste normal: febra prea mare, tusea prea puternica etc.
Parintele retinut. Genul de parinte care nu este capabil sa descrie cu precizie o situatie anume. Medicul intreaba ‘Vomita?’ ‘Da’; ‘Tuseste?’ ‘Da’; ‘Diaree?’ ‘Da’ si lista poate continua ca sigur spune ‘DA’.
Parintele melodramatic. Copilul parintelui melodramatic va fi foarte rasfatat, avand toate poftele indeplinite. Parintele molodramatic vede un balaur acolo unde nu este si face din ‘tantar armasar’.
Parintele perfectionist. Este parintele care atunci cand afla ca este insarcinataplanuieste deja cum sa-l creasca perfect: de obicei genul acesta de parinte ori are o profesie legata de copii (si atunci stie ea mai bine) ori a fost premianta si neaparat la fel trebuie sa fie si copilul (la ea totul fiind in competitie, ea fiind cel mai bun parinte). Citeste tot ce exista despre cresterea copilului, fara a avea un echilibru critic, deci fara a separa raul de bine. Este foarte interesata de intelectualizarea vietii acestuia decat de normalitatea acesteia. Din pacate comportamentul acestui parinte are o mare influenta asupra vietii copilului. Copilul unui parinte perfectionist va fi un copil chinuit de cele mai multe ori, fiind supus unei presiuni constante de a nu-i dezamagi pe cei din jur. Un astfel de copil va creste intr-un climat tensionat, care va avea efecte negative asupra comportamentului, independentei si a linistii lui, impiedicandu-i o crestere naturala, plina de greseli normale si victorii cotidiene, unde sa existe un parinte uman si unul intelegator.
Va spun drept, a fost cel mai greu articol pe care l-am facut pana acum. Voi incerca, nu stiu daca imi va iesi, sa fac un articol inlocuind cuvantul ‘interzis’ cu ‘gardian’ sau ‘tutore’.
Tot azi lansez o provocare catre toti bloggeri de parenting pe care ii rog sa incerce sa scrie un articol inlocuind ‘mama’ cu unul din cuvinte, la alegere. Ii mai rog sa imi trimita textele pentru a le da share pe pagina mea de facebook Zana Scutecel, pentru ca toata lumea sa poata citi o diversitate cat mai mare a ce ar putea fi intr-o lume absurda, daca aceasta lege va fi vreodata votata.
Ieri, aproape de pranz Maria a facut un tantrum ca la carte: urlete de ziceai ca ii pici ceara fierbinte pe ea, trantit pe jos, lacrimi peste lacrimi si tipa un mare ‘nuu’ la orice incercam sa ii fac sa o calmez.
M-am uitat lung la ea, la degetul meu bandajat in pioneze, la Alexandru care nu intelegea de ce Maria reactioneaza asa si mi-au trecut intr-o fractiune de secunda prin cap tot ce am auzit despre tantrumuri ca ar fi: ‘Rasfat domne’! Prea rasfata o tineti’; ‘Copil prost crescut’; ‘Daca i-ati da o palma din cand in cand, sigur n-ar reactiona asa’; ‘I-o fi foame, sete, obosita…’
Ma scutur de ‘idei’, respir adanc, ma uit la ceas, era aproape ora de somn, o iau in brate si cu greu o duc la pat. Alex (sotul) avea de lucru, dar s-a intrerupt si a stat cu Alexandru pana m-am dus cu Maria
Urc cu greu scarile, 13 kg nu se cara usor intr-o mana, o pun in pat, ea da-i si mai tare cu urlete. Inchid repede geamurile, avem vecini cu copii dar inca mici, neajunsi la tantrumuri si nu prea inteleg cu ce se mananca, asa ca imi iau masuri de siguranta si ii feresc cum pot de scenele noastre.
Ma intorc la Maria care urla cu sughituri. Ma pun in pat langa ea si o intreb pe un ton cald si aproape in soapta daca vrea sa o iau in brate. Da din cap ca nu. Ii spun ca o astept pentru cand vrea ea si deschid bratele. Se uita la mine cu obrajii plini de lacrimi si ochii umflati si imi sare in brate. O strang la piept, imi lipesc obrazul de obrazul ei ud si o legan cu ultimele puteri. A stat asa cel putin 10 minute, in liniste, timp in care s-a linistit. Apoi mi-a aratat sa o lungesc in pat, m-am lungit cu ea si s-a culcat in bratele mele.
Ma gandesc cu groaza ca nu stiu ce as fi facut daca nu era Alex acasa.
Tips&tricks?
1. Aflati ce i-a declansat criza de plans. Cateodata poate fi foamea, oboseala, depasirea orei de somn, prea mult zahar (la noi nu e cazul, ca nu ii dau), suparare, durere, nemultumire.
2. Calmati-va pentru a putea calma copilul. Sigur ca intotdeauna primul impuls e sa urlam la copil, sa ii acoperim tipetele si eventual sa ii dam si vreo doua ‘in mama lui de copil rasfatat’. NU faceti asta! Respirati adanc si cautati solutii rapide care sa va calmeze: beti apa (regleaza bataile inimii); respirati adanc ca la gradinita, cu bratele deschise pentru a deschide toracele, ajuta la calmarea nervilor; bagati maninile in apa rece. Si mai mult va ajuta sa va uitati in ochii copilului vostru si sa-i vedeti neputinta.
3. Asezati-va la inaltimea lui pentru a va putea privi in ochi.
4. Vorbiti-i cat mai calm si cald, aproape in soapta. Va inceta sa tipe din cand in cand pentru a va auzi.
5. Puneti-i intrebari incercand sa aflati cauza disperarii lui.
6. Spuneti-icat sunteti acolo pentru el, ca il intelegeti si ca bratele sunt deschise pentru a-l lua in brate,
7. Mangaiati-l si leganati-l pana cand se calmeaza.
8. La sfarsit spuneti-i cat il iubiti.
Cateodata trece mai repede, cateodata mai greu… Dar functioneaza!
