‘Esti o norocoasa!’ Asta aud des de la mamicile care imi scriu sa ma intrebe cum de am luat putine kilograme in sarcina sau cum de le-am dat jos asa repede. Mereu am spus ca tine si de gena dar si mai mult de modul in care ne traim viata.
In jurul meu am avut si am mamici care s-au luptat si inca o fac cu kilogramele in plus. Cred ca partea asta cu sarcina ne cam schimba cu totul, indiferent ca sunt probleme de sanatate (cum a fost cazul meu) sau probleme de greutate (cum se intampla des). Faptul ca eu nu am experimentat o foame puternica in sarcini cred ca tine si de noroc. Am auzit in schimb de povesti unde mamicile mancau nonstop, aproape tot ce prindeau, haotic si uite asa au ajuns sa puna pe ele intre 20 si 40 de kilograme. Nu imi pot imagina cat de greu trebuie sa le fie sa le dea jos.
Cate lupte interioare, cata vointa, cata durere si mai ales cate angoase trebuie sa fi experimentat o femeie care inainte de sarcina se privea in oglinda cu admiratie, iar acum ar vrea sa o sparga…E si mai greu dupa ce vine bebelusul si mamele sunt date peste cap de lipsa unui program de masa. Mananca ce apuca si cand apuca daca vor sa si alapteze. Deci, despre ce program sanatos de masa poate vorbi o mamica?
Si in sfarsit se termina sarcina, se termina alaptarea si totusi kilogramele sunt inca acolo si parca nu vor mai pleca niciodata. Toata lumea spune ca daca alaptezi, slabesti. Cunosc cazuri unde acest lucru a fost o realitate dar si cazuri in care acest lucru nu a existat.
Si vine vara… Iar visul de a merge la plaja, intr-un costum din doua piese, e departe. Mai degraba toate mamicile cauta rochii cat mai largi si vaporoase, care sa le ascunda rotunjimile.
Si mamicile merg la plaja!
Daca esti mamica NU inseamna ca uiti de tine. Copiii nostri merita mamici frumoase, sa nu mai vorbim de sotii nostri si mai important: noi meritam asta!
Cum puteti arata bine pentru sezonul de vara?
1. Incepeti AZI, nu asteptati sa vina vara. Nu puteti slabi cu doua saptamani inainte de a merge la plaja. Dati-i timp corpului sa actioneze si sa reactioneze.
2. Renuntati la ZAHAR si PAINE. Sunt principalii factori care NU va lasa sa slabiti. Inlocuiti zaharul cu fructele dulci atunci cand aveti pofta de dulce. Mancati de maxim 3 ori pe saptamana paine (nu mai mult de o felie la fiecare masa).
3. Injumatatiti portiile de mancare! Am crescut pe principiul ‘termina tot din farfurie’ lucru care nu este gresit DACA farfuria este mica. Problema noastra sunt portiile! ‘Pacaliti-va’ creierul si schimbati farfuria. In loc sa va puneti mancarea intr-o farfurie mare, luati una mica.
4. Beti apa, multa apa si DOAR apa. Renuntati la sucuri carbogazoase care ingrasa mai mult decat o face un tort intreg.
5. Luati-va ajutor, dar unul natural.
Daca aveti nevoie de sprijin in: eliminarea lichidelor retinute in exces in corp; mentinerea apetitului alimentar si a procesului de asimilatie in limite normale; mentinerea greutatii corporale in limite normal, atunci aveti nevoie de gama Sublima Silueth 90-60-90.
Atentie! Toate produsele Sublima Silueth 90-60-90 sunt CONTRAINDICATE femeilor insarcinate si celor care alapteaza.
Dacia Plant este un brand 100% romanesc din 2002. Plantele folosite sunt obtinute din culturile bio proprii sau din cele ale colaboratorilor si trec printr-un proces exigent de selectie. Produsele Dacia Plant sunt create dupa retete originale si sunt adaptate modului modern de viata.
Bine de stiut! Pe site-ul gama Sublima dar si alte produse au reducere 20% pana pe 10 Martie!!
Am UN cadou pentru mamicile care isi doresc mult ‘sa se plimbe pe plaja la vara in costumul din doua piese’, 3 SETURI Sublima Silueth 90-60-90, asa ca va invit la CONCURS:
Ce trebuie sa faceti?
1. Spuneti-mi intr-un comentariu cate kilograme va doriti sa slabiti
2. Dati tag a doua prietene care isi doresc si ele sa slabeasca
Fiecare SET va cuprinde:
O cutie de
O
O cutie de
Castigatoarea va fi aleasa cu random.org si va fi anuntata in data de 11.04.2019.
Cine mai iese la plaja ca mine?
Vine, vine, vara curand…
Sotia mea ma ‘acuza’ des ca sunt o persoana extrem de rationala si de calculata, iar acest lucru naste o gramada de paradigme intre noi care se lasa cu scantei, ca deh amandoi avem capul tare, cu toate astea iubim mult scoarta tare a celuilalt.
Azi va propun sa vedeti intr-o perspectiva noua banii, si veti intelege anumite mecanisme si eficienta lor in viata de zi cu zi. Daca va uitati la ultimul prag de detalii al monedei de schimb, veti observa ca totul se plateste in TIMP NU IN BANI. Orice lucru pe lumea aceasta poate fi obtinut fara sa platesti nici un ban insa ai nevoie de o alta resursa numita TIMP pentru a o putea obtine. Iar atunci cand va cumparati ceva cu bani de fapt va cumparati TIMP.
Sa evaluam valoarea exacta a timpului vostru, masurata in bani. In momentul in care ati inteles acest lucru si cum sa il calculati o sa vedeti diferit viata voastra si veti analiza mult mai correct achizitiile voastre. Suna ciudat? Poate, insa haideti sa va dau cateva exemple.
Branza de vaci
O poti face in casa si vei cheltui timp… sau o poti cumpara si vei cumpara timp dar vei cheltui bani.
Cand cumparati orice… platiti pentru a castiga timp… chiar si la o bucata de branza. O luati gata facuta pentru a evita intreg procesul mancator de timp: sa inveti sa faci branza, sa ai o vaca, sa cresti vaca, sa hranesti vaca, sa mulgi faca, sa procesezi laptele si sa ajunga branza. In loc sa cheltuiti tot acel timp va duceti si o luati gata facuta.
Cum castigi timp?
Fiecare resursa pe care o folosim corect ne aduce timp suplimentar, fara exceptie.
O masina de spalat rufe
Costa in principiu cca 1.000 lei
Are o durata de viata de cca 5 ani
Utilizata zilnic 1 data.
Asta inseamna ca pentru 1.000 de lei obtineti 1.825 de spalari
Si asta inseamna ca 1 spalat costa 1,8 lei.
1 spalat dureaza cca 1 ora
1825 spalari = 1825 ore = 76 zile spalat continuu
Daca ati spala de mana ar fi la fel in medie din punct de vedere al timpului si costurilor financiare, insa masina de spalat rufe va salveaza 4% din timpul dumneavoastra. Si la fel se produce si pentru toate celelalte electrocasnice pe care le aveti: masina de spalat vase, mixerul, aparatul de facut cafea, etc.
Am avut o discutie cu niste prieteni la un moment dat cand eram judecati pentru faptul ca suntem lenesi si fitosi pentru ca ne-am cumparat masina de spalat vase. E geniala, castigam o gramada de timp zilnic prin simplu fapt ca nu mai spalam vasele. Va puteti imagina cate se strang intr-o casa cu 2 copii… in curand 3… Avem cca 2 masini spalate zilnic, iar sotia mea castiga cca 1 ora datorita acesteia. Iar asta ii permite sa se ocupe de alte lucruri mult mai importante precum copiii sau articolele de pe blog sau sa raspunda mamicilor sau sa discute cu partenerii sau sa faca ce vrea ea.
Mult mai bine evidentiat puteti vedea asta in serviciile pe care le platiti. Ganditi-va ca fiecare serviciu pe care il contractati inseamna ca va cumparati timp pentru voi… Cand va duceti hainele la curatatorie, cand aveti un ajutor la curatetine in casa, cand va duceti la cosmetica si asa mai departe.
5 metode de a castiga timp…
Acestea sunt acele metode care se potrivesc familiei noastre. Vedeti unde aveti voi nevoie de timp si cum il puteti procura
Iata 5 servicii pe care noi le-am contractat pentru a castiga cel putin 50 de ore pe luna:
Direct debit
Eu am facut asta pentru mine in special. Nu mai platesc de cca 5 ani nici o factura. Am setat direct debit in contul de internet bancking pentru facturi (cu o limita maxima de tras din cont) si toate facturile se platesc singure. Asta inseamna ca scap de stat la cozi cca 3-4 ore pe luna. La fel fac pentru tot ceea ce stiu ca vine ca si plata lunara si recurenta (rate bancare, plati repetitive, etc)
Ajutor la curatenie
Da, costul poate parea mare 400 lei lunar, insa e chiar asa? Ingrijirea casei necesita in fiecare saptamana cca 8 ore de atentie, minim. 4 saptamani ar duce deja la 32 de ore. Costul pentru fiecare ora este de 12.5 lei. E mult? Avand in vedere ca sotia mea si cu mine primim 32 de ore din asta, astfel incat sa ne ocupam de orice altceva si avand in vedere alte comparatii deja cunoscute (un pachet de tigari, un tuns, etc) eu nu cred ca e mult.
Electrocasnice
Aici deja am mentionat masina de spalat rufe si cea de vase, insa sunt altele care ne-au oferit timp in cantitati considerabile cand erau copiii bebelusi. Ar intra in acest caz videofonul care ne-a oferit timp de a ne indeparta de casa la maxim 100m. Asta inseamna ca am avut timp seara sa stam pe terasa dupa ce se culcau copiii. Un alt caz este dotarea electrocasnicelor cu timer. Astfel le programam cand sa porneasca si sa isi faca treaba, cum ar fi si cuptorul, etc.
A doua masina
Ne putem descurca foarte bine si cu o masina. Insa eu aveam nevoie de mai mult timp pentru a putea termina toate proiectele, astfel incat sa putem sustine financiar toate cheltuielile. Timpul asta puteam sa il rup din timpul petrecut in familie sau sa mai adaug seara dupa ce adormea toata lumea 3 ore de lucru in loc de o ora jumatate cat am in medie. Insa acest lucru nu era fezabil pentru ca eram deja obosit, iar eu lucrand cel mai bine dimineata am decis sa ma trezesc mai devreme. Pentru asta aveam nevoie de 2 masini pentru ca eu sa nu mai duc copiii la gradi si sa ii duca Ana (dupa ce va naste, ca acum tot eu ii duc). Asadar am cumparat a doua masina iar eu am casigat inca 2-3 ore dimineata pentru mine. Asta doar pentru ca in loc sa plec la 7:30 de acasa si sa ajung la 9:00 la birou, plecam la 7:00 de acasa si ajungeam la 7:20 la birou pentru ca nu mai aveam opriri si evitam si traficul infernal de dimineata.
Organizarea
Si nu in ultimul rand, fara nici un fel de cost financiar… organizarea ca la armata. Nu am fi rezistat altfel. Rutina, condimentata cu senzualitate si romantism este cea care ne ajuta sa fim perfecti (in mintea noastra) in ceea ce priveste ce avem de facut. Si eu si sotia avem programul impartit echilibrat si ne tinem de el atata timp cat nu apare vreo calamitate, vreun muc sau cine mai stie ce. Asta ne ajuta sa avem mintea ordonata, sa fim fericiti ca am indeplinit tot ceea ce aveam de facut si mai ales sa si facem tot.
TIMPUL ESTE LIMITAT
De fapt timpul este singura resursa de care avem nevoie si este limitata. Putem cumpara timp dar niciodata nelimitat.
In concluzie… totul costa TIMP si trebuie sa va decideti inainte de a cumpara ceva daca este fezabil sau nu costul respectiv pentru timpul castigat. Va dati seama ca cele 2-3 ore dimineata m-au costat enorm avand in vedere cat costa o masina, insa s-au compensate costurile cu castigurile pe care le aduc in cele 2 ore zilnic dar si in alte aspecte ale vietii sotiei, unde de asemenea castigam timp.
Scopul acestui articol este unul multiplu si vine din nevoia asidua a oricarei relatii de educatie financiare ce va ajuta la randul ei si in imbunatatirea relatiei de cuplu. Daca intelegeti cu adevarat principiul si il aplicati (atat voi cat si sotii) cu siguranta veti evita o serie de certuri pe aceasta tema. Mai trebuie sa gasiti raspunsuri pentru altele, dar de o problema importanta ati scapat. Prin urmare facand asta mai salvati si timpul petrecut pentru cearta.
Stau seara in fotoliu si urmaresc cum Alexandru si Maria isi impart jucariile si imbratisarile prin toata casa. Fiecare coltisor poate fi o mica ascunzatoare sau un imens palat in joaca lor. Inocenta ii aseaza pe copii in ceata de ingeri, ingeri ai pamantului care ne bucura, ne mangaie, ne pun speranta eternitatii si prin ochisorii lor senini se intrevede bucuria cerului, lumina soarelui, cantecul norilor, linistea Omului.
Toata zbaterea ta de mai inainte ti se pare acum ca a fost fara rost. Abia aparitia lor in viata ta ca parinte iti da sens si bucurie vietii. Eu ca bunica imi mai traiesc inca o data tineretea langa nepotii mei.
Ma uit cu cata grija si dragoste se ocupa fiica mea si ginerele de nepoti si imi pare rau ca eu nu am facut unele lucruri pe care ei le fac constant. Unele lucruri le negociaza cu ei, iar altele sunt foarte clare.
Programul orelor de somn si masa
Ei stiu ca de la ora 13-15 e somn si trebuie respectat. Cand ei nu au chef de somn ii ia langa ea si le explica cat de important e somnul pentru a se face mari. Dupa discutii intra la somn linistiti si fara tipete.
Seara la ora opt dupa baita vine momentul lor cu parintii, cand tati si mami le citeste povesti si apoi dupa multe imbratisarii si pupici se duc la somn fericiti. Acelasi lucru se intampla si cu programul de masa, fara exceptii.
Daca as mai fi din nou tanara si mamica as schimba si eu la fel orele de somn.
Eu nu le tineam programul, crezand ca e bine sa doarma cand voiau ei si de multe ori aveam intregi razboaie sa ii pun la somn.
Am fost slaba mereu in fata rugamintelor copiilor mei si mereu se facea ora 22 cand intram cu totii la somn. La amiaza nici nu putea fi vorba sa mai doarma dupa varsta de patru ani, avand de multe ori copii obositi si tracasati. Iar de mancat mancau ce si cand voiau. O fi asta motivul pentru care si acum sunt mofturosi?
Educatia nepotilor: competitia dintre frati
In ceea priveste educatia nu as schimba nimic la fiica mea ci doar la mine, fiindca am facut multe lucruri pe care la experienta de acum le-as schimba. Spre exemplu mereu ii puneam in competitie intre ei, gen: ‘care se imbraca cel mai repede, care termina primul din farfurie sau care termina temele cu scrisul cel mai frumos.’
La scoala chiar era um grafic cu buline albe sau negre pentru fiecare copil si in fiecare zi primea bulina neagra sau alba, dupa cum se comporta. Insa mi-am dat seama din pacate prea tarziu ca a pune in competitie fratii intre ei nu e bine pentru ca unul automat nu se va ridica la nivelul celuilalt si asta naste gelozii. Iar geloziile intre frati sunt cele mai rele.
Nu poti sa pui in competitie un copil de patru ani cu unul de trei sau doi ani fiindca automat cel mai mare va fi primul, iar cel mic se va simti complexat, in inferioritate, se va simti nedreptatit si va creste cumva in umbra celui mai mare pe care in subconstientul lui va fi mereu gelos.
Ori asta nu trebuie sa se intample intre frati.
Ei trebuie sa stie ca sunt la FEL de iubiti si deopotriva apreciati.
Si in realitate copiii ni-i iubim deopotriva si neconditionat? O! Cred sau sper ca da, numai competitia nu-i face pe ei sa realizeze asta deloc.
Da… cred ca asta a fost marea mea gresala pe care daca mi-as lua viata de la capat nu as mai repeta-o.
Dar cum eu nu pot face asta ma bucur nespus ca fiica mea nu creeaza competitie NICIODATA intre copii, iar eu invat atat de multe de la ea.
Lipsa competitiei intre frati ii face sa se simta speciali, unici si mai ales IUBITI!
Sa aveti bucurie in suflet, pace si iubire-n casa.
Eu cu retetele mele, mama cu ale ei. Daca tot a inceput sa gateasca fara zahar, ei bine, gateste din ce in ce mai bine.
Noi ne bucuram de aceste retete, desi recunosc, nu credeam ca exista reteta mai buna ca a mea.
Aluatul are smanatana in compozitie, ceea ce nu m-as fi gandit singura sa adaug si mi se pare foarte interesant la gust.
Eu pun merele crude de obicei, dar in reteta aceasta chiar imi place asa.
Ce va trebuie pentru aluat?
2 oua
2 linguri de smantana
Un pachet de unt
Un plic de bicarbonat de amoniu (pe care-l stingem in zeama de la o jumatate de lamaie)
Un praf de sare
Faina 300-400 grame
Se amesteca bine toate ingredientele cu faina cat cuprinde pana cand este o coca tare, mai groasa decat cea de paine. Se separa in patru parti egale, se intind si se coc pe rand la 180 de grade circa 10 minute.
Merele se prepara inainte!
Curatam merele, le dam pe razatoare si le calim pana nu mai au suc in ele.
Se pot adauga mirodenii dupa preferinta: scortisoara, cuisoare, vanilie. Eu nu am adaugat deloc zahar sau miere, ci doar le-am lasat savoarea lor. Mie nu imi plac nici mirodeniile foarte mult, asa ca am pus doar putina scortisoara.
Cand foile sunt racite le umplem cu merele, care sunt si ele racite.
Eu nu adaug zahar pudra sau altceva deasupra.
Se acopera si se lasa minim 4 ore inainte sa o taiati.
Am fost la epilat saptamana trecuta ca toate femeile. Nemaiputand sa conduc depind mult de programul si drumurile lui Alex, asa ca am ajuns la un salon nou.
Sa tin minte sa nu mai incerc astfel de lucruri, mai ales cat inca sunt insarcinata.
Nu am sa reprosez ceva la servicii, dar doamna a fost de ‘exceptie’.
Mai bine va povestesc aventura…
Intru eu in salon si la receptie o doamna amabila si zambareata imi spune sa astept, pentru ca Elena, cosmeticiana, inca nu a terminat.
Ma duc ca o ratusca spre canapea sa iau un loc si sa rasfoiesc o revista. Canapeaua era facuta din baloti de fan, cocheta dar joasa pentru mine. Ma asez cum necum si astept.
Citeam un articol despre un sampon care iti facea parul mai voluminos cand iese doamna cosmeticiana. O femeia la 40 si un pic de ani, machiata excesiv, cu unghii rosii lungi si mirosind puternic a tigara. De obicei nu ma deranjeaza foarte rau, dar in perioada aceasta abia daca pot respira langa aceste persoane. Respir adanc si ma ridic, ii zambesc si ma prezint. Se uita la mine lung si ma analizeaza din cap pana in picioare, apoi ofteaza.
Nu zic nimic si intru in cabinet. Incep usor sa ma dezbrac si ii explic ca sunt sensibila la durere si ca o rog sa ma epileze incet.
Se vede ca nu ii convine dupa fata dar nu zice nimic.
Ma urc pe masa si incepe cu intrebarile.
‘Si ce aveti?’
‘Baiat’, zic scurt.
‘Voiati fata?’
(Pe bune daca stiu cum sa raspund la genul asta de intrebari)
‘Am fata si am si baiat deja acasa. Nu conta ce este?’
O vad cum ii ies ochii din orbite..
‘Faceti trei?? Pai de ce nu v-ati oprit la doi? Doi nu erau de ajuns?’
(Na, la asta nu ma asteptam).
‘Imi plac copiii’, ii zic. ‘Si unde scrie cati sunt suficienti?’
‘Pai doamna, or sa va manance creierii. Astia mici sunt niste impielitati. Bine era daca ieseau direct mari’.
Am inghitit in sec si efectiv simteam cum imi creste tensiunea.
‘Ai mei sunt doi ingerasi. Nu stiu cu cine ati avut de-a face pana acum’, ii raspund.
‘Eu am unul si a facut cat 10’, imi zice femeia. ‘Mi-a mancat sufletul. Bine ca acum am divortat si mai sta si pe la ta-su’, ofteaza usor.
Nu am putut zice nimic, dar ma gandeam ca e bine ca e si la ta-su 🙄😊😁
Olita si scutecul sunt subiectele care ne dau mari batai de cap atunci cand devenim mame.
E mai mult preocuparea noastra de a-i scapa de ‘oribilul’ scutec, decat a lor.
Citim, intrebam in stanga si dreapta, cumparam olite care de care mai colorate dar si chilotei cu personaje de desene animate si nimic… Copilul pur si simplu ‘refuza’ cooperarea. Ba ne mai si enervam cand ‘vecina’ ne povesteste cum al ei sta pe olita de la 6 luni.
Si mama spune despre mine ca stateam de 9 luni. Eu nu cred. Cred ca sigur ma jucam cu ea si cam atat. Dar cine sunt eu sa o contrazic?
Atentie! Daca face la olita sau la toaleta cu reductor, NU inseamna ca e gata sa renunte la scutec.
Ce am facut eu?
Ca si la spalatul pe dinti, in toata treaba cu olita a fost despre a le da timpul lor sa isi doreasca acest lucru.
Exemplul personal in educatia copilului este cel mai important, pornind de la lucruri atat de marunte cum sunt caca la olita sau perierea dintilor.
Inca de cand au inceput sa mearga i-am luat cu mine, de fapt au mers ei dupa mine, la baie. Ori de cate ori foloseam wc-ul le spuneam o poveste despre ce fac eu acolo si cat de bine ma simt ca nu imi fac nevoile in chilotei.
Usor, usor le-am starnit curiozitatea si au vrut sa incerce si ei ‘ca mami’ .
Dupa ce au inceput sa faca, mereu aveam un cantecel de felicitare la care copiii radeau mult si abia asteptau sa il auda.
Ce greseli sa evitati?
Olita in camera de zi
Doamne cati copii am vazut pe olita in mijlocul sufrageriei ba mancand, jucandu-se sau citind carti.
Copilul va face orice altceva decat ce trebuie, pentru ca nu va intelege rostul ei. Olita NU trebuie sa plece din baiepentru ca cel mic sa asocieze clar rolul olitei si ce activitati se petrec acolo.
Nu ii dati de ales
Nu toti copiii fac la olita asa cum nu toti aleg toaleta cu reductor. Povesteti-i despre olita si reductor si lasati-i pe ei sa aleaga unde vor sa faca.
Mariei mele nu i-a placut niciodata olita. Avea una care imita vasul de toaleta si una clasica de pe vremea mea. La ea am facut greseala sa i le prezint in camera de zi, astfel ca tot ce a facut cu ele a fost sa se joace.
In schimb cand a descoperit ca poate sta pe WC fara sa cada, exact ca mami, a fost cea mai fericita. Ea a inceput cu numarul 2 la toaleta de cand avea un an si jumatate. Pe de alta parte Alexandru refuza redactorul si a cerut olita pentru numarul 2 de la un an si 2 luni, vazandu-ma si pe mine si pe Maria. Abia de la 2 ani si 10 luni a vrut si el pe wc. Achim ii vede la toaleta dar inca nu stie ce se intampla.
Nu intrebati ce vrea copilul. Il presati
Copiii fac rar si numarul 1 si numarul 2 la olita. De obicei ei se focuseaza pe un singur lucru. Ai mei au ales sa faca caca devreme la olita sau wc, dar pipi mult mai tarziu.
Nu i-am presat sa faca si pipi cand ei nu erau pregatiti. Am fost fericita ca am evitat constiparea si alte probleme urate de la caca in scutec.
Asa cum va spuneam, faptul ca incep sa faca la olita NU inseamna ca vor renunta la scutec.Maria a renuntat la 3 ani si 4 luni, cand singura mi-a spus ‘De azi vreau doar chilotel.’ Si de atunci a avut doar 2 accidente de pipi in pat.
Alexandru desi faca caca la olita de un an si 3 luni si a renuntat la scutec la 3 ani si 2 luni. Stiu ca am facut bine, pentru ca nici unul dintre ei dupa ce singuri au renuntat la scutec NU au avut vreun accident.
Nu cred in scos scutecul pas cu pas, adica doar ziua si noaptea pus. Il face sa se simta confuz. Cred ca, lasati in timpul lor, este cea mai buna optiune.
Povestiti-le despre pasul urmator: cumparati-le chilotei si aratati-le ca asta poarta mama si tata. Dar NU ii presati, ci lasati-i pe ei sa aleaga momentul!
Copiii stiu mai bine cand sunt pregatiti. Stati linistiti, ca nu se insoara in scutec!
Am mai scris pe subiect 3 metode despre cum sa scapi de scutec si Cand schimbam scutecul pe chilotel.
O sa o spun direct si transant… Gelozia este umbrela unor experiente vaste si complexe care te vor cuprinde: frica, tristetea sau furia, iti poate scoate in evidenta ceea ce pretuiesti tu cel mai mult si iti da posibilitatea sa te experimentezi ca individ ca fiind puternic, rational si pasional.Oricum ar fi trebuie sa o incerci macar o data in viata.
Intradevar situatiile pot degenera masiv in momentul in care controlul tau dispare ca de aia s-a sinucis Ana Karenina si tot din acest motiv Desdemona a fost ucisa de Othello, si desi sunt foarte metaforice comparatiile acelasi motiv duce si la uciderea relatiilor dintre un barbat si o femeie, indiferent cine experimenteaza gelozia.
Eu unul consider gelozia este ca o floare de hortensie… frumoasa dar otravitoare daca nu stii ce sa faci cu ea. Pana la un punct gelozia sotiei mele si a mea fata de ea este sexy, provocatoare, intriganta, creaza o dorinta de a o izbi de perete si a o saruta pasional. Asta se intampla inainte de a fi insarcinata, pentru ca acum suntem delicati ca niste oua. Insa, daca asta ar trece in obsesie si ar lasa teama sa se instaleze crescand intriga pana in punctul exploziei, ar duce sigur la dezastru.
Ma simt bine cand ii spun sotiei ca am avut intalnire la job cu doua doamne doctor pentru a discuta un eveniment, iar prima ei intrebare este ce varsta au doamnele… urmata de un zambet strengaresc. Sunt convis ca si ea se simte atragatoare cand imi spune ca i-a scris un tatic pe blog iar eu o intreb de cand a devenit taticul mamica…?!
Astea sunt forme usoare de gelozie si sunt vitale intr-un cuplu, tocmai pentru ca pun intr-o lumina frumoasa atractia dintre cei doi si dorinta de a simti un usor pericol din categoria: atentie ca mai sunt si altii. Asta contribuie la sanatatea ta ca individ… te ajuta sa te mentii suplu si sexy nu sa arati ca utimul butoi de varza doar pentru ca esti asa de sigur pe tine incat nu crezi ca va fi altul mai bun pentru ea sau pentru el.
Te ajuta sa sustii industria florilor si a dulciurilor si sa ii mai trimiti din cand in cand cate un buchet de flori la birou (sau acasa, dupa caz), pentru ca daca nu o o faci tu o va face altul. Pe doamne le ajuta sa se mai aranjeze din cand in cand chiar si in casa si sa mai poarte senzual cate o piesa care ii descopera usor provocator sanii sau goliciunea picioarelor, pentru ca involuntar alta o va face si ii va atrage atentia… si degeaba il veti acuza ca ce are ‘cealalta mai bun ca mine’? Uite fix asta… pentru un moment a stiut sa ii starneasca lui svacul sangvin.
Fiti gelosi dar uitati-va pana in orizont sa va dati seama daca treceti in partea cealalta.
Azi vreau sa va vorbesc mai mult de prezent si nu de trecut, caci toti ar trebui sa ne concentram mai mult pe ziua de AZI.
Sunt de aproape o luna la fiica mea si-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara ca mi-a dat sansa de-a fi bunica.
Bunica pentru Maria care este un copil minunat si atat de iubitoare cu fratiorul ei Alexandru dar si cu cel care e pe drum.
Ma uit la ei cu drag cum amandoi in fiecare seara au un ritual sa vorbeasca cu Achim cel care inca e pe drum, il pupa si-i spun cat de tare il doresc in viata lor. Deja fiecare este gata sa imparta jucariile cu bebe dar si pe mami.
Seara dupa baita e ora de citit iar eu ma topesc cand ii vad. Sunt binecuvantata ca pot sa asist zilele astea la fericirea lor de fiecare seara. Ambii stau cu capusoarele lor mici si ochii mari a semne de intrebare, pe pieptul lui taica-so care le citeste povesti, iar mama lor se face si ea mica, mica langa ei trei.
Cum sa nu vrei sa opresti timpul in loc si sa-i vezi mereu asa, toti seara de seara citind povesti inainte de culcare. Nu stiu cate familii mai fac asta, dar eu ma bucur ca toti sunt impreuna pentru a se bucura de acest lucru.
Ce-si poate dori mai mult o bunica, decat sa inmulteasca dragostea de unu la doi, la trei, patru, la cinci?
Si asta cu dragostea inmultita e valabil pentru fiecare din cei trei copii ai mei, fiindca fiecare are perechea lui, iar inima mamei devine a bunicii si e una mare, mare cat un soare fiindca e direct proportionala cu numarul dublat in casatorie si triplat de venirea nepotilor.
Si ii port pe toti in suflet cu aceeasi bucurie, cu aceeasi iubire egala pentru toti.
Simt ca am aripi de inger, apoi de heruvimi, apoi ii intrec si pe acestia pentru ca bunicile primesc cate un rand de aripi de la fiecare nou membru aparut in viata si inima lor.
Deci sunt bunica, sunt toata un zbor neincetat, un zbor al bucuriei, un zbor al implinirii, un zbor printre ingerii mei dragi.
Fiecare om isi doreste in firescul vietii sa aiba copiii la casele lor si apoi sa aiba nepoti.
Dupa ce acestia apar iti dai seama ca tu ca om ti-ai rotit cercul prin viata si ca te apropii de final.
Nici nu mai conteaza cat mai ti-a harazit Dumnezeu din firul vietii: o luna, un an sau zece? Tu stii ca esti pregatit sa pleci dincolo fiindca aici ai pe cine sa lasi si toti sunt bine.
Are cine sa mearga mai departe din neamul tau pentru a duce focul vietii. Fericirea dragilor este compusa din astfel de clipe si seri de neuitat cu multe povesti, ochi mari, chicote si iubire fara margini.
Ador cornuletele! Dar nu ma omor dupa cele clasice deloc. Nu imi plac cele pline de zahar pudra, rahat si care sa sfaramiteaza imediat.
Cum am invatat-o pe mama sa gateasca fara zahar pentru nepoti, in ultimii 2 ani a incercat si ea diverse retete. Cea mai buna este cea de cornulete care nu contine nici zahar, nici miere, ci doar dulceata cu care le umple si aceea tot fara zahar cautam sa fie.
Partea cea mai buna este ca niciodata nu faci prea multe, mai ales ca sunt si mai bune dupa cateva zile de stat.
Mama e la mine de 3 saptamani si pana acum am pus-o sa le faca de cel putin 3 ori. Pur si simplu nu ma satur. Le ador fierbinti iesite din cuptor dar si dupa cateva zile, dimineata la cafea. Sa mai zic ca ma bat cu copiii pe ele??
Ce va trebuie pentru reteta?
Un pachet de unt la temperatura camerei
2 oua (temperatura camerei)
Un praf de sare
Un plic praf de copt
300-400 gr faina (cat cuprinde)
O lingura zeama de lamaie (mentine fragezimea aluatului)
Amestecati toate ingredientele pana incepe sa fie o coca. Coca trebuie sa fie mai groasa ca cea de cozonac dar si sa se intinda bine.
Intindeti foaia si taiati in forma de triunghiuri. Puneti ce vreti la mijloc ca umplutura. Eu ador dulceturile de orice fel, fara zahar.
Le bagati la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru 15 minute.
Eu nu adaug zahar pudra nici macar pentru a da bine in poze. Cred chiar ca sunt mai frumoase asa.
Inainte sa devenim parinti stim cel mai bine cum vom face lucrurile ca parinti. Ne uitam la cei din jur si vedem copii urlatori, parinti iritati si haos general. Strambam din nas si spunem in sinea noastra (sau cu voce tare) ‘eu NU voi face niciodata asta!’.
Si vine si ziua mareata in care devenim parinti iar regulile noastre de aur devin vis sau cosmar.
Nici eu nu fac parte dintr-o specie rara care sa nu isi fi pus in cap niste reguli imaginare, asa ca le-am pus pe o lista si am facut o balanta publica a ceea ce am spus ca nu voi face si ce am facut in realitate.
Sa ii las in ritmul lor
(Vorbit, mers, mancat)
Ce am facut?
I-am lasat, dar nu a fost usor mai ales la partea cu vorbitul la Maria, care m-a frustrat maxim pana cand a inceput si ea. Ma bucur desi eram propriile ‘probleme’ in a vrea sa vorbeasca mai repede, am reusit sa nu o stresez pe ea.
Fara Ciocolata si fara zahar
(Eu mi-am setat 7 ani)
Ce am facut?
Incaaaa nu a mancat ciocolata, desi produse cu zahar din comert au mai ajuns la ea (prajituri de la cofetarie, chiar daca erau tarte de fructe, tot zahar aveau, iar acelea au fost de foarte putine ori, plus torturile de la zilele de nastere ale colegilor). Macar am reusit partea cu ciocolata…..
Dormit in patul lor
(Desi mereu am setat asta ca regula DOAR daca nu vor cere ei in pat cu noi)
Ce am facut?
Ne-am tinut de ea pana cand au facut 2 ani si au cerut in pat cu noi. Acum suntem in negocieri de schimbare a camerei cu un pat supraetajat in care mami si tati nu intra.
Tipat la ei
(Tipat nu ridicat tonul)
Ce am facut?
Zen nu poti fi ca parinte 100% din timp si stiam asta. Eu eram fericita cu 90% din timp si fara tipete isterice. Ridcat tonul in anumite situatii (cand esti epuizat si copiii urla) cred ca este inevitabil si la cel mai calm parinte din lume.
Dar imi propusesem sa nu tip. Ei bine, am facut-o de 3 ori. Si stit de ce stiu si numarul? Pentru ca pentru acele 3 ori am plans o zi intreaga de vinovatie. Prima oara a fost anul trecut in vara. Copiii fusesera raciti, eu eram epuizata iar in ziua aceea am tipat ca o ‘nebuna’. Dupa acest episod, l-am sunat pe sot si am inceput sa plang. A venit mai devreme cu o ora acasa, a stat el cu copiii iar eu am luat cheile de la masina si m-am dus intr-o parcare unde am plans o ora continuu. Imi era atat de rusine de ei incat nu ii puteam privi in fata. Am plans si seara dupa ce s-au culcat si i-am povestit sotului, care ma tinea in brate.
Dupa parcare am venit acasa, m-am asezat in fata lor si le-am cerut iertare. Nu pot uita ochii lor plini de iubire, bratele deschise de a imi da o imbratisare si a imi spune ‘Te iubim, mami’. Sentimentul de vinovatie a fost si mai oribil dupa.
Accesul la telefon si tableta
Ce am facut?
Inca nu le-am dat voie pentru youtube sau liberi la ele. Maria stie sa faca poze cu telefonul dar si atunci foarte rar. Nu stiu de desene pe youtube, stiu in schimb in masina ca punem cantecele pe care le aud, dar nu le vad. Sotul isi dorea sa ii invete diverse programe pe telefon, asa ca dupa mii de negocieri, acum o luna am stabilit cu ei ‘ora de program pe telefon’.
Asta inseamna ca in fiecare sambata (mai intai am invatat zilele saptamanii, pentru a sti ca sambata nu este zilnic) o ora de fiecare inseamna de fapt 15 minute pe ceas, amandoi stau langa tati pentru program, in care tati pe rand lucreaza pe diferite aplicatii, jocuri educative. Saptamana trecuta au fost dentisti si le-au aratat efectele nespalarii pe dinti si ce se intampla la medic cand merg sa le curete dintii.
Este timpul lor cu tati (desi tati vrea sa ma bage si pe mine in program) unde fac impreuna si NU singuri lucruri. Este un mod educativ de a folosi telefonul dar si timp de calitate petrecut cu parintele unde invata diverse lucruri.
TV la desene (de la o anumita varsta si cu program)
Ce am facut?
Adoram desenele cand eram mica si am zis ca mereu ii voi lasa DAR: cu program, nu zilnic, si doar la desenele educative de la care invata lucruri. Spre exemplu Tom si Jerry NU este un desen animat adecvat varstei celor mici. 90% din timp ne uitam cu ei si povestim dupa ce au invatat acolo.
Sa citeasca cat mai mult
(Sa iubeasca cartile)
Ce am facut?
Incepand cu varsta de un an copiilor nostri le-am ‘citit’carti zilnic. Am inceput cu cele cu pagini cartonate cu animale, legume, culori etc. Zilnic la noi in casa se citeste minim 30 de minute si nu pentru ca i-am fortat, ci pentru ca ei adora sa o facem. Imi place ca atunci cand ii intreb daca vor desene sau carti mai devreme, mereu aleg cartile! Stiu toate personajele de desene animate la care se uita, de dinainte de a le vedea la TV, din carti. Citim mereu si mult impreuna, toti 4 in pat seara. Cel mai mult se amuza de tati, care face si diverse voci.
Program de masa si somn
(Nu am limita de varsta cat sa imi doresc asta)
Ce am facut?
NU au existat exceptii! Nici la somn si nici la masa, astfel incat ei niciodata nu s-au plans de program.
Pedepse si recompense
Ce am facut?
Pentru noi pedespele si recompensele sunt un fel de dresaj pentru catei, aplicat copiilor, astfel ca nu am apelat niciodata la ele.
Agresivitate fizica
Ce am facut?
Nu exista in educatia lor aceasta manifestare, nici macar cand imi vine sa imi iau campii.
Articolul nu este o lauda, iar lista mea nici nu conteaza. Articolul este un indemn sa va faceti propria lista cu ce v-ati propus voi inainte de a trece prin diferite lucruri si cum ati ajuns sa reactionati la ele. Este un exercitiu bun pentru viitor si pentru urmatoarele ‘liste’ dar si despre cum veti privi cu non-judecata alegerile altor parinti. Viata de parinte nuuu este usoara, dar daca analizam lista vedem ca totul tine de VOINTA noastra si propriile setari, nu de ei.
Lista voastra cum ar arata? Care sunt top 3 cele mai importante lucruri pe care ati spus ca niciodata nu le veti incalca?
Maria este nascuta in luna decembrie. O singura data i-am organizat ziua de nastere la un loc de joaca si asta a fost la un an, fiind mai multi prieteni prezenti pentru taierea motului. Pe langa adulti, au fost prezenti si 5 copii.
Am ales un loc de joaca aproape de casa, inchiriat doar pentru petreceri private, care avea cate o ora pauza intre petreceri pentru curatenie si ‘dezinfectarea jucariilor’ (dupa cum aveau explicat pe site).
Acum nu stiu exact cat au curatat, cert este ca nici un copil nu a fost bolnav dupa.
La Alexandru a fost usor, nascut vara toate zilele (alea 2 de pana acum) i le-am facut afara, in curte, la aer.
Stiam de povestile prietenelor cu copii bolnavi de diverse dupa vreo petrecere in locuri de joaca inchise si inca din toamna, de cand ai mei au inceput gradinita si au fost invitati la petreceri, am avut inima cat un purice ori de cate ori am mers.
Bolile!
Duminica Maria trebuia sa mearga la ziua unui coleg. Tati l-a luat si pe Alexandru pentru ca eu sa ma pot odihni.
‘Scumpa’ cafeaua asta in liniste. De duminica seara a fost agitat, iar de luni dupa masa cu o usoara febra. Rosu in gat a fost diagnosticul pediatrei, iar de 3 zile il veghez noaptea mai mult decat sa dorm, pentru ca ba vrea apa, ba vrea un sirop, ba ma vrea pe mine.
Cele mai dese, dupa astfel de petreceri, sunt enterocolitele si infectiile, desi iarna asta au fost focar de gripa.
Lipsa curateniei
Se fac locuri de joaca din ce in ce mai mari si atunci lumea nu mai are aceste pauze de spalat si curatat dupa fiecare petrecere, astfel ca te poti nimeri pe bucata de prajitura a familiei de dinainte. Dar ce te faci cand o gaseste copilul? De curatarea jucariilor care nu se face cu saptamanile, nici nu are rost sa intreb, nu?
Lipsa personalului
Duminica cand tati era la petrecere, a auzit un planset de copil dintr-un colt al incaperii unde era. Cand a mers sa vada despre ce este vorba a gasit un pusti de 2 ani care plangea fiind lovit in cap cu o minge de un baietel de 6 ani. Nu se cunosteau. Pana sa apuce sa intervina aparuse si tatal baietelului de 2 ani.
Cine stie de cand erau asa? Personalul unde era? Camerele de luat vederi?
Parintii poate mai aveau inca un copil acolo sau pur si simplu au iesit dupa un pahar de apa. Orice se putea intampla …
Petreceri amestecate
Cel mai rau mi se pare cand sunt petreceri amestecate si nu stii care de unde este. Mie mi s-a intamplat sa cred ca o fetita era la petrecerea noastra si incercam sa o ajut sa manance, doar statea la masa cu copiii, cand de fapt era cautata disperata de mama sa.
Mancarea proasta
La toate petrecerile pentru copii gasesti aceeasi mancare, de multe ori chiar luata de la acelasi catering: mini burgeri, cartofi prajiti, gujoane de pui si pizza (pe care o prefer inaintea celorlalte).
Inteleg ca nu le dam morcovi si mere (desi mie mi se pare ideal) dar aceeasi mancare de tip fastfood, iar apoi torturi pline de zahar si mai nou ciocolata, sunt doar reteta perfecta de copii agitati, furiosi si obezi mai tarziu.
Sunt si cateva locuri care respecta ceea ce imi doresc sa existe pentru copiii mei, dar putine. Sfat? Cautati locatii micute. Sunt mai multe sanse sa aiba grija de ele, decat cele mari.
Anul acesta Maria face 5 ani (si va fi prima ei petrecere in afara gradinitei si nu doar cu familia, ca pana acum) iar eu am de testat pana in decembrie.
Voi mergeti in locurile de joaca inchise? Ce experiente ati avut?
‘Buna Zana! Sunt Elena, locuiesc in Arad, am 34 de ani si o mogaldeata de 4 luni jumate. Mi-am dorit-o cu tot sufletul si eu si sotul meu. A venit dupa 2 ani cand deja ne pregateam sa incercam si alte variante, desi medicii ne spuneau ca nu avem nici o problema de sanatate. Cand am ramas insarcinata a fost ziua cea mai fericita din viata mea. Toata sarcina am visat-o. Am citit tot ce se putea despre nastere, alaptare, joaca cu un copil mic. Voiam sa fiu cea mai buna mama pentru fetita mea si eram in stare de orice pentru asta. M-am dus la cursuri de ingrijire si alaptat inca din sarcina, desi nu erau in orasul meu prea multe. Am cautat consultanti in alaptare cu care m-am vazut si inainte sa nasc.
Toti cei din jur ma considerau exagerata, dar mie nu imi pasa. Cea mai mare teama a mea era ca alaptatul va fi imposibil. Teama ce venea si din faptul ca intrasem in tot felul de grupuri asa zise de ‘suport’ pentru mame. Nici nu aveam picea acasa ca citeam zilnic despre problemele mamelor cu care se confruntau zilnic. Ma gandeam ca orice este posibil si ca nu am de unde sa stiu ce ma asteapta, dar aveam un gust amar pentru cum erau puse la zid daca indrazneau sa spuna ca ar face altceva decat sfaturile foarte clare: niciodara biberon, doar la san nonstop, nu exista sa nu ai lapte.Cele 3 fraze mi-au sunat intr-una in cap mai ales dupa ce a venit bebelina.
Mikaela a venit natural la 38 de saptamani, fara probleme si frumoasa foc. In spital am avut putin ajutor de la asistente dar nu imi faceam griji pentru ca stiam ca acasa ma asteapta una dintre cele mai bune consultante. Atasarea a fost grea pentru ca cea mica nu voia sa inchida gurita si nu puteam incepe alaptatul.
Pompa pentru alaptat mi s-a spus sa nu iau pentru ca afecteaza laptele si ‘oricum nu ii dai cu biberonul nimic, ca refuza sanul dupa’; sa o tin ori de care ori vrea la san (chiar daca mie mi se pare ca doar sta); sa NU imi fac griji ca nu am lapte, pentru ca toate mamle au lapte – astea au fost sfaturile primei consultante, iar eu am ascultat-o fara sa cartesc.
La 7 zile de la nastere am facut furia laptelui. Dureri infernale, rani, sange, ceva oribil. Am crezut ca mor de durere acele zile. Fiecare alapatat era un chin!
Consultanta nu a vrut sa vina, spunandu-mi ca sigur nu am tinut-o cat si cum trebuie, desi eu nu m-am despartit de ea decat de 2 ori in 7 zile cat am facut un dus. Nu iti mai spun in ce hal aratam, asta nu mai conta. Ca ma sinteam ca Vaca Milka era partea ‘cea mai frumoasa’. Nu stiu unde era femeia de dinainte dar imi spuneam ca nu e cazul sa o caut acum.
Eu si Vaca Milka
Cu greu am reusit sa vina o alta consultanta in alaptare cand inca eram in plina furia laptelui. M-a ajutat cat de cat cu pompa ei si mi-a sugerat sa imi cumpar de urgenta una pentru cazurile in care am lapte in exces. Mie abia imi curgeau sanii, de unde lapte in exces? Am ramas cu o sensibilitate la sani si de cate ori o puneam pe cea mica sa suga, strangeam din dinti si abia asteptam sa termine. Nu era nici un fel de magie iar eu ma rugam doar sa manance cat mai rapid.
Mikaela plangea aproape tot timpul. Dormea maxim 20 de minute un somn, iar noaptea o petrecea cand in bratele sotului cand pe mine.
In prima luna a luat aproape 600 de grame. Pediatra mi-a spus ca e cam putin si ca ar trebui sa ii dau lapte praf.
Alaptatul este magic! Care magie?
Am scris prima data pe unul din grupurile de suport in alaptare sa stiu daca si alte mame trec prin asta si cum fac fata. Mai bine ieseam afara cu copilul de gat, fumand o tigara (eu nu fumez), asa luata la impins vagoane am fost, mai ca eram cea mai denaturata mama ca nu imi tin copilul la san suficient (desi doar asta faceam) si ca vreau sa pot manca fara copil in brate (aveam deja aproape 2 luni de cand faceam asta si simteam ca cedez nervos).
Vinovatia alaptarii, oribil sentiment
Am inceput sa ma simt vinovata ca nu ma bucur de copilul meu. Citeam de cat de minunata este perioada alaptarii si conexiunea dintre mama si copil iar eu ma intrebam unde am gresit? De ce eu nu simteam asta? La 3 luni deja eram epuizata fizic si psihic si incepusem sa ma urasc si sa urasc faptul ca eram mama. Incepusem sa o urasc pe cea mica si sa ma urasc cand venea ora de masa. Cand mi-am zis-o prima oara am crezut ca mor de rusine. Mor de rusine ca puteam simti asta, dar asta era adevarul.
Norocul meu a fost sotul care a fost foarte intelegator si care mi-a adus o prietena psihilog in vizita. Eram in depresie postpartum si epuizare. Fix aceea depresie care nu credeam ca exista daca ai un bebelus pe care ti-l doresti atat de mult.
Ca sa imi revin trebuia sa dorm, sa am grija de mine. Cum sa fac asta daca copilul voia doar la san?
Abia dupa cateva sedinte cu ea am inteles ce ar fi trebuit sa inteleg de la inceput: NU alaptatul este magic pentru copil, ci MAMA! Daca mama nu e bine, acel copil nu are cum sa fie bine.
Fix in acele zile am citit si articolul tau despre Partea Urata a alaptarii si vaaai cata dreptate ai. Din carti vorbim cu toate ce minunat este sa fii mama, dar realitatea primelor luni te poate dobora. M-ar fi ajutat mult sa citesc articolul tau inca de la inceput si sa stiu ca NU sunt singura care trece prin asta.
Acum sunt mult mai bine. Am renuntat la grupuri, merg la psiholog si mai mult decat orice MA bucur iar de copilul meu si de faptul ca sunt mama.
Ti-am scris pentru ca voiam sa impartasesc cuiva care ma intelege experienta mea si mai sper ca din povestea mea sa inteleaga si alte mame care este cu adevarat partea importanta din viata de mama. Depresia este un sentiment oribil care mananca din tine fara sa stii. Toate mamele ar trebui sa cauta ajutor inca de la inceput.
Cu drag,
Elena’
Nici o mama nu ar trebui sa se simta singura in drumul ei.
Suntem toate mame si toate trecem prin anumite lucruri.
Eu as spune ca ‘NU doar laptele de mama este magic pentru copil, ci mai ales MAMA!’
Inca de cand am ales sa il am pe Alexandru foarte repede dupa Maria (la 11 luni am ramas insarcinata cu el) am primit mii de intrebari despre cum am facut ca ea sa il accepte asa de bine si de frumos. Maria era micuta cand a venit el, avea un an si 8 luni si nu a constientizat asa cum o face acum, venirea unui bebelus. Totusi, inca de cand a inceput sa creasca burtica ii povesteam de bebele care creste acolo.
Cum fac acum, cand amandoi sunt destul de mari si au multe intrebari?
Copiii invata foarte multe din jocurile de rol, asa ca jucati-va cat mai des cu ei. Daca se implica si tati, deja este un mega bonus.
Jocul de rol este considerat o arta magica a imitatiei si a prefacerii, iar copiii invata in timp ce se distreaza foarte mult. Ei invata despre situatii reale dar mai ales descopera cum trebuie sa reactioneze in anunite momente.
Prin jocul de rol, copiii isi dezvolta diferite abilitati: invata sa gandeasca abstract; isi dezvolta imaginatia; isi imbunatatesc abilitatile sociale; dezvolta abilitati de lider; gasesc solutii creative la diverse probleme.
Cu ajutorul jocurilor de rol ‘de-a mama si de-a tata’ ei se pun in locul nostru si invata despre responsabilitatea unui camin si a unei familii
Lui Alexandru ii place sa stea la masa intre mami si tati, iar Mariei doar langa mine. Noroc ca inca avem scaunul de bebe si deja stiu ca acolo va sta si Achim.
Aici deja este bataie pentru ca amandoi isi imagineaza ca bebe va fi ca o papusa, pe care ei o vor spala cand si cum au chef.
Acum, Maria si Alexandru fac baie impreuna si au momente cand isi spala burticile unul altuia. Isi ofera gelul de dus si se joaca cu spuma, dar le-am povestit ca bebe Achim va avea cadita lui si pana cand va fi suficient de mare sa poata face baie cu ei, mami si tati il vor spala iar ei ne vor putea ajuta cu produsele pe care le vom folosi.
De pe la 2 ani pe Maria si Alexandru nu i-am mai dat cu crema pe corp, decat in momentele in care mi se parea ca au pielea cam uscata. Le-am explicat ca bebelusii sunt dati cu crema in fiecare seara dupa baita si ca nu se face oricum acest lucru. Astfel ca, ei ne vor putea ajuta cu partea distractiva unde ii vor putea canta lui bebe ce cantecele isi vor dori.
Stiu sigur ca va fi o nebunie, dar ca ne vom descurca. Cel mai important pentru copii este sa se simta iubiti si ca nu sunt dati la o parte, doar pentru ca un bebelus isi face aparitia.
Produsele Klorane sunt fabricate in Franta cu ingrediente active din natura. Au variante cu diferite extracte naturale: ulei de masline, coaja de rodie, urzica, unt de mango, lapte de ovaz, chinina, musetel si galbenele. Produsele Klorane sunt 100% concepute ecologic.
CONCURS!📣📣📣
Pentru cei care se pregatesc de o noua aventura in viata lor sau au deja un bebelus.
Premiul consta intr-un set cu produse Klorane Bebe.
Ce trebuie sa faceti?
Lasati-mi un comentariu cu Cea mai mare frica a voastra ca parinti cand vine vorba de un nou bebe in casa
Dati tag pentru 2 prietene care asteapta al doilea bebe
Cuvantul de azi este …CU…
Pentru a gasi celelalte cuvinte care formeaza propozitia castigatoare citeste aceste articole:
Inainte de ’89 eram in plina era comunista. Multi spun ca pe atunci iti ‘interzicea’ statul sa mergi la biserica. Total gresit. Eu am trait toti anii tineretii in acea epoca.
Va spun din propia traire ca niciodata, dar niciodata nu mi-a interzis cineva sa nu merg la biserica sau sa nu ma rog.
Tocmai in acele timpuri bisericile Bucurestiului erau pline de credinciosi, iar manastirea Antim era arhiplina de tineret cam cum este acum Radu Voda.
Oamenii fiind cu sufletul mai aproape de Dumnezeu pentru ei copiii erau o binecuvantare a cerului. Ei, copiii dadeau sens vietii, nu serviciul si nici iesirile in lumea-ntreaga.
Nici acum educatia crestina nu s-a schimbat. A da viata din viata ta este cel mai frumos, cel mai duios si cel mai coplesitor moment al femeii.
Copiii erau sensul vietii
Imi aduc aminte de maicuta mea care spunea ca dupa primul ei copil-sora mea cea mare, nu mai putea sa nasca din cauza unei raceli la ovare. Sapte ani s-a tratat dorindu-si copii si sa nu fie cei mai saraci oameni din sat. Auziti voi?A avea un copil sau doi insemna a fi sarac.
Un om BOGAT era cel care avea multi copii. Seara stateau toti in aceeasi camera langa mama si tata si nu ar fi conceput sub nici o forma sa puna ziduri intre ei, si toti erau fericiti cu putin. Lucrurile simple aduc fericire si nu banii si starea materiala.
Mama aseza mancarea pe masa de trei ori pe zi si toti mancam ce ne punea inainte, altfel ramaneam nemancati.
Sa vezi cu ce pofta mancam a doua masa. Adevarat ca tot ce se manca erau alimente din gradina casei. Ouale si laptele erau si ele proaspete de la animalutele care si ele faceau la tara parte din familie. Ce frumoase erau serile cand ne asezam in cerc pe langa parinti si le ascultam povestile. Lucrurile au stat diferit fata de copilaria de la tara unde eu am crescut la copiii pe care i-am crescut in Bucuresti: cu cozi la paine, lapte, oua si altele.
Chiar si asa nu au fost infometati niciodata si au avut strictul necesar. Cred ca asta e cuvantul potrivit pentru a fi fericit. Toti pe atunci aveam strictul necesar dar eram fericiti, fericiti ca suntem impreuna, fericiti ca daca mergeam la serviciu si lasam copiii in parc sau cu cheia de gat la joaca in fata portii stiai ca acolo ti-i gasesti si nimeni nu ti-i fura, nici nu i se putea intampla nimic rau ca acum. Sincer, care mamici mai indraznesc in ziua de azi sa-si lase copilul singur in parc la 5-6ani?
Vedeti ce face diferenta?
STATUL OCROTEA FAMILIA
Tinerii se casatoreau pe la 20 de ani nu dupa 30 ca acum.
Apoi, tinerii aveau mare bucurie sa aiba copii. Nu se punea problema ‘sa ne facem casa, masina si apoi copii’. Nu se puneau astfel de probleme pentru ca oricat se arunca azi cu pietre in ‘comunisti’ – statul proteja foarte mult familia, copiii si intreaga societate.
Cum te casatoreai si aveai primul copil, statul iti oferea spre folosinta un apartament pe care nu trebuia sa-l platesti nici la inceput, nici mai tarziu, era primit de familie si ramanea familiei platind doar intretinerea si in nici un caz la preturile de azi. Alocatiile pentru copii erau niste bani care te ajutau sa-i cresti lejer pentru acele timpuri. Copiii aveau de mici, pentru mamele din toate ramurile sociale, posibilitate sa mearga la cresa, apoi gradinite unde erau in orice caz mai bine ingrijiti fata de multe de acum.
Si eu am avut copii in cresa, apoi la gradinita si niciodata nu am auzit pe vreo mamica sa fie nemultumita de educatoare, nimeni nu-i batea. Bataia in crese a aparut dupa ’89, cand se auzea ca pana si mancarea copiilor era carata acasa de personalul angajat, fiindca nu mai era nici un control.
Era anilor ’90
Era anilor ’90 a fost o perioada a schimbarilor. O perioada a trecerii de la comunism la ‘democratie’.
Doar ca democratia a adus cu ea si lucruri mai putin bune si cea mai afectata a fost FAMILIA.
Noile familii formate nu mai primeau de la stat nici case, nici alocatii consistente, ci toate tot mai mici, asa ca pe acest motiv s-a plecat masiv din tara.
In multe familii cu copii a plecat cel putin unul dintre parinti, motiv pentru care a crescut rata divorturilor, abandonul copiilor, multi fiind lasati pe la bunici, unchi sau vecini.
Asa in douazeci de ani am ajuns o tara de oameni nefericiti. Cum era mai bine cu strictul necesar, dar cu siguranta ca ai un serviciu sigur si o casa la casatorie, iar familia odata formata putea trai pana la adanci batranete fericita cu copiii in preajma, cu un serviciu de opt ore si timp suficient pentru familie?
Sau cum este acum cand luptam pentru case mari, masini sofisticate unul sau doi copii pe familie si un munte de datorii prin banci care ne streseaza si ne uzeaza deopotriva de nu mai reusim sa gasim FERICIREA?
Sufletul fiecareia poate decide la aceasta intrebare si fiecare stie ce apreciaza a fi mai bun si mai drag langa ele.
Inca de cand eram mica mi-au placut tare mult ficateii de pui. In ultimii ani nu stiu daca am reusit sa mananc de 2 ori insa. Pur si simplu nu am mai gasit reteta care sa ii faca gustosi fara sa fie uscati.
Nu mai sunt nici ficateii ce erau pe vremuri…
Sunt fericita ca aceasta reteta este pe placul celor din familia si mai ales pentru ca picii mei i-au mancat si le-a placut super mult asa ca o voi repeta cat de curand.
Eu am inceput cu cartofii pentru ca dureaza mai mult.
6 bucati de cartofi spalati bine, stersi de excesul de apa, sarati bine si inveliti in hartie de aluminiu, pusi intr-o tava si bagati la cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru 2 ore si jumatate. Ii verificati din cand in cand cu o furculita. De obicei adaug langa ei sa se coaca si o sfecla rosie pe care o adaug in asa zisul piure de cartofi. Aroma e dementiala, dar de data aceasta nu am avut-o in casa. Daca aveti fetita sigur va zice ‘Piure de printesa’.
Cum se fac ficateii?
200 gr de ficatei
O ceapa mare taiata micut
7 catei de ustori pisati
O lingura de vin rosu sau alb
O lingura de coniac
Sare, boia dulce si iute dupa gust
Ulei si un cub de unt
Am spalat foarte bine ficateii, i-am scos atele si fierea si i-am sters bine pe prosoape de hartie.
Am pus la incalzit untul cu uleiul intr-o tigaie si am adaugat ceapa si calind-o bine.
Am adaugat ficateii si dupa 5 minute am turnat si vinul.
Dupa alte 5 minute am adaugat si coniacul care de pe marginea focului s-a aprins si a ars deasupra tigaii. Nu tine mai mult de 10-20 de secunde apoi se stinge singur.
Lasati focul mic si mai invartiti in ficatei.
Dupa alte 5 minute stingeti focul si adaugati usturoiul, sarea si boia dupa gust (eu am pus foarte putin iute, astfel ca si copiii pot manca).
Lasati la odihna 5 minute in cratita.
Nu va faceti griji in privinta alcoolului pentru ca fiind gatit se dizolva, scopul lui nu este de a lasa vreun gust ci de a fragezi ficateii, care ies foarte gustosi.
Cat timp ficateii se odihnesc, scoateti cartofii, curatati si zdrobitii (daca aveti si sfecla adaugati-o acum). Adaugati unt, lapte cald si parmezan ras dupa gust.
Te iubesc pentru ca asa vreau eu si nu am nevoie de motive sa o fac!
Iubirea nu are nevoie de motive.
Iubirea nu are nevoie de cuvinte.
Iubirea doar se simte si se traieste!
Al meu si nu doar azi.
Pentru sotul meu, cel mai misto iubit din lume. ❤
Acum doua saptamani am plecat de la controlul sarcinii plangand.
Nici una dintre sarcini nu a fost usoara, dar o problema in plus nu era ceea ce imi doream.
Inca de la a doua nastere medicul mi-a pus in vedere sa ma gandesc bine daca mai vreau sau nu un copil, deoarece uterul meu risca sa se rupa inainte de termen.
‘Dospesc’ bine copiii, luand foarte bine in greutate si dezvoltandu-se peste termen, dar fiind mai mari decat suporta organismul meu, e clar ca vor veni inainte de termen.
Maria a avut 2 saptamani in plus fata de varsta gestationala, Alexandru 5 zile iar acum bebe Achim (la 28 de saptamani) are 2 saptamani si 2 zile in plus si deja un kg si jumatate greutate. (Media la 28 saptamani este un kilogram).
Foarte bine pentru ei dar grei pentru mine si uterul meu si asa firav. Eram oricum stresata stiind aceste lucruri dar nu era suficient, se pare.
1% dintre femeile insarcinate au polihidraminoza!
Inca de la inceputul anului mi s-a spus ca am polihidraminoza, adica exces de lichid amniotic. Se pare ca faceam parte din acel 1% care crezi ca tie NU ti se va intampla.
Dupa morfologia de trimestrul doi, unde s-a confirmat (nu ca ar mai fi fost nevoie) acest diagnostic, am luat un tratament, urmand sa revin la control dupa terminarea lui. Una dintre suspiciuni a fost diabetul gestational, dar dupa ce am facut testul, a iesit negativ.
Acum doua saptamani la consult a reiesit ca excesul de lichid nu s-a diminuat, ci a crescut si au urmat alte doua saptamani de tratament. Medicul mi-a spus ca daca nici acum nu se schimba ceva va trebui sa fac drenaj de lichid amniotic.
Ce este mai exact polihidraminoza?
Cantitatea de lichid amniotic ce depaseste limita de 25 de cm.
Care sunt factorii de risc?
(Eu nu am nici unul dintre ele)
1. Diabet gestational
Medicul va recomanda un test ce trebuie facut in saptamana 24, in urma caruia primesti acest diagnostic.
10% dintre femeile insarcinate cu diabet gestational au exces de lichid amniotic
2. Anomalii genetice, inclusiv Sindromul Down
3. Malformatii fetale, bebelusii cu probleme medicale sunt impiedicati de diferite afectiuni sa inghita lichidul amniotic, insa rinichii continua sa produca urina
Ce proceduri se fac cand ai polihidraminoza?
1. Se recomanda amniocenteza daca exista suspiciunea unei afectiuni, in urma unei ecografii
2. Drenajul lichidului
Este o procedura la fel ca la amniocenteza, in care un medic specialist in astfel de interventii poate drena excesul de lichid.
3. Teste de tesut non-strespentru a se verifica cat mai des dezvoltarea fatului
Riscurile drenajului de lichid amniotic:
1. Nasterea prematura
2. Risc crescut de infectii
3. Ruptura prematura a membranelor
4. Placenta abruption ( Separarea partiala sau totala a placentei de peretele uterului inainte de nastere)
5. Sangerarea vaginala severa
Cum se efectueaza procedura?
La fel ca la amniocenteza, se introduce un ac in uter si apoi in sacul amniotic si se extrage o parte din lichid.
Luni am fost la ecografie sa vedem cum sunt dupa terminarea tratamentului si sunt fericita ca lichidul amniotic este in limite normale!
E posibil sa mai creasca si de aceea la 2 saptamani pana nasc voi fi la control. Dar acum sunt linistita si bine. Sa fiti bine si sa nu fiti acel 1%!
Ieri am fost la ecografie sa vad ce face bebe Achim. (Va povestesc zilele viitoare despre el si noi).
Pentru ca tot am iesit am zis sa fac si cateva cumparaturi usoare pentru casa.
Ca orice femeie imi place sa ma plimb printre produse si sa citesc cu grija eticheta fiecarui produs in parte (daca cumpar produse noi pe care nu le stiu).
La raionul de carti de copii, in fata mea, o mamica cu o fetita de 4 ani. Fata tipa ca vrea o jucarie, mama ii spunea ca o are deja acasa. Fata urla si dadea din maini ca nu o are cu acea culoare, mama obosita ii tipa inapoi ‘Nu mai urla. Nu te mai iubesc cand urli asa. Se uita toata lumea la noi.’
Am inghetat cand am auzit-o si mai ca mi-au dat lacrimile. As fi vrut sa ii spun ca tocmai atunci are nevoie sa fie iubita si mai mult.
Am o prietena care are un baietel de 6 ani. Un fel de Dl. Goe al timpurilor noastre. De cate ori ma vad cu ea imi povesteste cate transnai mai face fiul ei, plina de mandrie. De cate ori ne vedem si baiatul se comporta dupa asteptarile mamei, ea il lauda de numa’ numa’. Cum baiatul face o trasnaie cu noi de fata cum il cearta, il urecheaza (caci asta ‘Nu e agresivitate, nu?’) si ii spune dojenitor ‘mami nu te iubeste daca te comporti asa’.
Probabil as fi uitat de aceste lucruri daca nu exista doamna de ieri din magazin.
Maria are 4 ani si o luna, iar Alexandru 2 ani si 6 luni. Sunt doi copii minunati. Si ei fac trasnai caracteristice varstei lor. Si ei tipa si am trecut si prin perioada in care Alexandru o musca pe sora-sa (fusese muscat de o colega de gradi si copia comportamentul).
Dar niciodata nu le-am spus ca ii iubesc mai mult sau mai putin in functie de comportamentul lor.
Niciodata nu le-am inchis bratele atunci cand dupa o portie de tipat au venit sa imi spuna ca vor in brate.
Copiii eu nevoie sa fie iubiti mai ales cand tipa, nu doar cand ne zambesc frumos.
Iubiti-i cand plang! Iubiti-i cand tipa! Iubiti-i cel mai mult cand sunt de neiubit!
Copiii nu fac lucrurile fara motiv niciodata. Faptul ca au diferite comportamente in functie de starea lor, nu inseamna ca trebuie indepartati sau lipsiti de iubire. Din contra, este momentul in care noi trebuie sa le fim si mai aproape si sa aflam motivul si nevoia din spatele acestui comportament.
Un copil caruia i se refuza iubirea cand el tocmai a trecut printr-un moment de frustrare va fi un copil nesigur, trist si cu tendinte agresive pe viitor.
De cate ori nu ati avut o zi proasta: la serviciu, cu o prietena sau in trafic? Vii acasa la sot si incepi sa urli fara un motiv anume, iar el iti intoarce spatele si iti spune ca nu are chef sa asculte plansetele tale?
Ti-ar placea ca in loc sa faca acest lucru sa te intrebe daca vrei o imbratisare si dupa sa ii explici exact de ce esti nervoasa?
In spatele unui aparent tipat fara motiv, sta o nevoie si mai mare de afectiune si acceptare. Nu va indepartati copiii atunci cand tipa, ci deschideti bratele si inimile si primiti-i acolo unde se simt in siguranta!
Voi cum reactionati la tipete? Ce obisnuiti sa faceti cu cei mici cand urla atat de tare incat va vine sa fugiti?
Nu am avut experienta prea mare cu ce inseamna sa fii tatic. Am avut in jurul meu barbati mai ‘alfa’ care aveau principiul ca tatal e tata cand se face copilul mai mare si ca la inceput mama e baza. Asta e cam adevarat, mama e baza dar tatal e structura.
In fine eu mi-am spus ca am fost crescut si educat de femei toata viata si pot spune ca inteleg femeia dintr-o perspectiva usor diferita.
Taticii care sunt la primul scutec au nevoie de mult ajutor si culmea nu in ceea ce priveste scutecul, ci in privinta ‘bestiei’ care ii priveste din umbra cand schimba scutecul. Un pas gresit si esti hrana pentru pesti. Exagerez un pic, dar sa stiti ca ea e mereu acolo chiar si cand nu e. Vede si stie tot…
1. Fii acolo pentru ea, pentru sotie.
Copilul se descurca si singur, dar ea are nevoie de tine. Nici nu conteaza pentru ce. Dupa ce ii spui ca o iubesti ii zici obligatoriu ca esti acolo doar pentru ea. Oricum sa fii pregatit ca va veni o zi in care iti va spune ca nu o ajuti cu nimic. Trage aer in piept, baga o tigara si spune-i ca iti pare rau ca simte asta. Atat! Nici un comentariu in plus ca oricum nu ai dreptate.
Nu pleca si nu ceda!
2. Ofera-i ajutorin ceea ce EA are nevoie, nu in ce crezi tu ca ar avea nevoie. Stiu, suna logic sa o ajuti noaptea cu schimbul de tura, dar daca ea are nevoie de prajituri atunci ajutorul tau e total inutil… nu uita ca ea e baza, deci tu esti satelitul, asa ca stai pe orbita ta si nu iti iei nici o implozie. In plus nu e mai simplu sa iei prajituri ziua decat sa nu dormi noaptea?
3. Stai pana la final.
Rocky spunea ca nu conteaza cat de tare poti lovi ci cat de multe lovituri poti primi si sa continui. Asa si aici, stai acolo pana la final. Nu conteaza ca faci bine sau rau stai pana la capat. Oricum sa stii ca vei fi mereu laudat in fata altora pentru cat de bun esti (si ea stie asta) dar si luat la raspar pentru ce nu faci. (Macar sa nu fie invers)
4. Spune-i deschis ce ai de spus.
Spune-ti parerea si ai obiectii. Totul e 50-50 si ea nu e Dumnezeu. E mama si are nevoie de parerile tale. Bine, ai grija cum o faci. Ii spui ce nu intelegi, o intrebi, citesti singur… ea nu e singura in asta. Daca vii o data pe saptamana si ii povestesti un articol pe care l-ai citit despre un subiect care o framanta vei fi promovat rapid.
5. Nu stiu chiar tot! Se spune ca femeile cand devin mame stiu totul despre copiii lor si despre cun sa fie mama. Pe naiba! Habar n-au de nimic, sunt la fel de speriate ca si tine. Invata sa fii tata alaturi de ea, invatati impreuna sa fiti parinti!
6. Nimic nu va mai fi la fel. Schimbarea va fi singura constanta din viata voastra. Gata cu plictiseala, nici o zi nu va mai fi la fel cu cealalta. Obisnuieste-te cu asta si vei fi fericit. S-au dus obiceiurile de holtei.
7. Anduranta si specializare.
Cei mai multi tatici il paseaza mamelor dupa 2 minute de tinut in brate cu pretextul ‘la mine nu sta’. Nu ceda! Obisnuiti-va unul cu altul si da-i timp sa te cunoasca. Ceea ce face ea sa il linisteasca nu va functiona la tine si invers. Ai stilul tau, gaseste trucurile tale.
8. Iubeste neconditionat.
Ea are impresia ca e singura care trece printr-o perioada grea si ca la tine e zen totul. Stim ca nu e asa, dar asta inseamna sa iubim neconditionat orice ar fi.
9. Gandeste in perspectiva.
Ea nu are capacitatea asta. Mama stie doi timpi… prezentul si cand pleaca copilul de acasa la 20 de ani de o apuca plansul. Intre T0 si T20 zici ca e triunghiul bermudelor… Tu esti cel ce planifica, ce pune lucrurile in ordine, gandeste-te la cum procuri pentru familia ta peste 3 ani, ce nevoi vei avea atunci si ce poti face sa le indeplinesti.
10. Evadeaza in spatiul tau.
La fel ca si mama si tu ai nevoie de pauza. Da-i ei pauzele de care are nevoie si ia-le si tu pe ale tale. Fiti echilibrati. Nu mai e despre tine sau despre ea, ci despre voi ca familie. Aveti nevoie de timp separat singuri, separat cu copilul, impreuna cu copilul si impreuna fara copil.
In rest sanatate sa avem ca le putem duce pe toate.
Cand am devenit bunica cu prima mea nepotica, am venit sa le dau copiilor o mana de ajutor.
Am incercat cat am putut sa-i ajut discret doar cu ce si cat imi cereau ei si nici nu voiam sa simta cei tineri ca iau eu decizii in locul lor, dar nici nu voiam sa-i privez de ajutor.
Cred ca aici sta balanta in multe case: tu esti ‘bunica’ nu mama in noua familie, asa ca e nevoie sa fii cumva o prezenta discreta dar de ajutor, cu sfaturi doar cand ti se cere, cu o vorba blanda la amandoi parintii pentru ca in centrul atentiei e mica minune care are nevoie de multa dragoste, intelegere si prezenta de spirit 24 din 24 de ore.
Recunos ca mi-a fost destul de greu la inceput fiindca asa cum meseria de parinte o inveti langa copiii tai, tot asa si meseria de bunica o inveti langa noua familie formata, pe a carei membrii trebuie sa-i vezi la fel cu aceeasi dragoste si ingaduinta cum ai fost la inceput ca parinte.
Eiii ingaduinta-i ingaduita, dar ce te faci cand vezi ca gafai pe scara, picioarele nu te mai ajuta si o mai ia pe repede-nainte si inima ta? Am ajuns la nepotelul cu numarul 3 (doi de la fiica si unul de la baiatul mic) si urmeaza cel de al patrulea in curand (tot de la fiica mea) iar problemele de sanatate nu mi le-am spus decat superficial. In sensul ca m-am dus la medic, am facut analize si m-am indopat cu medicamentele pe care mi le-a prescris medicul.
Dupa ce am trecut pe langa un infarct si am stat doua luni de zile cu sacul de medicamente dupa mine si tot leguma ma simteam, m-am vazut nevoita sa fac ceva si pentru mine.
Sanatatea nu o poti trata dupa ureche si nici sa ma aman la nesfarsit.
Asa ca nu doar ca imi iau medicamentele dar mi-am schimbat si stilul de viata.
Cu gandul la nepotii mei dragi cu care ador sa ma joc, schimbarea nu a mai venit asa grea. Daca nu am facut-o pentru mine acum o fac sa fiu cat mai bine pentru ei.
Fericita ziua in care am hotarat cel mai bun lucru din viata mea!
Am trecut pe o dieta alimentara echilibrata: dimineata si seara inainte de mese beau cate o cana de ceai din lamaie fiarta cu o lingura de tintura de paducel si valeriana si de cand am inceput acest nou obicei ma simt mai tanara, mai puternica si mai in forma ca la 20 de ani.
Am eliminat sarea, grasimile si carnea din dieta si simt ca zbor dupa Maria si Alexandru in parc.
Sunt mandra ca sunt BUNICA si este extraordinar sa te simti in forma sa poti sa joci jocuri cu nepotii fara sa obosesti, sa poti sa urci si sa cobori pe scara mai mult alergand si da, viata de bunica este pentru mine, viata cea mai frumoasa!
De cand sunt bunica ma bucur mai mult de viata si de mine. Cumva, nepotii mi-au aratat ca mai am mult de trait si ca buniceala te face sa renasti.
De ce? Bunica nu are alte griji pentru nepoti decat sa-i iubeasca, sa-i iubeasca, sa-i iubeasca si sa prelungeasca educatia data de parintii lor.
