Nu te iubesc pentru ca:
Esti cuminte
Mananci tot
Ma asculti
Dormi devreme
Imi zambesti
Te porti frumos
Ma certi
Faci nazbatii
Scrii pe pereti
Tipi cat poti de tare
Ma imbratisezi
Zambesti la toata lumea
Esti cel mai bun
Ma trezesti din somn
Notele pe care le iei
Ma iubesti asa cum sunt
Ma lovesti de dor
Canti cand nu ma astept
Tragi de mine
Iti e dor de mine ca nimeni altcuiva
Pentru ce vei deveni
Ma privesti ca nimeni altcineva
Nu vrei cu masina
Vrei in pat cu tata
Nu vrei sa vorbesti cand esti suparat
Imi dai cei mai magici pupici
Sunt cea mai buna mama pentru tine
Vrei sa fiu doar a ta
Esti bun cu cei din jur
In ochii tai ma vad cea mai buna
Nu vrei sa plang
Sunt totul pentru tine.
Dincolo de toate lucrurile uimitoare pe care le faci, dincolo de minunea care esti, dincolo de inima pe care mi-o umpli de toata fiinta ta, eu te iubesc fara motiv!
Te iubesc indiferent ce cale vei alege in viata.
Te iubesc indiferent unde vei vrea sa fii.
Te iubesc chiar si cand nu te vei iubi.
Te iubesc fara motive.
Te iubesc pentru ca esti al meu si esti tu! Atat.
Cand am nascut-o pe Maria o prietena mi-a trimis un citat: ‘Bebelusii plang pentru a nu-i lasa pe parinti sa le mai faca un fratior’.
Am ras si am uitat de el multa vreme….
Nu stiu daca e de la faptul ca sunt 3 si noi 2 (clar suntem depasiti numeric) dar in ultima perioada de cand pun la cale o seara romantica cu al meu sot, siguuur se intampla ceva cu unul dintre ei.
Ii banui ca stiu, STIUUU si au zis ‘Gata! Inca unul nu mai vine!’.
Acum, daca as putea le-as explica ca aceasta decizie am luat-o deja cu ta-su, dar sigur s-ar face ca nu stiu despre ce vorbesc. 😂😂
Uite asa ori de care ori pregatim terenul (sa ne intelegem cand ai 3 copii, nu e ca in adolescenta: trebuie puse toate videofoanele prin dormitoare, verificati copiii inainte bine, mancati, bauti sa nu le vina vreo idee…. la ce credeati ca ma refer?) ceva ne scapa.
Ba regresiile, puseele, salturile si mai stiu eu ce apare la ACHIM.
Ba Maria tipa pentru ca a visat urat.
Ba Alexandru bea apa (el de obicei bea multa apa).
Cand crezi ca in sfarsit lucrurile s-au linistit si ii zambesti sotului cu subinteles, atunci sigur se deschide usa de la dormitor si auzi pasi de pisica. Casti ochii cat cepele, ii fluturi sotului ‘Revin, stai asa!’ si fugi sa iei copilul in brate sa il bagi la somn. De cele mai multe ori, culmea, chiar revii. Asta cand nu adormi inaintea lui.
Au fost dati cand ne-a venit sa o lasam balta. Pana la urma e mai mare nebunia decat fericirea. Fugi la copil, intoarce-te, ia-o de unde ai lasat-o (de parca e asa simplu) si in final bucura-te ca ai trecut linia de final.
Dar si cand se intampla, ma mir ca nu iese al patrulea….
Si acum sunt mici! Ne trebuie multa creativitate si eventual o casa mai mare pentru cand vor creste.
Pana una alta il trimit pe barbate-miu sa schimbe clanta la usa de la dormitor, caci a avut grija Alexandru sa bage un ban si sa o blocheze ca sa nu mai mearga cheia.
Adio si ramai cu mine, ca ne vedem cam rar.
Sper ca aveti povesti mai multe decat noi cu final fericit.
Multa grija si iubire!
Photocredit: poza e de la botez, atunci cand dansam (singurul moment cand copiii nu au sarit pe noi) Minunata ALINA Dobro photography
Ieri a fost prima zi cu toti 3 singura cuc. Mama e plecat prin Neamt in vacanta, sotul pregateste o sedinta de cateva zile bune si eu ma lupt cu mamiceala.. De fapt cu unul singur care imi scoate peri albi cat 10 la un loc. Faptasul? Bebe Achim! E in vreo greva de ceva ca refuza lapte de oriunde de cateva zile. Masa lui e o lupta care pe care si de obicei eu ies epuizata si el urland din toti rarunchii de foame. Nimeni nu e fericit. Va spun, avem pozitii care de care mai ciudate doar, doar o manca copilul. Mai am putin si il pun in cap..pe el sau pe mine. Ieri am cedat nervos dupa 4 ore de astfel de lupte si mi-am sunat sotul. Sotul aflat in sedinta ma intreaba daca e urgent ca nu poate vorbi… prost moment. Si incep: Nuu pot sa il hranesc pe fii-tu cu nimic! Instant mi-au dat lacrimile si am inceput sa plang. Maria m-a vazut si a venit la mine sa ma ia in brate, soptindu-mi usor: ‘Nu mai plange, mami. Sunt aici.’ Ta-su ‘si-a bagat picioarele’ in sedinta (stie ca daca sotia plange chiar e grava treaba, pentru ca plang rar si atunci cand nu mai pot). Si a stat cu mine in telefon sa ma calmeze. Mi-am varsat oful si am inchis cu speranta ca nu voi mai ceda pana diseara. Sunt mama si trebuie sa pot, mi-am zis. Cine m-a pus sa am 3? Na, sa ii cresc acum!
M-am uitat lung la Maria care inca ma mangaia si la Alexandru care se uita intrebator. Amandoi au fost asa de cuminti de dimineata. S-au jucat singuri doar sa ma lase sa fug cu Achim in camera sa ii dau cand de papa cand sa il pun la somn. E da, au tipat de 2 ori si ei ca s-au ciondanit. Dar o nimica toata pe langa grozavia de frate-sau. Dupa ce m-am calmat la telefon le-am spus celor mari ca le pun masa dar ca trebuie sa pape singuri caci eu voi incerca iar sa ii dau lapte lui Achim. S-au asezat unul langa altul si au papat ciorbita cu lingurita mica fiecare din bolul sau. Apoi felul doi (adica niste salata de vinete si niste camembert cu nuci) le am mancat impreuna. La ora 13.00 am fugit toti in pat si ei au fost dusi de somn. Eu am ras o ciocolata de nervi, ca pentru un pahar de vin sau bere era cam devreme. Am o regula clara, in zilele negre am voie alcool, dar dupa ora 17.00. Si cand spun ca beau nu va imaginati ca beau mai mult de doua guri. Dar suficient cat neuronii mei sa se relaxeze. Si da, se intampla rar. Slava Domnului ca in rest nu e asa. Pe la 3 m-a sunat mama sa imi povesteasca ce frumos e pe Ceahlau si ce inghetata de trandfiri a mancat si ca trebuie sa merg si eu. Eu visez sa fug de acasa macar pana la magazin cand soseste sotul. Sa ma uite Dzeu la raionul de creme, citind etichete. Macar atat! Si ea imi vorbea de vacanta… pfiu, cand oi mai pupa eu una.
Noapte grea cu bebe, trezit din ora in ora. E vara si luna aceasta am decis sa ii tin si pe cei mari acasa cu mine pentru a ne bucura de cat mai mult timp impreuna, inainte de a incepe gradinita.
Bebe Achim nu stie de planurile mele si nici ca am nevoie de somn pentru a le face fata celor mari si nazdravaniilor de toata ziua.
Dimineata ma chinui de obicei sa imi deschid ochii si sa ii tin asa, macar pana beau o gura de cafea. Azi Maria si Alexandru se jucau pe langa mine in bucatarie. Tati il plimba pe Achim afara. Nu apuc sa iau o gura de cafea ca Alexandru vine fuga dupa o masinuta, imi da peste mana si scap ceasca pe jos. Se sparge si se face o ploaie de cioburi in toata bucataria proaspat curatata ieri. Dulapurile sunt manjite de sus pana jos de cafea iar mie imi vine sa plang.
Strig la el doar scurt ‘Stai’ pentru a il putea scoate in brate de acolo si a nu se taia.
Are fata speriara de zgomot si frica de a nu se taia. Se uita lung la mine si imi spune ‘Nu am vlut, mami!’.
Ii zambesc cu ochii grei de nesomn si ii spun frumos ‘Nu are nimic, se curata!’.
Apoi ii dau o mare imbratisare si un pupic pe frunte si ma apuc sa frec.
Iubiti-i cand sunt de neiubit!
Alergat in fundul gol
Seara la somn sunt 3 de dat de mancare, de spalat, imbracat si pus la somn.
Placerea cea mai mare a lui Alexandru e sa fuga prin casa in fundul gol. Si se intampla…accidente.
Nu a reusit sa se tina si a facut un pic de pipi pe parchet. Maria vine si ea in fuga dupa el, aluneca si cade.
Achim e in baita cu mine si tati se duce la ei.
Maria tipa de durere, Alexandru nu stie ce sa faca. Tati o ia in brate si o pupa sa ii treaca, apoi il roaga pe Alexandru sa aduca un prosop din baie sa curete amandoi. El ii zambeste si ii aduce. Maria tipa ca o doare si e vina lui frate-su. Tati ii spune ca trece. Apoi curata impreuna toti 3 si tati le da o imbratisare sa se impace.
Iubiti-i cand sunt de neiubit!
In magazin
Am fost in magazin cu cei mari saptamana trecuta. Amandoi au alergat printre haine si nu reuseam sa cumpar nimic.
I-am chemat sa isi aleaga singuri ce le trebuia si apoi sa probeze. La sfarsit i-am luat in brate si i-am rugat sa stea aproape de mine. Pe unul l-am rugat sa imi tina cheia de la masina si celuilalt i-am dat portofelul. M-au refuzat ca au de alergat si dusi au fost. S-au ciocnit unul de altul intr-o curba luata aiurea.
Am respirat adanc si m-am dus sa ii iau in brate. Din lovitura au dat-o in tipete asa ca m-am asezat pe jos si i-am luat si mai mult in brate. Oamenii treceau, ne priveau si treceau mai departe. Nu am avut ochi pentru ceilalti. Aveam doar pentru ei doi.
Iubiti-i cand sunt de neiubit!
Cand se cearta
Zilnic se iubesc si se joaca impreuna pana seara cand obosesc si mai tot timpul o dau in cearta. Alexandru ajunge sa o traga de par si de ceva timp si Maria riposteaza impingandu-l. Totul se termina cu un tipat de la amandoi.
Ii iau in brate si stau de vorba cu amandoi, le explic si aflam impreuna problema dar si care este rezolvarea.
Iubiti-i cand sunt de neiubit!
Iubiti-i cand se tavalesc pe jos de suparare. Iubiti-i cand tipa cel mai tare. Iubiti-i cand sparg si trantesc. Iubiti-i cand le explicati a mia oara. Iubiti-i cand sunt obositi. Iubiti-i acasa, in parc, la magazin si oriunde va aflati. Iubiti-i cel mai mult cand sunt de neiubit!
Cand va e cel mai greu de iubit? Atunci iubiti-i si mai mult!
Acum 7, 8 ani mergeam cu drag si spor la clasele de spinning ale unul club de sport destul de mare din Bucuresti.
Pentru cine nu stie ce este spinning-ul aflati ca este o ora de sport intensa in care toti participantii la clasa pedaleaza la bicicleta in ritmul dat de antrenor pe basii muzicii.
Dupa o astfel de ora cadeam lata. Nu imi auzeam nici gandurile de epuizata ce eram.
Culmea, imi placea mult acea ora si mergeam cam de 2 ori pe saptamana.
Ce o fi fost in capul meu? Nu mai bine faceam copii? E fix acelasi lucru. (Glumesc, explic pentru cei care nu au inteles).
Azi am plecat cu Maria si Alexandru la mall dis de dimineata, adica pe la 9 si ceva de acasa.
Prima oprire din mall a fost o cafenea, asta pentru ca nu reusisem sa beau acasa si uitand ca magazinele se deschid la 10, fara exceptie.
Am plecat cu gandul de a-i lua Mariei o rochita, camasa pentru Alexandru si Achim si ceva de incaltat.
Sa te tii, tată!
Spinning curat printre rafturi, haine, incaltaminte si jucarii. Imi era greu sa ma concetrez ce marime poarta fiecare, avand in vedere ca dispareau de la langa mine si se alergau peste tot.
Singurul meu noroc a fost ca am fost cam singuri prin magazin. Si deci, nu am avut multi spectatori de care ori ii strigam….
S-au invartit, s-au sucit, s-au tras de mana pana cand s-au si lovit.
Nu stiu cum am scapat fara vreun tantrum din partea lor…sau a mea, caci tare mult imi mai venea sa tip (doar un pic).
Maria a avut o singura dorinta speciala, dar cum deja negociasem de acasa ce cumparam (niciodata nu fac exceptii de la regula, pentru ca la varsta asta exceptiile se transforma in obisnuinta) nu i-am indeplinit dorinta. Dar a fost super dulce de cum a formulat ce isi dorea.
Mi-a aratat pe un raft o coronita cu o impletitura a Elsei (marea majoritate a fetitelor o au. Mie mi se pare groaznica, dar probabil la un moment dat nu voi mai scapa nici eu), s-a uitat frumos la mine si a inceput discursul de negociere (sigur il veti recunoaste):
‘Mami, aceasta coronita o au toate colegele mele. Eu nu o am. Ti se pare corect?’
I-am zambit (desi imi venea sa o mananc de delicioasa ce fusese) si i-am explicat ca deja am luat rochita, tenisi si agrafe (cu Elsa, bineinteles) si ca nu se mai poate sa luam ceva. Data viitoare discutam de acasa.
Vreau nu vreau cred ca e cazul sa incepem treaba cu pusculita si stransul banilor, desi as fi vrut sa mai asteptam un an. Asta pentru ca daca incep la ea, va vrea si Alexandru si inca mi se pare devreme la el. Ramane de vazut…
Ca sa vedeti ce ametita eram, intr-unul dintre magazine m-a strigat o prietena, caci eu nu stiam cum sa fac sa ies mai repede de acolo.
Cu toata nebunia am reusit sa cumpar ceva si sa scapam dupa nici 2 ore.
Acum panica mea e cand voi merge cu 3 cum va fi.
Ori mi se pare mie ori in parcuri sunt ceva mai linistiti.
Am ajuns la 12 acasa, iar ei de oboseala nici sa manance nu au mai vrut. S-au trantit in pat si dusi au fost.
Pai asa….sa tot mai merg la cumparaturi cu ei. Nu?
