Imi plac fotografiile si sa recunoastem, cui nu?
Dar cat de greu este sa faci o sedinta foto cu copii care alearga in dreapta si stanga, cu sotul care nu are chef, orice i-ai promite (treaba voastra, nu ma bag), plus stresul unui machiaj care sa dureze si a unui par aranjat.
Dupa fiecare sedinta foto am fost pur si simplu epuizata si m-am bucurat ca s-a terminat.
Mereu am fost in cautarea fotografului perfect si parca mereu a lipsit ceva. Mi-am dorit sa gasesc intr-un singur fotograf tot ce aveam eu nevoie:
1. Unul care sa stie sa se joace cu copiii si sa faca poze minunate de familie
2. Unul care sa reuseasca sa ma faca sa ma destindsi sa pot poza (nuuuu stiu sa pozez si asta este marea mea problema)
3. Unul care sa reuseasca sa ii faca pe ai mei pici sa pozeze (da bine, ce copil sta la poza??)
Astrele s-au aliniat si acum o luna am cunoscut-o pe Alina, o fata blonda cu ochi albastri minunati si un zambet ce vine din suflet.
Am plecat cu dureri de burta de la intalnirea cu ea de cat am putut sa radem.
A urmat o sedinta foto pe care am facut-o singura cu ea in oras, prima sedinta in care m-am simtit sexy si in largul meu, unde m-am putut juca si testa lucruri dupa bunul plac.
Sedinta de acasa cu toata familia a inceput cu o Alina vesela, care a cunoscut copiii, pe care i-a facut avion de cate ori au cerut-o, care a invatat-o pe Maria sa faca poze cu aparatul ei si care a surprins momente din ‘noi’ asa cum suntem noi.
Ce trebuie sa cautati la un fotograf?
1. Chimie
Ei da, nu il luati de sot, dar daca nu ai chimie cu omul care iti oglindeste sufletul, nu veti reusi sa vorbiti aceeasi limba iar rezultatele vor fi dezamgitoare.
2. Sa fie jucaus
Un fotograf care nu stie sa se joace cu copiii nu va stii sa ii aduca in starea de fericire de a poza. Copiii sunt cei mai greu de convins si se prind foarte usor daca esti ‘real’ sau nu.
3. Sa zambeasca
Este starea pe care cel din fata ti-o transmite atat de usor daca ceea ce face o face cu pasiune. Un om serios in fata sigur seriozitate iti va transmite si va fi greu sa zambesti unui ‘gol’.
Poze de la sedinta foto cu mine:
Poze de la sedinta foto de familie:
Poze de copii frumosi:
CADOU PENTRU VOI:
Pana la 1 decembrie, orice sedinta foto cu Alina va avea un pret de 400 de ron de la 600 de rondaca intrati pe site-ul ei si introduceti codul: ZanaScutecel.
Puteti sa va faceti voua un cadou, prietenilor dragi, copiilor de inceput de an, nasilor la aniversare sau cui vreti voi si va este drag.
Ador pozele. Sunt singurele amintiri care raman peste ani si singurele care iti readuc emotiile si trairile dintr-o alta perioada.
Am multi ani, poate prea multi, in care nu am nici o poza. Nu am poze de la serbarile de la gradinita, de la zilele de la nastere (multe dintre ele) sau de la sfarsitul facultatii.
De cativa ani m-am apucat sa fac si sa strang cat mai multe poze.
De cand au venit picii mei nu cred sa treaca zi fara sa le fac cel putin o poza. Maria deja stie sa pozeze (cand are chef) si este fascinata de aparatele foto (de ziua ei il primeste pe primul). Alexandru este un timid si de obicei vrea doar la mine in brate, asa ca mai greu cu pozatul la el.
Oricat de bune sunt instantaneele pe care le fac, nu se compara cu fotografia perfecta facuta de un fotograf iscusit.
Ciprian a venit cand aveam nevoie de cineva pentru sedinta foto de Craciun pe care ne-o doream …. acasa! In perioada aceasta cei mai multi dintre fotografi au camere, studiouri, apartamente intregi cu tot felul de aranjamente de Sarbatoare. Sunt minunate, dar noi ne-am creat acasa propriul ‘decor’ si ni le doream mult acasa.
Va spun sincer nu sunt nici mare fan sa am aceeasi poza in acelasi decor ca multi altii. Pur si simplu nu vad nimic personal intr-un studio si da, mi-ar placea ca atunci cand copiii cresc sa isi recunoasca casa in acele poze.
Am experimentat o singura data o sedinta foto in studio impreuna cu copiii. Si pentru noi si pentru copii a fost dificil. In primul rand drumul pana la locatie a fost obositor si am ajuns cu copiii agitati. Daca este si iarna, ia-ti si haine de schimb, mancare pentru copii, rearanjat par…o nebunie. Copiii au fost atrasi de tot ce era in jur mai putin de decorul pe care ar fi trebuit sa stea.. Avem cateva poze de atunci (superbe) pe care fotografa cu greu a reusit sa le faca. Cand a auzit Alex ca vreau iar sedinta foto mi-a zis de la inceput: ‘Acasa!’
Ciprian este tata de 2 gemeni adorabili, asa ca intelege foarte bine cum trebuie sa ii vorbesti unui copil, cum sa fie rabdator sau cum sa imite diferite sunete de animale (lui Alexandru doar asa a reusit sa ii distraga atentia). Are multa experienta in fotografiile de familie dar si in cele de portret, indiferent ca sunt portrete de copil sau adult (caci i-am cerut cateva poze pentru blog).
Sedinta noastra acasa a fost linistita, vesela si cu pauze pentru cei mici. Ciprian a avut timp sa se apropie de Maria si Alexandru si sa ii faca sa se simta confortabili cu prezenta lui. Am putut schimba in tihna 2 tinute, ne-am jucat, am dansat dar ne-am si fotografiat serios (sau mai bine zis noi, ei mancau).
Daca totusi va doriti fotografii de studio, ‘studio-ul’ lui Ciprian vine la voi acasa cu tot felul de lumini, aparatura de calitate, improvizatii de culori deschise sau inchise si tot ce mai aveti nevoie. Picii mei au fost fascinati de Ciprian cat a stat sa instaleze toate luminile prin casa.
Incepand de azi si tot anul 2018 aveti reducere 10% adaugand codul: ZanaScutecel la orice sedinta foto va doriti. Poate fi un cadou minunat pentru o aniversare, o zi de nastere sau un voucher pentru cei dragi (noi anul trecut am achizionat unul pentru nasi de Craciun).
Copiii nostri merita amintiri de neuitat. Voi meritati amintiri de neuitat.
Zilele trecute dezbateam cu o prietena subiectul selfie-urilor. Eram in parc cu copiii si cateva pustoaice langa noi se tot pozau in toate felurile: din dreapta, din stanga, zambind sau incruntandu-se. Prietena mea zambea si se uita amuzata ca nu s-au pus in ‘unghiul bun’.
Si eu imi fac selfie-uri, cand sunt undeva si nu e nimeni prin preajma, cand ii trimit sotului o poza cu mine pentru a-l face sa zambeasca intr-o zi proasta sau cand ii trimit fratelui poze cu mine si copiii.
Parerile sunt impartite intre cei care adora sa-si faca selfie-uri si cei care le urasc. Am auzit si povesti despre cei care nu isi fac selfie ca sigur ar fi niste persoane urate si din acest motiv nu isi fac singuri poze. La polul opus in schimb daca iti faci selfie sigur esti vreun narcisist care se iubeste mult.
De fapt cred ca adevarul este undeva la mijloc. Cunosc oameni care nu si-au facut niciodata un selfie si culmea NU sunt urate! Ba chiar as zice ca unele dintre ele merita pozate si inca mult. Cred in schimb ca exista o doza de nesiguranta mare la aceste persoane, desi sunt frumoase (nu cred ca Marilyn Monroe si-ar fi facut selfie, fiind cunoscuta pentru lipsa de incredere pe care o avea, iar ca ea au fost si sunt multe alte persoane). Atunci cand iti faci un selfie tii camera foarte aproape de fata, astfel ca iti poti vedea singur lucrurile care nu iti plac (am o prietena care are pistrui pe care ii uraste din copilarie, nu isi face selfie-uri, o alta careia nu ii place propriul nas etc.) si atunci declari ca esti impotriva acestui fenomen.
Unii cred ca devii antisocial daca iti faci selfie si ca in timp devii un singuratic. Nu vad legatura dintre cele doua. Ce fac atunci cand sunt singura pe munte cu sotul si nu este nimeni in jur si totusi vreau o poza? Sau chiar si atunci cand sunt in oras si e plin de lume in jur, totusi nu imi vine sa-i deranjez pe cei de langa mine (desi o fac atunci cand mi se pare ca intalnesc oameni draguti) sa ii rog sa ne faca poze.
Exagerezi atunci cand iti faci zilnic poze, postezi pe retelele de socializare si suferi cand nu ai suficiente like-uri. Atumci e clar ca devine o problema.
Cand nu recunosti persoana din poza cu cea reala este amuzant, daca nu penibil.
Sunt femei care se machiaza doar pentru a-si face un selfie bun sau persoane care nu posteaza poze cu ele neprelucrate inainte in tot felul de programe. Aceste persoane au o mare doza de neincredere sau de frustrari iar in pozele respective se vad mai frumoase. (Cand nu recunosti persoana din poza cu cea reala, devine o problema pentru cei din jur, iar aici deja nu mai are legatura cu ati face sau nu selfie).
Nu sunt vreo experta dar atat timp cat exista moderatie in toate, sigur nu e vreo problema ca iti faci un selfie din cand in cand.
Lasati societatea si pe cei din jur si faceti ce va place si va ajuta sa va simtiti bine.
In copilarie nu am avut cel mai tare penar, nici cei mai misto blugi, nici cea mai frumoasa tunsoare! Cand am crescut nu mi-am cumparat penare, nici tone de blugi (cred ca am 3 perechi, nu le aveam cu moda atunci cum nu le am nici acum), iar cu parul am trecut prin toate culorile si lungimile de-a lungul vietii.
Si totusi am un mare regret!
Regretul meu din copilarie este ca nu am poze! Nu am poze de la un an, nu am poze de la gradinita, nu am poze cu domnisoara invatatoare (unul dintre cei mai dragi oameni din lume), nu am poze de la banchetul clasei a 8-a!
Stiu, imi veti spune ca alea erau vremurile! Or fi fost, dar multi colegi de-ai mei aveau poze! Le vedeam inramate prin casa cand mergeam in vizite si aveam un gust amar ca eu nu am.
Am crescut si cam de cand depinde de mine am poze! Mii de poze de peste tot!
Si da si copiilor mei le fac sute de poze din toate pozitiile, in fiecare zi, orice ar face si indiferent de cei din jur! De cei care judeca, care critica, care se amuza!
Construiesc amintiri!
Eu construiesc amintiri! Amintiri pentru ei despre cum erau cand erau mici dar si amintiri pentru mine, pentru cand voi fi batrana, probabil senila si tot ce voi face este sa ma uit la ei! Copiii cresc atat de repede, incat am impresia ca doar in poze ii pot tine cat mai mult bebelusi, copii, pici si tot asa.
Postam pe retelele de socializare?
Cred ca este cel mai dezbatut subiect intre parinti, pe grupuri dar si intre prieteni. Cat si ce punem pe relelele de socializare cu copiii nostri. Eu pun foarte multe poze cu copiii mic. Am poze de la nastere, de la botez, din viata de zi cu zi si recunosc ca ador facebookul pentru cum imi aminteste de anumite poze facute in anii trecuti.
Ce postam?
Aici este de fapt toata treaba: ce postam cu ei si unde se temina linia dintre respectul pentru copilul nostru. Si eu am celebrele poze de cand aveam 2 ani cu mine si fratele mai mic, in casa, dezbracati. Slava Domnului ca nu sunt multe, dar tot le tin ascunse. Cu copiii mei NU am astfel de poze! Le ador funduletul de bebelusi grasi si adorabili dar NU le-am facut poze in pielea goala nici macar pentru noi ca amintire. NU postez poze cu ei cu partile intime dezgolite, NU postez poze de care sa se simta rusinati mai tarziu, NU postez poze in diverse ipostaze (prima baita, la botez cu partile intime afara etc.).
De ce nu o fac?
1. Cel mai important motiv este RESPECTUL pentru ei! Si bebelusii si copiii mici sunt persoane separate de noi si dorintele noastre si au dreptul la aceleasi lucruri ca noi. Daca eu nu imi pun sotul in cucul gol pe facebook, de ce mi-as pune baiatul?
2. De frica PEDOFILILOR. Orice postezi este public si o data postat nu poate fi sters de tot. Orice poza cu copiii poate ajunge pe mana cui nu trebuie, iar de minti bolnave nu ducem lipsa.
Atentie dragi parinti! Copiii sunt grija voastra iar datoria voastra este sa le protejati viata intima.
Zilele trecute am vazut un video pe pagina Mirunei de la Si Blondele Gandesc, facut, culmea, de cei de la facebook. Va rog sa priviti lucrurile si din punctul de vedere al copiilor. (Fetita din film este actrita si urmareste un scenariu, dar nu este departe de adevar).
