Asa mi-as mai dori un al doilea copil pentru ca fetita mea sa aiba un fratior, dar nu mai am putere psihica sa trec printr-o nastere.
Mai bine iti spun povestea mea, nu pentru a demoraliza sau descuraja mamele care vor sa nasca natural, ci pentru a le spune ca din pacate nu e mereu simplu asa cum am citit eu inainte sa nasc.
Sunt Emilia si am o fetita adorabila, sanatoasa de 2 ani si jumatate. Este comoara vietii mele dar nu as mai vrea sa trec niciodata prin ce am trecut ca sa o aduc pe lume, desi ea merita orice sacrificiu.
Locuiesc in Londra de 10 ani si sunt casatorita cu un englez. Lucrez intr-o firma de IT si ma consider un om implinit.
Pe Jessie am incercat sa o avem timp de aproape 4 ani pana cand a venit. Nu va puteti imagina fericirea din casa noastra. Fiind primul copil, departe de casa, parinti si prieteni si neavand cu cine vorbi despre asta, m-am dus la cursuri prenatale, am citit si m-am documentat despre tot ce inseamna nasterea si ingrijirea copilului.
De la inceput (sa nu se supere mamele) am blamat femeile care respingeau nasterea naturala si nu am inteles de ce daca suntem ‘programate genetic’ (asa cum am citit intr-o carte) sa nastem si pe camp, am vrea sa trecem printr-o operatie, pentru ca pentru mine asta era cezariana.
Medicul care ma vedea era optimist si nu avea nici un dubiu ca voi naste cum imi doresc, iar eu eram fericita sa fiu intr-o tara in care medicii nu pun ‘preisune’ pe femei sa le ‘taie’.
Am avut o sarcina de vis, nu m-a durut nimic si am mers la serviciu pana aproape de nastere.
Mi s-a rupt apa in dimineata in care ma pregateam de ultimele cumparaturi pentru bebe. Stiam ca am timp asa ca nu m-am panicat si am luat-o usor.
Cand am ajuns la spital, m-au verificat si aveam dilatatie 2, asa ca m-au dus la un monitor si a trebuit sa astept. Mi-am adus castile de acasa cu muzica de relaxare si am mai citit cateva randuri dintr-o carte. Sotul era langa mine si amandoi eram emotionati. Imi imaginam cum totul va fi usor si in cateva ore aveam sa am bebelina in brate.
La fiecare ora venea cate un medic sa ma verifice, pana seara eram dilatata 3.
Incepusem sa am dureri din ce in ce mai mari dar nu ma dilatam mai mult. Asa am stat toata noaptea, fara vreun calmant. A doua zi aceeasi poveste, dilatare mica, dureri si multi oameni pe care nu ii cunosteam si se perindau pe langa mine. Cei mai multi erau draguti cu mine si ma incurajau. Moasa era calma si imi spunea sa rezist. Sotul era langa mine, eu aveam mai mult de 24 de ore de cand eram treaza. Aveam perfuzii in maini sa nu ma deshidratez.
Nu aveam voie sa beau sau sa mananc.
Deja planul meu de nastere citit in carti era departe.
Pe seara am intrebat aproape soptit daca imi pot face cezariana. S-au uitat la mine de parca le spusesem cel mai urat lucru din lume si mi-au spus scurt ‘nu, nu este nevoie’.
Sentimentul de vinovatie incepuse sa incolteasca in mine: ‘Nu eram buna sa nasc natural. Am vrut sa nasc prin cezariana, am vrut sa fiu operata si sa imi supun copilul la un stres’. De vina aceasta nu am scapat complet nici acum, desi fac terapie.
Era a doua noapte si eu simteam cum ma preling de oboseala si cum vreau doar sa iasa bebelina. Incercam sa respir cum invatasem la cursuri, durerile erau tot mai mari iar eu tot mai slabita. Cum sa nasti natural cand tu nu mai poti nici tipa? Plangeam de epuizare, dureri si foame. Sotul ma tinea in brate dar nu ma mai ajuta nimic.
Asa am petrecut inca o noapte intre atipeli, dureri si verificari.
Trecusera mai bine de 48 de ore si mie nu voiau sa imi faca nimic sa ma ajute. Imi repetau sa las corpul sa lucreze. Il lasam dar el nu ma ajuta… Incepusem sa ma rog de ei disperata sa faca orice dar sa nasc o data. Unde era impinsul de 3 ori si gata? Unde era ora magica cand bebelina se ghemuia la piept sa suga? Unde era linistea si zenul promis la cursuri?
La 72 de ore dupa ce mi s-a rupt apa, au deci sa imi faca o injectie cu oxitocina. 3 zile si 3 nopti am stat mai mult treaza, in dureri si cu incurajari de a nu renunta, ca va fi bine.
Imi mangaiam burta si ma rugam sa fie bine. O simteam la fel de agitata ca mine. Am rugat-o sa vina la mine mai repede.
Intr-un final am ajuns la dilatatie 9, m-au adus in sala de nasteri si mi-au zis sa imping. Moasa mi-a bagat un cot in burta si imi spunea cum sa respir. Urlam de durere si cand bebelina a iesit am simtit cum mor. Medicul nu imi facuse epiziotomie iar eu eram franjuri. M-a cusut pe viu iar singurul meu analgezic era tipatul bebelinei pe mine. Simteam fiecare cusatura cum imi trecea prin suflet si imi muscam mana de durere. Nu mai tin minte urmatoarele ore, primele din viata ei. Eram atat de obosita incat nu ma puteam opri din plans.
Am plecat acasa dupa 2 zile cat de bine puteam fi. Am stat in fund doar pe colac o luna si jumatate. Am avut dureri mari si inca mai scap un pic de pipi cand rad prea tare. Fac tot felul de exercitii pentru perineu, dar fara prea mult succes. Sau poate asta e de fapt succesul…
Nu mai vreau sa trec prin iadul numit nastere naturala. Pentru mine asta a fost.
Nasterea naturala nu e asa simpla pe cat este descrisa de multi. As spune mai degraba ca depinde mult de organismul fiecarei femei si ca o carte scrisa corect nu ar idealiza-o.
De cand sunt mama am devenit prietena si cu alte mame si am auzit multe povesti depsre nasterea naturala, unele norocoase, altele mai rau ca mine.
Daca ar fi sa dau un sfat viitoarelor mame ar fi sa fie pregatite pentru orice fel de nastere. Pentru mine a fost o lectie sa nu mai pun la zid pe cele care aleg altceva. Nu toate suntem la fel si nu toate nastem ca in povesti.
‘De sa ma intereseze daca o maternitate are sectie de terapie intensiva neonatala care sa faca fata oricarei complicatii aparute nou nascutului? Am o sarcina fara probleme si bebe va veni la termen. Mie nu mi se va intampla nimic.’ Asta mi-a raspuns o prietena cand am intrebat-o daca spitalul la care a ales sa nasca (privat) are sectie de terapie intensiva pentru bebelusii.
Cand am ramas insarcinata cu Maria in 2014 am discutat cu 3 spitale private ofertele pe care aveau pentru nastere. Din cele 3 doar Maternitatea Regina Maria avea terapie intensiva neonatala pregatita cu aparatura si medici care sa ingrijeasca prematuri de la 24 de saptamani si 600 g.
Si eu am plecat cu ideea ca ‘mie nu mi se va intampla!’. Toate o facem. Uite ca 5 ani mai tarziu, am 3 copii nascuti prematur, 2 dintre ei fiind internati in aceasta Terapie Intensiva la care nu ma gandeam ca vor ajunge.
Ce ar trebui sa existe intr-o astfel de sectie?
Unitate de Reanimare neonatala.
Pentru a se putea interveni rapid la bebelusii cu scor APGAR mic. Ideal ar fi sa fie langa sala de nasteri pentru a nu se pierde timpul.
Unitatea de Terapie Intensiva neonatala.
Pentru nou-nascutii la termen sau prematurii care necesita tratament complex, suport al functiilor vitale sau monitorizare invaziva.
Unitatea pentru Recuperare Prematuri.
Pentru post-terapie (etapa intermediara intre terapie intensiva si rooming in). Spatiul este rezervat nou-nascutilor cu greutate mica la nastere si grad moderat de imaturitate a organelor care nu (mai) necesita tratament intensiv, dar au totusi o capacitate foarte redusa de aparare contra infectiilor.
Acest lucru presupune conditii speciale de ingrijire si reducere a stresului, precum: incalzire suplimentara a bebelusului prin incubator sau masa radiana cu servocontrol, izolare fata de lumina si zgomote puternice, alimentatie pe sonda nazo-gastrica pana la stabilirea reflexului de supt, monitorizarea non-invaziva a respiratiei prin pulsoximetrie etc.
Salonul de supraveghere normoponderali.
Este spatiu special in care nou-nascutii normoponderali raman temporar in perioadele in care nu stau in salon alaturi de mamele lor.
Pentru toti parintii de copii prematuri!
1 din 10 copii se naste prematur.
👶 Un copil nascut prematur nu primeste aproape niciodata nota 10, desi el merita 1000!
👶 Un copil nascut prematur rar se bucura de mama sa in primele 24 de ore. El este luat, analizat, masurat, uneori pus la oxigen, alteori la lampa si cateodata intubat.
👶 Un copil prematur nu experimenteaza atingerea mamei si mirosul ei, ci atingerea firelor, a acelor si a mirosului de dezinfectant.
👶 Un copil prematur este un luptator inca de cand a venit pe lume. El se zbate cu fiecare particica a lui minuscula sa arate lumii ca vrea sa traisca si ca viata e frumoasa.
👶 Parintii de copii prematuri au nevoie de intelegere, sustintere si multe imbratisari.
👶 Parintii de copii prematuri tac in fata unor usi, asteptand o zi intreaga ca ele sa se deschida.
👶 Parintii de copii prematuri plang toate lacrimile din lume.
👶 Parintii de copii prematuri nu uita niciodata …
Specialisti neonatologi disponibili 24 de ore din 24 de ore ce asigura preluarea nou-nascutului de la sala de nastere, urgentele neonatale, monitorizarea si tratamentul nou-nascutilor aflati la terapie intensiva, consilierea mamei si suportul pentru ingrijirea nou-nascutului sanatos aflat la rooming in dar si ingrijirea si supravegherea evolutiei prematurilor in perioada de recuperare sau crestere.
Alexandru dupa nastere a ajuns la unitatea 2 iar Achim in unitatea 3. M-am asigurat cand am ales spitalul ca va avea toata lista de mai sus si ca nu vom fi trimisi la stat.
Copiii mei traiesc datorita acestor oameni minunati. Dincolo de dotarile absolut necesare in anumite situatii (asa cum a avut nevoie Alexandru de intubare) cei care fac diferenta sunt oamenii si daruirea cu care fac lucrurile.
Data viitoare cand alegeti un spital, fiti siguri ca aveti tot ce va trebuie atat pentru mama cat si pentru copil.
‘Cand nasc vreau sa nu am nici o grija!’, asta i-am spus mamei cand eram insarcinata cu Maria si m-a intrebat de ce am ales un spital privat.
De cand am aflat la Maria ca sunt insarcinata mi-am facut griji pentru tot ce a tinut de copil: carucior, hainute, patut, mobila, jucarii si cate si mai cate.
Singurul lucru pentru care nu mi-am facut griji a fost spitalul in care voi naste.
Imi doream ca in perioada cea mai frumoasa dar si cea mai grea (sa nasti, oricum ai face-o, nu e usor deloc) sa nu am nici o grija. Mi-am dorit un spital in care sa ma simt bine si in siguranta.
Mi-am dorit ca experienta nasterii sa fie una pozitiva si incarcata de bine.
‘Cum e sa nasti la un spital privat si ce ai nevoie sa in bagaj?’ – Asta este intrebarea primita in ultima perioada de la viitoarele mamici.
Eu va pot spune de ce am ales Maternitatea Regina Maria de 3 ori.
Confortul
Da, primul criteriu a fost confortul meu si al copilului. Starea de bine a mamei este data de tot ce se intampla in jurul ei.
A fi in salon singura sau cu maxim inca o colega este minunat fata de a fi cazata cu 3, 4 mamici. Cand nasti ai nevoie de timpul tau special cu cel mic dar si cu sotul si doar vizitatorii tai.
Ai tot ce iti trebuie in camera: TV, produse de ingrijire mama si bebe, baie cu dus.
Eu am optat pentru o camera single, in care m-am bucurat linistita de bebe (sau in care am plans fara sa fiu intrerupta, cum a fost la al doilea).
Copilul sta cu tine
Daca bebe e bine si nu sunt probleme bebelusul sta doar in salon cu tine si la sectia de bebelusi ‘il trimiti’ doar daca vrei tu. Maria a stat cu mine si doar noaptea pleca la lampa, avand un icter puternic. Mi s-a parut extraordinar sa o am cu mine cat imi doresc.
Iti sunt respectate dorintele
Inainte de a naste stabilesti planul de nastere cu medicul obstetrician, stabilesti toate procedurile (vaccinuri, proceduri in caz de urgenta) pe care cel mic le va avea la consultul prenatal si stabilesti planul de anestezie si ce se intampla in urgente la consultul preanestezic. Avand toate aceste lucruri clare si stiind ca vor fi respectate intocmai, ca mama nu mai ai nici un stres.
Atentia medicului
Medicul de la privat acorda timp si atentie pacientelor. Raspunde in privat ori de cate ori ai nevoie, ofera sfaturi si este disponibil mult mai usor. Medicul meu este o profesionista care m-a ajutat mult moral mai ales cand am avut probleme cu sarcina sau cu bebelusii la nastere. Am apreciat enorm cand la a doua nastere, a venit sa ma viziteze la o ora dupa ce a iesit din garda doar ca sa ma sustina deoarece bebe ajunsese intubat.
Curatenia din spital
Se face curatenie in salon o data pe zi cu tot ce ai nevoie: se schimba cearsafurile, camasa mamei, se schimba prosoapele, se spala pe jos si se curata baia.
Terapie intensiva neonatala
Sectia de neonatologie are personal calificat si aparate de ultima generatie pentru ca cei mici sa NU fie trimisi la stat in caz de orice ar putea sa apara. Alexandru a facut pneumotorax (i-a cedat un plaman) si traieste datorita medicilor incredibili din aceasta sectie.
Fara bagaj de maternitate
Gasesti tot ce tine de ingrijirea mamei si a bebelusului.
Pentru mama: camasi pentru alaptat, sapun, sampon, pasta de dinti cu periuta, chiloti postpartum, absorbante postpartum.
Pentru bebe: scutece, servetele umede, crema de fundulet, masa de infasat, body-uri de schimb.
La cerere ai la dispozitie ori de cate ori ai nevoie: pompa de san dar si biberoane sau mameloane de san.
Program flexibil de vizitare
Mi-am dorit sa imi am sotul aproape si sa stea cu mine fara probleme fara un program clar.
Intr-un spital de stat, toti vizitatorii vin la aceleasi ore si orice salon devine ‘mic’ cand toate mamicile din el au cel putin cate unul.
Amabilitatea personalului
Nu ai cum sa nu te simti bine cand cei din jur iti zambesc si te incurajeaza ori de cate ori simt ca ai avea nevoie.
‘Butoanele’ magice
Mi-as fi luat aceste ‘butoane’ si acasa. La primele 2 sarcini am avut un fir pe care apasam si nu apucam sa clipesc ca venea asistenta sa ma intrebe ce am nevoie. Acum, la cea de a treia am avut un telefon cu 3 numere: asistenta de obstetrica, asistenta de neonato si infirmiera.
Consultant in alaptare / psiholog
Este important sa ai ajutor inca de la inceput. A doua zi dupa ce am nascut un consultant in alaptare m-a vizitat si mi-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie.
Pe mine psihologul m-a ajutat cand il aveam pe baiatul mijlociu la Terapie Intensiva si starea lui era incerta.
Meniu de restaurant
Meniul dintr-un spital privat este stabilit in functie de optiunile din contract: poate fi vegetarian sau normal si este adaptat pentru fiecare zi dupa nastere. Mancarea este delicioasa si (prea) multa din punct de vedere cantitativ (dar eu mananc putin deci nu sunt de luat in considerare).
Langa pat mi se aducea des o carafa cu apa si o carafa cu ceai de lactatie.
Intimitate si liniste
Din toate punctele de vedere: de la timpul petrecut doar cu cei dragi, pana la tot ce se intampla in jurul tau.
Miracolul unei lungi asteptari ❤
9 luni de pregatire pentru micul ghemotoc ce vine pe lume.
9 luni de emotii, frici si speranta.
9 luni in care visam si speram ca vom fi suficient de pregatiti.
9 luni pentru cea mai frumoasa asteptare.
9 luni sa ne indragostim iremediabil.
9 luni pentru miracolul vietii.
De curand am trecut pentru a treia oara prin aceasta experienta si desi ea grea, am avut oamenii potriviti langa mine care sa ma sustina, iar lucrurile au fost mai usoare.
Asa ar trebui sa fie experienta nasterii pentru orice femeie: zambet, liniste si bucurie.
Nasterea este minunea unei noi vieti!
Publicată de Zana Scutecel pe Miercuri, 17 aprilie 2019
Ce ai nevoie de acasa?
Cardul de sanatate, buletinul, cardul bancar. Im rest tine de fiecare. Eu mi-am luat si deodorantul, cremele de fata si haine pentru iesirea din maternitate pentru mine si bebe.
Fiecare experienta in parte a fost extraordinara si nu as schimba nimic din ce am trait. Am scris ‘la cald’ despre toata experienta ultimei nasteri AICI.
Voi cum ati nascut si ce ati schimba daca ati retrai nasterea?
‘Sa mananc pentru doi este important.’ ‘Ce conteaza kilogramele acumulate daca bebe e sanatos? Lasa ca slabesc dupa.
De la cate mamici nu am auzit asta atunci cand erau insarcinate.
Nu mi-am facut un scop la nici una dintre sarcini sa iau un numar anumit de kilograme in sarcina si nici nu m-am oprit din a manca orice la orice ora de fiecare data cand mi-a fost foame. Ca sa intelegeti: eu nu am cantar in casa. Nu am avut niciodata si singurele masuratori le aveam la medicul de familie sau la controlul obstetricianului.
Dar, am tinut cont de aceleasi reguli pe care le am ca stil de viata: am mancat mai sanatos, exceptiile au fost exceptii, am baut multa apa, am mancat putin si des iar gustarile au continut multe fructe si legume crude. Mai multe despre ‘dieta’ din sarcina am scris AICI.
Multa lume spune ca e gena. Gena la oricine trebuie ajutata mai ales dupa 30 de ani.
Prima oara am ramas insarcinata la 31de ani. Aveam 53 de kilograme si in primele 3 luni am slabit aproape 4 kilograme din cauza greturilor. Cand m-am dus sa nasc aveam 61 de kilograme.
La a doua sarcina aveam 33 de ani si am plecat de la 52 de kilograme si am nascut cu 59 de kilograme.
La a treia sarcina aveam 35 de ani si am plecat de la 52 de kilograme si am ajuns tot la 59 de kilograme la sarcina.
Cele mai multe mamici se bazeaza pe alaptat sa slabeasca sau sa scape de burtica. Recunosc, ca nu m-am bazat pe asta. Uitandu-ma in jurul meu si vazand mamici care alaptau exclusiv fara sa de-a jos un gram desi trecuse un an de cand nascusera.
Exista studii care spun ca numarul de kilograme in sarcina are legatura si cu depresia postpartum. Studiul il gasiti AICI. A manca pentru doi este un mit demonstrat de multa vreme. Adevarul este ca acumularea de prea multe kilograme in sarcina poate afecta negativ atat mama (poate duce a complicatii in timpul cezarienei) cat si bebelusul (risc crescut de rezistenta la insulina, afectandu-o tensiunea arteriala in copilarie). La nivel global 75% dintre mame nu cresc in greutate sanatos. Mai multe despre cate kilograme este normal sa luati in sarcina dar si cum afecteaza bebelusul puteti citi AICI.
Fix o luna de la nastere
Daca e ceva ce nu imi doream era sa raman cu burtica de dupa nastere. Cunosc mamici slabe cu burtica ramasa, astfel ca m-am documentat bine despre toate produsele de pe piata.
Exista diferite modele postapartum: bustiere, centuri, chiloti.
Nu am ales un produs cu balene fiind foarte inconfortabil. Nu am ales nici un produs cu capse, multe dintre ele fiind pozitionate fix pe operatie si sunt incomode.
Eu am ales un produs elastic, reglabil si cu sistem de prindere velcro (cu arici), fiind foarte usor de folosit. L-am folosit din ziua externarii, 12 ore pe zi (am alternat cand ziua cand noaptea) timp de 4 saptamani. L-am folosit la toate cele 3 nasteri cu acelasi rezultat. Produsul il gasiti aici sau pe orice alte siteuri cu produse similare.
Sa purtati sau nu?
Motivul principal pentru care am ales sa port un produs postpartum este sa ma ajute la strangerea uterului. La 7 zile cand medicul mi-a scos firele mi-a confirmat ca uterul meu era complet retras, desi eu purtam acest chilot de doar 3 zile.
Si medicii recomanda purtarea de produse postpartum pentru prevenirea eventratiilor (defect de cicatrizare la nivelul structurilor musculare si aponevrotice).
‘Sa nu mai pleci, mami! Am crezut ca nu te mai intorci.’ Asa mi-a spus Maria aseara, cand am ajuns acasa.
Vineri noapte am dormit foarte bine si mi s-a parut extraordinar ca ma pot odihni atat de bine dupa nastere.
Sambata dupa masa Alex a venit in vizita cu copiii si mama la mine. Nu au reusit sa il vada pe Achim, deoarece era in perfuzii la Terapie Intensiva, dar copiii erau fericiti sa ma vada pe mine.
Maria m-a cercetat peste tot. M-a intrebat de branula, s-a uitat sa vada exact ce fir am pe spate lipit si mi-a numarat urmele lasate de ace.
Alexandru a inspectat camera si a intrebat de ce nu poate sa mearga sa il vada pe Achim la salonul de bebelusi.
Au stat aproape o jumatate de ora, iar la plecare m-a intrebat Maria cu o fata trista ‘Mami, cand vii acasa?’. A fost fericita sa afle ca a doua zi dar cumva neincrezatoare.
Sambata seara am dormit prost. M-am invartit pe toate partile, nu imi gaseam locul si nu imi puteam lua gandul de la ochii ei tristi. Eram fericita ca a doua zi il primeam pe Achim in salon si aveam toata ziua sa ne iubim, dar cu jumatate de inima eram cu gandul la ceilalti doi care ma asteptau acasa.
Am adormit greu pe la 3 dimineata, cu gandul la povestea ‘Puiul’ din scoala generala, cand mama nu stia daca sa plece cu puii sanatosi sau sa stea cu cel bolnav.
A doua zi m-a sunat Alex tarziu dupa ora 9. Se culcase la ora 3 dimineata. Maria, care doarme cu Bubu de 2 luni, pentru ca nu a vrut cu altcineva, s-a trezit plangand ca vrea la mami. Cum Bubu nu o putea linisti, Alex a luat-o in brate in pat, langa el si Alexandru care se smiorcaia si el, acuzand dureri de urechi. Astfel ca toata casa s-a culcat la 3 dimineata, cu tati intre copii, leganandu-i pe rand.
Se spune ca mamele simt. Simt, nu?
Exista studii care spun ca unii copii se imbolnavesc de dorul mamei. Se vineri, copiii au fost mai tristi si mai fara chef. Mama mi-a spus ca le-a lipsit voiosia si ca au intrebat de mine si de 10 ori pe zi.
Stiuau ca plec la Plusica sa nasc. Stiau ca voi lipsi 3 zile de acasa. Au invatat zilele saptamanii si stiau cele in care nu voi fi.
Si stiau toate astea pentru ca i-am pregatit de 2 luni pentru acest moment.
Si totusi…
Duminica l-am avut toata ziua pe Achim cu mine in salon si am putut sa il pupacesc, sa il pun la san (inca nu curge nimic iar el nu are voie sa faca efort, dar a stat vreo doua ore sa il miroasa si sa se cunoasca). Ii ador fiecare particica si mi se pare perfect. A iesit fix cum visam ca va iesi: cu parul negru, ochii inchisi la culoare si ca va semana cu Maria bebelusa.
Si exact asa este.
Achim e bine, papa singur doar ca putin si rar pentru ca vrea sa doarma mult, astfel ca a facut icter.
De aseara a inceput stea la lampa, la ‘bronzat la spa’ cum a spus doamna doctor neonatolog.
Deci eu tot fara el as fi stat..
Am ales sa ma intorc acasa si el sa ramana la monitorizare si lampa si sa merg la vizite dar si ma pregatesc sa il iau acasa in mai putin de 48 de ore.
Cand am ajuns acasa zici ca a lasat cineva Tristetea si Plansul sa iasa pe geam, caci puii mei dragi nu isi mai incapeau de fericire.
Parca nu ii mai durea nimic. Cum am intrat, m-au ajutat amandoi sa ma asez pe canapea si timp de o ora nu s-au dezlipit din bratele mele. Eu visam la un dus, dar putea astepta pentru cand erau ei pregatiti.
Daca e un lucru greu in viata asta, acela este ‘impartitul’ unei mame copiilor.
Viata cu 3 copii va fi incredibil de frumoasa dar ca mama in anumite momente si situatii, va trebui sa ma impart si nu este corect.
O mama NU ar trebui sa se imparta!
O mama ar trebui sa fie peste tot, cu fiecare copil in parte.
