Sa nu ma cauti batranete,
Eu pe acasa, nu mai sunt.
Caci am plecat pe la copii
Cu bucurie si avant.
Si azi, in zi de primavara
S-a nascut in zi d-april,
Sunt bunica a patra oara
Si toata-s zbor de heruvim.
Maicuta Santa sa te ocroteasca,
Si multi ani, tu, sa traiesti!
Scumpa faptura cereasca,
Doar bucurii sa impartasesti!
Bine-ai venit pui de om si bucatica de cer, ne bucura pe toti deopotriva venirea ta!
Bine-ai venit bucurie, care aduci camp de bucurii!
Bine-ai venit inger ceresc, ca sa devii om pamantesc!
Bine-ai venit lumina din soare rupta, ca sa ne incalzesti inimile si sufletele!
Bine-ai venit ca o primavara, pentru sufletele noastre!
Bine-ai venit floare de april, fratiorul si surioara ta te asteapta cu mare bucurie!
Bine-ai venit suflet scump si drag, parintii tai azi au mai primit o pereche de aripi cu venirea ta.
Inca de cand am ramas insarcinata cu bebe Achim, panica mare, a mea si a medicului meu a fost nasterea.
Atunci cand ai un uter dublu cicatricial, risc de ruptura uterina, hemoragie la cea de-a doua nastere si tesut subtire de cusut, iti asumi niste riscuri.
Am avut multe cosmaruri de-a lungul celor 35 de saptamani dar ce m-a salvat a fost modul optimist in care vad lucrurile. Am putut sa raman optimista atat pentru cei din jur cat si pentru medicul meu, un om extraordinar, caruia ii spuneam inca de la inceput ca vreau sa ajung in prima saptamana din aprilie.
Mi-a fost frica sa afirm cu atata tarie acest lucru, dar inima mea isi dorea cu ardoare ca totul sa fie bine.
Am pregatit ca data probabila 5 aprilie desi, totul depindea de evolutia bebelusului.
Am stabilit cu medicul meu sa vin la un ultim control, ieri pe 4 aprilie, astfel incat sa decidem daca, poate, reusim sa mai stam cateva zile.
Eu sper mereu ce este mai bun dar din fire sunt si pregatita pentru ce e mai rau. Mi se pare cumva ca viata nu te poate lua prin suprindere prea tare daca gandesti asa.
Iata ca joi seara am ajuns la spital pentru control si am ramas pentru o cezariana de urgenta.
Motivul: bebe era cu capul atat de jos, incat aproape ajunsese in vagin. Statea efectiv sa iasa.
Luand si o a doua opinie de la sefa de tura, medicul meu a stabilit ca varianta cea mai sigura este sa il scoata atunci.
Contractii avusesem putine in ultimele 24 de ore, in schimb se inmulteau episoadele de durere, cand simteam ca bebe ‘se va strecura’ afara. La cum se simtea si mie mi-a fost frica sa risc.
Pregatita cu ce as fi avut nevoie, dupa un control amanuntit, analize si o monitorizare, ieri, la ora 19.15 am intrat in sala de operatii.
Daca nu am nascut de ziua mea, macar sa ii fac un cadou cumnatei mele care este nascuta in aceeasi zi cu bebelusul meu.
Pana la urma oricat ai programa, mogaldetele acestea minunate dau ei un semn cand vor sa vina, nu cand decidem noi.
Operatia de cezariana nu esta usoara pentru nimeni, iar panica mea cea mai mare mereu a fost a acului din spate si de anestezie.
(Cu atat mai mult cu cat la articolul de saptamana trecuta despre operatia de cezariana, cateva mamici mi-au scris ca la ele nu au prins anestezia si ca au simtit tot).
La toate cele 3 nasteri am ales rahi-anestezia. Este varianta anesteziei generale, cand permite pacientului sa ramana treaz pe perioada procedurii, dar fara sa simta durere.
Iar eu nu am vrut sa ratez nici un tipat de-al copiilor mei.
Am intrat in sala tremurand ca varga, iar faptul ca temperatura era scazuta nu ma ajuta sa imi treaca. Norocul meu a fost doamna doctor anestezist care cu vorba calda si blanda a incercat sa ma linisteasca. Cu ajutorul dansei si a doua asistente am reusit cu succes partea de anestezie.
Ca medic neonatolog am avut sansa sa o am alaturi pe aceeasi doamna doctor care a fost prezenta si la nasterea lui Alexandru.
La Terapie Intensiva
Operatia a decurs incredibil de bine pentru amandoi, fara complicatii, iar bebe Achim a fost un urlatel, care a tacut imediat ce a fost pus langa obrazul meu.
S-a nascut cu 2960 kg, 50 cm si a primit nota 9, ca si fratii sai.
Aseara a fost pus la oxigen preventiv iar de dimineata scos, dupa ce medicii s-au asigurat ca nu sunt probleme cu respiratia.
Va fi totusi tinut sub observatie inca cateva zile, cu perfuzii si la sursa de caldura.
Speram ca la inceputul saptamanii viitoare sa plecam impreuna acasa.
La fiecare nastere mi s-a confirmat cat de important este ca personalul medical sa te ajute emotional atunci cand situatia nu este buna. Cu siguranta orice parinte are nevoie sa stie ca isi poate lua copilul acasa si ca nu exista probleme, dar daca exista acestea, este ideal sa existe si oamenii care sa te ajute sa le depasesti din toate punctele de vedere.
Multumesc medicului meu extraordinar, Dr. Dina Parvu, fara de care viata mea ca femeie insarcinata ar fi fost tare grea. Este un sprijin in orice situatie!
Multumesc medicului anestezist, Dr. Cotescu Daniela, care cu vorba ei blanda m-a ajutat sa imi dea curaj.
Multumesc medicului neonatolog, Dr. Zaciu Dana, impreuna cu echipa extraordinara de pe sectie, pentru grija cu care mi-au tratat micutii de fiecare data.
Si nu in ultimul rand, asistentelor si infirmierelor din Maternitatea Regina Maria care au avut si au mereu un zambet si o vorba buna.
Nasterea, oricum este ea, rareori este perfecta. Toate mamele merita sa aiba din acest moment o experienta de neuitat si pozitiva.
La voi cine a ‘decis’: copilul a dat semne sau ati stabilit cu medicul?
La 30 de ani sarbatoream cu prietenele noua etapa din viata mea.
Nu am fost niciodata genul careia sa ii fie frica de cei 30 de ani, din contra toata ziua am vrut sa strig de fericire ca eu faceam 30 de ani. Nu stiam atunci ca acela va fi anul in care imi voi intalni sotul, iubitul, cel mai bun prieten si omul langa care imi voi dori sa imbatranesc.
Dar simteam ca 30 de ani imi va aduce si mai multa fericire decat ce traisem pana atunci.
Asta scriam pe facebook de ziua mea:
La 31 de aniam sarbatorit in doi cu viitorul meu sot, desi atunci nu stiam asta, la Breaza intr-o locatie tare frumoasa, unde abia astept sa mergem si cu copiii intr-o zi.
Am fost doar noi doi si 3 zile parca au fost prea scurte sa ne bucuram unul de altul.
La 32 de aniam sarbatorit prima oara ca mama. Maria era cu noi si parca viata nu fusese niciodata mai frumoasa. Ce stiam eu?
La 33 de aniil asteptam si pe Alexandru care se cuibarea in burtica mea. Maria era mai mare iar noi fericiti de ce urma sa vina.
La 34 de anieram 4 in familie, gandindu-ne ca suntem completi, fara sa banuim ca nu e deloc asa.
La 35 de anisotul mi-a facut o surpriza, cand nu credeam ca mai are cu se ma suprinda si am zburat la Oradea pentru un cadou mult asteptat.
Azi fac 36 de ani. Am o burtica mare si il asteptam pe bebe 3. Abia acum simt ca suntem completi si ca familia este toata. Am sarbatorit in familie, unde ma simt cea mai fericita.
Imi ador sotul ca acum 5 ani si cand ma uit la cate am facut dupa 30 de ani, parca nu imi vine a crede.
30? Nu mi-a fost frica de ei niciodata si am stiut eu de ce sa ii imbratisez cu atata drag.
Varsta e doar un numar. Nimic nu trebuie sa va sperie din viata aceasta! Viata merita traita, savurata, imbratisata si dorita pentru tot ce are de oferit.
E prea scurta pentru regrete, lacrimi si durere.
Daca imi doresc ceva? Sanatate! Sanatate pentru noi si copiii nostri dar si pentru toti oamenii de pe planeta. Daca o avem pe asta, putem muta muntii!
‘Nasti prin cezariana? E normal, alegi calea cea usoara!’
Asta mi s-a spus des si mie si des li se tot ‘arunca’ si altor mamici. NU exista cale usoara cand vine vorba despre nastere. Nu este usoara nici cea prin cezariana si nici nasterea naturala. Dureri exista la ambele variante! Usor ar fi ca bebelusul din burtica sa fie ‘transportat’ prin Duhul Sfant direct pe pieptul mamei. Cum aceasta procedura nu exista, toate celelalte variante existente sunt dureroase.
Ca grad de durere depinde de suportabilitatea mamei si de preferinte, vrei sa te doara cand iese sau sa te doara dupa, de durut doare oricum. Sunt si cazuri exceptii cand mamicile (cel putin la nivel declarativ) nu au avut dureri la nasterea naturala. Eu nu le cunosc dar am o prietena, care a avut o prietena care stie o prietena, deci sigur exista. Fiecare nastere este unica si ambele au beneficii si riscuri, mai mari sau mai mici.
‘Se naste natural de cand lumea si pamantul. Ce? Se nastea prin cezariana pe vremea mamelor noastre? Asta e un moft!’
Se spune ca prima operatie de cezariana a avut loc in perioada Antichitatii si ca zeul Apollo a ajutat la nasterea fiului sau Asclepius (zeul medicinei), scotandu-l pe acesta din abdomenul mamei sale.Exista numeroase scrieri despre nasterea prin cezariana in randul hindusilor, ale egiptenilor, romanilor si chiar si in folclorul european.Cea mai veche referire la cezariana gasita, dateaza din anul 508 i.H, iar scrierea ii apartine lui Gorgias, un celebru orator din Sicilia.Prima mentiune intr-o carte medicala a aparut in anul 1350, facandu-se referire la faptul ca procedura este indicata dupa moartea mamei.
Prima operatie de cezariana oficiala a fost in 1610
Prima operatie de cezariana oficiala a fost realizata in Germania in anul 1610, de catre chirurgul Jeremias Trautmann. Desi pacienta a murit dupa 25 de zile (din cauze necunoscute), s-a descoperit ca uterul acesteia se refacuse complet dupa operatie. O buna perioada de timp aceste operatii au fost evitate deoarece NU existau suturi care sa poate fi folosite la cusutul uterului. Abia in anul 1882 Sanger a introdus o sutura cu adevarat eficienta, cu risc mai mic (decat a ceea ce exista atunci) de infectii pentru mama.
In 1907, Frank din Bonn a introdus o metoda de operatie prin care crea un ‘buzunar’ ce putea exclude cavitatea peritoneala din zona operatiei, astfel ca abdomenul era inchis fara a mai avea consecinte asupra peritoneului viscero-parietal. Nu am gasit date de cand a fost introdusa in Romania. Cu toate acestea si pe vremea mamei mele exista varianta de nastere prin cezariana. Pe atunci nu o puteai alege dar asta si pentru ca erau putini medici care efectuau procedura. Modul de a opera era cu totul diferit de modul in care se opereaza acum.
Ce se intampla mai exact in timpul operatiei de cezariana?
Cezariana este o intervenție chirurgicala al carei scop este de a extrage fatul din uterul gravidei printr-o incizie orizontala a abdomenului deasupra pubisului. Operatia se face sub anestezie generala sau peridurala, caz in care gravida ramane constienta in timpul operatiei.
Medicii spun ca nasterea prin cezariana are avantajul de a fi sigura pentru fat, deoarece nu exista riscuri legate de: noduri ale cordonului ombilical; circulara de cordon; cordon prea scurt; angajare gresita a copilului in canalul pelvin; supunerea acestuia la un travaliu prelungit in conditiile absentei dilatatiei; este eliminata necesitatea de utilizare a forcepsului sau a vacuumului.
Operatia de cezariana trebuie sa fie o alegere asumata!
Asta pentru ca nu este o interventie lipsita de consecinte:
Timpul de recuperare este mai mare la operatia de cezariana decat la cea naturala.
Exista un risc crescut decomplicatiice pot aparea in timpul operatiei, imediat dupa incheierea operatiei sau oricand in primele 60 de zile.
Alaptatul porneste mai greu dupa operatia de cezariana, mai ales cand intervin durerile operatiei si nu poti alapta imediat dupa.
Ce am ales eu?
Ei bine va spun din start ca NU as fi nascut intr-o tara care nu imi permitea sa aleg EU pentru corpul meu. Pana la urma nimeni nu imi traieste durerile. Desi la prima sarcina am plecat de la ideea ca voi naste natural, dupa ce am studiat treaba si am stat de vorba cu medici am ales cezariana. Pe percursul sarcinii, fiind una grea si cu diferite riscuri, am aflat ca nici nu puteam altfel.
Operatia de cezariana nu este usoara!
Tocmai pentru ca stiam de riscuri, de dureri si de tot disconfortul am ales oclinica privata.
Mi-am dorit sa am o stare buna emotionala, buna, sa nu stau cu frica infectiilor din spital atat pentru bebe cat si pentru mine, sa nu alerg medici sau asistente unde sa le bag cate 10 lei in buzunar la fiecare ‘Buna ziua’. Cred ca de starea emotionala a mamei depinde si starea emotionala a bebelusului, astfel ca am vrut sa fiu fericita printre branule, ace, dureri si frici. Am vrut ca nasterea sa fie o experienta memorabila si frumoasa, sa am langa mine oameni pe care ma pot baza si mai ales sa ma simt in siguranta.
Prin ce trece o mama?
Operatia in sine nu este grea pentru mama. Partea cea mai grea pentru mine este introducerea acului in spate pentru efectuarea anesteziei rahiepidurala, doarece am vrut sa fiu treaza si constienta pentru a-mi auzi puii tipand cand vin pe lume. Aici ajuta mult atitudinea prietenoasa a asistentelor dar si a anestezistului care stie sa te faca sa te relaxezi si sa iti fie sprijin.
De vazut nu vezi nimic in timpul procedurii, avand un paravan mare in fata. Operatia dureaza cu totul in jur de 40 de minute pe care nu le simti cand trec pana iti auzi puiul tipand. Apoi esti curatata si cusuta si dusa in Terapie Intensiva unde protocolul spune ca trebuie sa ramai minim 7 ore. Acolo usor, usor iti vei simti iar picioarele si e bine sa incepi sa le misti cat poti de mult pentru a te ajuta in momentul in care trebuie sa cobori din pat si sa fii mutata in salonul tau.
Retragerea uterului si masajul
In timp ce esti la Terapie Intensiva, asistentele iti vor face un ‘masaj’ al uterului care sa il ajute sa se retraga. Nu este deloc un masaj de relaxare, ci chiar dureros (mai ales daca nu asculti sfatul asistentelor). Aici depinde iar de suportabilitatea fiecarei femei.
Procedura este simpla si tine putin. Asistenta iti spune sa respiri adanc si ea impinge cu mana din cateva miscari uterul. Dureaza sub un minut totul si se repeta de cateva ori.
Gata de salon
Cand in sfarsit iti simti picioarele si deja ai facut exercitii cu picioarele ridicate usor, esti gata sa fii mutata in salonul tau. Esti incurajata sa faci macar 2 pasi singura dar esti si ajutata.
Scoate sonda cat mai repede
Asta este sfatul meu. Desi am inteles ca foarte multe paciente prefera sa o tina pana in ziua in care se externeaza, eu am ales sa mi-o scoata imediat ce am ajuns in salon, asta pentru ca asa am fost motivata sa merg singura la baie sau cu ajutorul asistentei daca chiar nu m-am descurcat la primele drumuri.
Lungul drum pana la baie
Primul este si cel mai lung. Desi in spitalul unde am nascut am ales sa stau singura iar baia era la 3 metri de patul meu, mereu mi s-au parut cei mai lungi 3 metri din viata mea.Totusi, de cat de repede si de mult te misti dupa operatie de asta depinde si de cat de repede te refaci si vei fi bine cand vei ajunge acasa.In prima zi au fost drumurile pana la baie. De a doua zi au fost drumurile pe hol.
Multor mamici le este frica de durerile nasterii naturale fara sa stie ca nici la cea prin cezariana nu vor duce lipsa de ele.Operatia de cezariana impacteaza mama dar si ingrijirea bebelusului in primele zile. Cezariana NU este calea cea mai usoara!Nu este nici pe departe lipsita de riscuri pentru mama sau copil, dar trebuie sa fie o decizie asumata dupa multe informatii citite, discutii cu medici dar si aflat povesti din experientele mamelor (atat timp cat nu sunt impuse propriile alegeri).
Cele mai multe dintre femeile care isi doresc cu ardoare un copil trec printr-o serie de frici in momentul in care afla ca sunt insarcinate.
Frica este un sentiment bun atunci cand ne ajuta sa avem grija de noi. Este un sentiment negativ atunci cand nu ne lasa sa ne bucuram de starea in care ne aflam.
Unele frici sunt intemeiate, altele nu, dar pentru fiecare femeie frica ei este cea mai profunda si singura care conteaza.
1. Frica de a pierde sarcina
Mai ales in primele 3 luni de sarcina simtim asta ca femei. Avortul spontan intervine cel mai des la inceput cand sarcina nu este bine plasata sau exista alti factori.
Unul din lucrurile pe care mamele il fac este sa tina pentru ele miracolul ca sunt insarcinate, desi le vine sa tipe peste mari si tari.
Am trait frica asta mult mai profund la Alexandru si acum la Achim si prin prisma faptului ca am ajuns la spital cu hemoragie.
2. Frica de a naste un copil cu probleme
Prima morfologie este cea mai emotionanta din atatea motive: iti vezi puiul prima oara, afli destul de des sexul copilului dar si daca exista orice fel de problema.
Pe cat de fericita am mers la fiecare pe atat de grea imi era inima sa stiu ca e totul bine.
La prima morfologie la Maria am fost atat de emotionata si speriata incat medicul cand mi-a spus ca fetita are 5 degete la mana, m-am panicat si l-am intrebat daca e bine….
3. Frica de a naste prematur
Nu stiu daca si pe vremea mamei erau atat de multe nasteri de copii prematuri, dar eu am doi si ma pregatesc de al treilea. Asa ca da, frica este imensa.
In situatia data ma linisteste spitalul in care am ales sa nasc, dar si medicul meu, o femeie extraordinara. Altfel, cu siguranta panicile mele ar fi fost si mai mari.
4. Frica de moarte
A ta sau a copilului tau. Se spune ca frica mai mare de moarte este doar vorbitul in public. Ei bine, daca faci un curs sau mai multe, scapi de ea, dar de frica de moarte nu prea scapi cu cateva cursuri.
Si e teribila. Ai nevoie sa fii cat mai puternica si sa iti aduni toata forta pentru a controla aceasta frica.
Am trait-o la fiecare sarcina si nastere, dar parca niciodata ca acum.
5. Frica de nastere (natural sau cezariana)
Cele mai multe femei isi doresc sa nasca natural si traiesc o mare dezamagire atunci cand ajung la cezariana. Se invinovatesc si traiesc in depresie o buna perioada dupa ce ajung acasa cu bebelusul.
Din ceea ce citesc, vad sau aud tine foarte mult de dorinta femeii de a face acest lucru dar si mai mult de alegerea ei atunci cand isi cauta un medic.
Indiferent care va este alegerea, nu asteptati ca medicul sa se razgandeasca si sa va sprijine pe parcurs, ci cautati pe cineva cu care sa aveti chimie si sa va doriti acelasi lucru inca de la inceput.
Frica ne ajuta sau din contra ne impiedica sa luam decizii corecte. Frica ne ajuta sau ne impiedica sa vedem clar cum stau cu adevarat lucrurile.
Frica o traiesc si eu inca de cand am aflat ca sunt insarcinata a treia oara.
Singurul motiv pentru care nu imi mai doream un copil a fost frica. Frica ca voi trece inca o data prin ce am trecut la nasterea lui Alexandru. Frica de nastere prematura, frica de vizitele la Terapie Intensiva, frica de a nu-l lua acasa.
Si da ….. frica ca nu voi fi langa ei sa ii cresc.
Din nou, nu am o sarcina usoara. Din 16 februarie de cand am ultimul eveniment cu burtici, voi sta acasa in pat si voi iesi doar la analize.
Speranta mea este sa duc sarcina pana in saptamana 35. Speranta medicului meu este saptamana 34.
De fapt, doar Dumnezeu stie exact ce va fi si cum. Eu fac tot ce tine de mine pentru a fi bine, impreuna, acasa.
Azi vorbim despre frici. Care a fost cea mai mare frica a voastra?
