Dacă ar fi să vă spun pe scurt ar fi așa: dovlecelul nu are nici o treabă. Zici că merge de cel puțin un an la grădiniță.
Și vă doresc la toate acomodare atât de ușoară.
Dacă ar fi să vă povestesc tot…
Luni ne-am trezit voioși, mai puțin Alexandru, pe care și după aproape 3 ani încă ‘îl mai acomodez’ pentru că are dimineți când plânge că el nu vrea la grădiniță (ceea ce îmi confirmă că nu e doar despre ce facem noi ca părinții, ci și de personalitatea și nevoile lor). Așa că luni dimineață, nu cu Achim am dus negocieri și explicații, ci cu mijlocul.
Într-un final am reușit să plecăm de acasă și am ajuns la grădiniță. Copiii au trecut pe la Vivi, asistenta, pentru a le lua temperatura și a se uita în gâtul lor. Iar eu am mers până la ușa grădiniței. Ai mei poznași au mers în pas alergător și nici nu s-au uitat în spate.
M-am pus în mașină și am așteptat. După câteva minute am primit mesaj că a plâns un pic Achim dar la liniștit Alecsandru, care a plecat la grupa lui după ce a fost ok piticul. Maria nu a stat cu el, pentru că plângea mai tare.
După ce a plecat și Alexandru, Achim a rămas singur cu educatoarea până a venit și singura lui colegă de ieri.
S-au jucat tare frumos amândoi, am înțeles că i-a dat și mărțișorul și 3 îmbrățișări la plecare.
Am plecat la 12 acasă și eu, fiind că pe ace cu ora de masă.
La prânz a mâncat supă și ciulama cu mămăligă, feluri pe care acasă nici nu a pus gurița.
Apoi a adormit în brațe la Anca (educatoarea) și așa a stat o oră și jumătate.
Când am primit poza cu el dormind la Anca, am izbucnit în plâns. Pe de o parte pentru că era bine și dormea, pe de alta de tristețe că nu mai e doar al meu.
Știu că e doar începutul, dar tare greu este să tai cordonul ombilical. Sau îmi este greu mie.
S-a trezit vesel 😊
Mi-a scris ieri o mamă, că ce mă vait atât, că doar știu că îl duc bine și că să termin cu ‘smiorcaiala’.
Nu știu dacă toate mamele sunt așa ‘smiorcăite’ sau sunt doar eu sensibilă la copiii mei, dar nici nu îmi pasă. Așa îi iubesc eu pe ai mei. Ca o mamă closca care ar vrea să își poarte mereu copiii cu ea. Și ce dacă plâng? E plânsul meu și îmi face bine. Sunt emoții atât de frumoase deși grele.
Pentru fiecare copil al meu mă bucur și sufăr la fel, pentru că fiecare este unic și cu fiecare trăiesc amalgamul meu de sentimente.
Nu înseamnă că dacă ai 3, ‘te obișnuiești’. Eu nu mă obișnuiesc. Una e Maria. Unul e Alexandru. Și unul e Achim. Și toți 3 sunt părți din sufletul meu minunat de mamă.
Prima zi a trecut. Să vină următoarele. Eu sunt pregătită….cu tot cu pachetul meu de șervețele 🤗
Mai sunt mămici care au mai plâns în prima zi de grădiniță?
Iubeam cand eram mica desenele animate. Pe vremea mea nu se punea problema sa ne faca cineva program de desene pentru ca erau doar seara, 40 de minute.
Acum vremurile sunt altele si exista canale de desene animate cat tine ziua de lunga, cred si noaptea (nu am verificat ce-i drept).
Maria si Alexandru au stiut personajele celebre de desene animate din carti, pana la varsta de 3 ani nu stiu daca au vazut de cateva ori.
Dupa ce au facut 3 ani si picii mei au avut voie la desene, dar nu zilnic si nu mai mult de 20 de minute. Abia cand Maria a facut 4 ani a vazut prima oara un film de desene animate, acasa, acela fiind Elsa, ea fiind innebunita pana atunci de cartile cu ea.
Am vazut impreuna cu ea filmul si si acum ii tin minte surprinderea ca Elsa ‘exista’ si dincolo de carti. La sfarsit m-as strans in brate si mi-a spus ‘Mama, sunt asa de fericita’.
Mergand la gradinita, zilele de seriale au fost putine in cursul saptamanii, asta si pentru ca ai mei dorm devreme.
Asta era inainte de epidemie….
Acum stam mai mult acasa si cu 3 copii e greu sa apuc sa gatesc sau sa fac curat.
Astfel ca vad zilnic (cand e urat afara) apoape 40 de minute, deci timp dublu.
Pe telefon Maria sta 3, 4 zile pe saptamana de la 10.00 la 10.30 cu educatoarea cand face activitati 1 la 1.
Iar de la 9 dimineata am mutat laptopul pe TV si 30 de minute facem dans cu Rody, educatoarea de dans si sport de la gradi. Aici particip si eu 😁😁.
Gradinita organizeaza si optionale dupa masa de la ora 16.00 dar la acelea nu o las sa participe (desi pierde engleza, pictura, arta).
Cam mult acces la device pentru un copil prescolar, din punctul meu de vedere si nu numai.
Am intrebat-o pe Sinziana Istrate, medic primar oftalmolog si Asistent Universitar cum sta treaba cu ochii copiilor.
Ce impact are telefonul/tableta asupra ochilor copiilor pe termen lung? Dr. Sinziana Istrate: Majoritatea studiilor atrag atentia asupra tulburarilor de acomodatie in cazul supraexpunerii la orice inseamna lucru de aproape care de multe ori sunt asociate si cu un computer vision syndrome (prin absenta clipitului vreme indelungata) manifestari ce includ de la dureri de cap, oboseala oculara, ochi rosu si alte afectiuni ce pot degenera.
Daca e sa alegem intre tv si telefon, care e mai ‘sanatos’? Dr. Sinziana Istrate: Diferenta este ca televizorul este de obicei la distanta mai mare si nu solicita acomodatia (care se face cu efortului muschiului ciliar din ochi) si nici convergenta (care solicita muschii care coordoneaza miscarile globului ocular).
As spune deci, ca televizorul este mai ‘sanatos’.
Cat ar trebui sa stea un copil pe un device pe zi? Dr. Sinziana Istrate: Pentru copiii intre 3-6 ani – fara telefon sau tableta! poate mai degraba la televizor proiectat ceea ce este pe tableta/ telefon! Dar telefon sau tableta deloc!
Pentru copiii de 6 – 10 ani – nu exista consens stiintific, dar daca ar trebui sa luam spre ezemplu recomandarea EuroK, aceasta este de a petrece in total maxim 1h-1,5 h la lucrul de aproape, asta include si sa desenam, sa citim o carte.
Ce e important pentru noi?
Ca citim multe povesti si ca atunci cand are de ales intre telefon, desene sau joaca si povesti, rareori se intampla sa le vrea pe primele doua.
Alegem cu grija desenele la care se uita si incerc sa fie cat mai educative si din care ei sa invete.
Stiu cat e de greu in aceasta perioada, stiu ca cei mici vor sta mai mult la desene decat in alte perioade. Ce va rog este sa preferati TV-ul pentru copii, sa faceti pauze intre 2 episoade si sa NU le dati deloc telefonul daca au sub 6 ani si nu au activitati de gradinita cu el.
Daca aveti curte profitati cat mai mult de ea!
Avea nevoie si pamantul asta obosit de o pauza. De masini, de galagie, de noi.
Nu doar la noi vezi magazine goale.
La fel e si in Anglia, in Luxemburg, in Italia si in toate celelate tari locuite de oameni…
Nu doar la noi exista oameni care se plimba pe strada, desi peste tot vezi recomandarea de a sta in casa.
Nu doar la noi se intervine cu Starea de urgenta aplicata de saptamana viitoare, ci mai toate tarile au luat-o.
Din cand in cand, vrem nu vrem, luam o pauza.
Intotdeauna ca sa iasa curcubeul, trebuie sa fie furtuna.
Luati-va o pauza sa va ganditi mai mult la voi si sensul vostru aici.
Rugati-va, faceti yoga, orice va aduce liniste sufleteasca.
Dumnezeu e peste tot si cu noi toti.
E Duminica, e post si zile grele ne asteapta dar cu speranta ca vom trece cu bine prin toate.
Multa grija, iubire si speranta ca va fi bine!
Poza din cover este cu Bdul Iuliu Maniu, Bucuresti, ieri. Este facuta de Mihaela Tudorache si preluata de pe pagina ei de facebook cu acceptul ei.
Ne-am mutat in afara Bucurestiului acum 5 ani si ador fiecare zi pe care o petrecem departe de traficul infernal, de zgomote dar si de oameni mai putin politicosi.
Legumele si fructele le cumpar din piata din Buftea, fiind cea mai apropiata de noi. Pentru a ajunge acolo drumul trece printr-un camp pe alocuri cu rapita, floarea soarelui sau grau. Foarte des vad masini trase pe dreapta cu domni care nu mai au rabdare sa gaseasca un WC, eliberandu-se in natura! Pai daca tot ai un copac, e cald si bine, de ce sa nu o faci, nu?!
Da, ii claxonez de fiecare data si ma rog sa ii prinda politia. Mai rau e cand m-a intrebat Maria intr-o zi ‘ce face omul acela la copac’…
Am fost la mare cu copiii fix mai putin de 24 de ore, acum 2 saptamani si am mers de doua ori la plaja. Suficient ca sa vad cum mama de langa mine isi invata fiica cum sa faca pipi in mare iar un tatic astupa in nisip un caca de baietel.
Da si Maria a vrut sa faca pipi la un moment dat si tati a traversat toata plaja cu ea in brate pentru a o duce la un WC. A doua oara cand am mers Alexandru avea nevoie pentru nr. 2, asa ca m-am intors la hotel si apoi am revenit.
Nu e usor, dar tocmai de aceea nu plec pe alte plaje decat pe cele din fata hotelurilor in care stau. Iar daca alegem sa plecam avem variante!
Am fost la bunici si intr-una din zile am fost cu copiii in padurea din spatele casei.
Am cautat flori si ciuperci de tot felul pentru a le admira ‘palariile’. Nu ma pricep care sunt comestibile si care nu, asa ca noi le cautam doar pentru frumusete.
La umbra unui copac am gasit si o urma de ce o fi fost pe acolo sa isi faca nevoile. Fusese om, caci lasase si hartia igienica.
In parcuri e plin de parinti care isi indeamna copiii sa faca in iarba ‘sa creasca mare’. Pe asta cu iarba cand am auzit-o, m-am intors si i-am spus mamicii ca nu creste mare, ci o usuca! Nu m-am putut abtine….
Ma dezgusta doar sa scriu!
Mai oameni buni, la tot pasul pe drumurile publice gasesti benzinarii cu, ce sa vezi, WC-uri!! Nu e nevoie sa ‘uzi’ nici un copac!
Exista pentru copii olite portabile! Le gasiti pe net. Daca tot alegeti sa stati mai mult timp intr-un loc, departe de o toaleta, folositi pentru cei mici aceste olite portabile. Sunt mici, igienice si le puteti lua oriunde cu voi.
De la noi invata copiii sa pastreze curatenia.
Mie imi e greu sa ii explic Mariei de ce ea nu poate ‘uda iarba’ cand pe noua ei prietena din parc a lasat-o mamica ei. Cu toate astea a invatat in timp ca natura trebuie respectata si ca nu o ‘folosim’ niciodata pe post de toaleta publica!
Ciudat este cand vad parinti oripilati de mizeria din jur dar spun relaxati ca ‘pipi e ok’.
E ok cand copilul tau inghite apa cu urina de la cel care inoata langa el?
E ok cand copilul se joaca in nisip si descopera o grozavie?
De ce credeti ca sunt atatea cazuri de enterocolite luate din spatiile publice de afara?
Cineva trebuie sa spuna si STOP! Haideti sa o facem impreuna!
Când ești părinte uiți de toate sărbătorile. Cel puțin Ziua Îndrăgostiților am reușit să o sărbătorim anul trecut printr-un noroc chior când mama a fost la noi iar noi am ieșit în 8 cu vecinii noștri.
Anul acesta vom lua copiii fix cu o zi înainte așa că nu vom reuși să facem ceva fix atunci, dar sigur ne vom bucura mai mult că suntem toți 4 după o prea lungă despărțire.
Timpul în doi este important de avut din când în când indiferent de cât de greu este. Cu toții avem nevoie să ne reconectam cu partenerul.
Mai țineți minte toate micile prostii pe care vi le împărtășeati la început? Ei bine după ce vin copiii există timp mai rar pentru altceva în afară de copii, casă, masă, bani.
Și uite așa micile lucruri care de fapt țin o relație încep să dispară și ușor, ușor vă îndepărtați.
Este greu să îți găsești timpul de doi dar să te reconectezi la partener este ușor. Tot ce trebuie să faceți este să vă deschideți sufletul, să vorbiți și să regăsiți lucrurile care vă amuză.
Idei pentru o seara în doi:
1. Ieșiți la film. Vă deschide apetitul de discuții mai ales dacă alegeți un film cu un subiect interesant.
2. O cină la un restaurant care vă place. Mâncarea trece prin stomac și vă aduce zâmbetul pe buze.
3. O plimbare în parc. Vă mai aduceți aminte când făceați asta la început și vă țineati de mână?
4. Jucați cărți. Cu siguranță cu toții am jucat cărți măcar o dată. De data o puteți face provocându-vă la diverse lucruri care vă fac plăcere.
5. Ascultați muzică și beți un pahar de vin. Priviți-vă așa cum făceați la început și vorbiți despre voi.
#ProvocareaCM
Provocarea aceasta este despre voi doi ‘Împreună’.
Alegeți una din cele 5 activități de mai sus să o faceți împreună cu soțul în orice zi sau seară de azi până duminică la ora 17.00.
Pentru a vă înscrie la această provocare trebuie să îmi trimiteți O POZĂ cu voi doi (poate fi cu voi doi cu spatele)si să îmi scrieți ce activitate ați făcut (cu mâinile voastre sau cu orice care să arate una din activitățile de mai sus).
Orice text fără poza NU va fi acceptat ca înscriere.
Poza te rog să o trimiți în formularul de AICI.
Multă grijă și iubire!
Regulamentul concursului îl găsești AICI.
Ce este Campionatul de mămicie găsești AICI.
Pentru a nu pierde nici o provocare din timpul concursului ai următoarele opțiuni:
1. Înscriere la newsletterul ZânaScutecel
2. Dă LIKE la pagina de facebook ZânaScutecel și apăsa opțiunea ‘see first’
3. Verifică zilnic pagina de facebook ZânaScutecel
Noi femeile alergam dupa frumusete si vrem sa o pastram cat mai mult iar pentru asta facem orice!
Acum mii de ani produsele de infrumusetare erau folosite doar de aristocrati, astfel ca erau preparate in cantitati mici, din plante si minerale si erau foarte scumpe. Ce nu fac femeile pentru frumusete?
Unele femei pentru reintinerire foloseau cosmetice din produse toxice, care le-au provocat intoxicatii sau chiar moartea. Printre acestea se aflau pudra pentru albirea tenului dar si mastile pentru reducerea ridurilor, care aveau in compozitie arsenic, mercur alb sau plumb. Prin secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, produsele de infrumusetare au fost accesibile unei categorii mai mari.
Stiati ca in Imperiul Roman, de producţia de cosmetice se ocupau sclavele, care erau numite „cosmetae”.
Ei bine eu am fost pasionata de mica de ingrijirea tenului, astfel ca de la 14 ani am invatat sa imi aplic o masca o data pe luna (la varsta aceea) si nu m-am culcat niciodata machiata.
Am 34 de ani si un ten aproape fara imperfectiuni. Am fost de multe ori la salon dar din pacate am avut si experiente urate, de accea in timp mi-am dat seama cat de important este sa alegi cu grija locul unde in care sa imi fie ingrijita fata.
De curand am descoperit proceduri noi de intinerire a tenului la clinica Nomasvello ce s-a deschis in tara noastra in 2010, avand 37 de centre deschise doar in tara noastra.
Am testat doua dintre ele si mi-au placut tare mult!
La prima sedinta am inceput cu o diagnoza faciala unde am aflat ce tip de ten am si ce probleme am.
Dupa diagnoza, tenul mi-a fost curatat in profunzime dupa procedura ProSkin, un tratament ce functioneaza pe baza de ultrasunete si energie galvanica.
Apoi mi s-a aplicat un tratament de rejuvenare cu o tehnologie de improaspatare a tenului pentru reducerea ridurilor. Aici s-a folosit tratamentul IPL cu impulsuri de lumina.
Al doilea tratament incercat la 21 de zile dupa primul (nu ai voie inainte de aceasta perioada) a fost un tratament cu LED unde mi s-a aplicat colagen pur si apoi LED-ul timp de 20 minute. Acesta este un tratament puternic de hidratare si imbunatatire aspectului pielii (intinerirea pilelii si disparitia ridurilor).
Ma bucur ca traiesc in secolul acesta, unde tratamentele faciale sunt un rasfat si nu un chin!
Va invit sa vizitati clinica care nu este specializata doar in tratamente faciale, dar si in epilare definitiva folosind lumina intens pulsata IPL.
