Mămicile au un job, dacă îl putem numi așa, full time. De dimineață până …dimineața și o luăm de la capăt. Fără pauze de cafea și o mică barfă, fără prânz liniștit cu o prietenă, fără liniște. Lângă noi, mai ales mămicile cu copii mici mereu zburdă câte un greieras care cântă cât e toată ziua. Ori cântă să-l înțelegem, ori pe limba lui, dar de cântat cântă oricum.
Mereu zic, chiar și când ai mei sunt acasă, că îmi iau o pauză. O pauză în care să nu fac nimic. Să plec pentru câteva ore și ei să rămână cu tati. Am luat cam rar aceea pauză. Săptămână asta e o săptămână de pauză, deși nu e ca și cum nu fac nimic. Doar nimic cu ei…
Deși pare egoist, mămici, credeti-ma aveți nevoie de o pauză pentru a fi o mamă mai bună pentru copiii voștri. Pauza pentru odihnă mentală este la fel de importantă ca odihna fizică sau câteodată chiar un pic mai mult.
O zi pe săptămână, câteva ore gasiti-va un hobby, mergeți la coafor, faceți sport, plecați la cumpărături, orice vă face fericite și vă scoate din rutina zilnică.
O pauza mică, face minuni mari!
#ProvocareaCM Provocarea aceasta este despre VOI și timpul cu voi singure – PAUZĂ Așa că vă propun să faceți o activitate care vă face vouă plăcere, seara după ce adoarme copilul, ziua dacă aveți cu cine îl lasă, oricând: citiți, faceți o baie sau orice vă face plăcere dar să fie ceva pentru sufletul vostru.
Pentru a vă înscrie la această provocare trebuie să îmi trimiteți O POZĂ din care sa reiasa ce ati facut si sa imi detaliati in cateva cuvinte.
Orice text fără poza NU va fi acceptat ca înscriere. Până duminică ora 19.00.
Poza vă rog să o trimiteți în formularul de AICI.
Premiul acestei săptămâni constă într-un sal elegant.
Multă grijă și iubire!
Regulamentul concursului îl găsești AICI.
Ce este Campionatul de mămicie găsești AICI.
Pentru a nu pierde nici o provocare din timpul concursului ai următoarele opțiuni:
1. Înscriere la newsletterul ZânaScutecel
2. Dă LIKE la pagina de facebook ZânaScutecel și apăsa opțiunea ‘see first’
3. Verifică zilnic pagina de facebook ZânaScutecel
Ieri dimineata m-am trezit la 9. Foartee relaxata. Recunosc fara jena ca am dormit toata noaptea fara nici o grija.
Ce-i drept, duminica seara m-a sunat mama sa-mi spuna ca picii sunt bine si dorm bustean. Asa ca nu mi-am facut griji.
M-am trezit usor din pat, i-am dat un sms mamei sa ma sune cand poate vorbi, am mai scris un pic la un articol si am fugit la vecina mea sa ne bem cafeaua impreuna.
Pe drum, m-a sunat mama. Mi-a povestit cum a dormit cu amandoi in pat, unul de o parte a patului si celalalt pe cealalalta parte, ei avand un pat foarte mare. Copiii au dormit bine pana la 3 dimineata, cand bunica s-a trezit cu Alexandru cantandu-i la ureche ‘gai gai gai gai’ si facand caca. Bun. S-a trezit, l-a schimbat si inapoi la somn.
S-au trezit toti 3 la 7 dimineata, bine dispusi si veseli.
Au papat bine, s-au jucat afara iar in timp ce vorbeam cu Bubu, Maria i-a luat telefonul si a fugit cu el prin curte.
Eu auzeam tot in telefon: rasul Mariei, alergatul bunicii si ganguritul lui Alexandru.
M-am topit de dorul lor, dar eram fericita sa ii aud bine si fericiti.
Restul zilei a trecut destul de repede. Chiar mai repede decat m-am asteptat. Casa e un mic haos, dar nu m-am chinuit sa fac curat, in definitiv nu e nimeni care sa manance de pe jos, iar doamna de la curatenie vine joi, pana atunci, noi supravietuim bine.
Seara am petrecut-o romantic, Alex cu laptopul in brate lucrand, eu cu telefonul in mana.
Am lasat copiii la bunici pentru o saptamana. Ieri dupa masa ne-am dus minunile la bunici, la munte unde stau ei. Cu mic cu mare am facut bagaje, in tipetele Mariei care a facut si 2 tantrumuri ca ea vroia la Bubuuuu si nu mai avea rabdare.
Nu am plecat ca de obicei fix la ora lor de somn, ci am intarziat jumatate de ora. Mare greseala! Maria a adormit, Alexandru s-a fataiat si a cantat, nu vroia in scaunel. Ne-am oprit, i-am facut laptic, am incercat sa il linistesc si apoi iar la drum. Ca in legea lui Murphy, Alexandru a adormit cand s-a trezit Maria. Norocul meu este ca ea e o dulce si face liniste cand doarme fra-su, chiar isi pune degetul aratator pe gurita si spune ‘Ssshhh nani A’exandu’.
Bun, am ajuns cu chiu cu vai la bunici dupa 2 ore si jumatate. A mea a fugit direct la Bubu si impreuna la Aki, nu o mai vazuse de mult. Alexandru a papat si s-a jucat.
Noi am scos tot din masina, apoi am zbughit-o ca niste infractori, adica ne-am ascuns de copii asa cum fac toti parintii, ca sa nu planga dupa noi. Ce sa vezi? Nici n-au plans!
Veselie mare pe noi, atata liniste in masina nu a mai fost de 2 ani jumate. Bun, scapati de acasa unde sa fugim? Ne-am dus direct la film.
Aproape de sfarsitul filmului, cand am vazut ca era ora 19.30, adica ora lor de baita si somn, m-au podidit lacrimile, imaginandu-mi cum ar plange ei dupa noi si strigand neajutorati ‘Mamaaa’. Alex m-a strans in brate, el tinandu-se pe pozitie.
Se termina filmul si mergem acasa…si intram pe usa: jucariile lor imprastiate peste tot. Ma uit la Alex, el deja avea lacrimi in ochi, instant au inceput sa imi curga siroaie lacrimile pe obraz. Ne luam in brate si ii soptesc ‘Casa asta este goala fara ei!’ Alex incepe sa stranga jucariile oftand, eu urc la etaj. Cand intru in camera lui Alexandru am inceput sa bocesc si mai rau. Aproape ca ii ziceam sa ne urcam in masina si sa fugim la ei…
Ne-am linistit cu greu si am zis sa mergem la vecini ca sa iesim din casa. Intre timp ma suna mama. Era 20.30. Vesela la telefon ma informeaza ca picii dorm, au facut baie si au papat si ea cauta disperata bebefonul… Ne-am linistit. Copiii n-au plans, doar noi! Ei sunt bine…
Maine va povestesc cum au petrecut noaptea si ce au facut a doua zi.
M-a intrebat acum cateva saptamani o prietena ce NU are voie sa ii dea copilului ei in primul an. M-am apucat sa scriu articolul, dar nu apucasem sa il termin. Am vrut sa fie cat mai complet si cat mai detaliat.
Inainte de 6 luni:
Conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) pana la 6 luni este recomandat doar lapte matern sau lapte formula! Fara ceaiuri (stiu ca in comert multe firme isi fac reclama pentru ceaiuri, inclusiv de colici, dar aceastea contin zaharuri si nu sunt nici eficiente si nici benefice pentru bebelus), sucuri de morcovi sau mar!
Intre 6 si 12 luni:
In aceasta perioada, norocoasele care se bucura de un mancacios dar si cele care au un copil mofturos (fiecare din propriile motive), vor sa dea cat mai multe lucruri noi copilului. Va rog tineti cont de avertizarile specialistilor si nu va jucati cu viata copiiilor!
Lista cu alimente interzise:
– albus de ou (are un risc crescut de a provoca alergii)
– capsuni, citrice, fructe de padure (sfatul OMS este sa NU le dati pana la un an, fata de alte site-uri care spun ca dupa 8,9 luni sunt permise), pot provoca alergii puternice, soc anafilactic la capsuni. (Aici depinde ce medic intrebi sau daca mergi pe alt sistem de diversificare. Spre exemplu la BLW toate aceste reguli nu se impun.)
– pestele alb sau oceanic (contine mercur in cantitati mai mari sau mai mici, iar cei de acvacultura sunt plini de hormoni, ca si puiul din comert)
– fructele de mare (se introduc dupa varsta de 3 ani, desi cunosc cazuri cu copii care mancau la 1,2 ani). Sunt aceleasi atentionari ca in cazul pestelui alb.
– carnea de porc (dupa varsta de 3 ani), fiind o carne grasa greu de digerat pentru copii
– mierea, poate produce botulism
– lactatele degresate, copiii au nevoie mare de grasimea din ele
– fara zahar si sare (abia dupa 2 ani), ficatul digera greu aceste ingrediente, risc de obezitate mai tarziu
– fara produse ce contin gluten (boala celiaca)
– fructele si legumele afectate de pesticide, in special cele de import (cele mai afectate sunt: mere, capsuni, piersici, cirese, pere, spanac, cartofi, dovlecei, fasole verde).
Pentru parinti care nu stiu, scriu cateva detalii despre bolile si afectiunile provocate de alimentele oferite inainte de 1 an:
– Alergiile (procate de albusul de ou, capsuni, citrice, fructe de padure. Cum se manifesta: atunci cand sistemul imun identifica alimente daunatoare produce o reactie alergica. Intre 6% si 8% dintre copii pot avea reactii alergice.
In alergii nu este vorba doar despre niste bubite pe corp (asa cum cred multi dintre parinti). Simptomele pot fi: prurit (mancarime), roseata, tumefiere a buzelor si gurii, urticarie, respiratie dificila, ameteala si alte simptome diverse.
Ce trebuie sa faceti cand aveti o reactie alergica la un bebelus?
Sa aveti mereu cu voi o trusa de prim ajutor si sa stiti cum se foloseste. Pregatirea in vederea tratarii prompte si corespunzatoare a unei reactii alergice severe scade riscul de soc anafilactic.
Alergiile pot afecta aparatul digestiv.
– Afectiunile digestive, apar ca reactii la anumite alimente pe care bebelusul nu le digera asa cum trebuie sau ca o reactie la alergii.
Printre simptome avem: crampe, greata, voma, diaree, prurit, rectoragii (sangerari rectale, frecvente la bebelusi), urticarie, roseata, dermatita atopic.
– Boala celiaca, este o boala provocata de alergia la gluten (continuta in grau si cereale) si este o afectiune autoimuna. Poate duce la aparitia de leziuni la nivelul intestinului subtire. Afecteaza tractul gastrointestinal, sistemul nervos central, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul si sistemul reproducator.
– Reactia anafilactica (anafilaxia sau socul anafilactic) apare in cazurile grave de alergii. Aceasta poate aparea imediat sau intr-o ora.
In timpul socului anafilactic bebelusul are o stare de soc, tensiunea arteriala scade brusc, caile respiratorii se ingusteaza, iar respiratia se blocheaza.
Se administrarea antihistaminice si epinefrina injectabil urgent, altfel se poate ajunge la pierderea constiintei si la moarte. Este cea mai periculoasa reactie de tip alergen.
Severitatea fiecarei simptome variaza de la copil la copil, intre nivelul moderat sau cel amenintator cu moarte. Simptomele se dezvolta adesea in cateva minute, desi este posibil ca ele sa nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece zile pana la aparitia simptomelor (Cand multe mamici deja nu mai asociaza reactia cu alimentul mancat).
Fiecare dintre afectiunile de mai sus sunt tratate cu medicamente, unele neavand recomandari sub 1 an, dar neexistand alte variante ne vor fi recomandate acelea.
De ce sa riscam cand putem astepta?
Recomandarea mea?
NU cumparati din import fructe si legume. Asteptati sa se faca ale noastre, sunt mai sanatoase.
Avem emotii la primul morcov, apoi la prima para pe care le papa bebelusul nostru dar toate au fost bine.
Unii parinti pentru ca au copii mancaciosi se grabesc sa le dea de toate mult prea repede, fara pauzele recomandate, desi stomacelul lor este in plina dezvoltare.
Nu va mai grabiti dragi parinti, nu le faceti nici un bine celor mici! Dati-le timp ca stomacelul se se obisnuiasca cu digerarea alimentelor. Unui stomac fortat, caruia nu i s-a dat timp sa digere, va fi un stomac cu probleme mai tarziu, desi aparent copilul este bine. Specialistii in boli digestive si obezitate ne atrag atentia ca numarul persoanelor cu probleme in aceasta zona a organismului este intr-o crestere alarmata si ca aceste boli debuteaza din copilarie (incepand cu diversificarea) chiar daca nu sunt vizibile simptome specifice in acesta perioada.
Cred ca fiecare mamica stie cel mai bine pentru ea si pentru puiul ei. Nici o mamica si nici un copil nu sunt la fel, asa ca fiecare va reactiona diferit la diverse lucruri.
Cand spun aceste lucruri ma refer la lucrurile clasice pentru care toata lumea se bate cu pumnii in piept si daca cumva nu esti pe aceeasi lungime de unda cu siguranta vei fi judecata si pusa la colt.
Despre ce vorbesc? O sa le iau in ordine cronologica:
– Astepti un copil. Felicitari, ce fericire pe tine! Te poti bucura? Nu prea. Pentru ca societatea sau cei din jurul tau incep cu sfaturi care de care mai ‘pretioase’: Sa nu iei in greutate mai mult decat trebuie in sarcina pentru ca nu esti o mamica sexy. Ahhh daca nu ai luat in greutata sigur copilul va fi rahitic (asta mi s-a spus mie la ambele sarcini, eu nascand 2 grasanaci pentru varsta la care s-au nascut).
Varianta normala: Nu are importanta daca te ingrasi sau nu, atata timp cat copilul este sanatos si tu te simti bine.
– Nasterea. Stai sa vezi ce te asteapta: Trebuie sa nasti natural si nici sa nu te gandesti la cezariana (indiferent daca vrei, poti sau nu), de 2000 de ani nasc femeile natural si nu li se mai intampla nimic. Nasti la privat sau la stat? (Oricare din variante o spui, sigur nu e buna nici una).
Varianta normala: Naste femeie cum vrei! Unele femei suporta mai bine durerea ca altele. Nu intotdeauna este indicata nasterea naturala. Daca iti doresti sa nasti narural, fa-o, dar respecta decizia altei mamici de a naste prin cezariana! Alege stat sau privat, nu conteaza foarte mult, ci medicul cu care nasti.
– A venit copilul. Care sigur are colici (ca doar nu exista exceptii), sigur va manca singur de la 6 luni (blw) si sigur trebuie vaccinat (fara nici o analiza inainte).
Varianta normala: aproape toti copiii au colici dar exista si solutii. Nu toti copiii incep diversificarea prina a papa singuri si mai ales nu toate mamicile au puterea de a-i lasa asa mici sa incerce. Vaccinat sau nu, fiecare mama decide la ce riscuri isi supune copilul (riscuri sunt si intr-un caz si intr-altul).
Varianta normala: Laptele matern este cea mai buna sursa de hranire a copilului, ii intareste imunitatea si ii ofera anticorpii de care are nevoie. Totusi, exista multe situatii in care laptele intarzie sa apara si mama nu mai are rabdare si nu vrea sa isi tina copilul nemancat pentru ca asa scrie peste tot: laptele vine. (Cand oare?). Exista situatii in mama decide sa intrerupa alaptatul (e decizia ei si n-ar trebui sa ii sara toata lumea-n cap).
– Merge? Vorbeste? Dar de ce nu merge sau nu vorbeste pana la varsta aceasta?
Varianta normala: nu toti copiii sunt la fel. Unii vorbesc si merg mai repede, altii mai tarziu. Nu inseamna ca cei care o fac mai tarziu au probleme. Sunt genii recunoscute (A. Einstein a vorbit dupa varsta de 3 ani) care au vorbit dupa varsta de 3,4 ani.
Acesta este doar inceputul multitudinilor de certuri si intrebari intre mamici.
In orice parc te-ai duce sigur vezi cateva tipuri de mamici pe care n-ai cum sa nu le recunosti:
Mamica grijulie
Este ‘umbra copilului’ cum o mai numesc eu. Este acea mamica care sta lipita de copil de saracul nici sa respire singur nu poate. Trebuie sa aiba grija sa fie mancat, curat pe maini, schimbat, chiar daca nu are unde sa-l schimbe, sigur are ‘toata casa’ cu ea.
Mamica iritata
Este mamica care butoneaza telefonul si este deranjata de fiecare ‘mami, mami..’ al copilului sau. Nu vorbeste cu nici o mamica decat daca are ceva de criticat.
Mamica panicata
Mamica care nu il lasa sa faca un pas fara ea, ca daca: se loveste, cade, ii intra nisip, se murdareste, mananca de pe jos.. Nu o prea vezi prin parc pentru ca este ocupata sa alerge dupa copil.
Mamica fitoasa
Este mamica imbracata de parca iese in club, are toate firmele pe ea. Stiu, e greu sa fi mamica cu norma intreaga si sa vrei sa arati bine, dar sa nu confundam parcul cu party-ul.
Mamica implicata
Mamica care face tot ce face copilul. Vin asortati imbracati, incurajeaza copilul in tot ce face, ba mai mult ii arata chiar cum trebuie sa faca. Este mamica organizatoare de concursuri intre copii si este prima da tonul atunci cand se canta.
Mamica vesela
Mamica vesela se aude de departe. Rade zgomotos si chiar daca celorlalte mamici le pica ochii de oboseala, ea este toata un zambet.
Mamica ‘Nu’
Nu ai voie pe scara! Sa Nu cazi! Vezi sa Nu te impiedici! Nu asa! E clar si evident ca de la aceasta mamica auzi doar NU!
Cumva, in anumite momente, cred ca toate avem un pic din fiecare. Eu sigur le am!
Important este sa existe un echilibru in toate si sa nu o dam in extreme. Radem, glumim, cred ca vazute asa, ne dam seama daca ne place de noi sau nu.
Desi pare ca viata mea este simpla, nu-i deloc asa! Oare-si inchipuie cineva cum este sa fii dependent de altcineva?
Da, mami a mea este un deliciu, mai ales cand face tot felul de fete pe care nu le pricep, dar rad pentru ca este amuzanta.
Dar parca as face si singur acele lucruri.
Ma trezesc dimineata cu chef de joaca. Dar pot sa ma joc? Nu prea!
Ma ia si ma schimba, ma infofoleste in tot felul de toale si cand termina imi da laptic. Aahh pai pe asta nu-l refuz, decat cand nu am chef sau ma doare burtica, altfel lapticul este prietenul meu. Mi-l da imediat ce plang dupa el, asta daca nu mi-l da mami inainte ca acum.
Dupa ce mananc ma ia si ma tine ridicat pe umar. Nu prea imi place, dar e bine cand scot niste zgomote din burtica si nu ma mai doare.
Iar apoi iar stau. Se joaca cu mine cand are timp, altfel o vad doar cum se plimba pe langa mine. Ce mi-ar placea sa stea mai mult cu mine, dar stiu ia si ea o pauza. Probabil ca nu este usor sa stai cu mine, dar eu stau si ma uit dupa ea, iar cand o vad ca dispare tip tare sa se intoarca si sunt tare fericit cand o face.
Pe la pranz ma ia somnul. Mami iar ma fataie sa ma schimbe cand eu vreau doar sa adorm. Plang pentru ca mi s-a facut si foame iar acum nu stiu daca vreau sa adorm sau sa mananc. Offf tare nehotarat mai sunt. Ba pap, ba adorm. Si in sfarsit somn..
Ma trezesc buimac, cine stie cat oi fi dormit. Mami unde este? Ce nu-mi place cand sunt singur. Hai sa tip un pic ca sigur apare. Mami mereu apare cand eu o strig!
Vai, uite ca a venit mami a mea. Si ce bucuros sunt! Ii rad si dau tot din maini si din picioare. Ce fericit sunt cand ma ia in brate si ma pupa si imi vorbeste. Nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decat sa fiu in bratele ei!
Iar ma schimba, asta nu-mi place. Hopa, am facut si caca. Si eu rad si ea rade si uite asa iar ma schimba. Stiu, abia m-a schimbat dar daca acum s-a intamplat..
Papam, iar lapticul bun primesc.
Mami imi canta si ma danseaza, se invarte cu mine prin casa si radem amandoi. Azi vad ca a scos si cartea magica. Iar imi arata imagini si imi povesteste ce doar ea intelege. Dar nu-mi fac griji, nu le stiu acum, dar le voi sti mai tarziu pentru ca mami mi le va arata.
Lumea asta mare este mult mai mica cand mama e cu mine.
A venit si tati acasa si ce fericire pe mine ca sunt amandoi. Imi place sa ii urmaresc pe amandoi, tati o imbratiseaza pe mami si o pupaceste iar mama e toata un zambet. Apoi cand se satura unul de altul vin la mine si ma danseaza de la unul la altul.
Dar eu am obosit. S-a facut tarziu. Mami pregateste baita si urmeaza balaceala. Ce-mi place in apa, am multe jucarii si imi place sa stropesc tot in jur. Dupa ce termin baita, urmeaza masajul de dinainte de somnic. Asa mi se inchid ochii la el, dar mai stau sa pap un pic.
Ma frec la ochisori, gata, nu mai vreau nimic, vreau doar sa dorm.
Ihmmm aproape ca am adormit la mama in brate si simt cum ma priveste cu dor si ma saruta in somn.
Marea intrebare pe care si-o pun parintii la un moment dat: ii dam suzeta sau nu? De fapt, cat de mult rau ii face? Nu sunt Pro dar nu sunt nici Contra. Cred ca tine de fiecare copil in parte si de necesitatile lui.
Maria nu a folosit suzeta foarte mult. Recunosc, sunt mandra cand ma uit pe pozele ei de bebelus si ii vad gurita perfecta, care nu este ascunsa de nici o suzeta. Dar nu i-am refuzat-o! Pur si simplu a folosit-o doar la somn (si atunci doar pana adormea) si cand i-au iesit maselele (mai are inca o masea si apoi cred ca scapam definitiv de ea).
Alexandru in schimb, caruia i-au iesit dintii de la 6 luni, comparativ cu Maria la care i-au iesit primii dinti la 10 luni si jumatate, a tot molfait la suzeta.
De ce folosesc copiii suzeta:
– Unul dintre motivele pentru care folosesc bebelusii mai des suzeta este calmarea durerilor date de aparitia dintilor
– copiii hraniti cu lapte praf simt nevoia mai mult de o suzeta (ceilalti au sanul mamei pe post de suzeta naturala)
– diverse dureri cum ar fi cele de burtica, colici etc. Acestia o folosesc pentru a-i linisti si a-i calma (suptul este foarte linistitor pentru cei mici)
– pentru a-i adormi tot prin efectul de calmare
NU toti copiii vor suzeta! Unii prefera degetul cel mare sau sanul mamei pe post de suzeta, dar de care se dezvata mult mai greu decat de o suzeta.
De ce NU este indicata suzeta:
– pentru ca provoaca o anumita dependenta. Daca adorm cu ea si o scapa din gurita se pot trezi si vor plange pana o vor recapata. (Nu stiu cum este, pentru ca ai mei o data adormiti, uita de suzeta pana dimineata).
– suptul excesiv, mai mult de cateva ore pe zi, favorizeaza aparitia infectiilor urechii medii
– folosirea suzetei dupa varsta de 2 sau 3 ani, poate (dar nu este o regula) provoca probleme dentare
Bine de stiut:
S-a demonstrat (in 2005 prin 7 studii) ca utilizarea suzetei reduce riscul sindromului mortii subite infantile. Se pare ca suzeta impiedica bebelusul sa se rostogoleasca intr-o pozitie inclinata, mentine caile respiratorii deschise, scade refluxul gastroesofagian si apneea de somn. Dupa aceste studii Academia Americana a Pediatrilor a introdus in recomandarile sale oferirea de suzeta inainte de somn, la bebelusii care o accepta.
Daca doriti sa ii oferiti bebelusului suzeta, incercati sa o faceti dupa prima luna, pana cand se instaleaza lactatia si copilul incepe sa suga fara probleme, altfel s-ar putea sa vrea mai mult suzeta si sa devina lenes la alaptat.
Este recomandat ca dupa varsta de 4 ani, daca inainte nu s-a putut, sa se renunte definitiv la suzeta. Dupa aceasta varsta s-a demonstrat ca folosirea suzetei NU mai aduce nici un beneficiu, iar riscurile problemelor dentare cresc.
NU folositi in timpul somnului lantisoare de prins suzeta, copilul se poate strangula cu el in somn.
Acum cativa ani urmaream cu interes emisiunile lui Jamie Oliver despre Revolutia mancarii din America. Nu stiu daca le-ati vazut, cert este ca erau niste emisiuni in care Jamie mergea prin scolile din America si ii invata pe copii sa manance sanatos, pe cei de la cantinele scolilor si pe parinti sa gateasca sanatos. Mesajul lui Jamie este simplu: ‘Dorinţa mea este de a crea o mișcare puternică, durabilă, de a educa fiecare copil despre obiceiurile alimentare sănătoase, de a inspira familiile să gătească din nou şi de a ȋncuraja oamenii de pretutindeni să lupte ȋmpotriva obezitătii.’
Pe cand vedeam emisiunile, le plangeam de mila copiiilor obezi americani fiind sigura ca la noi nu se va ajunge acolo. Din pacate Romania a ajuns sa fie pe locul 2 in Europa (conform datelor OMS) in ceea ce priveste obezitatea infantila. Locul 2 inseamna foarte multi copii obezi si supraponderali.
Si totul vine de la o nevinovata ‘mica ciocolata’ care sigur nu ii face rau copilului de 2 ani, sau de la pungile de chipsuri pe care le primeste cand merge in parc pe post de gustarica (am vazut copii de 2,3 ani), sau de la sucurile din comert total nesanatoase, dar care sunt asa gustoase.
Food Revolution Day (sau Ziua Revolutiei Mancarii) este un proiect ce sarbatoreste ideea de educatie la nivel global in tot ceea ce tine de alimentatie indiferent ca este vorba de copii, adulti, companii, nutritionisti, chefi bucatari, scoli, medici.
Acest proiect a inceput pe 19 mai 2012 de catre pasionati ai alimentatiei din 80 de tari si isi propune educarea zi de zi pentru o alimentatie sanatoasa si introducerea lectiilor de educatie alimentara si gatit ca disciplina obligatorie in toate scolile de pe glob.
Sambata si duminica 21 si 22 mai, in Gradina Verona Libraria Carturesti din Bucuresti, incepand cu orele 11.00-14.00 va avea loc o conferinta de presa cu tema ‘Rasfatul Resturilor despre Risipa alimentara & JunkFood’, fiind si tema globala a acestui proiect de anul acesta. Se va gati impreuna cu copiii, parintii, profesori, bloggeri, chefi de renume si voluntari Food Revolution din peste 10 orase.
Parintii si copiii vor invata cat sunt de importante legumele si fructele in alimentatia zilnica. Pentru cei dornici sa participe gratuit pot trimite un mail la adresa: mailto:[email protected], in limita locurilor disponibile vor putea participa.
In urmatoarea perioada vor fi organizate diverse ateliere de gatit unde vor fi implicati cca. 8500 de copii si parinti din scolile de stat.
Mi-as dori sa vad campanii de genul acesta cat mai des la noi si nu doar pentru ca vin din afara. Sunt convinsa ca si noi avem marii nostri bucatari, care ar putea veni cu proiecte nationale despre ce putem face pentru a reduce numarul copiiilor obezi de la noi din tara.
Incepe caldura, iese soarele si vin concediile…
Peste tot citesc articole cu sfaturi despre cum sa pleci in 3, in 4 sau chiar in 5. Toate articolele sunt despre cum sa te distrezi cu copilul si ce bine este sa nu-l lasi acasa.
Sunt inclusiv site-uri care incurajeaza plecatul cat mai des cu copilul dupa tine.
Noi plecam in 2 anul asta si nu, nu ma simt vinovata! Stiti intrebarile cu ‘ii luati cu voi?’ sau ‘chiar ii lasati acasa?’ Indiferent de raspuns se pare ca nici unul nu este raspunsul perfect.
Indiferent ce alegere ai lua, cineva are ceva de spus.
La noi a fost simpla alegerea. Pentru noi rutina si confortul copiiilor primeaza. Faptul ca nu vreau sa ii car in avioane, sa nu ii rup de rutina lor, sa nu fac exceptii de la dieta lor, somnul lor si in general tot ce tine de programul lor, a fost primordial.
‘Nu vreti sa ii invatati cu calatoriile?’ Ihmm, sincer nu cunosc nici un copil caruia sa nu ii placa sa calatoreasca indiferent de varsta la care a inceput sa o faca.
Cred ca este un timp pentru toate. Copiii de 2,3 ani nu inteleg foarte multe din calatoriile pe care le au si vor avea foarte putine amintiri. Oboseala in schimb..
Noi alegem sa ii lasam sa isi construiasca si sa isi stabilizeze o relatie de atasament cu bunicii, cat noi ne ocupam de noi.
Cu bunicii, indiferent ca vin ei la noi sau ii ducem pe ei, vor fi ingrijiti, iubiti si foarte rasfatati. Anul acesta ii ducem la ei. Ai mei stau langa Curtea de Arges, fix intre dealuri, casa fiind pe un deal inconjurata de padure. Au toate animalele de vazut si studiat, aer curat si mancare proaspata. De ce mi-as face griji?
Da, imi va fi teribil de dor de ei. O sa ma usuc de dorul lor si imi dau lacrimile cand ma gandesc ca vom fi departe de ei. I-as face pachetele mici sa ii lipesc de mine si sa nu le dau drumul niciodata. Am o mie de motive pentru care nu i-as lasa si acel ‘daca’ li se intampla ceva nu-mi da pace.
Totusi, vreau timp pentru mine si sotul meu ca si cuplu. Vreau sa ma plimb mana-n mana cu el, sa ne privim ca la inceput, sa ne vorbim, sa ne iubim, sa lenevim si sa dormim. Doar noi doi. Fara bebefoane si fara frica ca se trezeste vreun copil.
7-10 zile pe an doar pentru noi doi e mult? Eu nu cred! Tot restul anului doar copiiilor il dedic. Da, vom merge la munte, la mare cu ei, dar vreau si vacanta in 2.
Noi de 3 ani nu am fost nicaieri in doi, asa ca suntem emotionati pentru primul concediu.
Din pacate cunosc si varianta cealalta: ‘daca sunt doar cu sotul ma plictisesc, mai bine luam copiii’.
Unele cupluri au uitat ca sunt iubiti inainte de a fi parinti. Copiii vor avea exemple frumoase cand isi vor vedea parinti fericiti.
Luati-va timp si pentru voi! Vacanta este si despre parinti!
Pana sa imi intalnesc sotul ma uitam cu jind la filmele de dragoste, fiind sigura ca de fapt genul acela de iubire nu exista in viata reala.
Mi-am intalnit sotul la 30 de ani si ma bucur ca am avut rabdarea de a-l astepta si de a nu ma ‘opri pe drumul gresit’.
Am avut parte de iubiri frumoase si diferite de-a lungul vietii, dar mereu simteam ca lipseste ceva. Ati spune ca n-a fost iubirea care trebuia si aveti dreptate, dar nu doar asta lipsea. Cred foarte tare ca pe langa acea indragostire care se simte la inceput, acei minunati fluturasi care te fac sa zbori, trebuie cumva sa iti pastrezi si mintea limpede pentru a vedea daca exista si altceva: comunicare deschisa si compatibilitate sexuala.
Fara comunicare intr-o relatie nu ai nimic. Daca nu poti sa vorbesti deschis orice, oricand cu omul de langa tine, nu poti ajunge sa imbatranesti langa el. Viata nu este doar lapte si miere si ai nevoie sa stii ca te poti baza pe cel de langa tine. Iar cat esti tanar si hormonii alearga, ei bine partea sexuala este foarte importanta atat pentru cel de langa tine cat si pentru tine. Cunosc femei nefericite in pat, dar care stau langa barbatii de langa ele pentru ca sunt ‘mai buni decat altii’. Dupa mine nu cred ca este motivul pentru care ar trebui sa alegi pe cineva, ci pentru ca este cel mai bun.
Relatie perfecta nu cred ca exista la ceea ce numeste societatea relatie perfecta. Cred ca pentru fiecare care este fericit, relatia lui este perfecta. Daca eu si sotul meu ne certam? Ohooo si inca cum… Certurile noastre sunt precum ploile de vara, apar cand nu te astepti, se tuna si se fulgera apoi iese soarele si curcubeul. Alex este foarte incapatanat, iar eu sunt si mai incapatanata, asa ca va puteti inchipui ca este greu sa cedam. Totusi, de cele mai multe ori Alex cedeaza desi cu timpul am invatat sa cedez si eu.
Atata timp cat nu se pierde respectul nici in cea mai crunta cearta, nimic nu este pierdut. Iar cu intelegere si comunicare, toate se limpezesc si trec. De aproape 4 ani nu ma mai uit cu jind la filmele de dragoste, ci imi imbratisez sotul si ii zambesc, pentru ca acea iubire exista!
De curand i-am descoperit pe cei de la Cartea Copiiilor, un site unde gasesti tot felul de carti pentru copii, m-am apucat de citit si mai mult Aici gasesti de la carti de povesti, la carti educative, carti de poezii dar si cele de psihologia copiiilor.
Mi-au atras atentia cartile scrise de Catherine Dolto, o frantuzoaica ce este medic şi scriitoare specializată în cărţi pe teme de psihologie infantilă. Este fiica celebrei pediatre Françoise Dolto şi continuatoarea de drept a operei acesteia. „Am fost desemnată de mama, în ultimele sale zile de viaţă, să-i duc mai departe cercetările, deşi nici una dintre noi nu se gândise înainte că va trebui să se ocupe cineva de asta. Totuşi, atunci când a fost vorba de a lua o hotărâre urgentă în această privinţă, n-a găsit pe nimeni altcineva care să fie mai aproape de munca ei ori care să-i cunoască opera mai bine decât mine.”
Catherine Dolto abordează subiecte importante care ţin de viaţa biologică dar şi de cea afectivă. Eu am cumparat 4 dintre cartile pe care le gasiti pe site: ‘Minciunile’, ‘De ce spun copiii NU’, ‘Asteptand un fratior sau o surioara’ si ‘De ce fac copiii crize de furie’. M-am bucurat ca mi-au confirmat propriile teorii si mod de a intelege ce tot ce tine de problemele copiiilor. Va voi scrie treptat despre ele.
Pe acestea sau multe alte carti fantastice la niste preturi mici, le gasiti pe site-ul www.carteacopiiilor.ro In perioada aceasta au si o oferta foarte buna unde la orice comanda, primiti o carte cadou.
Ieri am fost la un botez de bebelina foarte frumoasa, Sara. Parintii ei sunt doi oameni foarte implicati care au organizat o petrecere minunata pentru micuta lor, proaspat increstinata. Mergand ieri la botez mi-am adus aminte cu melancolie cum am pregatit in detaliu botezurile celor doi pici ai nostri.
Pentru noi a contat foarte mult bunastarea copilului si tocmai de aceea ambele petreceri au fost tinute ziua, incheindu-se la 19.30 atunci cand am ales sa duc picii acasa la somnic. Ce am facut diferit fata de petrecerile normale?
– am ales culorile tematice pentru petreceri: la Maria au fost alb, o pata de galben si lila, iar la Alexandru au fost alb, verde si bleu, astfel incat totul a fost imbracat in aceste culori
– in loc de clasicul candy bar am ales sa punem in locul aranjamentelor mari de pe fiecare masa propriul candy bar format din 3 feluri de prajituri: briose, macarons si cakepops
– in loc de numerele clasice pentru a numerota mesele, am ales nume de desene animate
– nu am luat formatie, ci un DJ iscusit
– la Alexandru am avut ecran cu videoproiector unde au rulat poze din viata noastra
– nu au lipsit 2 animatori pentru gasca de pici
– nu am avut mancare cu servire la masa, ci un bufet cu diverse preparate, pentru toate gusturile
– am deschis seara de dans cu un dans in 3 (cu Maria la Maria si cu Alexandru la Alexandru, desi la el am fi vrut sa fie si Maria, ea a preferat joaca).
Cel mai important la orice botez este sa-l faci pe sufletul tau si al sotului, nu pentru invitati. Este ziua voastra si a copilului vostru si voi suntenti cei mai importanti!
Cand spui zile libere, weekend prelungit, 1 Mai la mare te gandesti la odihna multa. Cand esti parinte zilele astea sunt doar vise. Cand spun zile libere ma gandesc la somn pana la pranz, iesit in oras pana tarziu si lenevit mult cu iubitul. Acum 4 ani am petrecut si eu primul si ultimul 1 Mai la mare. Cred ca presimteam ceva..
Fix in toamna acelui an aveam sa ma indragostesc nebuneste de un barbat frumos tare care ma facea sa iau foc cand il vedeam…era sotul meu. Noi inca nu am avut 1 Mai la mare in doi, nu am avut concedii si nici nu am iesit din tara impreuna, nu a fost timp. In schimb ne-am mutat in casa noua, am facut 2 copii minunati si am trecut multe teste ca si cuplu.
Zile libere? Nu acum! Dar vor veni! Copiii sunt deja mari si vara asta ne-am programat timp si pentru noi. Plecam in mai, peste 2 saptamani, 4 zile la Roma, doar noi. 1 Mai nu avem, dar avem mijloc de Mai, care tot pe acolo este. Ce facem zilele astea? Azi vine Bubu (mama mea) asa ca Maria este in extaz de fericire. Isi iubeste mult bunica si zilnic ma intreaba cand vine.
Daca tot vine Bubu diseara fugim in centrul vechi sa ne plimbam mana-n mana, iar duminica mergem la un botez. Nu stiu daca merge si Maria cu noi, s-ar putea sa vrea sa stea cu Bubu si cu fra-su. Luni poate iesim la Ferma Animalelor. Mariei ii plac mult animalele si decat sa mergem la Zoo, unde animalele sunt cam chinuite, mai bine mergem la Ferma sa vedem animale fericite. Voi ce faceti de 1 Mai?
Sunt des intrebata daca Maria (2ani si 5 luni) stie poezii, daca stie cantecele sau daca fac teme cu ea. Sunt foarte suprinsi parintii cand afla ca nu stie si nici nu fac lectii cu ea.
Imi sunt des prezentate gradinite competitive, cu foarte multe activitati, unele care merg pe recompensarea copilului cu buline albe si negre (un fel de recompensa si pedeapsa mascata), altele care promit ca la sfarsit de grupa mijlocie sau mare copilul va sti sa citeasca si sa scrie.La toate am zis pas!
Nu ma intereseaza sa fur din orele de joaca ale copilului meu pentru a invata capitalele lumii, cititul sau scrisul la 5 ani.
Exista un timp pentru toate!
Am stat si m-am intrebat de unde graba asta de a sti copilul de toate inainte de a incepe grupa 0. De unde vine competitivitatea asta? Copiii nu o au. Ei nu vor sa fie primii din clasa si nici sa stie tot. Aceasta competitivitate este la parinti. Ei vor ca al lor copil sa fie cel mai destept, cel cu note de 10, cel care canta cel mai frumos, cel mai bine.
Competitivitatea asta are 2 cauze:
Ori ca parintele nu a fost cel mai bun si atunci copilul trebuie sa fie, ori a fost cel mai bun si atunci copilul NU are voie sa fie mai putin decat parintele.
Cati medici (profesori/preoti) din generatii de medici din familia lor si-au ales alta profesie decat cea a parintelui? Putini! NU au avut voie sa-si aleaga alta cale! Fac familia de rusine. Totul din ambitiile parintilor de a decide totul pentru copil, pentru ca imaginea copilului il reprezinta pe el ca parinte.
De fapt nu este despre copil vorba, ci despre egoismul parintelui. Mama mea se lauda ca la 2 ani stiam 100 de poezii. Nu stiu cata dreptate are dar va spun sincer ca nu prea m-a ajutat asta in viata. Nu am fost cea mai tare la invatatura si stau prost cu memoria, de cand sunt mama si mai prost. Norocul meu este ca ai mei m-au lasat cat de cat (nu mi-am putut alege facultatea) sa fac ce imi doresc. Nu am fost un copil de 10 dar nici nu mi-am dorit si nici ei.
Am terminat liceul cu 8.55, iar facultatea cu 8.00. Nu m-a ajutat la nimic diploma pe o am. La 21 de ani lucram intr-o tara straina in relatii cu clientii (aveam anul de facultate înghețat), la 24 ani lucram in marketing la o agentie de evenimente din tara, iar ultimii 7 ani i-am petrecut intr-o multinationala. Pentru nici unul dintre job-uri nu am avut experienta iar sefii mei erau considerati ‘nebuni’ ca au pus o nestiutoare in acele pozitii.
Mi-a placut fiecare loc de munca si m-au ajutat sa fac ce fac astazi: blogging si o mica afacere la care lucrez cu multa migala. Nota 8 nu m-a definit ca om! Nu mi-a distrus copilaria si nu a intervenit in visurile mele. Copiii mei sunt liberi sa copilareasca si sa-si aleaga calea! Nu vreau premii si nici nota 10, ci experiente care sa ii faca fericiti. Nu vreau sa fie cei mai buni pentru cerintele societatii, ci pentru ei. Pentru mine oricum ei sunt cei mai buni!
Din pacate, cunosc tinere cu facultati si mastere de 10 care lucreaza ca secretare sau vanzatoare. Atunci cand inveti doar pentru note sau pentru a-ti multumi parintii, acele note nu te vor ajuta sa te dezvolti si sa te regasesti pe tine ca om. Am vazut reportaje cu tineri care au terminat facultati importante dar care nu aveau simtul realitatii si nici experienta, cerand sa fie angajati pe post de manageri.
Dupa cum bine stiti eu stau toata ziua cu puii mei. Ne jucam, ne iubim, dormim si tot asa. Imi place foarte mult sa stau in anumite momente, cand ei isi fac singuri de lucru, sa ii privesc si sa le urmaresc miscarile. Lasandu-i singuri sa descopere lumea le vad reactiile, uimirile si bucuriile. Acum sunt in perioada in care il urmaresc pe Alexandru pentru ca da semne ca vrea sa se ridice in picioare. Pentru mine este un lucru neasteptat de repede, are doar 9 luni si jumatate.
Ma bucura si ma sperie in acelasi timp, pentru ca ii place mult sa traga de tot ce prinde in jur. Voi fi cu ochii ca pe butelie cu el. Maria a fost cuminte, cuminte. A descoperit lumea cu multa grija. Era curioasa dar atenta. Ei bine, urmarindu-i toata ziua am o gramada de povesti pe care sa i le spun lui tati seara cand ajunge. De obicei nu mai am rabdare si incep sa ii spun ‘Azi Maria s-a urcat pe gard’, iar Maria e langa noi.
Povestindu-i de Maria ca si cand ea nu este de fata i-am urmarit privirea mirata si intrebatoare ca si cand nu stia daca vorbesc despre ea sau despre altcineva. Povestea ii parea cunoscuta, avea si reactii la ea, dar nu o includeam si pe ea activ in poveste. Am schimbat modul de a privi lucrurile si am realizat ca Maria se simtea exclusa atunci cand nu o implicam.
Asa ca i-am spus sotului ca daca tot consideram ca e mare sa inteleaga tot, atunci mi se pare normal sa povestesc impreuna cu ea toata traznaile. Este foarte fericita ca povesteste si ea despre ce a facut si nu doar vorbesc eu. Povestitul cu Maria implicata se intampla de acum cateva luni, de atunci Maria a inceput sa povesteasca ea despre ce i se intampla.
Copiii sunt langa noi si sunt convinsa ca asa cum am vorbit despre ea ca si cum nu este de fata, o facem multi dintre noi, pentru ca nu-i asa, ei sunt mici. Copiii se simt nebagati in seama si marginalizati. Vrem ca ei sa fie mari, sa se comporte matur doar cand avem noi nevoie sa o faca. Trebuie sa ii facem sa se simta niste persoane importante, de care tinem cont.
Prin micile povesti spuse despre ei sotului, prietenelor, la diverse evenimente cand copilul este prezent langa noi, trebuie implicat. Ei conteaza cel mai mult si doar pentru ca le-o spunem dar nu le-o aratam, nu este suficient. Spor la povesti cu micutii vostri!
M-am trezit ieri dimineata cu dureri mari in gat si cu ‘musafirii’ care vin lunar, fara execptie (sau mai bine zis exceptiile le am deja in brate). Ma durea foarte rau in gat, ma durea spatele, burta, capul si singurul lucru pe care mi-l doream era sa nu ma trezesc din somn si sa stau in pat ca o leguma. Eee dar acest privilegiu l-am pierdut o data cu venirea minunilor.
In zile dintr-astea mi-as fi dorit ca mama sa stea mai aproape, sotul sa poata sta acasa sau copiii sa fie la gradinita. Dar doar in zilele astea..
Cand m-am trezit, Alexandru era in asentiment cu mine: smiorcait, somnoros si nemancat (n-a vrut sa manance cu tati, asa ca mi-a revenit onoarea sa ii dau de papa si sa il culc). Maria vroia si ea in brate, sa lipeasca capul de mine si sa ne iubim. Eu as fi vrut sa fug..
Cel mai greu este sa stai cu copiii atunci cand nu vrei sa stai nici cu tine. Cand esti o leguma umblatoare si totusi trebuie sa uiti de tine si sa fi toata a lor si nu este usor. Dimineata a trecut cat de cat repede.
Dupa somnul de pranz insa, cand ei au prins energie si vroiau afara eu vroiam sa pic, de somn, de oboseala, de dureri. Cu chiu cu vai m-am carat pana in curte. Batea vantul, mie imi tiuaiu urechile. Maria vroia sa jucam fotbal, eu vroiam sa ma fac covrig. Bine macar ca Alexandru a stat in leagan linistit, cat eu l-am dat.
Si mai mult m-am bucurat ca tati a terminat locul de joaca din curte cu casuta, toboganul si locul cu nisip, astfel incat sa nu trebuiasca sa mergem in parc. Dupa-masa Alexandru a mai dormit un pic, fix cat fie-mea sa stea calare pe mine si sa ma pupaceasca. Asa-i cand ti-e rau! Copiii nu stiu si ei vor iubire..
Dupa ce s-a trezit si Alexandru a inceput joaca. Vroiau amandoi in brate, iar Maria ma vroia doar pentru ea. A trebuit sa ii explic ca am doar doua maini, ca una este pentru ea si cealalata pentru Alexandru. A acceptat dar nu prea fericita, desi cand il vedea cum ii zambeste fra-su il lua si il pupacea pe manute si pe burta (ca stie ca se gadila).
Pe tati l-am asteptat ca pe painea calda. A intrat in casa s-a schimbat si a luat-o pe Maria la cateva ture cu bicicleta. Apoi s-au apucat amandoi de tuns iarba. Am iesit si eu cu piciul, stiind ca va sta cuminte la mine in brate, urmarindu-l pe tati cu masina. Asta a fost ieri, vedem cum e azi. Sunt plina de pastile si tot rau imi e. Sper sa treaca repede, ca duminica merg la un botez de bebelusa frumoasa.
Zilnic citesc articole cu multe sfaturi despre cum sa-ti imprietenesti copilul cu mancarea, cu somnul si lista poate continua… Eu sunt adepta preventiei in orice si nu a tratarii. Si in educatia copilului putem vorbi de preventie.
Preventia este modul in care iti formezi copilul din primele luni. Inseamna a-l educa si a-i face un program inca de la inceput in tot ceea ce inseamna alimentatie, somn, diversificare.
Nu cauta solutii magice pentru mai tarziu. In articolul in care va povesteam de ciocolata, va spuneam ca daca copilul nu ii cunoaste gustul nu va cere, deci nu ai de ce sa il inveti mai tarziu (cand realizezi tu ca parinte ca al tau copil mananca de mult prea mult timp cantitati prea mari de ciocolata) ca ciocolata nu este buna.
Daca intr-o zi nu vei mai vrea sa ii dai ciocolata nu va intelege de ce o perioada a putut manca in voie si dintr-o zi a inceput sa aiba program. Ca atunci cand ai voie sa te joci cu telefonul acasa sau in parc dar cand mergem in vizita copilul trebuie sa stie sa socializeze, cand de fapt el nu stie sa faca acest lucru, ci sa se joace pe telefon.
Neconcordanta asta a parintilor in care le dam voie sa faca ceva doar cateodata (cand decid parintii) iar alta data nu mai au voie ii bulverseaza pe copii si ii face sa nu stie cand trebuie urmata o regula si cand nu. Nu exista retete magice in repararea greselilor din prea multa iubire (le-as numi eu).
Din prea multa iubire vrem sa le dam totul deodata. Sa doarma tarziu (fara sa stim ce repercursiuni are asupra creierului), sa manance ce vrea cand vrea (fara sa ne dam seama ca mai tarziu vor fi obezi sau vor avea alte afectiuni) sa faca ce vor cand vor (libertatea fara reguli este o libertate prost inteleasa si de parinte si de copil, acesta devenind haotic si rasfatat).
Nu reparati, ci formati. E mai simplu si mai sanatos!
Maria are 2 ani si 5 luni si nu merge la somnul de seara fara biberonul de lapte. Mai nou, de 2 saptamani, cere si la somnul de pranz pentru ca merge o data cu fratele ei la somn si daca el are vrea si ea. Multi pediatri recomanda sa nu se renunte la masa de lapte de dimineata si seara pana in jurul varstei de 4 ani. Eu as zice cel putin pana la 4 ani si daca se continua si dupa aceasta varsta nu poate fi decat benefic.
Mesele din timpul zilei cu diverse lactate, chiar si masa de lapte cu cereala de dimineata, nu inlocuiesc acest laptic de dimineata si seara. In primul rand, din pacate, multi parinti ofera lapte cu cereale de ciocolata. Ciocolata mananca din calciu si atunci copilul nu asimileaza cat calciu ar trebui. Deci mesele de lactate nu inlocuiesc mesele de lapte de dimineata si seara ci doar le completeaza.
Laptele este cel mai important element din alimentatia copilului si ramane, desi avem impresia ca daca am inceput diversificarea ca putem renunta la el, chiar si dupa varsta de 4 ani. Daca bebelusul nostru a crescut doar cu lapte in primele 6 luni, de ce am crede ca nu mai are nevoie organismul lui de el mai tarziu? Pentru dezvoltarea oaselor si a dintilor sanatoasa copiii au nevoie de cel putin 900 ml de lapte pe zi.
Cum le dam laptic?
As zice cum vor ei: biberon (pana la 2,3 ani, atata timp cat se spala pe dinti dupa, nu afecteaza dintisorii), cana cu pai, pahar normal, cum isi doresc ei. Exista totusi riscul ca renuntand prea devreme la biberon (inainte de 2 ani), copilului sa ii iasa din rutina bautul lapticului si sa nu-l mai accepte. Nu-l grabiti!
Ce laptic le dam?
Eu ii dau Mariei si lapte de vaca si de capra si de bivolita. Au diversi nutrienti de care copilul are nevoie. Asa ca ii dau cand unul cand altul. Pana sa o obisnuiesc cu laptele de capra ii dadeam 80% lapte vaca si 20% lapte capra, apoi usor – usor am crescut cantitatea de lapte de capra pana cand a ajuns sa il bea si simplu. Abia astept sa se faca mai mare si Alexandru sa vad daca are acelasi efect!
Aseara au venit fratii mei cu sotiile in vizita. Mare eveniment! Fratele cel mare locuieste in Anglia de aproape 7 ani si vine in tara o data sau de doua ori, deci va inchipuiti ce fericire mare este! Stiam ca vom face un gratar, iar la garnitura am bagat niste cartofi cu usturoi si ulei de masline la cuptor. Iar la desert am servit un tort de bezea pe care am inceput sa-l fac luni seara si l-am terminat ieri.
Am stricat multe bezele la viata mea, asa ca pe asta am pazit-o bine! Sotul rade de mine la cate oua am aruncat. Asta pentru ca mie nu-mi plac bezelele – creta, cum le numesc eu, ci cele lipicioase si gumate. Reteta este simpla dar ii trebuie timp sa se faca.
Ce am folosit?
Bezeaua:
5 albusuri de ou (oua ce au stat la temperatura camerei cateva ore)
4 linguri de zahar brun
2 zahar de bourbon
Crema:
1 cutie de ricotta
4 linguri gem de caise
Capsuni pentru decor
Am batut spuma albusurile, am adaugat cate o lingura de zahar brun pana se topea, la sfarsit zaharul de bourbon. Am bagat la cuptorul incins la 140 grade, pentru 20 de minute, apoi la 120 grade pentru 40 minute. Am facut bezeaua seara si dupa ce am oprit cuptorul, am lasat-o sa se raceasca in cuptor pana a doua zi. (nu deschideti deloc cuptorul de cand ati bagat bezeaua).
Crema: am batut cu mixerul ricotta cu gemul de caise pana s-a facut o crema, apoi am pus-o la frigider.
A doua zi am asamblat tortul iar la partea de sus am adaugat frisca facuta tot de mine. Sper sa va placa. Pofta buna!
