Azi a fost una dintre zilele alea lungi cand tati a plecat in delegatie si ziua mea e si mai lunga pentru ca ma ocup singura de tot.
Pana la ora 17.00 totul a fost relativ bine. Alexandru a papat si a dormit si mi-a lasat timp liber pentru sorasa. Maria m-a alergat in jurul mesei, cum o face zilnic, apoi am colorat si dupa am facut niste lego, apoi iar am colorat. Cam asta facem toata ziua. La 17.00 am facut repede un dus cu spectatorul cel mai mare, apoi am bagat-o pe ea repede in dus. De obicei face baita cu tati la 19.30, dar stiind ca se va trezi Alexandru, am zis ca asta e momentul. Asa ca de la 18.00 am stat amandoua in pijamale. Alexandru s-a trezit la scurt timp si l-am bagat direct in baita. Apoi laptic el iar la 19.45 laptic in pat Maria.
Acum, am seri cand dupa laptic Maria adoarme singura sau cand tipa dupa mine. Asta pentru ca isi bea singurica in patut lapticul. Azi n-am avut norocul asta. A tipat dupa mine si cu Alexandru in brate am fugit la ea. Si de aici sa inceapa show-ul de seara.. Cand vroia ea sa ma ia in brate cand urla el ca stau jos. In final dupa 20 minute lungi, ea a cedat, si-a luat pisica in brate si s-a culcat.
Acum stau in balansoarul meu drag cu Alexandru pe mine. Curand adoarme si el. Eu imi voi turna un pahar de vin, voi face curat in bucatarie, catelei deja i-am dat de mancare si ma voi baga langa bebe strumf in pat.
Daaa, lunga zi! Sper ca la noapte sa fie mai bine!
Multa grija si iubire!
Azi a fost una dintre zilele alea lungi cand tati a plecat in delegatie si ziua mea e si mai lunga pentru ca ma ocup singura de tot.
Pana la ora 17.00 totul a fost relativ bine. Alexandru a papat si a dormit si mi-a lasat timp liber pentru sorasa. Maria m-a alergat in jurul mesei, cum o face zilnic, apoi am colorat si dupa am facut niste lego, apoi iar am colorat. Cam asta facem toata ziua. La 17.00 am facut repede un dus cu spectatorul cel mai mare, apoi am bagat-o pe ea repede in dus. De obicei face baita cu tati la 19.30, dar stiind ca se va trezi Alexandru, am zis ca asta e momentul. Asa ca de la 18.00 am stat amandoua in pijamale. Alexandru s-a trezit la scurt timp si l-am bagat direct in baita. Apoi laptic el iar la 19.45 laptic in pat Maria.
Acum, am seri cand dupa laptic Maria adoarme singura sau cand tipa dupa mine. Asta pentru ca isi bea singurica in patut lapticul. Azi n-am avut norocul asta. A tipat dupa mine si cu Alexandru in brate am fugit la ea. Si de aici sa inceapa show-ul de seara.. Cand vroia ea sa ma ia in brate cand urla el ca stau jos. In final dupa 20 minute lungi, ea a cedat, si-a luat pisica in brate si s-a culcat.
Acum stau in balansoarul meu drag cu Alexandru pe mine. Curand adoarme si el. Eu imi voi turna un pahar de vin, voi face curat in bucatarie, catelei deja i-am dat de mancare si ma voi baga langa bebe strumf in pat.
Daaa, lunga zi! Sper ca la noapte sa fie mai bine!
Multa grija si iubire!
Prima mea Biblie a fost Biblia copiiilor. Era atat de colorata si mama imi citea din ea in loc de povesti seara. Acum, am luat una si pentru ai mei copii cu pagini cartonate si mai colorata ca a mea. Maria mereu mi-o aduce din teancul ei de carti si ii place sa ii povestesc din ea.
Inca nu are rabdare sa ii citesc dar ea imi arata pozele si eu ii spun ce reprezinta fiecare. Sigur, e un pas mic, dar pentru un an si 10 luni, recunoaste o icoana si incearca sa se inchine cum stie ea. Mergem si la biserica si de mica era fascinata de icoanele viu colorate. Nu se sperie de preoti si se impartaseste cat pot eu de des sa o duc.
Ce este educatia religioasa?
Incepe acasa sau la scoala?
Este greu ca parinte sa iti educi copilul din punct de vedere religios cand nici tu nu stii prea multe.
Ironic, in vremea comunista eram mai credinciosi, acum tot mai multi oameni nu Il cunosc pe Dumnezeu.
Unii aleg sa creada in natura, in divinitate sub alte forme sau pur si simplu nu vor sa creada in nimic. Ce stim cu adevarat despre El?
Putini dintre noi au o educatie religioasa de la parinti si mai mult decat o educatie, o traire. Putini au avut icoane acasa si stiu insemnatatea lor, putini au fost dusi la biserica si li s-au explicat tainele Sfintei Liturghi. Putini stiu sa se roage, nu sa recite o poezie. Putini stiu sa traiasca dupa cuvantul Lui Dumnezeu, nu sa-L judece.
Si mai putini stiu cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat ne iarta tot. Da! Nu este pacat pe care Dumnezeu sa nu il ierte! Dar pentru asta trebuie sa Il cauti, sa cunosti, sa citesti, sa intrebi si abia atunci vei ajunge sa si traiesti.
Si atunci daca noi nu stim, cum le vorbim copiiilor despre Dumnezeu? Cum ii invatam despre ce noi nu stim? Se spune ca educarea copiiilor incepe cu autoeducarea parintilor. Si aici se aplica la fel de bine. Dumnezeu e rabdator si asteapta.
Nu lasati legatura Lui Dumnezeu cu a copiiilor vostri sa se lege la scoala, la ora de religie. Incepeti de acasa!
Prima luna cu bebe acasa poate fi un haos. Totul este nou si incurcat si dat peste cap si iti vine sa strigi: aaaaa!
Si colac peste pupaza trebuie sa tii minte tot ce face bebe: cand papa, cand a facut caca, cand doarme (lucruri simple, dar existentiale pentru parinti si copil).Cel mai simplu e sa tineti un jurnal: cu data si ora fiecarei actiuni.
De ce va ajuta asta?
De exemplu puteti urmari daca bebe nu a facut caca de 2,3 zile si atunci puteti interveni ajutandu-l. Daca un bebe nu face caca este agitat, va plange si va veti intreba de ce.
La fel, faptul ca va notati cand mananca, cand si cat doarme, va ajuta cat de cat sa va faceti un program in functie de programul lui.
Pe mine m-a ajutat foarte mult sa tin aceste jurnale in primele 2 luni ale copiiilor mei.
Multa grija si iubire!
Da! Roluri pentru ca sunt mai multe! Suntem femei, sotii, iubite, amante, prietene, mame. Mame suntem ultimele. Mame suntem dupa ce trecem prin celelalte roluri si totusi cand devenim mame, parca e rolul vietii noastre si uitam de toate celelalte. Nu e corect nici fata de noi nici fata de cei din jur.
Cand eram mica am auzit vorba noastra romaneasca cu Femeia trebuie sa fie doamna in societate, o buna bucatareasa in bucatarie, mama extraordinara si femeie langa sotul ei. Dar cat efort iti trebuie atunci cand copilul trage de tine si abia ai timp de pipi si ala facut cu spectatori?
Recunosc, am avut-o ca exemplu pe mama, cea mai frumoasa femeie pe care o stiu! Si ea isi traia fiecare rol in parte cu multa putere si veselie. Nu o stiu sa se planga de greutati, dar mi-o aduc aminte cat era de cocheta cand iesea in oras, cu cata rabdare se juca cu noi in fiecare zi sau cum il ingrijea pe tata (barbatul obisnuit al anilor ’80 care isi lua ziarul in brate cand ajungea acasa).
Incerc din rasputeri sa fiu ca ea! Incerc sa imi gasesc puterea de a-mi indeplini in fiecare zi fiecare rol in parte. Cateodata pot, cateodata am nevoie de ajutor. Sotul meu este cel mai minunata barbat din lume si nu este un cliseu cand spun asta. Este sotul ideal si tatal perfect pentru copiii nostri! Ma ajuta in tot si toate!
Nu credeam ca dupa 3 ani (doar atat) si 2 copii, poti fi la fel de indragostit(a) de cel/cea de langa tine. Dar noi suntem! Cand reusim sa fim noi doi, suntem noi doi. Barbatii nu cer mult, cer atat de putina atentie, pe care orice femeie o poate oferi daca isi lasa rolul de mama si il ia pe cel de iubita din cand in cand.
Eu as zice zilnic! Zilnic va puteti saruta partenerul, il puteti mangaia, oferi o vorba buna sau o cuibarire in bratele sale desi se uita la o emisiune pe care o urati.
Fiti sexy! In fiecare zi! Nu purtati haine lalai! Luati-va haine sexy de casa! Ceva care sa arate un atuu cu care va mandriti! Fiecare dintre noi se simte sexy diferit. O manichiura cu oja rosie, camasa lui pe corpul vostru, orice va poate scoate din starea de mamica si va aduce aminte ca sunteti doar voi!
Sexy e o stare de spirit pe care daca voi o simtiti o va face si partenerul!
Dupa ce am incercat mai multe melodii de bebelusi, inclusiv cele clasice, a mea bubulina adormea minunat pe muzica de somn a Danei Nalbaru ‘Bucurii pentru copii’. Iar in masina ca sa supravietuim tot melodiile ei vesele ne-au tinut companie! Vi-l recomand cu sufletul!
PS: abia asteptam urmatorul cd, am inteles ca mai e un pic pana il lanseaza
Saptamana aceasta a fost imbracata in valtoarea sarbatorii americane Halloween. Peste tot am citit articole despre cum sa ne pregatim mai bine. Noi NU sarbatorim din 2 motive: unul religios iar celalalt din cauza efectelor negative asupra copiilor.
Acum cativa ani, nu eram nici casatorita si nu eram nici mamica. Mergand la munte cu niste prieteni, am nimerit cu un grup de pici de clasa doua. Foarte simpatici copiii! Toata ziua i-am vazut cum se joaca fotbal sau prinselea (erau copii fara telefoane sau alte gadegeturi).
Seara, ma asteptam sa doarma dusi la cat alergasera. In timpul noptii am auzit tipete si alergaturi. Cand am iesit din camera am vazut un baietel tipand disperat. Il opresc si il intreb de ce este speriat (asta transmitea fata lui). Mi-a raspuns ca profesoara le-a citit o poveste de groaza si le este frica sa doarma!
Deci la 8 ani, doar li s-a citit o poveste de groaza iar ei erau speriati! Imaginati-va ce este in sufletul unui copil mic care vede monstri, scheleti si alte costume infricosatoare. Poate din mandrie, ca vad la alti copii, nu vor spune nimic, dar asta nu inseamna ca vor fi neaparat bine.
Exista studii care arata efectul negativ al acestei sarbatori asupra dezvoltarii copilului. Rusia este una dintre tarile europene care a interzis Halloween-ul dupa ce mai multi copii au dezvoltat sentimentul de depresie, ei nestiind sa faca diferenta intre realitate si joaca. Maria si Alexandru refuza povestile de groaza sau melodiile cu fantome sau strigoi.
Din punct de vedere religios trebuie sa stiti ca si Vaticanul si Biserica Ortodoxa condamna aceasta sarbatoare ea fiind o sarbatoare pagana ‘a terorii, a fricii si a mortii’.
La gradinita copiilor mei in aceasta saptamana pregatesc in fiecare an Sarbatoarea Dovlecilor. Rugamintea directorului este ca cei mici sa fie costumati in costume vesele, nefiind permise costumele de groaza.
Cand o aveam doar pe Maria mi se parea foarte greu sa stau cu ea toata ziua. Ma simteam epuizata si fara energie. Desi, ea a fost un bebelus foarte cuminte careia ii placea sa doarma mult. Pana la 7 luni avea 3 somnuri pe zi, apoi 2 iar de la un an si 4 luni are un singur somn (de vreo 4 ore, acum e de 2 ore).
Si totusi, mi se parea ca daca raman singura cu ea si noaptea (fiind sotul in delegatii) si ziua, nu voi face fata. Sa va spun cum e cu 2, mai ales cand e tati plecat in delegatii? Distractie!
Pur si simplu nu mi se mai pare greu. Desi dorm mai putin si ei sunt 2 cu nevoi diferite, atitudinea mea e schimbata. M-am hotarat, desi o faceam si inainte cu Maria, sa ma bucur si mai mult de faptul ca ii am. Asa ca privesc lucrurile cu multa bucurie.
Spre exemplu: intr-o dupa masa, au inceput amandoi in acelasi timp sa planga. M-am uitat la ei, intrebandu-ma pe care sa il iau in brate primul si m-a pufnit rasul privindu-i. Nu, nu o luasem razna. Pur si simplu mi-am imaginat ca daca as fi vazut secventa asta intr-un film, as fi zambit.
Asa ca, cu zambetul pe buze, l-am luat pe Alexandru in brate, am chemat-o si pe Maria pe canapea langa mine si i-am tinut si mangaiat pana cand s-au oprit. Si totul a durat doar 5 minute! Probabil, ca daca reactia mea ar fi fost diferita si reactiile lor ar fi fost altele.
Asa Maria m-a luat in brate, m-a pupat si s-a dus la joaca. Da, mai nou, cand ma vede ocupata cu cel mic, se joaca singura pana termin. Dar despre asta, va povestesc intr-un alt articol.
Femeile cu frustrări sunt în competiție cu alte femei!
Femeile fericite sunt în competiție doar cu ele însele!
La fel se întâmplă și cu mămicile!
Totuși, nu toate mămicile au aceleași dorințe! Unele își doresc să aibă cariere de succes pentru că asta le împlinește, iar alte mamici și-au creat universul în jurul copiilor. Există plusuri și minusuri în ambele cazuri. Care-i cea mai fericită? Depinde de dorințele personale!
Vorbeam cu o prietenă, care își adoră băiețelul și care îmi spunea ca s-a întors la muncă după 6 luni. Pur și simplu se pierduse pe ea însăși fiind acasă doar cu copilul. Are o poziție importantă într-o multinationala. Intorcandu-se la servici și-a regasit fericirea interioara și a putut fi o mamă mai bună.
Așa cum eu, de când sunt mamă, mă gandesc cu oroare la momentul întoarcerii la servici. A fost o poziție pe care am indragit-o mult și care m-a facut foarte fericită. Am fost genul de persoana care pleca zâmbind în fiecare dimineață. Totul până când au apărut ei doi. Acum totul meu sunt ei! Și nu vreau să pierd nici un minut din viața lor!
Poți fi o mamă cu o carieră frumoasa care să-și vadă copilul o ora seara. Dacă în acea ora ești dedicată 100% copilului tău, vei recupera orele în care ai lipsit. Pe de alta parte, dacă ești o mămică care sta acasă, dar esti ocupată cu alte activități și îți ignori copilul si nevoile lui, cam stai degeaba cu el. Lipsa timpului petrecut cu proprii copii va avea repercursiuni de la vârste fragede, precum: agresivitatea cu cei din jur și chiar cu proprii părinți, tristețea si chiar apariția depresiei.
Copiii au nevoi puține! Incercati sa închideți ochii pentru un minut si sa vă aduceți aminte ce vă lipsea în copilărie, care erau jocurile preferate, ce va plăcea sa faceți cu părinții voștri si aplicați cu proprii copii. Pe scurt: intoarceti-va in copilarie si copilariti din nou! Ca părinte ti s-a dat șansa sa-ti retrăiești propria copilarie mult mai frumos! Iar copilul tău îți va fi cel mai bun partener de joacă!
Am crescut intr-o casa in care mi se spuneau mie si fratilor mei (2 la numar) te iubesc de mii de ori pe zi. Am crescut fiind un om cu multa incredere, care stie ca poate face orice isi doreste, iar daca greseste exista cel putin o persoana care sa ma iubeasca neconditionat: mama!
Asa imi cresc copiii. Cu mii de „te iubesc” pe zi.
Studiile spun ca daca cresti o planta si ii spui te iubesc, planta va creste mai frumos. Va dati seama cat de frumos creste un copil caruia i se spune te iubesc foarte des? Te iubesc de dimineata, te iubesc de mii de ori pe zi si mai ales te iubesc de seara. Asta stiu copiii mei si asta as vrea sa stie toti copiii din lume!
Te iubesc nu rasfata! Te iubesc alinta in modul cel mai frumos cu putinta! Te iubesc vindeca! Te iubesc salveaza! Te iubesc iarta! Te iubesc iubeste si mai mult!
Dupa lista cu necesarul pentru mamica si bebelus pe care o gasiti pe orice site, e un lucru pe care eu l-as adauga, acest balansoar de la Kika. (In imagine il gasiti).
Stiu! Multi parinti spun Nu legana copilul! La Maria l-am folosit din plin pana la 11 luni. In el ii dadeam de papa si in el o adormeam (cateodata cu ea pe rand si eu si sotul).
Maria are un an si 10 luni si ghici ce? Adoarme singura in pat la ea in camera fara nici un leganat! De la 11 luni din camera ei l-am mutat in living. Grozav pentru relaxarea noastra seara! Acum il folosim la Alex. Fara nici o grija ca va fi invatat leganat!
Ca parinte e greu sa-ti mentii echilibrul si in cuplu. Oboseala isi spune cuvantul inevitabil si curand va va scoate din sarite orice cuvant al partenerului. Studiile spun ca fara somn mintea nu mai functioneaza asa cum trebuie iar iritabilitatea si furia se pot instala foarte usor. Ce faceti ca sa evitati certurile dese?
Dupa parerea mea comunicarea este primordiala si faptul ca va pasa ce i se intampla si motivul pentru care i se intampla partenerului. Fara una din cele doua, relatia nu va avea succes pe termen lung.
Ce puteti face cand pur si simplu vorbiti limbi diferite? Ideal ar fi ca macar unul din parteneri sa isi pasteze calmul, iar cu calmul sau usor sa il linisteasca si pe celalalt. Altfel, macar o pauza in care taceti amandoi e o idee buna. In liniste fiecare se poate gandi la toata situatia, de la ce a pornit si ce tine de el sa se linisteasca lucrurile.
In relatii orgoliul nu isi are rostul. Ganditi-va doar cat timp pierdeti asteptand ca celalat sa incheie cearta. Timp pretios pe care l-ati putea petrece mai bine.
Cand am ramas insarcinata cu Maria toata lumea imi spunea ca ‘divortezi’ de cateva ori in primul an. Cu primul copil am trecut cu bine de toate provocarile aduse de venirea unui nou membru.
La al doilea e un pic mai greu. Daca la primul puteam face cu schimbul, pentru ca unul sa se odihneasca, acum e greu sa stai cu doi copii mici.
Asa ca, fara sa vrem, exista certuri si certuri. Noroc ca ne iubim si nu le lasam sa ne afecteze pe termen lung.
Secretul? Totul sta in comunicare si timp in doi. Stiu, asta spun multi, dar putin o si pun in practica.
Noi vorbim. Cateodata mai tare, alteori in soapta.
Este drept ca nu pe copii este greu sa ii educam, ci pe noi.
Stim ce fel de exemple vrem sa le oferim lor si ce avem de imbunatatit la noi, ca sa ne iasa.
E greu? Foarte greu! Dar visam la rezultat.
Timp in doi cu doi copii?
Foarte greu! Noroc ca le-am facut program copiiilor si la 20.00 sunt in pat. Macar asa avem doua ore doar pentru noi! Si e minunat!
Recunosc, nu sunt vreo norocoasa care sa spuna ‘vai, nici n-am simtit ca sunt insarcinata’! N-a fost asa la Maria, nu a fost nici la Alex! Hormonii m-au omorat! Am avut o dispozitie de ‘zile mari’ si intelegeam totul anapoda.
Ma simteam grea si mi-era greu sa ma misc! Si m-am simtit asa din saptamana 18. Simteam ca pur si simplu nu am loc, in pat, pe scaun, in masina, cu mine!😁😳Era foarte greu sa ii explic sotului cand eu sunt slaba si aveam o burta mica! Avea impresia ca fac misto de el. La prima sarcina am luat 11 kg iar la a doua 9 kg.
Da, ai spune ca sunt norocoasa. Dar ce conteaza ca ai luat putin daca te simti mare si grea? Pana la urma conteaza cum te simti! La Maria am ramas acasa din luna 5. Pur si simplu nu mi-a mai dat voie sa merg la munca. La Alex de la 3 luni. N-am luat-o in tragic! M-am bucurat ca sunt in perioada asta minunata langa Maria. Nu a fost o sarcina usoara dar nici una in care sa nu ma misc din pat.
Cert este ca nu am fost una dintre femeile care tipau cat adora sa fie insarcinate. Adevarul e ca merita tot si chiar mai mult pentru mogaldetele care ies din noi. Mai greu in perioada ‘grea’ care mie mi s-a parut si cea mai lunga. Kilograme? Ei bine la ambele sarcini m-am intors cu 3 kg acasa in plus, care imi stateau chiar bine. Desi sunt slaba, 50-52 kg in mod normal, ma plac mai mult la 54. Are si sotul pe ce pune mana!
Minunile astea doua merita orice si tot!
Zilele astea trecem prin clipe grele. Alex e internat cu infectie urinara. E asa mic si intepat de o mie de ori, cu branula, antibiotic si aseara novocalmin sa ii scada febra.
Ca de obicei am ales un spital privat, nu de fite, ci pentru ca ma ingrozesc teribil spitalele de stat si toate povestile auzite. Nu contest calitatea medicilor de la stat, dar conditiile lasa mult de dorit pentru un adult, d-apoi pentru un bebelus de 2 luni. Daca e perfect? Nu! Nici aici nu e perfect, dar macar nu imi e frica ca plec acasa cu alte variante de infectii.
Eu am nascut la Regina Maria si de cate ori am avut nevoie tot aici am adus-o si pe Maria. Daca au nevoie sa lucreze la ceva, cei din spital, este la capitolul comunicare. Si culmea nu din partea medicilor sau a asistentelor, pe care ii felicit pentru profesionalism, ci din partea persoanelor de la call center sau receptie, unde niste traininguri le-ar ajuta cu siguranta!
Cum e Alex? Momentan fara febra si speram sa nu mai creasca! Se pare ca incidenta infectiilor urinare este de 40% la bebelusi, cu predispozitie spre fetite.
Motivele sunt multe, de la igiena precara la tract urinar insuficient dezvoltat. Simptomele sunt si ele putine si pot fi confundate cu alte afectiuni: febra, apatie, lipsa mancarii. Cel mai bine este sa fie vazut de un medic si sa i se faca analize de sange si de urina.Noi avem sub 3 luni deci va inchipuiti ca e greu de tratat cand toate medicamentele au recomandare peste 3 luni.
Acum…asteptam sa se faca bine si sa mergem acasa!
Cand e cel mai greu?
Asta ma intreaba lumea… Pai, ar fi ce traiesc zilele astea: Maria are muci, diaree si ii ies canini. Alex e doar cu muci. Eu 24h din 24h, ta-su fiind plecat in delegatie.. Ah da, iar pe mine ma ia o viroza… Sa va reamintesc ca Maria are 1 an si 9 luni iar Alex 2 luni? Yep! Just me and them!
Scos muci x2copii de cateva ori pe zi! Aia mare imi refuza mancarea! Orice ar manca ajunge in scutec mult prea repede. Tipa daca ii dau ceva ce nu ii place. Macar nu face mofturi la aspirat. Ba chiar ma ajuta. Aduce si duce ea furtunasul de aspirat. Se aseaza in pozitie pe spate sa ii pun ser, iar mascuta de aerosoli si-o tine singurica. Nu ma injurati! Cred ca seamana cu ta-su la cumintenie. Eu as fi zbierat ca motanu’ in apa. Sau ma rog, ma zvarcoleam.
Somn? Ahh pai e misto. Cu amandoi in patul Mariei, care o avea el 1.80 dar latimea e de 80. Deci cam greu in 3. Cand adoarme unul, celalalt urla si o luam de la capat. Ce poate fi mai frumos?
Cum trec peste? Cu toata rabdarea cu care NU m-am nascut! De fapt e simplu. Ma uit la ei! Ii privesc, le urmaresc fiecare gest, privire, zambet si incerc sa mi le intiparesc in minte.Desi pare mult, de fapt perioada in care sunt mici e cea mai scurta!
