de Ana Maria Ivan | nov. 21, 2016 | Ea & El
De fiecare data cand urla si nu stiu de ce! (Asta dupa ce sunt schimbati, mancati, dormiti si cu toate treburile mici si mari facute).
De fiecare data cand se mataie! Stiti, mataitul ala ca un soricel caruia nu ii convine nimic, desi deja il tineti in brate, il leganati, va plimbati cu el prin casa.. (la mine amandoi fac asta inainte de somn de obicei, sau pur si simplu cand au chef).
Cand imi doresc foarte tare sa adoarma repede ca sa am si eu treburi cu tati, iar ei STIU!! Si fix in seara aia dureaza de 3 ori mai mult sa ii adorm, astfel incat la sfarsit sunt epuizata, nervoasa si vreau sa plang. Mda, nu foarte sexy pentru ce aveam planificat cu sotul!
Cand nu vor sa manance desi tipa de foame! Pe bune ca oricat ma stradui pe asta nu o inteleg! Ii e atat de foame dar refuza sa manance, orice! (Ala mic nu se prinde ca biberonul e in gura pentru ca tipa prea tare, iar cea mare pur si simplu dintr-o data nu ii mai place nimic, nici macar preparatele preferate).
Cand urla ca ii duc la baita! Desi de obicei adora baita si se joaca cu toate jucariile si totusi plang cand ii scoti. Maria are momente cand urla ca mergem la baita de parca o pici cu ceara.. Nu inteleg!
Norocul meu e ca sunt rare! Stiu ca si ei au momentele lor de frustrare, nervi, emotii negative si stari proaste. Mereu ii iau in brate si cu multa rabdare le spun ca le sunt alaturi, dar asta nu inseamna ca in interiorul meu nu e un mic pitic care sa nu-si doreasca sa isi ia campii.
Da, ma simt vinovata si da as vrea ca o parte din mine sa nu isi doreasca sa fie pe Luna.
Toate aceste emotii fac parte din viata de mamica si trebuie luate asa cum sunt!Bine ca sunt asa dragalasi!
Multa grija si iubire!
sursa foto: rickjanelle
de Ana Maria Ivan | nov. 20, 2016 | Ea & El
De fiecare data cand urla si nu stiu de ce! (Asta dupa ce sunt schimbati, mancati, dormiti si cu toate treburile mici si mari facute).
De fiecare data cand se mataie! Stiti, mataitul ala ca un soricel caruia nu ii convine nimic, desi deja il tineti in brate, il leganati, va plimbati cu el prin casa.. (la mine amandoi fac asta inainte de somn de obicei, sau pur si simplu cand au chef).
Cand imi doresc foarte tare sa adoarma repede ca sa am si eu treburi cu tati, iar ei STIU!! Si fix in seara aia dureaza de 3 ori mai mult sa ii adorm, astfel incat la sfarsit sunt epuizata, nervoasa si vreau sa plang. Mda, nu foarte sexy pentru ce aveam planificat cu sotul!
Cand nu vor sa manance desi tipa de foame! Pe bune ca oricat ma stradui pe asta nu o inteleg! Ii e atat de foame dar refuza sa manance, orice! (Ala mic nu se prinde ca biberonul e in gura pentru ca tipa prea tare, iar cea mare pur si simplu dintr-o data nu ii mai place nimic, nici macar preparatele preferate).
Cand urla ca ii duc la baita! Desi de obicei adora baita si se joaca cu toate jucariile si totusi plang cand ii scoti. Maria are momente cand urla ca mergem la baita de parca o pici cu ceara.. Nu inteleg!
Norocul meu e ca sunt rare! Stiu ca si ei au momentele lor de frustrare, nervi, emotii negative si stari proaste. Mereu ii iau in brate si cu multa rabdare le spun ca le sunt alaturi, dar asta nu inseamna ca in interiorul meu nu e un mic pitic care sa nu-si doreasca sa isi ia campii.
Da, ma simt vinovata si da as vrea ca o parte din mine sa nu isi doreasca sa fie pe Luna.
Toate aceste emotii fac parte din viata de mamica si trebuie luate asa cum sunt!Bine ca sunt asa dragalasi!
Multa grija si iubire!
sursa foto: rickjanelle
de Ana Maria Ivan | nov. 18, 2016 | Viata cu copii
De cand ma stiu in familia noastra Sfanta Impartasanie a fost foarte importanta! Si nu doar de 2 ori pe an, cum fac majoritatea oamenilor, de Craciun si de Paste.
E drept, eu sunt una dintre norocoasele care a primit o educatie religioasa! Mama imi vorbea despre Iisus de cand eram foarte mica, iar la 4 ani stiam sa zic Tatal nostru si chiar Crezul. Pe la 6 ani am inceput sa constientizez ce este spovedania. Mama mi-a povestit ca eram atat de serioasa in treaba asta, incat pe la 6 ani jumate, cand incepusem scoala, m-a dus vineri dimineata inainte de inceperea orelor la biserica si vazand coada de oameni care stateau sa se spovedeasca, am alergat la preot in fata (preot care ma stia de mica) si l-am rugat sa ma spovedeasca ca raman nespovedita ca merg la scoala. Va inchipuiti ca toata lumea a zambit iar preotul m-a primit cu bratele deschise uimit ca asa un ghemotoc alearga sa fie spovedit.
Noi ca parinti, avem o responsabilitate imensa, in educatia religioasa a copiiilor nostri! Incepeti cat mai devreme! Asa cum va invatati copiii despre povesti si zane sau eroi, strecurati in povestile de seara, povestiri despre Iisus!
Ce este Sfanta Impartasanie?
Impartasania este Sfanta Taina in care crestinii se impartasesc, in chipul painii si al vinului, cu Insusi Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos. Multi parinti impartasesc copiii pana in 3,4 ani, uitand sa o faca dupa, sau copiii nu isi mai doresc, neintelegand exact ce inseamna deoarece nu le este explicat in familie!
Cum se da Sfanta Impartasanie?
Canoanele spun ca bebelusii si copiii pana in 3,4 ani (depinde de copil si parinte) se impartasesc acestia fiind mancati! Dupa varsta de 3,4 ani copiiilor li se explica de parinti ce inseamna Sfanta Impartasanie si cum trebuie sa nu manance inainte. Copiii nu trebuie fortati si mai ales nu trebuie tinuti asa mult fara mancare. Sunt foarte multe biserici care impartasesc in orice moment al slujbei fiecare copil care intra in biserica. Noi am gasit o biserica langa noi care impartaseste astfel! Pe noi ne-a ajutat pentru ca Maria doarme dimineata de la 10.30. Deci nu aveam cum ajunge dupa 11.00 cand majoritatea bisericilor impartasesc.
Cand se spovedesc copiii?
Ei incep cu varsta de 7 ani, cand incep scoala si incep sa se simta mari! Nu va inchipuiti ca e o spovedanie in toata regula, dar preotul ii indruma pe copii sa isi asculte parintii, sa nu minta, sa nu faca rau si sa fie cuminte.
Nu va asteptati ca pe un copil pe care il duceti de 2 ori pe an sa inteleaga ceva sau sa nu se sperie de preot! Cum ii invatati de mici, asa vor face si cand vor creste!
Multa grija si iubire!
sursa foto: nourianouri
de Ana Maria Ivan | nov. 17, 2016 | Cuisine
Sunt una dintre mamicile care refuza cu desavarsire sa ii dea copilului mancare cumparata (aici intra orice gustare la care v-ati putea gandi).
Mult timp am cautat reteta perfecta de briosa pentru Maria, ca textura si gust. Majoritatea retetelor gasite aveau o textura sfaramicioasa si erau inecacioase. Am tot incercat pana cand am gasit reteta perfecta.
Eu nu fac mai mult de 5,6 briose pentru ca Maria mananca una, maxim 2 bucati, iar eu nu ii dau mai mult de 2 zile.
Reteta este urmatoarea:
1 ou, faina minim 3 linguri (orice fel de faina), 1 varf praf de copt, lapte batut. Amestecate bine cu telul. La sfarsit in functie de ce gust vreau sa ii dau (dulce sau sarat) fac diverse combinatii: mere si morcovi (date prin razatoare si stoarse); 1 banana; branza de vaci cu smantana; stafide si/sau merisoare si lista poate continua.
Se pun in forme, se baga in cuptorul incins 30 min la 180 grade.
Sunt de poveste! Pofta buna!
de Ana Maria Ivan | nov. 17, 2016 | Ea & El
Eu sarbatoresc aceasta zi prin cele 2 minuni date de Dumnezeu! Suntem norocosi! Maria a venit pe lume in ajun de Craciun la 35 de saptamani si 3 zile. In ziua respectiva terminasem de aranjat camera ei. Ii calcasem hainutele, fusesem la cosmetica si manichiura, aveam frigiderul plin cu mancare (negatita, ma pregateam sa o gatesc a doua zi) si ma pregateam de Craciun.
Visam cu ochii deschisi la cele 3 saptamani de liniste si odihna pana la cezariana programata la mijocul lui ianuarie. Seara eu si sotul meu, ne relaxam la un episod din dr House. Pe la ora 10 mi s-a rupt apa. Pana sa ajung la baie n-am stiut ce s-a intamplat, ci doar ca ma simteam foarte uda si speram sa nu vad sange (frica tuturor mamicilor). La baie am rasuflat usurata cand mi-am dat seama ca de fapt s-a rupt apa. Sotul disperat la usa tot batea si ma intreba ce fac. Infasurata in prosop, calma si cu zambetul pe buze, ies si ii spun ca fiica-sa vrea sa vina si sa sune doctorul. Dupa alte 10 minute ies, ma imbrac linistita, fac bagajul, pun dosarul cu analizele si plecam. Pe drum, contractii.
La telefon vorbeam cu sotia medicului (fiindu-mi prietena), care imi tot spunea sa nu imping. Am ales sa nasc la un spital privat (ambele nasteri) panicata fiind de spitalele de stat, de lipsa conditiilor si a aparatelor pentru copiii nascuti prematur.
Am ajuns la spital la ora 11 seara. Echipa de garda ma astepta, medicul meu era deja in sala. La 23.20 eram in sala, la 23.40 am nascut. Mi-au dat lacrimile cand i-am auzit tipatul puternic. Nicicand nu am auzit un lucru mai frumos ca tipatul ei. A avut 2,780, 49 cm si nota 9. Perfect sanatoasa. Am plecat acasa a treia zi de Craciun.
La nasterea lui Alexandru lucrurile au fost mai complicate. Deoarece nu era refacuta rana de la prima nastere, am urmarit indeaproape cu medicul meu toata sarcina. La 11 saptamani am ajuns cu hemoragie la spital. Apoi nu am mai avut voie sa lucrez. Cu toate astea, eram singura cu Maria acasa care avea un an si 2 luni. De frica unei iminente rupturi uterine la 34 de saptamani si 3 zile am luat decizia impreuna cu medicul de a naste. A fost cu multe emotii si multa frica. Am avut hemoragie in timpul operatiei (detaliu pe care medicul meu mi l-a spus mult mai tarziu) dupa ce starea mea s-a imbunatatit.
Am zambit larg cand si Alexandru a tipat puternic si am vazut echipa de medici neonatologi respirand usurati. Apoi mi l-au adus, l-am vazut, iar cand l-au lipit de mine a tacut. Nimic pe lumea asta nu se compara cu momentul in care iti auzi, vezi si simti pentru prima oara copilul! Iar eu sunt fericita ca am trait asta de 2 ori. Alexandru a avut 2.700 kg, 47 cm si nota 9.
Imediat a fost pus la oxigen doar pentru a-l ajuta mai mult, desi respira si singur. A doua zi, din cauza unor complicatii i-a cedat un plaman, iar mie mi-a cazut cerul. A fost intubat si tinut la terapie intensiva. Nu l-am tinut in brate. Au urmat zile de cosmar! Am plans, m-am rugat mult. Programul de vizita la terapie intensiva era dimineata si seara 20 minute.
Imaginea din fata salii este mai mult decat trista. La ora de vizita vedeai cupluri care vin sa-si vada copiii. Fiecare se imbraca cu salopeta sterila, isi punea masca si intra. Fiecare cuplu mergea la copilul lui si statea, il privea si il atingea putin. Este o liniste de mormant. Se auzea doar zgomotul aparatelor si poate cate un planset de copil. Ieseam de acolo tinandu-ma de pereti.
Intotdeauna am spus ca cel mai trist lucru pentru o mama este sa nasca si sa plece din spital fara copilul ei. Eu am fost externata 4 zile mai tarziu, iar el a ramas. Am ajuns acasa, mi-am imbratisat fetita si am plans. Priveam casa si desi era mama mea, Maria, Alex, mi se parea goala. Mi se parea ca lipseste ceva. Desi nu fusese niciodata acasa Alexandru, casa era goala.
Alexandru a fost puternic si din a 5 zi a inceput sa isi revina. Noi am continuat vizitele si eram deja mai pozitiva. In ziua 6-a l-au detubat. In ziua 7 l-am putut tine in brate pentru prima oara. In ziua 8 a fost mutat in camera copiilor recuperati.
Cat am fost acolo, aproape toti copiii au fost recuperati. Cand am plecat, dupa 10 zile acasa, mai ramasese un singur prichindel, dar si el era pe calea cea buna. Alexandru nu ar mai fi astazi daca nu ar fi fost in acest spital, fara aceste aparate si fara echipa minunata de oameni de la Regina Maria.
Din pacate, in Romania mor zilnic prea multi copii! Mult prea multi! Copii care ar putea trai si avea o viata minunata!
Copiii nascuti prematur sunt niste luptatori de mici si niste invingatori, in cazurile fericite! Eu am 2 minuni acasa si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru asta!
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 16, 2016 | Ea & El
Eu sarbatoresc aceasta zi prin cele 2 minuni date de Dumnezeu! Suntem norocosi! Maria a venit pe lume in ajun de Craciun la 35 de saptamani si 3 zile. In ziua respectiva terminasem de aranjat camera ei. Ii calcasem hainutele, fusesem la cosmetica si manichiura, aveam frigiderul plin cu mancare (negatita, ma pregateam sa o gatesc a doua zi) si ma pregateam de Craciun.
Visam cu ochii deschisi la cele 3 saptamani de liniste si odihna pana la cezariana programata la mijocul lui ianuarie. Seara eu si sotul meu, ne relaxam la un episod din dr House. Pe la ora 10 mi s-a rupt apa. Pana sa ajung la baie n-am stiut ce s-a intamplat, ci doar ca ma simteam foarte uda si speram sa nu vad sange (frica tuturor mamicilor). La baie am rasuflat usurata cand mi-am dat seama ca de fapt s-a rupt apa. Sotul disperat la usa tot batea si ma intreba ce fac. Infasurata in prosop, calma si cu zambetul pe buze, ies si ii spun ca fiica-sa vrea sa vina si sa sune doctorul. Dupa alte 10 minute ies, ma imbrac linistita, fac bagajul, pun dosarul cu analizele si plecam. Pe drum, contractii.
La telefon vorbeam cu sotia medicului (fiindu-mi prietena), care imi tot spunea sa nu imping. Am ales sa nasc la un spital privat (ambele nasteri) panicata fiind de spitalele de stat, de lipsa conditiilor si a aparatelor pentru copiii nascuti prematur.
Am ajuns la spital la ora 11 seara. Echipa de garda ma astepta, medicul meu era deja in sala. La 23.20 eram in sala, la 23.40 am nascut. Mi-au dat lacrimile cand i-am auzit tipatul puternic. Nicicand nu am auzit un lucru mai frumos ca tipatul ei. A avut 2,780, 49 cm si nota 9. Perfect sanatoasa. Am plecat acasa a treia zi de Craciun.
La nasterea lui Alexandru lucrurile au fost mai complicate. Deoarece nu era refacuta rana de la prima nastere, am urmarit indeaproape cu medicul meu toata sarcina. La 11 saptamani am ajuns cu hemoragie la spital. Apoi nu am mai avut voie sa lucrez. Cu toate astea, eram singura cu Maria acasa care avea un an si 2 luni. De frica unei iminente rupturi uterine la 34 de saptamani si 3 zile am luat decizia impreuna cu medicul de a naste. A fost cu multe emotii si multa frica. Am avut hemoragie in timpul operatiei (detaliu pe care medicul meu mi l-a spus mult mai tarziu) dupa ce starea mea s-a imbunatatit.
Am zambit larg cand si Alexandru a tipat puternic si am vazut echipa de medici neonatologi respirand usurati. Apoi mi l-au adus, l-am vazut, iar cand l-au lipit de mine a tacut. Nimic pe lumea asta nu se compara cu momentul in care iti auzi, vezi si simti pentru prima oara copilul! Iar eu sunt fericita ca am trait asta de 2 ori. Alexandru a avut 2.700 kg, 47 cm si nota 9.
Imediat a fost pus la oxigen doar pentru a-l ajuta mai mult, desi respira si singur. A doua zi, din cauza unor complicatii i-a cedat un plaman, iar mie mi-a cazut cerul. A fost intubat si tinut la terapie intensiva. Nu l-am tinut in brate. Au urmat zile de cosmar! Am plans, m-am rugat mult. Programul de vizita la terapie intensiva era dimineata si seara 20 minute.
Imaginea din fata salii este mai mult decat trista. La ora de vizita vedeai cupluri care vin sa-si vada copiii. Fiecare se imbraca cu salopeta sterila, isi punea masca si intra. Fiecare cuplu mergea la copilul lui si statea, il privea si il atingea putin. Este o liniste de mormant. Se auzea doar zgomotul aparatelor si poate cate un planset de copil. Ieseam de acolo tinandu-ma de pereti.
Intotdeauna am spus ca cel mai trist lucru pentru o mama este sa nasca si sa plece din spital fara copilul ei. Eu am fost externata 4 zile mai tarziu, iar el a ramas. Am ajuns acasa, mi-am imbratisat fetita si am plans. Priveam casa si desi era mama mea, Maria, Alex, mi se parea goala. Mi se parea ca lipseste ceva. Desi nu fusese niciodata acasa Alexandru, casa era goala.
Alexandru a fost puternic si din a 5 zi a inceput sa isi revina. Noi am continuat vizitele si eram deja mai pozitiva. In ziua 6-a l-au detubat. In ziua 7 l-am putut tine in brate pentru prima oara. In ziua 8 a fost mutat in camera copiilor recuperati.
Cat am fost acolo, aproape toti copiii au fost recuperati. Cand am plecat, dupa 10 zile acasa, mai ramasese un singur prichindel, dar si el era pe calea cea buna. Alexandru nu ar mai fi astazi daca nu ar fi fost in acest spital, fara aceste aparate si fara echipa minunata de oameni de la Regina Maria.
Din pacate, in Romania mor zilnic prea multi copii! Mult prea multi! Copii care ar putea trai si avea o viata minunata!
Copiii nascuti prematur sunt niste luptatori de mici si niste invingatori, in cazurile fericite! Eu am 2 minuni acasa si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru asta!
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 15, 2016 | Ea & El
In weekend am fost nasi pentru prima oara. Nasi pentru un bebe baietel minunat! A fost chiar simplu pentru ca bebe strumf a fost super cuminte. Pentru ca ne-am dorit sa fim nasi ca la carte, m-am documentat cu multe saptamani inainte. Ce-am gasit, cititi mai jos:
Indatoririle nasilor sunt multe si frumoase. Treaba asta nu e doar pentru poza frumoasa si rolul important de la biserica. Este vorba de un legamant sfant ca parinti spirituali ce deveniti.
Prin botez nasii devin ruda duhovniceasca si povatuitori spre Hristos al finului lor, avand o mare datorie fata de acesta. Adica sa-l supravegheze cum creste in credinta, daca este adus regulat la biserica, daca stie rugaciuni, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cat mai des si daca parintii lui trupesti ii dau educatie crestineasca.
Ce fac nasii la biserica:
Cumpara lumanarea de botez, trusoul bebelusui (cu tot ce este necesar pentru biserica), imbracamintea completa de dupa botez, platesc slujba de la biserica, aduc vin si ulei pentru slujba, darul in bani pentru bebelus.
Pentru baita de a doua zi:
Nasa pregateste cosmeticele pentru bebelus, pijamaua, un rand de hainute de strada, jucarii.
Nasa il pregateste si ii face baita, lumanarea de la botez fiind aprinsa de catre nas. In apa de la baita se pun: petale de trandafir, lapte dulce, miere, orez, grau, busuioc, un ou intreg, ulei sfintit si o verigheta. Pe net gasiti multe listute care mai includ alte lucruri, personal mi se pare ca-l gatesc pe fin si ca sunt prea multe!
La fiecare lucru adaugat in apa nasa rosteteste niste lucruri frumoase despre fin. La sase saptamani nasii merg cu copilul la biserica pentru a fi din nou impartasit.
Despre taierea motului in alt articol.
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 14, 2016 | Ea & El
In weekend am fost nasi pentru prima oara. Nasi pentru un bebe baietel minunat! A fost chiar simplu pentru ca bebe strumf a fost super cuminte. Pentru ca ne-am dorit sa fim nasi ca la carte, m-am documentat cu multe saptamani inainte. Ce-am gasit, cititi mai jos:
Indatoririle nasilor sunt multe si frumoase. Treaba asta nu e doar pentru poza frumoasa si rolul important de la biserica. Este vorba de un legamant sfant ca parinti spirituali ce deveniti.
Prin botez nasii devin ruda duhovniceasca si povatuitori spre Hristos al finului lor, avand o mare datorie fata de acesta. Adica sa-l supravegheze cum creste in credinta, daca este adus regulat la biserica, daca stie rugaciuni, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cat mai des si daca parintii lui trupesti ii dau educatie crestineasca.
Ce fac nasii la biserica:
Cumpara lumanarea de botez, trusoul bebelusui (cu tot ce este necesar pentru biserica), imbracamintea completa de dupa botez, platesc slujba de la biserica, aduc vin si ulei pentru slujba, darul in bani pentru bebelus.
Pentru baita de a doua zi:
Nasa pregateste cosmeticele pentru bebelus, pijamaua, un rand de hainute de strada, jucarii.
Nasa il pregateste si ii face baita, lumanarea de la botez fiind aprinsa de catre nas. In apa de la baita se pun: petale de trandafir, lapte dulce, miere, orez, grau, busuioc, un ou intreg, ulei sfintit si o verigheta. Pe net gasiti multe listute care mai includ alte lucruri, personal mi se pare ca-l gatesc pe fin si ca sunt prea multe!
La fiecare lucru adaugat in apa nasa rosteteste niste lucruri frumoase despre fin. La sase saptamani nasii merg cu copilul la biserica pentru a fi din nou impartasit.
Despre taierea motului in alt articol.
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 13, 2016 | Ea & El
Ce am urat mereu in copilarie a fost ‘hai mai repede’!
Cum sunt foarte organizata, incep mereu din timp, pentru a nu lasa impresia ca ne grabim. La Maria i-am organizat botezul din luna 7, cand am inceput sa vedem locatiile, am gustat torturi si am semnat cu fotograful. La Alexandru nu m-am grabit asa tare. Deja stiam DJ-ul, animatorii, fotograful si tortul, asa ca la el doar locatia am vizitat-o impreuna toti 4.
Cum fac sa nu ii grabesc pe ei? Pai incep din timp, cat mai din timp si in joaca. Eu sunt foarte punctuala si organizata. Asa sunt eu. Din cauza tatalui. Era un control freak care ma punea mereu sa imi cronometrez actiunile. Un fel de mica armata. Nu-mi plangeti de mila! Mi-a placut si mi-a prins bine. Mereu stiu exact cat imi ia sa fac un lucru. Si stiu cat imi ia un lucru si cand depind de cei mici. Totul sta in organizare.
Am o rutina bine pusa la punct, de la care nu ma abat si stiu exact cat timp am la dispozitie pentru facut diverse lucruri prin casa in timpul pe care il am atunci cand copiii sunt la somn spre exemplu.
Maria este foarte obisnuita cu programul ei si daca aud de altii copii ca plang cand merg la somn, a mea isi ia pisica in brate si o ia pe scari inaintea mea. Mai nou are seri sau pranzuri cand adoarme singura. Ma ajuta ca e independenta.Niciodata nu ii spun ‘hai mai repede’. In schimb ii povestesc ce vom face si trage ea de mine sa o imbrac, sa ii dau de papa, sa mearga la somn, depinde de ce urmeaza sa facem. Programul se schimba o data cu cresterea ei. Daca in primele luni adormea la 18.30, pe la 7 luni s-a mutat la 19.00, iar de la un an si 2 luni adoarme la 20.00.
Tot ce trebuie sa faci ca parinte este sa fii deschis si atent la nevoile copilului. Daca urla si tipa atunci cand vrei sa il culci/dai de mancare/etc. inseamna ca nu e momentul lui si nu este pregatit.
Citeste-i semnele! Si nu, nu-l grabi! Pur si simplu nu e gata!
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 12, 2016 | Ea & El
Ce am urat mereu in copilarie a fost ‘hai mai repede’!
Cum sunt foarte organizata, incep mereu din timp, pentru a nu lasa impresia ca ne grabim. La Maria i-am organizat botezul din luna 7, cand am inceput sa vedem locatiile, am gustat torturi si am semnat cu fotograful. La Alexandru nu m-am grabit asa tare. Deja stiam DJ-ul, animatorii, fotograful si tortul, asa ca la el doar locatia am vizitat-o impreuna toti 4.
Cum fac sa nu ii grabesc pe ei? Pai incep din timp, cat mai din timp si in joaca. Eu sunt foarte punctuala si organizata. Asa sunt eu. Din cauza tatalui. Era un control freak care ma punea mereu sa imi cronometrez actiunile. Un fel de mica armata. Nu-mi plangeti de mila! Mi-a placut si mi-a prins bine. Mereu stiu exact cat imi ia sa fac un lucru. Si stiu cat imi ia un lucru si cand depind de cei mici. Totul sta in organizare.
Am o rutina bine pusa la punct, de la care nu ma abat si stiu exact cat timp am la dispozitie pentru facut diverse lucruri prin casa in timpul pe care il am atunci cand copiii sunt la somn spre exemplu.
Maria este foarte obisnuita cu programul ei si daca aud de altii copii ca plang cand merg la somn, a mea isi ia pisica in brate si o ia pe scari inaintea mea. Mai nou are seri sau pranzuri cand adoarme singura. Ma ajuta ca e independenta.Niciodata nu ii spun ‘hai mai repede’. In schimb ii povestesc ce vom face si trage ea de mine sa o imbrac, sa ii dau de papa, sa mearga la somn, depinde de ce urmeaza sa facem. Programul se schimba o data cu cresterea ei. Daca in primele luni adormea la 18.30, pe la 7 luni s-a mutat la 19.00, iar de la un an si 2 luni adoarme la 20.00.
Tot ce trebuie sa faci ca parinte este sa fii deschis si atent la nevoile copilului. Daca urla si tipa atunci cand vrei sa il culci/dai de mancare/etc. inseamna ca nu e momentul lui si nu este pregatit.
Citeste-i semnele! Si nu, nu-l grabi! Pur si simplu nu e gata!
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 11, 2016 | Ea & El
Daaa! Sunt convinsa ca multe aveti discutii cu sotul si cat ‘ii este lui de usor ca el pleaca la munca si tu stai acasa cu copiii’. Asa ca sotul, s-a gandit ca nu e suficient sa imi spuna doar mie tot ce face el, ci imi da si in scris ca sa o spuna si mai departe!
Ce are de spus?
Cititi mai jos si dati (daca aveti curaj) si sotilor vostri sa citeasca! PS: te iubesc sotul meu epuizat!
24 de ore tatic!
Imi apreciez foarte mult sotia pentru toata daruirea si pasiunea cu care isi petrece fiecare secunda din ziua ei zambind copiilor nostri. Ii sunt recunoscator pentru toate noptile pe care nu le-a dormit insarcinata fiind in doua randuri si „dezinsarcinata” in tot atatea. O iubesc enorm pentru tot ceea ce este si ce face pentru familia noastra.
Incerc sa o inteleg cand i se termina rabdarea cu copiii si pentru mine nu mai are, incerc sa inteleg cand e rupta de oboseala dupa o zi lunga, inteleg ca si-ar dori sa fie in cu totul alta parte decat cu copiii, inteleg ca i se pare muuult mai usor sa mergi la birou decat sa stai acasa toata ziua, inteleg ca ea considera ca eu imi iau pauze cand ies sa fumez o tigara, inteleg ca i se pare ca eu ma relaxez la volan, insa exista si un „dar si eu sunt obosit, nici eu nu stau degeaba si nici eu nu am pauze”.
Avem doi ingeri de copii care cer multa atentie. Eu ma ocup mai mult de Maria cand sunt acasa pentru ca Alex e in perioada in care nu prea ma tolereaza, vrea mai mult cu mama si la mine urla daca n-are chef de mine. Deci noaptea o dedic ei (Mariei) si desi e la varsta in care doarme aproape toata noaptea am multe dimineti trezite la 5 cand ea are dureri de dinti si facem ture impreuna in casa pana cand reusesc sa o readorm (sunt si episoade de 1-2 ore trezite in miezul noptii din acelasi motiv). Evident trezit la 5 atunci incepe si ziua mea pentru ca nu mai pot adormi ca sa ma trezesc la 7.
Pana la 8 cand se trezeste tura 2, Ana si Alex, petrec timp cu Maria si imi organizez ziua. Chiar nu stau degeaba: fac laptic, schimb ingerasul, ma joc cu ea, o schimb inca o data, o alerg in jurul mesei, ma gandesc la primul lucru pe care-l fac cand ajung la birou, incearc sa nu uit sa duc gunoiul, sa-mi aduc aminte sa ii fac cafeaua Anei. Dupa care fac lapticul pentru Alex, ii dau de mancare pana se trezeste si Ana si e coerenta in simtiri, ma schimb de birou si incearc sa evit vre-un jet de lapte sau vre-o pata de mancare de la Maria.
La 8 spre birou si odata ajuns repede imi umplu cana mea maare cu 4 espresso scurt cu lapte. Toata lumea ma ia de fresh. Pana la 18.00 am 2-3 sedinte, mailuri, telefoane, fugit la clienti, rezolvat urgente, platit si niste facturi de acasa in timp ce alerg cu niste contracte la semnat, sarit peste masa de pranz sa mai castig niste timp, uitat cam 2 mailuri importante sunat si verificat agentia, monitorizat vanzarile, gandit si o proiectie bugetara pe urnatoarele 2 luni, vreo 3-4 exceluri si rapoarte, un pic de creatie grafica si gata ziua.
La ora 18.00 vertiginos, cu listuta de la sotie, spre Mega, farmacie, piata, paine si ce mai am de cumparat (traiasca oricum online-ul si direct debit ca altfel o luam razna). Slalom repede pana acasa sa prind baita. Ajuns acasa evident am uitat sa iau ceva si sunt certat cu responsabilitate ca nu tin minte nici cu lista in fata. Mai rau e sa incurc 2 produse intre ele si sa nu vin cu ce trebuie acasa. Substitutele nu sunt permise :).
De la 19.00 jucat cu Maria, gadilat un pic Alex, dupa care imparteala frateasca. Eu cu Maria la baita, laptic si somn. Pe la 20.30 termin eu si pe la 21.00 Ana cu Alex. O „pauza de tigara” in care imi aduc aminte de mailurile urgente uitate si dau raspunsul repede afara. Oricum toate pauzele de tigara sunt umplute de telefoane, mesaje, mailuri sau ganduri cu ce trebuie sa mai fac.
Dupa ce termin cu Maria ma apuc de gatit cina ca e foame mare (pentru mine e un late late breakfast amestecat cu brunch si pranz si cina, ca e prima si singura masa pe zi). Dus, niste stat de vorba si la 22:30 se striga battery low si la somn si iar de la capat. De cateva nopti sotia a profitat de mine si eu proft de Alex, ca noaptea e buimac de somn si il fraieresc ca nu stie cine sta cu el si am facut schimb de copii. Se spune ca intr-o relatie e bine sa aduci ceva nou sa nu te plictisesti. Noi mai schimbam dormitoare si copii intre noi. Acum dorm eu de cateva zile cu Alex si fac tura de lui noapte.
In concluzie si noi suntem epuizati, altfel decat voi mamicile, dar epuizati. Griji, facturi, cumparaturi, mancare, gatit, altele aparute inopinant, rate, banci, haine pentru bebe, mancare pentu ei, cheltuieli gramada, vise de vacanta, munca, jucat cu copiii, amintit sa iau un buchet de flori (recunosc ca mai mereu am in gand asta si mereu uit, dar nu e vina mea pentru ca mai mereu sunt sunat sa tin minte sa cumpar ceva important in casa si uit restul. Spre rusinea mea, mental sotia mea a primit zeci de buchete pana acum, fizic mai nimic in ultimele luni) si multe altele.
Uit, gresesc, ma enervez, imi pierd rabdarea, ridic vocea uneori, ne certam, am fost obosit, acum sunt epuizat, dar sunt al tau! Oamenii ma iau de proaspat la birou, tu ma iei de proaspat acasa, copiii ma iau de proaspat noaptea, iar eu nu sunt decat un epuizat!
Te iubesc sotia mea minunata!
Al tau sot la fel de epuizat!
de Ana Maria Ivan | nov. 10, 2016 | Poveștile voastre
Nu ma laud! Nu incurajez! Cred ca tine de fiecare!
Toata lumea mi-a spus ca am ales calea cea usoara! Ihm? Usoara? Cezariana este o operatie in toata regula unde ai nevoie de zile intregi de recuperare, de cele mai multe ori cu un bebe mic cu care nu prea stii ce sa faci si fara ajutor. Eu am fost norocoasa, mi-am avut sotul aproape, dar nu toata lumea este la fel.
Este minunat ca atatea mamici si-au dorit si au si putut sa nasca natural. Dar, tot atatea mamici si-au dorit dar n-au putut. Totusi, nici o femeie nu ar trebui sa se simta vinovata sau judecata.
In cazul meu la prima sarcina in primele 3 luni am zis clar ca voi naste natural. Dar, stand de vorba cu femei care au nascut natural, inclusiv mama, (mi-au povestit ce dureri urate au avut, pentru ca nu toata lumea naste fara dureri si femeile trebuie sa fie pregatite si pentru asta) si afland ce consecinte pot exista dupa o nastete naturala (multe dintre femei nu au putut sta in sezut saptamani intregi dupa nastere, altora li s-a schimbat viata sexuala, cateodata in bine, alta data in rau) am ales sa nasc prin cezariana.
Cand eram insarcinata in 6 luni, din cauza unor complicatii mi s-a spus ca nu pot naste altfel decat prin cezariana.
Daca m-am simtit vinovata pentru aceasta alegere? Niciodata! Mi-am auzit ambii copii cum plang si i-am simtit langa mine.
Daca ma simt vreodata vinovata? Da! Ma simt vinovata ca nu am suficienta energie sa ma joc cu amandoi! Este singura data cand ma simt vinovata. Dar chiar si atunci, lipsita de vlaga, ii iau in brate si le spun ca ii iubesc si ii pupacesc pana se stramba!
Asa ca, dragi mamici, fara vinovatie! Doar multa, imensa, inegalabila iubire!
Multa grija si iubire!
de Ana Maria Ivan | nov. 8, 2016 | Viata cu copii
Crema pentru fundulet Weleda.
Cand am ramas insarcinata, cred ca am intrebat toate mamicile din jurul meu, ce crema folosesc pentru funduletul copilului. Majoritatea foloseau Bepanthen. Asa ca am luat si eu. Dupa primele aplicari, funduletul Mariei era din ce in ce mai rosu. In casa aveam doar gama Topfer de cosmetice, care nu mi-au placut si cateva pliculete de crema cu galbenele Weleda primite la Baby Boom unde fusesem.
Am zis sa le incerc si va pot spune ca de la prima aplicare s-au vazut imbunatatiri. De atunci, la ambii copii, folosesc toata gama pentru bebelusi Weleda cu galbenele. Nu am avut niciodata fundulete iritate! Le puteti gasi aproape la toate farmaciile!
Multa grija si iubire!
PS: recomandarile mele la toate produsele sunt pentru ca le-am incercat, iar aceste postari NU sunt platite!
de Ana Maria Ivan | nov. 7, 2016 | Poveștile voastre
Stiti cum e cand ai o zi proasta, n-ai chef de nimic si vrei sa stai imbufnat? Sau cand te prinde o raceala si esti ursuz? Sau cum ai petrecut cu o seara inainte iar a doua zi vrei sa stai mahmur, linistit in treaba ta?
Stii ce e mai misto? Ca poti face asta la tine in birou, fara sa trebuiasca sa fii fresh, zambitor si vesel! Doar ca mamele nu au astfel de privilegii!
Mamele trebuie sa zambeasca 24h, 7 zile in 7! Pe copil nu-l intereseaza ca te-a tinut treaz si tie iti pica ochii. Nuuu! Tu trebuie sa te aduni si sa inventezi jocuri, sau sa il alaptezi, sau sa-i gatesti papa. Chestii d-astea!
Dar un pic, un pic de intelegere din partea celor din jur nu meritam? Poate tipam la bunica fara sa vrem, poate il repezim pe sot ca nu face suficient de repede lucrurile, asa cum o facem noi, poate am o zi cand vreau sa stau, pentru ca pur si simplu nu mai pot misca un muschi!
In weekend am avut botezul lui Alexandru! Oboseala peste epuizare! Cel mai bun cocktail! Dar e frumos, cand dupa toate astea, primesti putina intelegere!
Dragi soti, bunici, prieteni, va rog intelegeti o mama care sta acasa!
Multa grija si iubire!
sursa foto: prosperityedwell.com
de Ana Maria Ivan | nov. 6, 2016 | Viata cu copii
Mereu mi-am dorit sa ofer copiilor amintiri frumoase de care sa isi aduca aminte intreaga viata. Din pacate, noi nu suntem pe acest Pamant vesnic iar intr-o zi copiii nostri nu ne mai au langa ei.
Mi-am dorit totusi sa nu isi uite niciodata copilaria, micile bucurii pe care le aveau, nazdravaniile pe care acestia le faceau, asa ca atunci cand Maria s-a nascut i-am facut un cadou de care se va bucura cand va deveni adolescenta dar mai ales cand va fi la casa ei si va dori sa imparta copiilor ei, amimtiri din copilaria ei: adresa ei de mail. Ii scriu si eu si tatal ei pe mail ori de cate ori am sa ii povestesc lucruri. Ii scriu de zilele de nastere si tot acolo ii trimit cele mai frumoase declaratii de dragoste unde imi astern sentimele care ma incearca, sentimente pe care doar o mama le poate simti.
Lucurile materiale vin si pleaca, pe multe dintre ele le va uita, dar cuvintele raman mereu.
V-ati gandit sa ii faceti un astfel de cadou cand va creste?
Multa grija si iubire!
Credit foto: Povestefoto
de Ana Maria Ivan | nov. 5, 2016 | Viata cu copii
Acum vreo 4 ani aveam un labrador negru. Dupa o ploaie sanatoasa de vara, l-am scos la plimbare. Al meu era un fitos! Ocolea fiecare baltoaca de parca purta pantofi cu toc. Ma uit la el surprinsa, mergem in parc la cea mai mare baltoaca si incep sa alerg si sa sar in ea. Al meu catel se uita lung la mine si intr-un final isi ia avant si sare cu mine in baltoaca.
Pe atunci visam ca atunci cand voi avea copii voi alerga cu ei in baltoace. Si da, asta se intampla acum. O ador cum se uda din cap pana-n picioare, sau cum ii place sa isi bage mana in noroi si imi trage un zambet strengaresc. Ma uit la ea si imi aduce aminte de mine. Exact asa eram si eu in copilarie!
Merg in parc si aud doar: nu alerga, nu sari, nu te catara, nu-ti baga picioarele in noroi, stai linistit.
Pai la ce a venit copilul in parc? Nu sa faca toate acele lucruri? Dati-le voie sa faca toate acele lucruri si inca multe altele! Dati-le voie sa isi murdareasca pantofii cei noi si bucurati-va de zambetele pe care vi le ofera cand fac asta!
Sariti cu ei in apa, in noroi si pe unde mai vor ei!
Asta inseamna copii fericiti!
Multa grija si iubire!
sursa foto: bootsnall.com
de Ana Maria Ivan | nov. 5, 2016 | Ea & El
O copilarie frumoasa nu se numara in jucariile primite, ci in zambetele traite!
Sunt singurele de care ne aducem aminte la batranete si singurele care ne marcheaza si ne definesc ca om. In ziua de azi, cei mai multi parinti alearga dupa pozitii in firme sau dupa bani sacrificand din timpul pe care il au cu copiii. Efectele sunt imediate si de lunga durata!
Copilaria este despre jocurile cu parintii, despre dormitul pe pieptul mamei, despre mirosul de prajitura amestecat cu multe ghidusii in bucatarie. Copilaria te face om! Ce fel de oameni vreti sa fie cand vor creste?
Ce fel de copii va doriti?Nu depinde nimic de ei, ci doar de atentia noastra oferita lor. De fiecare minut, de fiecare cuvant, de fiecare gest. Ei sunt minunati iar noi putem deveni minunati langa ei! Ei ne fac minunati! Asa cum va spuneam si in alte postari, retraiti-va copilaria alaturi de ei si daruiti-va lor!
Multa grija si iubire!
sursa foto: elittles
de Ana Maria Ivan | nov. 4, 2016 | Ea & El
O copilarie frumoasa nu se numara in jucariile primite, ci in zambetele traite!
Sunt singurele de care ne aducem aminte la batranete si singurele care ne marcheaza si ne definesc ca om. In ziua de azi, cei mai multi parinti alearga dupa pozitii in firme sau dupa bani sacrificand din timpul pe care il au cu copiii. Efectele sunt imediate si de lunga durata!
Copilaria este despre jocurile cu parintii, despre dormitul pe pieptul mamei, despre mirosul de prajitura amestecat cu multe ghidusii in bucatarie. Copilaria te face om! Ce fel de oameni vreti sa fie cand vor creste?
Ce fel de copii va doriti?Nu depinde nimic de ei, ci doar de atentia noastra oferita lor. De fiecare minut, de fiecare cuvant, de fiecare gest. Ei sunt minunati iar noi putem deveni minunati langa ei! Ei ne fac minunati! Asa cum va spuneam si in alte postari, retraiti-va copilaria alaturi de ei si daruiti-va lor!
Multa grija si iubire!
sursa foto: elittles
de Ana Maria Ivan | nov. 4, 2016 | Ea & El
Mamele nu dorm! Nu se odihnesc! Nu mananca! Nu au timp pentru baie! Mamele pupa, alinta, imbratiseaza, iubesc!
Sunt o norocoasa! 5 zile din 7 sotul gateste seara. O data cu casa am cumparat si o masina de spalat vase. Avem o doamna foarte draguta care ne ajuta o data pe saptamana cu spalat, calcat si curatenie. Nu avem bunici aproape in schimb. Nu putem fugi la un film 2 ore! Nu putem iesi la cumparaturi decat pe rand, ca daca mergem toti nu avem cum sa terminam la timp.
Dar n-as schimba nimic!Pot sta nemancata, nedormita, nespalata, doar sa ii am pe ei! Sa ii pot privi, iubi, pupa, ori de cate ori simt nevoia.
Ei sunt totul!
Multa grija si iubire
de Ana Maria Ivan | nov. 3, 2016 | Ea & El
Mamele nu dorm! Nu se odihnesc! Nu mananca! Nu au timp pentru baie! Mamele pupa, alinta, imbratiseaza, iubesc!
Sunt o norocoasa! 5 zile din 7 sotul gateste seara. O data cu casa am cumparat si o masina de spalat vase. Avem o doamna foarte draguta care ne ajuta o data pe saptamana cu spalat, calcat si curatenie. Nu avem bunici aproape in schimb. Nu putem fugi la un film 2 ore! Nu putem iesi la cumparaturi decat pe rand, ca daca mergem toti nu avem cum sa terminam la timp.
Dar n-as schimba nimic!Pot sta nemancata, nedormita, nespalata, doar sa ii am pe ei! Sa ii pot privi, iubi, pupa, ori de cate ori simt nevoia.
Ei sunt totul!
Multa grija si iubire
