#Povetele Zanei – Tati
Tati e primul si cel mai important supererou
#Secretele Zanei – Ce biberoane am folosit?
Din pacate in majoritatea farmaciilor exista monopolul Avent! Nu mi se pare corect, mai ales ca sunt niste produse proaste din punctul meu de vedere. La Maria am citit (ta-su a citit) tot ce se poate in materie de biberoane.
Am ales sa le folosim pe cele de la Dr. Brown’s (pe care le gasiti la Bebetei si la alte cateva farmacii) pentru faptul ca sunt sigurele cu un dispozitiv ca un fel de ventilatie, care ajuta la spargerea bulelor de aer si optimizeaza fluxul de laptic. Cred ca asta a fost unul dintre ajutoarele in lupta cu colicii la ambii copii.
Unde mai pui ca sunt si singurele cu niste premii la activ si brevetate ca biberoane anticolici.
Multa grija si iubire!
PS: acest articol nu este platit!
Mama perfecta este mama imperfecta dar care iubeste
E greu sa fii perfecta cand esti imperfecta. Ma salveaza iubirea pentru ei!
Al meu sot ma iubeste fix pentru imperfectiunile mele si tot pentru ele nu ma place cateodata. Noroc ca dupa o cearta imi striga sa nu ma schimb niciodata! Pentru ei incerc sa fiu perfecta, asa cum vad eu perfectiunea. Lor ma dedic intru totul si pentru ei fac totul! Cand sunt epuizata le-o spun, iar ei ma inteleg, sau cat pot sa inteleaga.
Mariei ii place sa danseze. Ceea ce este minunat! Doar ca ii place sa danseze cu mami. Ceea ce este iar minunat. Lui Alexandru ii place si lui in brate! Ceea ce este minunat! Mai greu cand pasiunea Mariei se intalneste cu pasiunea lui Alexandru. Greu dansul cu 20 kg pe tine. Dar asa de frumos. Sunt perfecta pentru ei pana la epuizare, pentru ca ei sunt atat de perfecti!
Perfectiunea nu exista, dar nu e asa ca e frumos sa fii perfect pentru cineva?
Multa grija si iubire!
Tati super erou, mami face ce poate
Tati este super erou. Tati se joacă, alintă iubește. Cum vine tati, mami nu mai există. Tati a venit acasă așa că a dispărut orice altceva din peisaj. Când tati este, devine cea mai frumoasă zi.
Și mami?
Mami e cea care stă o zi întreagă cu ei. Cea care le dă de mâncare și inventează jocuri doar pentru a le face față celor 2 minunați.
Cea care nu doarme noaptea și nu mai apucă nici ziua.
Cea care schimbă fundulețe de câteva ori pe zi.
Cea care nu mai știe ce să le dau de papa să le placă.
Mami este cea care are prima masă la 3 după masa.
Mami este cea care uită să facă pipi.
Mami este cea care se spală pe cap când și cum apucă.
Mami este cea cu care amândoi se joacă toată ziua.
Dar mami dispare când apare tati!
Se supără mami? Nu! Este cea mai mândră și adoră să îi privească!
Doar că aș vrea să plec și eu câteodată să mă iubească ca pe el..
Multă grijă și iubire!
Unde dorm minunatii mei?
Toate ne punem problema unde dorm copii? Sunt atatea articole pro si contra dormitului cu copilul, copilul in camera lui, cosleepingul, incat nu prea stii care e varianta corecta. Nu exista una! Exista sa faci ce simti in functie de nevoile copilului!
Nu mi-as lasa niciodata copilul sa planga singur ca sa se obisnuiasca! Am ales de la inceput ca in functie de nevoile lor voi face o alegere. Maria este si a fost de la inceput foarte independenta. Asa ca dupa primele 3 saptamani de veghe a dormit in camera ei in patutul ei.
Am alergat la ea si de 20 de ori pe noapte de cate ori schita un sunet. Niciodata nu am lasat-o sa planga. Apoi la 11 luni, pentru ca ii place sa se roteasca in pat in somn si nu mai avea loc in patutul ei, am luat-o cu noi in pat. Atunci am realizat, ca nu exista patuturi pentru copii de la 1 an la 2. Copiii ar trebui sa stea in cel de bebe. Dar daca nu intra?
Asa ca Maria a dormit cu noi 5 luni jumate. Moment in care ne pregateam de venirea lui Alexandru si nu stiam cum va fi cu el, dar cert este ca viata cu un copil mic si un bebelus in acelasi pat nu parea cea mai buna optiune.
Am ales un patut pentru copii de 2 ani, lung de 1,80 (sa incapem si noi la nevoie langa ea) si lat de 80 cm (suficient cat sa se roteasca). Cand l-am instalat, am rearanjat camera de oaspeti pentru varsta ei si i-am prezentat-o. A fost asa incantata si din seara aia a dormit in locul ei nou (in anumite seri cu mine sau cu tati). Nu ii este frica de intuneric si de care ori are nevoie ne striga. Stie ca in secunda 2 suntem langa ea.
Cu Alex treaba e mai simpla. Doarme cu mine in patul mare (pe burta ca si surioara lui si independent de mine). Imi este greu sa il mut si sa merg la el de 10 ori pe noapte, din simplu motiv ca a doua zi trebuie sa am energie sa fac fata la 2. Pana de Craciun planific sa il mut, poate poate mai dorm si eu cu sotul meu.
Voi cum dormiti?
Multa grija si iubire!
#Povetele Zanei – mama
Nimic pe lumea asta nu poate inlocui caldura, iubirea si zambetul unei mame!
#Povetele Zanei – mama
Nimic pe lumea asta nu poate inlocui caldura, iubirea si zambetul unei mame!
# Secretele Zanei – Praful magic sau cum scapam de colici
Inainte sa apara Maria intrebam disperata toate mamicile pe care le stiam ce au facut sa previna sau sa trateze colicii bebelusilor. Espumisan, Bonisan, ceaiuri anticolici, de toate mi s-a recomandat ca ar ameliora, dar ca tot vor fi. Disperare maxima!
Pana cand, vorbind cu cea mai buna prietena a mea din liceu, Marina, mi-a povestit ce a folosit ea si grupul ei de fete: Baby’s Jarro Dophilus produs de cei de la Secom. Este un probiotic incercat pe ambii copii si cateva vecine cu succes. Cautati-l pe net si daca doriti, incercati-l. Noi nu am stiut ce sunt colicii!
Multa grija si iubire!
PS: acest articol nu este sponsorizat, produsul recomandat fiind prezentat din experienta proprie
Ce faci in primele saptamani cu bebe?
Inainte sa vina Maria mi-am cumparat foarte multe carti care sa ma pregateasca pentru noua fiinta ce va intra in familie.
Stiam ce imi doream si ma pregateam intens pentru asta.
Primul lucru si cel mai important era linistea mea.
Pare egoist, dar daca eu eram linistita stiam ca si pruncul mic si tati vor fi la fel. Stiam ca asa voi fi capabila sa imi ascult copilul si sa ii pot oferi ce are nevoie. Stiam ca asta ma va ajuta sa ma bucur de perioada de inceput (din pacate cunosc prea multe mamici care nu au putut fi fericite in primele luni). Stiam ca voi avea rabdarea pentru toate nevoile unui copil de aproape 2 luni. Stiam ca voi avea timp de joaca. Stiam ca daca nu mai pot, spun pauza si mai fac si maine. Totul porneste de la mami.
Am citit diverse carti care spuneau ca starea pe care o avem noi mamicile o transmitem copiiilor. Unele carti chiar spuneau ca bebelusii nu fac colici, ci ca totul tine de zenul din jurul lor. (Personal partea de colici cred ca tine de stare, alaptat sau biberoane corespunzatoare si praful magic pe care l-am folosit la ambii copii – in zilele viitoare va povestesc de el).
Sunt o tipa foarte organizata din fire, asa ca atunci cand mi s-a rupt apa la Maria, deja toata camera ei, hainutele si tot ce era necesar era pregatit, iar eu am nascut la 35 saptamani.
In primele luni sotul meu i-a facut baita si s-a ingrijit de buric pana a cazut. Eu nu eram in stare. In prima luna cat a stat si el acasa, noi am ales sa fim doar noi doi, fara ajutoare, iar el m-a ajutat cu tot. Ce faceam eu facea si el. Primele 3 saptamani le-am dormit in pat cu cea mica pe rand. A mea era foarte independenta (si inca este), nu vroia sa fie atinsa cand doarme, asa ca dupa 3 saptamani ne-a fost foarte usor sa o mutam in camera si patutul ei. La Alexandru e alta poveste, la 4 luni inca doarme cu mine.
Ne-a ajutat foarte mult la amandoi jurnalul bebelusului, in care fiecare pe tura lui (si mama mea care a stat o luna cu noi din a doua luna) notam cand a dormit, cat a papat si cand a avut scaun (unul dintre cele mai importante lucruri de urmarit la bebe). Daca a trecut prea mult timp de cand a avut scaun (in cazul nostru mai mult de 12 ore) a mea devenea agitata si nu ma mai intelegeam cu ea (unii o pot confunda cu colicii). Cum rezolvam problema totul era minunat (la nevoie am folosit miniclisme, supozitoare cu glicerina, asta dupa ce facusem masaj sau exercitii de bicicleta, fara rezultat).
Curatarea nasucului. In primele saptamani, cornetul nasului este foarte strans, astfel incat ai impresia ca se ineaca sau ca nu poate respira. Plus ca scoate niste pufaituri. Cu ser fiziologic administrat in fiecare seara, ameliorezi aparenta problema. Nu va faceti griji! In cateva saptamani va fi bine!
Alegerea cremelor, a scutecelor, a laptelui praf (daca e cazul), a biberoanelor si toata lista de necesitati care poate fi lunga. Concluzia este una: cititi mult si alegeti, dar daca vedeti ca nu functioneaza, nu va incapatanati sa nu schimbati. Pana la urma, copiii sunt diferiti si nu exista produse universal valabile pentru toti.
Multa grija, iubire si rabdare cu voi si cu cei mici!
sursafoto: iso500px
Ce sa faci ca sa nu tipi?
Bebelusii sunt cele mai dragalase fapturi din Univers! Sunt deliciosi si iti vine sa ii papi de cate ori ii vezi!
Ce faci cand tipa, cand plang necontrolat sau cand se tavalesc pe jos?
Ce faci cand ai vrea sa tipi inapoi?
Ce faci cand, mai rau, ai vrea sa-l urechezi sau sa ii dai o palmuta la fund?
La teorie pun pariu ca toate am putea concura una cu alta, practica in schimb ne omoara.
Cine ma cunoaste stie ca rabdarea nu e punctul meu forte, din contra. Mereu sunt in contratimp si nu am rabdare cu cei din jur. Totusi, cu ei, ai mei, am invatat ce inseamna rabdarea. Ce inseamna sa iti pastrezi calmul cand doi copii urla unul mai rau ca altul. Ce inseamna sa repeti de 10 ori acelasi lucru. Ce inseamna sa zambesti cand vrei sa plangi.
Cum fac?
Exercitiile de respiratie ajuta foarte mult. Cand respiri adanc de 2,3 ori creierul se oxigeneaza, te linistesti si poti cumva sa iti gasesti rabdarea necesara. Imi bag mainile in apa rece. Un alt ajutor cand am o baie pe aproape. Imi musc limba. Ma mir ca nu am rani! Fac dus, atunci cand pot, dupa ce copiii s-au linistit si simt nevoia sa explodez. Un dus spala toate emotiile negative. Inchid ochii si imi imaginez un pitic care da cu pumnii in sacul de box.
Toate astea ma ajuta pe moment sa imi inabus sentimentul de furie si vinovatie, asa ca seara, dupa o zi grea (Slava Domnului ca sunt rare), dupa ce copiii dorm, plang. Avi ma ia in brate si ma tine pana termin. Cumva, toate frustrarile de peste zi trebuie sa iasa si ele. Eu plang. Plansul este eliberator. Dupa plans te simti ca nou!
Copiii ne iarta cand se simt iubiti! Ne iarta greselile, tipetele, zilele proaste! Iubiti-va copiii, e tot ce au nevoie! Voi cum faceti fata?
Multa grija, iubire si rabdare!
#Povetele Zanei – Copilaria
Copilaria nu se numara in jucariile primite, ci in zambetele traite!
#Povetele Zanei – Copilaria
Copilaria nu se numara in jucariile primite, ci in zambetele traite!
Educatia sexuala incepe acasa
Cum se face ca 2% din intreaga lume isi doreste sa devina majoritara?
Cum se face ca tot ce este anormal este sustinut si promovat ca normal?
Cum se face ca pentru bani ne vindem copiii?
Mi-este frica de lumea in care traim! O lume urata, cu oameni bolnavi si minti diabolice..
Citeam in seara asta un alt articol despre Norvegia, reteaua de pedofili si copii luati de Barnevernet. Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu am nici un fel de toleranta la adresa acestor oameni. Din pacate nu se intampla doar acolo! Aceasta libertate si toleranta inteleasa prost si interpretata dupa interesele unora aduce atata nefericire si durere.
‘Sa invatam copiii sa se masturbeze la 4 ani!’ Sa fie liberi sa isi aleaga genul, indiferent de cum se nasc! Sa le vorbim ca e normala homosexualitatea! Sa le dam voie sa-si exploreze latura sexuala cat mai devreme!’ Ma ingrozeste doar pe mine directia in care merge lumea? Ma ingrozeste doar pe mine ca asta se promoveaza ca normalitate?
Nu vreau sa-mi cresc copiii asa!
Nu asta este ceea ce-mi doresc sa invete si sa urmeze! Am o fata si un baiat, nu doar 2 copii pe care sa ii astept sa creasca sa vad ce gen isi aleg sa fie. Unde va ajunge lumea asta? Toleranta am fata de oamenii pierduti care nu au avut o copilarie adecvata! Mi-e mila de ei! Nu le doresc raul! Dar nu o promovez ca o normalitate!
Familia este formata dintr-o femeie si un barbat! Punct! Cine crede in Dumnezeu nu poate sustine alte aberatii! Sunt trista cand citesc in bloguri de mamici sustinerea unor astfel de anormalitati. Desi, asa cum declarau aceste mamici, ele nu cred in Dumnezeu! Ce este trist este ca sunt date exemplu!
Educatia sexuala se incepe acasa! Tu ca parinte esti responsabil sa stai de vorba cu copilul tau despe menstruatie, schimbari hormonale, varsta la care e bine sa inceapa viata sexuala, protectie boli. Cand eram in clasa 7-a a venit o asistenta dintr-un Centru de planificare familiala, care a stat de vorba cu noi fetitele (baieteii au fost invitati sa paraseasca sala) si unde ni s-a povestit despre menstruatie si ce schimbari implica aceasta. Apoi a vorbit cu baietii.
O astfel de educatie o sustin in scoli! O educatie bazata pe respect, bun simt si intelegerea nevoilor diferite a fetelor de baieti. O astfel de abordare nu da frau liber glumelor deocheate, nu da liber la interpretari si invitatii de a experimenta ce tocmai li s-a spus in clasa!
Educatia sexuala invatata la varsta mica (gradinita si scoala primara) in America a dus la sarcini la nici 16 ani, avorturi la varste si mai mici si pierderea inocentei. Eu am fost o norocoasa. Mama mi-a fost cea mai buna prietena de cand eram micuta. Mi-a explicat acasa tot ce era nevoie sa stiu ca femeie. Toate aceste lucruri m-au ajutat pentru a nu fi curioasa sa experimentez prea devreme si pentru a astepta momentul pentru cand voi fi pregatita fizic dar mai ales psihic. S-a intamplat dupa ce am facut 18 ani, cand deja toate colegele mele aveau deja o experienta bogata.
De noi depinde ca ai nostri copii sa ramana copii cat mai mult timp! Sa le pastram inocenta! Este cel mai de pret lucru!
Multa grija si iubire!
Noaptea e doar a mamicilor!
In fiecare noapte in jur de ora 4, Alexandru papa. Cat ragaie si readoarme, deschid usor facebookul. Cele mai active la ora aceasta sunt mamicile. Dau share, like sau comenteaza.
Cu siguranta si ele hranesc un mic flamand care riposteaza grav daca nu i se serveste meniul. Si uite asa, cateodata mai vorbesc si cu prietenele mele (mamici), ca ziua nu avem timp, dar, noaptea e linistita.
Probabil ca daca nu am avea si noi nevoie de somn, am pune tara la cale sau ne-am ocupa de noi sau am termina treaba in casa. Si ce bine ar fi in atata liniste!
Ma bag la somnic, ca puiul meu deja sforaie si mai prind si eu 2 ore de vise.
Va salut mamici de 4 dimineata (sau 2 sau 5..)
Multa grija si iubire!
Cand am timp sa scriu?
Cand apuc! Nu va inchipuiti ca stau cu cine stie ce laptop sau tableta in mana! E un telefon mai vechi dar care-si face treaba!
Scriu cand doarme Alexandru pe mine, cand Maria coloreaza si nu ma vede, seara inainte sa inchid ochii, la baie (vai ce oribil). Altfel nu as avea timp!
Toate articolele sunt scrise in notite! Da! Toate! Daca-mi moare maine telefonul mor si eu cu el! Toata viata mea e in el!
Cum public? Aici ma ajuta sotul meu fara de care acest blog nu ar exista! El este cel care m-a incurajat si m-a impins sa fac acest blog. El este cel care mi-a gasit frumosul nume de Zana Scutecel. Eu i-am zis doar ca vreau ceva cu zane. El este cel care se ocupa de design (eu doar ii spun ce vreau). Si da, el le publica! E munca in 2. Nu stiu cum fac fata celelalte mamici care au blog, dar eu prea mult timp liber, singura cu 2 micuti, nu am.
Asa ca scriu cand pot cum pot inspirata fiind de vreo discutie cu vecina (care ma viziteaza cand poate desi are si ea un bebe mic de 2 luni), de cei doi prichindei, de ce mai citesc sau discut cu nasa mea, de discutiile cu mama.
Fug ca se trezeste micutul!
Multa grija si iubire!
sursa foto: penningtonlibrary
Cand am timp sa scriu?
Cand apuc! Nu va inchipuiti ca stau cu cine stie ce laptop sau tableta in mana! E un telefon mai vechi dar care-si face treaba!
Scriu cand doarme Alexandru pe mine, cand Maria coloreaza si nu ma vede, seara inainte sa inchid ochii, la baie (vai ce oribil). Altfel nu as avea timp!
Toate articolele sunt scrise in notite! Da! Toate! Daca-mi moare maine telefonul mor si eu cu el! Toata viata mea e in el!
Cum public? Aici ma ajuta sotul meu fara de care acest blog nu ar exista! El este cel care m-a incurajat si m-a impins sa fac acest blog. El este cel care mi-a gasit frumosul nume de Zana Scutecel. Eu i-am zis doar ca vreau ceva cu zane. El este cel care se ocupa de design (eu doar ii spun ce vreau). Si da, el le publica! E munca in 2. Nu stiu cum fac fata celelalte mamici care au blog, dar eu prea mult timp liber, singura cu 2 micuti, nu am.
Asa ca scriu cand pot cum pot inspirata fiind de vreo discutie cu vecina (care ma viziteaza cand poate desi are si ea un bebe mic de 2 luni), de cei doi prichindei, de ce mai citesc sau discut cu nasa mea, de discutiile cu mama.
Fug ca se trezeste micutul!
Multa grija si iubire!
sursa foto: penningtonlibrary
Mamele si blogurile de mamici si multe discutii
Cand m-am apucat de bloging unul dintre motive a fost ca nu eram de acord cu multe lucruri scrise de alte mamici si am ales sa scriu si ce cred eu in diverse subiecte. Nu ma intelegeti gresit! Nu eram de acord nu pentru alegerile pe care le luau pentru copiii lor, ci pentru ca atunci cand o faci public, lumea te ia de exemplu.
Partea asta cu scrisul este o mare responsabilitate!
Sa va spun un secret? Nici eu si nici celelalte mamici nu suntem perfecte! Perfecte putem fi doar pentru copiii nostri!
Sfatul meu in schimb in cresterea si educarea unui copil este sa cititi cat mai multe, sa ascultati pentru fiecare subiect ambele parti si la sfarsit sa alegeti ce vi se potriveste voua si copilului vostru. Nu suntem toate la fel si mai ales copiii nostri nu sunt la fel! Nu exista reteta perfecta pentru nimic. A fi mamica scoate ce e mai bun si cateodata ce e mai rau din noi, in functie de experientele traite. Eu din fire sunt foarte pozitiva si imi place sa vad frumosul din oameni.
La Maria m-am abonat la multe grupuri de mamici. N-am vazut galceava mai mare! Subiectele sunt multe: de la modul de a naste, daca alaptezi, daca il vaccinezi, daca mananca singur sau ii dai piure etc. Am citit o discutie lunga intre mamici care recomandau cu ce leguma sa se inceapa diversificarea si nu reuseau sa se puna de acord! Grea treaba cu mamicile!
Dupa cateva luni am iesit de pe toate grupurile si mi-am format singurica un grupulet de mamici vesele.
Concluzia? Ne judecam prea aspru una pe alta pentru alegerile luate si nu cred ca avem cum sa ii invatam pe proprii copii ce este toleranta cand noi nu stim sa fim asa. E normal sa vedem lucrurile diferit dar sa le impunem si altora e gresit! Fiecare decide doar pentru el si copilul sau!
Multa grija si iubire!
Mamele si blogurile de mamici si multe discutii
Cand m-am apucat de bloging unul dintre motive a fost ca nu eram de acord cu multe lucruri scrise de alte mamici si am ales sa scriu si ce cred eu in diverse subiecte. Nu ma intelegeti gresit! Nu eram de acord nu pentru alegerile pe care le luau pentru copiii lor, ci pentru ca atunci cand o faci public, lumea te ia de exemplu.
Partea asta cu scrisul este o mare responsabilitate!
Sa va spun un secret? Nici eu si nici celelalte mamici nu suntem perfecte! Perfecte putem fi doar pentru copiii nostri!
Sfatul meu in schimb in cresterea si educarea unui copil este sa cititi cat mai multe, sa ascultati pentru fiecare subiect ambele parti si la sfarsit sa alegeti ce vi se potriveste voua si copilului vostru. Nu suntem toate la fel si mai ales copiii nostri nu sunt la fel! Nu exista reteta perfecta pentru nimic. A fi mamica scoate ce e mai bun si cateodata ce e mai rau din noi, in functie de experientele traite. Eu din fire sunt foarte pozitiva si imi place sa vad frumosul din oameni.
La Maria m-am abonat la multe grupuri de mamici. N-am vazut galceava mai mare! Subiectele sunt multe: de la modul de a naste, daca alaptezi, daca il vaccinezi, daca mananca singur sau ii dai piure etc. Am citit o discutie lunga intre mamici care recomandau cu ce leguma sa se inceapa diversificarea si nu reuseau sa se puna de acord! Grea treaba cu mamicile!
Dupa cateva luni am iesit de pe toate grupurile si mi-am format singurica un grupulet de mamici vesele.
Concluzia? Ne judecam prea aspru una pe alta pentru alegerile luate si nu cred ca avem cum sa ii invatam pe proprii copii ce este toleranta cand noi nu stim sa fim asa. E normal sa vedem lucrurile diferit dar sa le impunem si altora e gresit! Fiecare decide doar pentru el si copilul sau!
Multa grija si iubire!
De ce sa nu le dati copiilor sucuri din comert
Zilele trecute am reusit sa ies in oras cu sotul meu. Doar noi doi! N-am mai iesit doar noi doi dinainte de-a naste, dar si atunci aveam burta la purtator, deci nu eram chiar singuri.
Am fost la mall sa vedem un film. Sa va spun cand a fost ultima oara cand am vazut un film? Fiind la mall, doar noi doi, ai libertatea de a privi in jur, libertate care lipseste cu desavarsire cand sunt cu ai mei prichindei.
Si uitandu-ma in jur am putut observa si parinti cu copii. Copii de toate varstele.
1 din 3 copii aveau cate un suc in mana.
Unii cu sucuri carbogazoase care sunt interzise si adultilor, altii de varsta mai mica, de 2,3 ani, cu sucuri asa zise sanatoase din piureuri de fructe. Spun asa zise sanatoase pentru ca toate reclamele sucurilor pentru copii tipa ca sunt naturale, ca sunt facute din piureuri de fructe si chiar legume.
Ati citit eticheta? Nu voi da nume, pentru ca mari diferente intre aceste sucuri de pe piata nu sunt, dar va voi detalia ce scrie pe eticheta. Majoritatea nu depasesc 50% piure de fructe! 50%?? Pai si restul sucului din ce e facut?
Arome! Consumul de arome din sucuri poate cauza: reactii alergice, cancer, ameteli si inrautatirea astmului.
Sirop de glucoza-fructoza! Stiati ca are functia de indulcitor natural si este facut din porumb? Consumul acestui sirop poate cauza: crestere in greutate ce poate duce la obezitate (oare cati copii sufera de obezitate in tara noastra?), diabet, boli cardiovasculare, probleme la nivelul dintilor (carii).
In Romania aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate, 20% fiind supraponderala. 40% dintre copii sunt supraponderali, incepand cu copiii de gradinita. Obezitatea este factor de risc in aproximativ 75% din bolile contemporane: un roman din 3 este supraponderal, 1 din 4 este obez.
Tot ce dau copiilor mei este ce le pregatesc eu dar si acestea rar. In rest multa apa! Este cea mai sanatoasa!
Copiii vostri cum vor fi atunci cand vor fi adulti?
Multa grija si iubire!
Sursa acestor date este siteul Ministerului Sanatatii Publice