Datorita mamei mele am avut o copilarie frumoasa! Ea m-a invatat sa visez cu ochii deschisi, ea mi-a aratat tot ce este frumos in viata, ea mi-a spus sa merg doar privind inainte, ea mi-a soptit te iubesc neincetat, ea m-a facut sa simt ce este iertarea si datorita ei sunt ceea ce sunt azi! Datorita ei am trecut prin viata cu zambetul pe buze si datorita ei am stiut ca orice alegeri as lua, ea va fi neconditionat langa mine! Mama m-a iubit fara margini si datorita ei si eu ma iubesc asa cum sunt.
Nu stiu ce este rautatea, invidia, frustrarea sau minciuna pentru ca ea m-a invatat bunatatea, simplitatea, modestia, frumusetea dincolo de chip, iertarea si mai ales veselia sufletului! Datorita ei am fost copil mult timp, chiar si atunci cand cei din jurul meu se maturizau, eu inca voiam sa copilaresc!
Spun datorita mamei, pentru ca tata a fost omul realist din casa! Omul care nu mai visa pentru ca realitatea oricum te lovea mai devreme sau mai tarziu.
Eu vreau sa imi cresc copiii precum m-a crescut mama! Sa le dau aripi sa viseze cat vor ei de mult! Sa traiesc cu ei magia momentelor frumoase! Sa le spun povesti minunate din care vor avea ce sa invete bun! Sa nu tina supararile pentru ca acestea uratesc omul.
Sunt trista sa vad ca tot mai multi copii sunt lipsiti de aceste lucruri!
Sunt trista pentru ca prea multi parinti vor sa-si arunce in realitate copiii prea devreme!
Sunt trista pentru ca unii ajung sa fie privati de povestea lui Mos Craciun pe motiv ca nu isi mint copiii! (Le-as recomanda acelor parinti sa vada filmul Miracolul din strada 34)
Sunt trista pentru ca le este furata magia sarbatorilor pe motiv ca oricum cresc si trebuie sa stie ce ii asteapta!
Dragi parinti nu ii mai grabiti sa se maturizeze! Nu le luati micile bucurii pe care si voi le-ati trait! Un copil caruia ii este stimulata imaginatia este un copil fericit si va deveni un adult creativ! Copilaria ar trebui sa fie cea mai frumoasa perioada a unui om pentru ca de ea depinde intreaga lui viata!
Un copil fericit va ajunge un adult fericit!
Un copil criticat va ajunge un adult frustrat!
Un copil batut de cele mai multe ori va ajunge un adult agresiv!
Cei care reusesc sa isi depasesasca traumele traite in copilarie, vor fi adulti puternici dar putini vindecati pe deplin.
Eu inca visez cu ochii deschisi, inca vad doar binele din oameni (chiar si trantita la pamant public) si inca zambesc cand imi este cel mai greu! Sufletul nu ti-l poate lua nimeni, zambetul nu dispare, bunatatea sta in suflet.
Voi ce fel de copii va doriti?
Multa grija si iubire!
Datorita mamei mele am avut o copilarie frumoasa! Ea m-a invatat sa visez cu ochii deschisi, ea mi-a aratat tot ce este frumos in viata, ea mi-a spus sa merg doar privind inainte, ea mi-a soptit te iubesc neincetat, ea m-a facut sa simt ce este iertarea si datorita ei sunt ceea ce sunt azi! Datorita ei am trecut prin viata cu zambetul pe buze si datorita ei am stiut ca orice alegeri as lua, ea va fi neconditionat langa mine!
Nu stiu ce este rautatea, invidia, frustrarea sau minciuna pentru ca ea m-a invatat bunatatea, simplitatea, modestia, frumusetea dincolo de chip, iertarea si mai ales veselia sufletului! Datorita ei am fost copil mult timp, chiar si atunci cand cei din jurul meu se maturizasera eu inca vroiam sa copilaresc!
Spun datorita mamei, pentru ca tata a fost omul realist din casa! Omul care nu mai visa pentru ca realitatea oricum te lovea mai devreme sau mai tarziu.
Eu vreau sa imi cresc copiii precum m-a crescut mama! Sa le dau aripi sa viseze cat vor ei de mult! Sa traiesc cu ei magia momentelor frumoase! Sa le spun povesti minunate din care vor avea ce sa invete bun!
Sunt trista sa vad ca tot mai multi copii sunt lipsiti de aceste lucruri!
Sunt trista ca prea multi parinti vor sa-si arunce in realitate copiii prea devreme!
Sunt trista ca unii ajung sa fie privati de povestea lui Mos Craciun pe motiv ca nu isi mint copiii! (Le-as recomanda acelor parinti sa vada filmul Miracolul din strada 34)
Sunt trista ca le este furata magia sarbatorilor pe motiv ca oricum cresc si trebuie sa stie ce ii asteapta!
Dragi parinti nu ii mai grabiti sa se maturizeze! Nu le luati micile bucurii pe care si voi le-ati trait! Un copil caruia ii este stimulata imaginatia este un copil fericit si va deveni un adult creativ! Copilaria trebuie sa fie cea mai frumoasa perioada a unui om pentru ca de ea depinde intreaga lui viata!
Un copil fericit va ajunge un adult fericit!
Un copil criticat va ajunge un adult frustrat!
Un copil batut de cele mai multe ori va ajunge un adult agresiv!
Cei care reusesc sa isi depasesasca traumele traite in copilarie, vor fi adulti puternici!
Eu inca visez cu ochii deschisi, inca vad doar binele din oameni si inca zambesc cand imi este cel mai greu!
Voi ce fel de copii va doriti?
Multa grija si iubire!
Puiul meu mic se face mare! Si cu cat se face mai mare cu atat mai mult sunt epuizata eu! Din Ajunul Craciunului, Alexandru doarme mai agitat, se trezeste la 5.30 dimineata si plange necontrolat aproape toata ziua. Noroc ca e si ta-su acasa si il plimbam de la unul la altul.
Maria se tot uita la fratiorul ei, din cand in cand il mangaie pe chelie la mine in brate, ii mai da cate un pupic sau ii aduce cate o jucarie. Da, trecem printr-un puseu de crestere care sper eu sa nu tina chiar toata perioada in care tati e acasa. Pe langa asta ne luptam si cu niste mucisori, iar minunea mea nu suporta sa ii dau vitamina C sau orice altceva pe gura.
Ca sa ma pot odihni cat de cat seara, dupa ce il culc, fac rapid un dus, inghit repede ceva si ma bag la somn. Cel putin prima trezire este intre 1 si 3 dimineata si orele dinaintea primei mese sunt cam singurele pe care le dorm. Cel mai greu in perioadele astea nu este sa rezisti fizic, ci psihic!
La un moment dat de plans nu mai pot gandi si cateodata ma trezesc ca eu si sotul meu tipam unul la altul ca sa-l acoperim pe Alexandru. Alexandru a papat ceva acum si sta sa ragaie pe umarul meu semiadormit! De drag imi vine sa-l pupicesc in linistea care ne inconjoara, dar mi-e frica sa o fac ca poate se trezeste. Acum mi-e frica sa si respir langa el!
E doar o perioada si trece repede! (Asta imi repet de 3 zile ☺️)
V-am spus ca e greu, dar si tare frumos!
Multa grija si iubire!
sursafoto: joyoushealth
Pentru Craciun nu v-am facut vreo lista de Craciun (e plin netul de ele), plus ca n-as fi stiut sa va recomand incaltari scumpe, bijuterii deosebite, decoratiuni speciale, jucarii complexe si alte minuni de care auziti mai greu, pentru simplu motiv ca eu nu am si nici nu caut asa ceva! Sunt prea simpla pentru lumea in care traim, sau asa imi spun prietenele!
Nu folosesc genti (panica, dar da, cred ca sunt singura femeie din Univers care uraste gentile! Am una mica, verde, pe care o port postareste, dar atat!). In rest, indes in buzunarele sotului ce am de carat (telefon si card, desi de obicei folosim cardul lui!), deci doar pentru atat, de ce sa port o geanta? Ca sa nu mai zic ca imi ocupa mainile, maini care prefer sa-mi fie ocupate de minunatii mei!
Nu port haine scumpe! De fapt, am haine de acum 10 ani printre care s-au mai strecurat si alte articole mai noi! Nu sunt la moda si habar nu am ce se poarta! De obicei ma port pe mine si e suficient! Prefer materialele calitative care nu se deterioreaza in timp, dar care nu au neaparat nume de branduri pe ele!
Nu tinem obiecte de valoare! De fapt nu ne pasa de obiectele de valoare si nu mi-ar placea sa le strig copiiilor: Nu pune mana/Nu te juca/Nu sparge/ Nu murdari/Ai idee cat a costat? Copiii mei pot pune mana pe orice, spartul tine doar de siguranta lor, iar de murdarit pot murdari orice, ca doar se curata!
Jucariile cu care se joaca copiii nostri de cele mai multe ori suntem noi (si suntem ieftini), iar atunci cand Maria se joaca singurica: citeste pentru ca ii plac cartile foarte mult, construieste cu piese lego, da foarte bine cu piciorul drept in minge (si daa noi jucam mult fotbal in casa), si mai nou isi aranjeaza colectia de masinute (care a costat 40 ron de la Jumbo).
Deci ce ar fi putut sa va recomande o mama ca mine? Poate sa va mint si sa nascocesc toate nebuniile gasite pe net, dar eu prefer sa va recomand ce chiar folosesc sau nu.
Asa ca lista mea a fost simpla: sanatate pentru noi toti, este cea mai importanta (si aia nu se cumpara, se poate doar repara) si multa putere fizica pentru mine sa le pot face fata singura amandorura!Va salut din balansoar cu Alexandru (caci azi am scris cu el articolul, Maria fiind cu ta-su in oras, comanda o rama pentru taboul pictat de mama mea, cand va fi gata o sa vi-l arat).
Pentru Craciun nu v-am facut vreo lista de Craciun (e plin netul de ele), plus ca n-as fi stiut sa va recomand incaltari scumpe, bijuterii deosebite, decoratiuni speciale, jucarii complexe si alte minuni de care auziti mai greu, pentru simplu motiv ca eu nu am si nici nu caut asa ceva! Sunt prea simpla pentru lumea in care traim, sau asa imi spun prietenele!
Nu folosesc genti (panica, dar da, cred ca sunt singura femeie din Univers care uraste gentile! Am una mica, verde, pe care o port postareste, dar atat!). In rest, indes in buzunarele sotului ce am de carat (telefon si card, desi de obicei folosim cardul lui!), deci doar pentru atat, de ce sa port o geanta? Ca sa nu mai zic ca imi ocupa mainile, maini care prefer sa-mi fie ocupate de minunatii mei!
Nu port haine scumpe! De fapt, am haine de acum 10 ani printre care s-au mai strecurat si alte articole mai noi! Nu sunt la moda si habar nu am ce se poarta! De obicei ma port pe mine si e suficient! Prefer materialele calitative care nu se deterioreaza in timp, dar care nu au neaparat nume de branduri pe ele!
Nu tinem obiecte de valoare! De fapt nu ne pasa de obiectele de valoare si nu mi-ar placea sa le strig copiiilor: Nu pune mana/Nu te juca/Nu sparge/ Nu murdari/Ai idee cat a costat? Copiii mei pot pune mana pe orice, spartul tine doar de siguranta lor, iar de murdarit pot murdari orice, ca doar se curata!
Jucariile cu care se joaca copiii nostri de cele mai multe ori suntem noi (si suntem ieftini), iar atunci cand Maria se joaca singurica: citeste pentru ca ii plac cartile foarte mult, construieste cu piese lego, da foarte bine cu piciorul drept in minge (si daa noi jucam mult fotbal in casa), si mai nou isi aranjeaza colectia de masinute (care a costat 40 ron de la Jumbo).
Deci ce ar fi putut sa va recomande o mama ca mine? Poate sa va mint si sa nascocesc toate nebuniile gasite pe net, dar eu prefer sa va recomand ce chiar folosesc sau nu.
Asa ca lista mea a fost simpla: sanatate pentru noi toti, este cea mai importanta (si aia nu se cumpara, se poate doar repara) si multa putere fizica pentru mine sa le pot face fata singura amandorura!Va salut din balansoar cu Alexandru (caci azi am scris cu el articolul, Maria fiind cu ta-su in oras, comanda o rama pentru taboul pictat de mama mea, cand va fi gata o sa vi-l arat).
Acum 2 ani ma pregateam intens de venirea Craciunului si de 3 saptamani de relaxare (atat avea sotul concediu) inainte de venirea Mariei. Ca de obicei, planul facut cu practica nu se pupa!
Seara, obositi dupa o zi in care viitorul tatic a ansamblat patutul si mobila celei mici, iar eu calcasem hainutele minunatiei, ne-am asezat comod la un episod Dr. House (o fi vreun semn?) Pe la 10 seara, simt ca ma ud. Ma ridic usor, urc scarile casei si merg la baie. Al meu impacientat nevoie mare, dupa mine: Ce ai? S-a intamplat ceva? Esti bine? Eu intru calma in baie (cu dorinta de a nu fi vreo pata de sange) strigandu-i: Suna doctorul! Ma linistesc cand observ ca mi se rupsese apa, desi aveam doar 35 de saptamani si 3 zile.
Sotul urla: nu raspunde medicul! Eu: sun-o pe sotie (fiind prietena cu noi, norocul nostru). Si stau si stau, al meu tipa ce tot fac la baie?! Eu asteptam sa curga apa ca nu se oprea si nu ma puteam imbraca. Ies intr-un final foarte calma si ii zic: stai linistit, la cursuri au spus ca am timp si de dus.
Ma apuc sa fac bagajele, sa iau dosarul cu toate analizele si ma imbrac. In drum spre spital, contractii! Ma suna sotia medicului, ca el e deja la spital si ma asteapta, tipand la mine sa nu care cumva sa imping!
La 11 seara ajungem la spital, ma iau direct medicii la camera de garda, ma controleaza si decid: sus la sala de operatii. La 23.38 a venit minunea mea de fata, care a tipat din toti plamanii! Sanatoasa si frumoasa!
De atunci, viata noastra s-a schimbat intr-un mod in care nimeni, niciodata, cu nici un cuvant nu ar fi fost in stare sa imi explice cat de frumoasa va fi si mai ales ca vom simti cu adevarat ce inseamna iubirea neconditionata!
Minunea noastra, te iubim nemarginit si iti multumim ca ne-ai ales sa-ti fim parinti! La multi ani minunati!
PS: aia cu semnul de la Dr. House se pupa si cu seringa aleasa la mot de pe tavita
Pana la varsta de 3,4 ani, copiii sunt foarte dornici sa cunoasca, sa incerce si foarte curiosi. Vor sa ne ajute, sa faca ce facem noi si peste tot unde suntem sunt si ei. Folositi acest avantaj pentru a-l invata sa deprinda lucruri ajutatoare pentru el.
Maria ca toti copiii este foarte curioasa si curajoasa! Ea nu constientizeaza pericolul si vrea sa incerce tot. Nu i-am spus niciodata sa nu incerce si am incercat sa o ajut sa invete singura. Maria urca si coboara singura scarile casei de la 1an si 8 luni! Fara ajutor si fara a fi macar langa ea! Dar ca sa ajunga la performanta asta, vreo 2 luni am stat in urma ei, ghidand-o cum sa urce, de ce sa se tina, cum sa ia curba (loc unde scarile sunt inguste si abrupte).
De la 1 an si 7 luni, Maria se incalta singura cu papucii si sandalele. Ea a vrut eu am lasat-o si am ajutat-o pana cand a reusit singura. Da, cateodata si le punea invers, dar ii spuneam si o lua de la capat.
Maria ma ajuta sa scot vasele din masina de spalat. Ea ia vasele mici si stie sa le puna in dulap, ia tacamurile si le pune in sertar, desi nu ajunge sa vada unde le pune, le rearanjez eu dupa. Scoate cu mine rufele din masina. Le ia le scutura si mi le da sa le intind.
Maria adoarme singura de foarte multe ori si asta tot din dorinta ei de independenta!
Pentru asta tu ca parinte trebuie sa ai in primul rand muuuulta rabdare! Ii va lua ceva timp copilului sa le faca si le va face greu. Stiu pornirea de a nu-l lasa, pentru ca tu le faci mai repede! Totusi, asta nu il va ajuta!
Da-i aripi sa zboare! Incurajeaza-l si iarta-l daca greseste! El asa invata.. Fii acolo sa il prinzi cand cade si nu-l certa!
Copiii dupa varsta de 4, 5 ani, nu mai vor sa ajute. Atunci vei vrea tu, dar nu vor mai vrea ei.
Alergand dupa copii! Asa ma mentin in forma si ‘lucrez’ toate grupele de muschi.
Fac cardio alergand dupa Maria in jurul mesei, cam de 2 ori pe zi, vreo 20 minute. Gatul il lucrez cand din bucatarie imi intorc privirea sa vad ce fac minunatii prin sufragerie.Fac bicepsi si tricepsi tinand cele 8 kg ale lui Alexandru, cateva ore pe zi (da cateva ore si nu, nu e gluma! Poate sa stea cat vrea el si el vrea mult). Fesele si picioarele sunt lucrate de 3 ori pe zi la somnurile lui Alexandru atunci cand il legan cand in dreapta cand in stanga cu genunchii usor flexati!Incheietura mainii este miscata mult la desen, plastelina si nisip kinetic.
Totul culmineaza cu cateva minute bune de dans, in care Alexandru este nelipsit din brate iar Maria se tine de un deget pentru piruete. Antrenamentul are loc zilnic, fara pauza si dupa aceleasi reguli.
Credeti ca mai e nevoie sa merg la sala?
Multa grija si iubire!
Alergand dupa copii! Asa ma mentin in forma si ‘lucrez’ toate grupele de muschi.
Fac cardio alergand dupa Maria in jurul mesei, cam de 2 ori pe zi, vreo 20 minute. Gatul il lucrez cand din bucatarie imi intorc privirea sa vad ce fac minunatii prin sufragerie.Fac bicepsi si tricepsi tinand cele 8 kg ale lui Alexandru, cateva ore pe zi (da cateva ore si nu, nu e gluma! Poate sa stea cat vrea el si el vrea mult). Fesele si picioarele sunt lucrate de 3 ori pe zi la somnurile lui Alexandru atunci cand il legan cand in dreapta cand in stanga cu genunchii usor flexati!Incheietura mainii este miscata mult la desen, plastelina si nisip kinetic.
Totul culmineaza cu cateva minute bune de dans, in care Alexandru este nelipsit din brate iar Maria se tine de un deget pentru piruete. Antrenamentul are loc zilnic, fara pauza si dupa aceleasi reguli.
Credeti ca mai e nevoie sa merg la sala?
Multa grija si iubire!
Nu cred sa existe femeie care sa nu fie flatata de o declaratie de dragoste, mai ales daca e facuta in public. Cea in care barbatul tipa ca o iubeste si amandoi sunt rosii din cap pana-n picioare!
Pe vremuri cand iubeai o strigai tare!(pentru ca atunci cand iubesti iti vine sa tipi, nu-i asa?). Acum, sigur daca doi iubiti si-o spun in public sau pe retelele de socializare, de fapt doar acolo se iubesc! Firesc, exista cupluri diferite. Unii simt nevoia sa o spuna oricui intalnesc in cale, altii o tin doar pentru ei doi. Nici unii, nici altii nu inseamna ca se iubesc mai mult!
Am trecut prin diverse iubiri in viata. Unele mai frumoase, altele mai dureroase, dar fiecare a insemnat ceva in viata mea si m-a ajutat sa fiu omul care eram cand mi-am cunoscut sotul. El este omul pregatit pentru NOI. Mi-am intalnit sotul la 30 ani, cand nu credeam ca mai exista barbatul perfect pentru mine (asta pentru ca nu aveam de gand sa ma multumesc cu jumatati de masura).
Eu sunt o tipa extrovertita. Daca imi vine sa plang, o fac. Daca imi vine sa tip de fericire sau durere, nimic nu ma impiedica. Si daca iubesc, ei bine ma port ca o adolescenta la prima iubire. Imi vine sa ii tip lui si lumii cat de mult il iubesc! Sunt ca oamenii aia din filme care cand sunt fericiti, lasa geamul la masina jos si tipa. Cam asa sunt si eu, doar ca pe langa ca o spun tare oricui vrea sa ma asculte, ce sot minunat am, da, eu o scriu si pe retele de socializare! Panica si groaza!
Sotul meu este un tip introvertit! Greu scoti ceva in public de la el. Dar si cand o face, ma lasa pe spate cu declaratiile frumoase si ma face sa-mi sara inima de mandrie! Daca nu v-ati prins, sunt teribil de indragostita de sotul meu si sper sa nu-mi treaca vreodata!
Iubitul meu frumos, trebuia sa ti-o spun si aici: te iubesc si imi faci viata minunata!
Nu cred sa existe femeie care sa nu fie flatata de o declaratie de dragoste, mai ales daca e facuta in public. Cea in care barbatul tipa ca o iubeste si amandoi sunt rosii din cap pana-n picioare!
Pe vremuri cand iubeai o strigai tare!(pentru ca atunci cand iubesti iti vine sa tipi, nu-i asa?). Acum, sigur daca doi iubiti si-o spun in public sau pe retelele de socializare, de fapt doar acolo se iubesc! Firesc, exista cupluri diferite. Unii simt nevoia sa o spuna oricui intalnesc in cale, altii o tin doar pentru ei doi. Nici unii, nici altii nu inseamna ca se iubesc mai mult!
Am trecut prin diverse iubiri in viata. Unele mai frumoase, altele mai dureroase, dar fiecare a insemnat ceva in viata mea si m-a ajutat sa fiu omul care eram cand mi-am cunoscut sotul. El este omul pregatit pentru NOI. Mi-am intalnit sotul la 30 ani, cand nu credeam ca mai exista barbatul perfect pentru mine (asta pentru ca nu aveam de gand sa ma multumesc cu jumatati de masura).
Eu sunt o tipa extrovertita. Daca imi vine sa plang, o fac. Daca imi vine sa tip de fericire sau durere, nimic nu ma impiedica. Si daca iubesc, ei bine ma port ca o adolescenta la prima iubire. Imi vine sa ii tip lui si lumii cat de mult il iubesc! Sunt ca oamenii aia din filme care cand sunt fericiti, lasa geamul la masina jos si tipa. Cam asa sunt si eu, doar ca pe langa ca o spun tare oricui vrea sa ma asculte, ce sot minunat am, da, eu o scriu si pe retele de socializare! Panica si groaza!
Sotul meu este un tip introvertit! Greu scoti ceva in public de la el. Dar si cand o face, ma lasa pe spate cu declaratiile frumoase si ma face sa-mi sara inima de mandrie! Daca nu v-ati prins, sunt teribil de indragostita de sotul meu si sper sa nu-mi treaca vreodata!
Iubitul meu frumos, trebuia sa ti-o spun si aici: te iubesc si imi faci viata minunata!
M-am saturat sa dam vina pe societate, pe scoala, pe anturaj pentru cum ajunge copilul nostru! Aud des: anturajul mi-a schimbat copilul, societatea e de vina, scoala nu l-a educat!
Dragi parinti: eu, tu, noi suntem primii care pun baza a tot ceea ce va fi copilul nostru! Iar acest lucru nu se termina nici cand intra la gradinita, nici la liceu, nici cand pleaca la facultate! Singurul vinovat pentru cum iti va ajunge copilul esti tu (eu): parintele!
Scoala, societatea, anturajul isi au rolul lor, dar nimic din ele nu iti va strica copilul daca baza e buna. Cladeste un copil nu o cariera! Fa-ti timp sa il iubesti, sa il asculti si sa-l educi! In ordinea asta! Arata-i ca esti neconditionat langa el, iar daca greseste nu-l dojeni, ci fii langa el cu vorba buna!
Si incepe cat mai devreme, eventual de la nastere!
Tocmai am terminat o minunata perioada de 14 zile in care Alexandru urla de foame dar refuza biberonul!
Nu ‘adorati’ acele perioade cand ii vorbiti, il leganati, il invartiti, ii puneti beculete, muzica, zgomete albe, oriceeee si totusi el cu fatuca lui minunata si ochisorii albastri imi zambeste si apoi scoate tetina biberonului urland!!
Am incercat de toate!! Nimic, dar absolut nimic nu a functionat! De oboseala al meu minunat adormea. Dar putin, pentru caci, ce sa vezi, foamea ii dadea pinteni!
Intr-o zi franta si epuizata ca nu stiam cum sa ii dau de mancare, il las sa atipeasca cu suzeta (asa cum face mereu), ii scot suzeta si ii bag biberonul de lapte! Minune! Minune! Ce sa vezi? Copilul meu a mancat adormit! 14 zile doar adormit!
De ieri am revenit la normal, dar am zis sa va scriu, sa nu stoarceti o galeata de apa de epuizare!
M-am saturat sa dam vina pe societate, pe scoala, pe anturaj pentru cum ajunge copilul nostru! Aud des: anturajul mi-a schimbat copilul, societatea e de vina, scoala nu l-a educat!
Dragi parinti: eu, tu, noi suntem primii care pun baza a tot ceea ce va fi copilul nostru! Iar acest lucru nu se termina nici cand intra la gradinita, nici la liceu, nici cand pleaca la facultate! Singurul vinovat pentru cum iti va ajunge copilul esti tu (eu): parintele!
Scoala, societatea, anturajul isi au rolul lor, dar nimic din ele nu iti va strica copilul daca baza e buna. Cladeste un copil nu o cariera! Fa-ti timp sa il iubesti, sa il asculti si sa-l educi! In ordinea asta! Arata-i ca esti neconditionat langa el, iar daca greseste nu-l dojeni, ci fii langa el cu vorba buna!
Si incepe cat mai devreme, eventual de la nastere!
Imi ador copiii! Stiu ca toate mamele simt asta si cred, ca o data cu ei toate am invatat ce inseamna iubirea neconditionata!
Ador sa ii privesc, sa ma pierd in mirosul pielii lor, sa ii pupacesc cat e ziua de lunga, sa ma tavalesc pe covor cu ei si sa ii iubesc pana pic seara extenuata, pentru ca a doua zi sa o iau de la capat! Le ador piciorusele grasanace, manutele minunate, zambetele lor frumoase si gangurelile de orice fel! Cand rad ei, toate relele dispar!
Bratele mele mereu sunt deschise pentru toate imbratisarile, durerile, dorurile si nevoile lor! E un privilegiu sa stau acasa cu ei toata ziua! E un privilegiu sa nu pierd nici un moment din viata lor! E un privilegiu sa aiba nevoie de mine!
Sunt mandra ca sunt mamica lor si le multumesc ca m-au ales pe mine!
Nu imi este dor nici de filme la cinema, nici de iesiri in oras, nici de tocuri si nici de discutii ‘goale’ in cafenele pana tarziu! Am avut 31 de ani sa le fac si le voi mai face cand vor intra la gradinita! Acum, sunt doar a lor si nu vreau sa pierd nimic!
Oricat de greu este, nu as schimba nimic! Am sa stau langa ei chiar si atunci cand nu ma vor vrea langa ei. Va ador nemarginit!
Curand Alex va incepe diversificarea. Intr-o luna si ceva scot din dulapior, aparatul care mi-a salvat vacanta.
Cand Maria avea 6 luni am plecat cu masina in Thassos in vacanta. Cu 2 saptamani inainte am inceput pregatirile si am realizat ca nu stiu cum ii voi gati minunatei legumele fierte si pasate. Sa ma car cu cratita si mixere nu era o idee buna. Sa iau gata pregatite din restaurante nu vroiam sa risc. Prietenea mea Oana m-a informat despre aparatul minune.
Este steamerul si blender, 2 in 1, de la Phillips Avent, mic si foarte usor de folosit. L-am folosit in camera, dimineata, unde ii pregateam portia de legume, puse intr-un biberon in gentuta termorezistenta, unde statea calda pana la ora mesei. Si da, legumele le-am carat de acasa impreuna cu apa pentru lapticul ei! Despre toata povestea si de ce am ales sa le car cu mine, intr-un alt articol!
Multa grija si iubire!
PS: nu este un articol publicitar si nu am fost platita pentru el!
Ioana I. mi-a scris:
‘Saluuut! Stiu ca esti in vacanta, dar daca nu-ti scriu acum mi-e teama ca am sa uit ideea! Avem niste prieteni care au doua fetite, una de 10 ani si una de 12! Locuiesc tot in Germania, pe langa noi! Ne am intalnit duminica si ne-au povestit ca ale lor fete au venit acasa de la biblioteca tinand in brate o carte de educatie sexuala conform varstei lor! Ele deja auzind de la scoala despre inceperea vietii sexuale ca fiind ceva natural, au fost jenate sa intrebe parintii si s-au gandit sa caute singure detalii! Toata treaba este ca eu cand am rasfoit cartea am avut un blocaj! Repet, cartea este scrisa special pt adolescenti si pre adolescenti! Contine imagini mai mult decat explicite despre cum are loc actul sexual in sine, aratand penisul cum intra in vagin la propriu, etc! Alt lucru care m-a cam socat este lejeritatea cu care autorul a scris ca e ok sa-ti faci iubit la 15 ani si sa-si inceapa viata sexuala de la 16!..’
La 14 ani am avut primul iubit, la 18 mi-am inceput viata sexuala, dar eu am discutat de mica cu mama acasa. Este cel mai important sa vorbiti cu copiii vostri de mici, pe etape de varsta si pe limba lor.
Cand lipseste educatia de acasa si exista doar cea din scoli (si acestea prost inteleasa) se ajunge la adolescente insarcinate, pentru ca nimeni la scoala nu le spune sa astepte, ci le spun ca este ok. Oricat am miza noi pe faptul ca daca ar invata ar stii sa se protejeze, in capul unui adolescent tot ce aude este: libertate la sex…
Copiii sunt inocenta si puritate! Dumnezeu ne-a oferit darul cel mai mare, acela de a da viata unui suflet ce vine pe aceasta lume doar pentru a ne iubi necondiționat. Avem datoria ca parinti sa ii crestem drept, sa le oferim intelegere si sa le fim exemplu.
Acasa sau la scoala?
Despre educatia sexuala am sa mai scriu: cred ca trebuie sa inceapa acasa, sustinuta si discutata cu parintii, adaptata varstei si pe intelesul lor. La scoala trebuie facuta in functie de varsta si de modul lor de intelege.
Educatia sexuală poate fi si prost inteleasa, atunci cand intr-un manual gasesti pozitii sexuale si nu de protejare.
Nu-mi doresc ca prima lor experienta sa fie facuta cu ajutorul unui manual, din care invata 10 pozitii noi, apoi isi dau mana la final si eventual si isi dau note!
Stiu ca presa intotdeauna a ascuns bine realitatile murdare ale acestei lumi, dar cei care se documenteaza stiu despre retragerea copiilor din scolile din Canada, dupa ce prim-ministrul Kathleen Wynne (lesbiana declarata) a introdus cu forta ore de educatie sexuala, dupa modelul norvegian.
Recunosc ca mi-ar placea ca Romania sa urmeze modelul Poloniei, acolo unde mii de familii au marsaluit impotriva educatiei sexuale in scoli, dupa deviza ‘Educatie pentru familie, nu pentru depravare!’, guvernul retragand proiectul pentru aceste ore!
Ce ii invata?
Programul propus la noi in tara ar invata copiii despre: cum sa faca avort, cum sa-si ‘exploreze’ orientarile sexuale sau cum sa devina consumatori de materiale pornografice! Deci in nici un cax nu afla despre protejare, abuzuri, violuri etc. Momentan desi autoritatile in materie de sanatate si educatie nu s-au pus de acord in ceea ce priveste continutul materiei (se cauta modelele orelor din Europa) exista scoli si gradinite care sustin aceste ore, cursuri ce se desfasoara sub umbrela diferitelor programe finantate din fonduri straine.
Programul ‘Doar Eu’ sustinut de Asociatia Semper Musica impreuna cu Fundatia MTV, a fost sustinut deja in scolile din Alexandria, Calarasi, Curtea de Arges, Giurgiu, Targu Bujor si Tecuci, beneficiari fiind peste 4000 de elevi, unde au invatat cum sa se protejeze de infectia cu HIV, cum sa foloseasca prezervativul, depre metodele de contraceptie si infectiile cu transmitete sexuala. La sfarsit au fost impartite 10000 de prezervative si 3000 de reviste de benzi desenate, pe tema discriminarii.Sunt sustinatoare a acestui tip de educatie, insa lucrurile nu sunt asa cum par la prima vedere.
Iata cateva dintre subiectele invatate: ‘6 tipuri de sex’; ‘tie care ti se potriveste’, ‘sexul in grup’, ‘ce este orgasmul tantric’, ‘sex la tv’. In unul dintre materialele primite de catre elevi despre orgasmul tantric acestia au primit urmatorul text: ‘fie ca esti homosexual, heterosexual sau bisexual, fie monogam, casatorit sau swinger, nimic nu este considerat tabu sau pervers in practica tantra’. Aceste cursuri vor urma in alte licee din tara.
Departe de a transmite valorile morale, iubirea si inocenta, scoala scoate din programa ora de religie, introducand ora de educatie sexuala. Sa nu va mirati, cand copiii vostri vor veni de la scoala cu prezervative pe care le vor folosi in tot felul de experiente sexuale, despre care au invatat ca sunt normale.
Adevarata cauza a avorturilor si a raspandirii de boli, este tocmai aceasta libertate sexuala pe care o gasim la tot pasul. Stiti zicala ‘sexul vinde’? Pai sa il vindem cat mai devreme! Peste tot in lume unde s-au introdus aceste ore de educatie sexuala, numarul sarcinilor nedorite a crescut. E greu sa cresti un copil moral inconjurat de sex si imoralitate! Suntem inconjurati de materiale cu continut sexual si parinti care inteleg prost ‘libertatea sexuala’. Copiii de 3 ani ar trebui sa stie de povesti nu sa analizeze penisuri si sa afle cum fac adultii sex.
La sfarsit, revin cu rugamintea, dragi parinti, de a vedea filmuletele pe care la pun si la sfarsitul acestui articol si abia apoi comentati ce vi se pare normal sa stie copilul dumneavoastra. Multi dintre cei care militeaza pentru educatia sexuala in scoli, habar nu au ce programa este stabilita sau ce se invata exact.
Sa nu le furam inocenta copilariei propriilor nostri copii!
Multa grija si iubire!
Cand eram micuta mama ma striga fluturas. A zis ca mereu eram zglobie si vesela si alergam precum unul. Sa va mai spun ca la 21 ani mi-am tatuat un fluture pe umarul stang?
Fara sa ne dam seama, un alint poate ‘eticheta’, iar cel mic se va lupta sa isi merite alintul si sa actioneze ca atare. Minidiva, fashionista, smecherelul, printesica/printisorul, sofisticata si multe altele sunt doar o parte din alinturile intalnite in ultimii ani. Sunt apelative foarte frumoase si cred ca toate avem tendinta de a o face.
V-ati gandit cum le influenteaza personalitatea?
Ma intreb cum o mica fashionista, care lasand la o parte ca este adorabila imbracata in tot felul de outfituri de firma sau nu, va aprecia imbracamintea la 14 ani si ce atitudine va avea… Va inchipuiti o minidiva la maturitate cu aere de superioritate la adresa celorlalti? Sau un smecherel care invarte pe degete tot ce isi doreste? Sunt cateva exemple care arata unde ar putea ajunge atunci cand vor deveni adulti.
Imaginati-va o secunda cum va fi fetita voastra la scoala cu atitudinea ‘primita’ odata cu alintul de sofisticata! Va imaginati o fetita frumusica, imbracata in ultimul trend de hainute, cu mobilul lipit de palma si o atitudine usor sfidatoare? E cam greu sa credem ca o „Sofisticata” va fi cuminte, modesta si simpatica chiar si cu copiii din aceeasi categorie cu ea. Inconstient le insuflam niste valori sau atitudini copiilor nostri.
Lumea in care traim este in continua schimbare. Cineva imi spunea ca sunt o tipa simpla si nu inteleg aceste schimbari. Personal, vreau sa imi cresc copiii cu mult bun simt si respect. Eu imi alint picii: iubitii mei, minunatii mei, simpaticii mei. Vreau sa cred ca aceste alinturi nu ii vor schimba intr-un mod eronat. Nu imi doresc sa fie cei mai fashionisti sau smecherasi copii, ci imi doresc in schimb sa fie fericiti! Fericirea, asa cum stim toate vine din lucruri simple.
