De vreo 2 ani (cu o pauza de 3 luni) ‘serviciul’ meu permanent este cel de mama! Si il mai am cel putin un an si jumatate! Este cel mai tare ‘serviciu’ avut vreodata, desi ‘sefii’ mei sunt exigenti, ma scurg de energie, imi cer imposibilul si au un program infernal.
Ce-mi place este ca ma adora in pijama, ca nu imi trebuie machiaj, iar daca sunt foarte cuminti, imi iau cele mai sexy haine de casa pe care pot varsa laptic sau pe care isi pot sterge mainile de mancare, cat vor ei!
Sunt exigenti cand ma vor zambitoare toata ziua, desi poate n-am dormit mai mult de 2 ore. Sunt exigenti cand vor sa ne jucam, desi eu m-as juca ‘de-a linistea’! Sunt exigenti cand nu vor sa manance, desi au in fata un preparat de Masterchef. Sunt exigenti cand la 2 dimineata ma vor treaza, apta si in actiune instant ce ei au dat prima ‘alarma’! Sunt exigenti cand ‘tipa’ fara motiv, iar eu trebuie sa ghicesc de ce au ei o stare proasta! Sunt exigenti cand vor sa dorm in 5 minute tot ce ar trebui sa dorm in 8 ore!
‘Sefii’ mei sunt imposibili, cu toate astea sunt cei mai simpatici, pupacibili si mai ales iubibili!
Las in mana mamicilor mai creative jocurile de motricitate sau educative (desi si ale Mariei pot face parte din aceste categorii ☺️) si va povestesc de jocurile normale ale Mariei (ce pot fi aplicate atat de usor).
Important pentru jocurile Mariei este sa aiba pionul de baza adica parintele (cel mai adesea eu, pentru ca eu stau acasa cu ea). Mentionez ca aceste jocuri sunt jucate in casa, cand vremea este rea sau afara cand este vremea este buna.
Primul si jocul ei preferat:
Alergatul in jurul mesei, urmarita fiind de mami. Acest alergat nu este facut oricum. Se alearga in picioare in prima parte (cand intr-o parte cand intr-alta, sa nu ametim), apoi cand dam semne de oboseala, continuam de-a busilea, apoi cand chiar nu mai putem ne taram pe coate. Dupa 30 de minute de antrenament intens, picam (eu inaintea ei) late.
Al doilea joc, pe care ce-i drept il prefera cu tati, este fotbalul:
Poarta este in dreptul usilor ce dau in gradina. Se alearga, se suteaza, Maria dadea cu dreptul in minge, dinainte de a merge singura (o fi vreo mica viitoare fotbalista?), se faulteaza (tati o ia si o invarte si o pupaceste, intinsi pe jos amandoi) si se da gol, nici nu mai conteaza cine castiga ci cum se alearga cu mainile in sus si se striga tare: gooool! (Saracii vecinii nostri 😳😁)
Si cel de-al treilea, preferat cu mami, caci tati mai are de invatat, joc la care este invitat si Alexandru, este dansul in 3. Eu il tin in brate pe o parte pe Alexandru iar cu mana libera o tin pe Maria de deget ea facand mii de piruete si dansand ca o ratusca. Muzica nu conteaza, dar a inceput sa aibe preferinte, iar cand nu ii place o melodie striga tare: nuuu! Si eu schimb canalul! Mare distractie pe noi! Sper sa va cuprinda bucuria jocurilor noastre si sa ne urmati exemplul!
Va spuneam Duminica, ca am placintit. Si eu si sotul meu adoram placinta de mere si se pare ca si Mariei ii place la fel de mult! A trecut ceva vreme de cand am facut una, asa ca manata de propria-mi pofta si batuta la cap de sot, m-am apucat sa fac una.
Va spun de la inceput ca am incercat foarte multe variante de aluat. Noua ne place sa fie subtire, sa simtim mai mult marul, sa fie fraged, nu faramicios si sa se topeasca in gura de bun ce e.
Dupa multe cautari am gasit reteta perfecta pentru mine, pe care bineinteles, am adaptat-o dupa dorintele noastre.
La ingrediente folosim:
2 oua,
2 pliculete zahar de bourbon,
5 linguri zahar brun (daca vreti mai dulce aluatul, reteta spune 10linguri, dar noua nu ne place dulce),
2 pachete unt de masa topit, lapte dulce 10 linguri,
1 pliculet praf de copt si faina cat cuprinde (500 grame).
Mixam bine oualele cu zaharul de bourbon si zaharul brun (la placinta Mariei am pus miere poliflora 3 linguri), am adaugat lapteledulce si untul topit, apoi praful de copt si la final faina, la care dupacateva linguri am terminat cu mixerul si m-am apucat de framantat. Aluatul trebuie sa fie elastic.
Merele le curatam, dam prin razatoare si le amestecam cu putina scortisoara si un plic de zahar de bourbon, apoi le stoarcem putin si sunt gata pentru placinta. (Mai exista si varianta de a le cali, dar mie nu mi-au placut niciodata calite, crude sunt acrisoare si cu o textura mai tare, plus ca sunt mai sanatoase).
Apoi impartim in 2 bucati, intindem in tava primul aluat, adaugam merele, punem al doilea aluat, ungem cu oua batute cu lapte si in cuptorul preincalzit la 180 pentru 35-40 minute.
Ne-a luat o zi sa terminam toata tava eu si tati si o zi jumate pentru tavita Mariei. (Eu am folosit cantitati duble pentru a face si placinta Mariei).
O servim cu frisca facuta in casa (smantana lichida batuta cu mixerul), fara zahar sau altceva, sa o poata manca si Maria!
Pofta buna!
Eu si cea mai buna prietena a mea suntem prietene de 13 ani! Suntem firi total diferite si acum ca suntem mame, ne crestem copiii diferit! Ce ne-a tinut prietenia atatia ani, este ca desi avem opinii diferite, nu ne-am simtit judecate nici una, in ciuda faptului ca ne spunem parerile! Amandoua suntem mamele perfecte pentru proprii copii, indiferent de deciziile luate!
Am un secret pentru voi!
Nici eu, nici alte mamici care scriu nu detinem adevarul absolut despre cresterea unui copil! Eu va povestesc despre experientele mele! Va scriu despre ce sfaturi citesc si urmez in educarea copiiilor mei! Va spun despre ce m-a ajutat pentru a trece de momentele mai grele!
Dar.. toate aceste lucruri va pot ajuta sau nu. Copiii sunt diferiti asa cum noi mamicile suntem diferite! La carte spune: faceti un program copilului de somn, alaptati, nasteti natural, nu dati ciocolata, vaccinati-i sau nu, nu-i lasati la TV! Dar nu aceste lucuri fac dintr-o mama o mama buna! Fiecare mama alege ce este bine pentru copilul sau!
Ce face o mama perfecta este iubirea, daruirea, emaptia, atentia si rabdarea pe care o acorda propriului copil! Si ce daca vecina de langa voi nu ii da ciocolata si voi da? Este alegerea ei dar nu si a voastra! Ce daca o mama isi tine copilul treaz de Revelion si una il culca! Nici una nici alta nu isi frustreaza copilul, ci alege asa cum crede de cuviinta pentru copilul ei!
Mamelor care vin si va spun cum sa faceti cu copilul vostru puteti sa le spuneti scurt: e copilul meu, dar sa nu puneti la suflet si sa nu le luati personal! Este o mare diferenta cand o mama doar va povesteste despre cum face cu copilul ei, nu o luati ca si cand va judeca, nu o face!
Nu va simtiti criticate, atacate si nu deveniti defensive! Nici o mama nu trebuie sa urmeze exemplul altei mame daca nu-si doreste acest lucrul! Nu va mai comparati cu alte mame! Nu va mai judecati pentru fiecare cuvant spus! Bucurati-va de copilul vostru fara sa faceti comparatii! Nu va face bine nici voua, nici lui!
Stiati ca azi este Ziua Internationala a cuvantului Multumesc, fiind considerata ‘cea mai politicoasa zi a anului’? Este o sarbatoare ce a fost instituita in anul 1994.
Psihologii spun ca exista 2 cuvinte magice care vindeca: Multumesc si Iarta-ma! Eu as adauga si Te Iubesc! Multumesc este considerat a fi o mangaiere verbala! Ati observat ca atunci cand multumiti, oamenii zambesc si parca sunt mai buni?
Invatati de mici, copiii care spun Multumesc sunt perceputi ca a fi mai deschisi cu cei din jur. Va invit sa o spuneti cat mai des, astfel incat si copilul o va repeta dupa parinti! Cand ati spus ultima oara Multumesc?
Sarbatoriti prin a spune celor dragi de ce le multumiti azi!
E o intreaga nebunie problema scolilor inchise. Va propun sa priviti dincolo de propriile probleme si sa vedeti si alta perspectiva.
Eu va propun 2!
Una (pentru cei care nu au cu cine sa isi lase copiii) care sa nu fie egoista:
Este greu sa te gandesti la altii cand nu stii ce sa faci cu proprii copii acasa, atunci cand trebuie sa mergi la servici. Inteleg perfect asta! Dar v-a trecut prin cap cam cat de darapanate sunt multe dintre scolile si gradinitele din mediul rural? Sau ca unele au WC-ul in curte? Sau ca sunt multi copii merg kilometrii pe jos ca sa ajunga la scoala?
Va imaginati copiii la -10,-20 grade facand asta? Noi oamenii suntem obisnuiti sa ne gandim doar la noi, fara sa privim imaginea de ansamblu. De data asta mi se pare normala aceasta decizie si o sustin! Cumva si sefii (oricare ar fi ei) sigur au si ei copii, care sigur tot acasa sunt.
A doua perspectiva (pentru cei care stau acasa fara probleme dar nu stiu ce sa faca cu copiii) este cea egoista!
Nu va plangeti ca sunteti acasa de 3 saptamani cu copiii si nu stiti ce sa faceti cu ei! Sigur de Craciun printre gateli si vizite nu ati avut timp de ei. Multi ati lucrat intre Craciun si Revelion, deci din nou, nu ati stat cu ei! Asa ca profitati de sansa minunata de a va redescoperi copiii si de a petrece timp de calitate cu ei! Nu o luati ca pe o povara!
Aduceti-va aminte de copilarie si de cat de fericiti erati cand mai stateati acasa cu parintii! Mergeti la muzee, locuri de joaca, cinema, sau jucati acasa remy, carti, sah, monopoly (orice va trece prin cap), sau pur si simplu stati de vorba! Cand ati stat ultima oara de vorba cu copilul vostru?
Totul tine de perceptie! Iesiti afara la o bulgareala si bucurati-va de momentele impreuna! Pentru restul aveti timp tot anul sa le faceti!
In primul rand copiii sunt diferiti, deci ce va scriu este experienta mea cu Maria, iar voi puteti incerca acasa, dar depinde mult si de personalitatea fiecarui copil in parte.
Eu am 2 frati, Radu care este cu un an mai mic ca mine si Costi care este cu 6 ani mai mic. Cu Radu am crescut precum gemenii! Mama ne imbraca la fel (culori diferite) eram tot timpul peste tot impreuna si faceam de toate. Cu cel mic am alta experienta pentru ca pe el practic mai mult eu l-am crescut. Ce stiu este ca mama mea, cea mai minunata mama din lume, isi facea mereu timp de noi!
Avand-o pe mama exemplu mi-am dorit ca multe lucruri facute de ea cu noi sa le aplic si la copiii mei, cea mai importanta fiind cea cu atentia si timpul oferit!
Cand am ramas insarcinata cu Alexandru si mi-a crescut burtica, am inceput sa ii povestesc Mariei despre fratele care avea sa vina. Era micuta, avea un an si cateva luni. Cu 2 luni inainte sa nasc i-am cumparat patut de copil mare, i-am redecorat camera de oaspeti cu fluturi si i-am explicat din seara in care a fost gata ca aceea este camera ei. A intrat, a cercetat totul in jur, s-a urcat in pat si de atunci nu a mai vrut sa doarma in alta parte. (Cred in schimbarile facute cu blandete).
Dupa ce am nascut si Alexandru a fost recuperat, Maria m-a vizitat cu tati la spital si i-am facut cunostiinta cu el. Ea deja stia cuvantul bebe, caci il tot auzise de la mine si ii aratam toti bebelusii intalniti pe strada, astfel incat cand l-a vazut a spus tare ‘Bebee’. O buna perioada asa i-a spus, acum il striga Aex. Sotul a stat acasa cu noi 3 saptamani, timp in care Maria a stat mult cu tati iar cand ma voia pe mine faceam schimb de copii.
Partea grea a inceput cand al meu a inceput munca. Maria a avut 2 zile de tipete continue. Credeam ca imi iau campii si ma intrebam ce sa fac, cum sa ma impart, pe cine sa intreb. Am ales sa privesc totul cu calm si sa imi dau seama care erau nevoile Mariei. Tipetele ei nu ii erau adresate lui Alexandru, ci mie. Cand il privea pe el zambea, cand ma privea pe mine tipa.
A treia zi cu ei, de dimineata am inceput sa vorbesc cu Maria in orice faceam prin casa sau cu Alexandru. O rugam sa ma ajute iar atunci cand tipa ca vrea sa merg cu ea lasam ce faceam cu Alexandru si mergeam cu ea. Cand vroia sa o iau in brate desi il aveam deja pe Alexandru in brate, o luam cu bratul liber si pe ea si ii tineam pe amandoi (nu vreti sa stiti fata ginecoloagei mele cand m-am dus la control la 6 saptamani si cand i-am spus ca o iau pe Maria in brate, desi imi spusese sa nu o iau 3 luni!). Bine ca n-am patit nimic. (Nu sunt un exemplu si fiecare femeie isi stie limitele).
Cand Alexandru dormea, o ora sau doua, eu nu faceam nimic altceva decat sa o iubesc pe Maria, sa ne jucam sau sa gatim impreuna. Cand coboram din camera lui, se agata de gatul meu ca o maimuta si nu-mi mai dadea drumul. Lucrurile s-au calmat dupa cateva zile si nu a mai avut reactii negative niciodata.
Dar ea este prima! Alexandru e mic si desi stiu ca suna urat, el inca nu intelege ca il las pe pat 5 minute, pentru ca sora-sa are nevoie de mine. Niciodata nu tine mai mult, dar daca vrea sa ne jucam mai mult il iau si pe Alexandru cu noi si ne jucam in 3.
Pentru nici un motiv nu o reped, nu ii spun niciodata ‘stai, ca nu pot acum’, niciodata nu tip la ea, ii privesc cand pe unul cand pe altul, iar daca ma apuca pupaceala de Alexandru (nu ascund asta de ea), ma uit cu coada ochiului la ea, o vad ca ne priveste si ma intorc si o chem sa ne iubim. Acum deja e invatata, cum ma vede ca il pup vine si ea si ma pupa cand pe mine cand pe el.
Isi iubeste tare mult fratele. Nu i-am despartit niciodata nici o ora (exceptand cand am fost cu el 5 zile internata cand avea 2 luni). Cred in conexiunea care se construieste si in atasamentul pe care il dezvolti fata de o persoana pe care o vezi cat mai des si cu care traiesti. Daca doi sau mai multi frati sunt separati, e un pic mai greu sa construiesti acea legatura. Nu imposibil, dar mai greu.
Asa cum spuneam la inceput, cred ca tine si de personalitatea fiecarui copil in parte. Priviti-va cu calm si atentie copilul mare si dati-i ce are nevoie pentru a nu se simti dat la o parte. Eu nu ma mai impart de mult intre ei, ci sunt pentru amamdoi, in functie de nevoi sau cateodata pentru amandoi o data. Sa va spun cum urc scarile cu amandoi in brate? Sau cum dansez cu amandoi in brate?
Am niste dureri de spate si de brate de nu mai pot, dar sunt multumita cand eu pot sta sa gatesc in bucatarie si Maria isi distreaza fratele, sau cand ea pleaca cu tati si mai intai vine si isi pupa fratele, sau pur si simplu il tine in brate si il priveste cu multa iubire, fiind toata un zambet. Toate astea merita toate durerile mele!
In copilarie nu am avut cel mai tare penar, nici cei mai misto blugi, nici cea mai frumoasa tunsoare! Cand am crescut nu mi-am cumparat penare, nici tone de blugi (cred ca am 3 perechi, nu le aveam cu moda atunci cum nu le am nici acum), iar cu parul am trecut prin toate culorile si lungimile de-a lungul vietii.
Si totusi am un mare regret!
Regretul meu din copilarie este ca nu am poze! Nu am poze de la un an, nu am poze de la gradinita, nu am poze cu domnisoara invatatoare (unul dintre cei mai dragi oameni din lume), nu am poze de la banchetul clasei a 8-a!
Stiu, imi veti spune ca alea erau vremurile! Or fi fost, dar multi colegi de-ai mei aveau poze! Le vedeam inramate prin casa cand mergeam in vizite si aveam un gust amar ca eu nu am.
Am crescut si cam de cand depinde de mine am poze! Mii de poze de peste tot!
Si da si copiilor mei le fac sute de poze din toate pozitiile, in fiecare zi, orice ar face si indiferent de cei din jur! De cei care judeca, care critica, care se amuza!
Construiesc amintiri!
Eu construiesc amintiri! Amintiri pentru ei despre cum erau cand erau mici dar si amintiri pentru mine, pentru cand voi fi batrana, probabil senila si tot ce voi face este sa ma uit la ei! Copiii cresc atat de repede, incat am impresia ca doar in poze ii pot tine cat mai mult bebelusi, copii, pici si tot asa.
Postam pe retelele de socializare?
Cred ca este cel mai dezbatut subiect intre parinti, pe grupuri dar si intre prieteni. Cat si ce punem pe relelele de socializare cu copiii nostri. Eu pun foarte multe poze cu copiii mic. Am poze de la nastere, de la botez, din viata de zi cu zi si recunosc ca ador facebookul pentru cum imi aminteste de anumite poze facute in anii trecuti.
Ce postam?
Aici este de fapt toata treaba: ce postam cu ei si unde se temina linia dintre respectul pentru copilul nostru. Si eu am celebrele poze de cand aveam 2 ani cu mine si fratele mai mic, in casa, dezbracati. Slava Domnului ca nu sunt multe, dar tot le tin ascunse. Cu copiii mei NU am astfel de poze! Le ador funduletul de bebelusi grasi si adorabili dar NU le-am facut poze in pielea goala nici macar pentru noi ca amintire. NU postez poze cu ei cu partile intime dezgolite, NU postez poze de care sa se simta rusinati mai tarziu, NU postez poze in diverse ipostaze (prima baita, la botez cu partile intime afara etc.).
De ce nu o fac?
1. Cel mai important motiv este RESPECTUL pentru ei! Si bebelusii si copiii mici sunt persoane separate de noi si dorintele noastre si au dreptul la aceleasi lucruri ca noi. Daca eu nu imi pun sotul in cucul gol pe facebook, de ce mi-as pune baiatul?
2. De frica PEDOFILILOR. Orice postezi este public si o data postat nu poate fi sters de tot. Orice poza cu copiii poate ajunge pe mana cui nu trebuie, iar de minti bolnave nu ducem lipsa.
Atentie dragi parinti! Copiii sunt grija voastra iar datoria voastra este sa le protejati viata intima.
Zilele trecute am vazut un video pe pagina Mirunei de la Si Blondele Gandesc, facut, culmea, de cei de la facebook. Va rog sa priviti lucrurile si din punctul de vedere al copiilor. (Fetita din film este actrita si urmareste un scenariu, dar nu este departe de adevar).
Peste tot citesc ‘nu suntem mame (femei) perfecte’! De ce se insista ca nu suntem? Ba eu sunt perfecta! Daca nici eu nu ma vad asa, cum sa ma vada copiii mei asa? Sunt perfecta in imperfectiunea si perceptia mea! Nu trebuie sa fiu perfecta pentru cerintele societatii! Nu acolo aspir!
Dar sunt mama perfecta pentru copiii mei, sotia perfecta pentru sotul meu (si aici el inca imi spune asta), fiica perfecta pentru mama mea (si asta mi-a spus-o toata viata), prietena perfecta pentru cea mai buna prietena a mea (nu exclude ca m-ar strange de gat cateodata), perfecta pentru mine (cu tot cu cearcane, micuta burtica ramasa dupa sarcini, ridurile fine din jurul gurii de atata ras, unghiile nefacute cand nu apuc, parul nespalat asa des cum as vreau) fix exact asa cum sunt!
Daca as schimba ceva? Nu! Imperfectiunea e perfecta si este ceea ce mi se potriveste mie! Perfectiunea sta in detalii mici, in momente trecatoare, in oamenii de langa tine!
Mamici priviti-va in oglinda si admirati-va! Sunteti frumoase si perfecte! Doar sunteti mamici, nu? Pentru copilul vostru veti fi mereu cea mai frumoasa si „cea mai perfecta”! Priviti-va cu ochii lui! Lasati societatea si standardele ei! Lasati hainele nespalate, vasele din chiuveta, mancarea nepreparata! Nu acolo sta perfectiunea! Perfectiunea vine din starea voastra!
Repetati in fiecare zi: Azi sunt perfecta! Veti vedea ce stare de bine va vor da aceste cuvinte! Da! Azi sunt perfecta!
Azi am inceput cu un mic dejun delicios cu clatitele mele speciale!
Va spun si voua, ca poate vreti sa incercati:
2,3 oua
1 plic zahar de bourbon
1 varf de praf de copt
4,5 linguri faina
1 cutie smantana dulce pentru frisca
lapte dulce cat sa subtieze aluatul (eu il fac ca o smantana groasa care curge)
Batut bine cu telul si pus in tigaia bine incinsa si stearsa cu o bucatica de unt!
Sa va spun ca abia abia am reusit sa ii opresc din mancat ca sa pot face o poza?
Nota: daca ii fac doar Mariei, aluatul il fac un pic si mai gros, adaug ori banana pisata cu furculita, ori mar ras stors bine de zeama ori branzica dulce Ei nu i le ung niciodata cu nimic si sunt asa bune simple!!
In copilarie mama mea a fost o persoana permisiva. Mi-a spus ‘nu’ doar la chestii care tineau de siguranta mea. Ce-i drept si eu am fost un copil „matur” care nu facea trasnai iesite din comun. Am copilarit cu 2 gemene de varsta mea. Mama lor era foarte restrictiva si de cate ori mergeam la ele acasa aplica aceleasi regului la toti 4 (era si fratele meu mijlociu). Daca le impunea lor un set de reguli, de fapt erau impuse la toti 4. Tin minte ca aveam 5 ani si ne-a lasat o jumatate de ora sa avem grija de un bebelus de un an. Noi ne-am vazut mai mult de jocul nostru. Cand a revenit si a vazut ca cel mic plangea iar noi ne jucam, ne-a certat pe toti 4 apoi pe noi ne-a trimis acasa. Niciodata nu am fost suparata pe tanti Mariana. Nu m-am simtit data la o parte pentru ca aplica mereu aceleasi reguli ca si fetelor ei.
Putini parinti gasesc in ziua de azi echilibrul intre propria copilarie si copilaria propriului copil. Prea multi parinti isi aduc propriile frustrari in educatia copilului lor. Daca ti s-au impus limite, il lasam liber. Daca ai fost liber, il constrangem.
Este mai usor sa vedem si sa criticam ce fac sau spun cei din jurul copilului nostru atunci cand interactioneaza cu el, decat sa luam masuri in propriul comportament. Am vazut cum se impun reguli celor veniti in vizita (si eu am una: fara dulciuri la copiii mei), cum li se impun un anumit limbaj (nu va inchipuiti ca oamenii injurau sau vorbeau deplasat), cum li se cer anumite comportamente, desi tu ca parinte tipi la propriul copil de fata cu toata lumea, il repezi, il ignori sau il pedepsesti.
Nimeni altcineva din anturajul unui copil nu ii poate influenta viata (nu vorbim de cazuri extreme). Un copil este afectat doar de comportamentul propriilor parinti pentru ca sunt singurii care conteaza. Degeaba un copil va primi mii de laude de la alti oameni daca proprii parinti nu o fac. Degeaba are imbratisari de la prieteni daca parintii il ignora. Degeaba i se vorbeste frumos de cei din jur daca parintii tipa la el. Doar parintii isi frustreaza si streseaza propriul copil. Multi spun: e copilul meu si eu pot face orice, tu esti un strain si doar tu ai indatoriri si obligatii fata de el!
Sunt multe articole care spun sa nu-ti lasi copilul certat de alti oameni. Tot acolo spune ca mai conteaza si de catre cine (daca sunt straini sau persoane apropriate) si cum este certat copilul (cu respect fata de copil, cu afectiune, sau rece si distant).
Faceti un exercitiu de imaginatie si aduceti-va aminte cine si cu ce v-a afectat cand erati mici? Cine conta?
Parinti e mai usor sa dam vina pe altii si mai greu sa ne reparam pe noi!
Recunosc ca am fost slaba toata viata! Sau mai bine zis …. aproape! In scoala generala mi se spunea Olive! Cum care Olive? Olive cea slaba a lui Popeye marinarul! Atat de slaba eram! Pana la 21 de ani habar n-am avut ce inseamna sa treci de masura 34!
In periplu meu printre cursuri la facultate si joburi, m-am angajat la un restaurant hostesa. Nimic grav pana aici, doar ca bucatarul gatea atat de bine ca dupa 6 luni de la 50 kg aveam 61!! Yep 11 kg in plus nu’s de colo! Ei…si-acum sa te tii!
Da, recunosc, imi placea ca am forme (in sfarsit), ca aveam un fund tare dragut si niste sani care umpleau sutienele, dar in rest nu eram fericita deloc! Pentru prima oara am incercat nu doar dietele ci am luat si o renumita marca de pastile de slabit (vreo luna). Nici un rezultat! Nimic! Mai mult muream de foame!
Am facut asta cativa ani! Vreo 4 mai exact! 4 ani in care m-am chinuit sa slabesc in fel si chip! Eu carnivora inraita mancam la salate de am crezut ca ma transform intr-o frumoasa vacuta! Pana intr-o zi cand dupa ce am citit mai multe articole despre nutritie si schimbarile din organism, am aplicat ce mi s-a potrivit mie!
Stiati ca stomacul este singurul organ flexibil? Si pentru ca unele femei nu au rabdarea de a se strange singur si-l micsoreaza operandu-se? Ei bine sfatul medicului este simplu: mancati incet si cate putin. De ce? Senzatia de saturare apare dupa ce informatia ajunge la creier, acest proces durand 15 minute. Daca voi obisnuiti sa mancati foarte repede, apare sanzatia de saturare dupa ce ati mancat 2 portii.
Romanii sunt obisnuiti cu cantitati mari! De aici si problemele de greutate. Cantitatea ideala este un singur fel de mancare, iar daca doriti desert, sa fie servit la jumatate de ora dupa ce ati terminat de mancat si doar jumatate din portie! Cand mananc 3 feluri de mancare, mananc asa: jumatate supa, jumate fel principal, un sfert din desert!
Ati spune ca sigur mor de foame mereu. Nu! Adevarul e ca sunt plina! Am slabit 11 kg intr-un an cu acest mod de a manca si mananc orice la orice ora! Iar acele 11 kg nu s-au mai depus niciodata inapoi! Da, primele 3 luni de cand am inceput, am renuntat la orice cu zahar (organismul are nevoie de o detoxifiere, iar zaharul provoaca dependenta) si mancam putin si des. Nu va mint, in alea 3 luni, imi era foame si am inlocuit dulcele cu toate fructele dulci (pere, pepene, struguri).
Dupa acele 3 luni, stomacul meu s-a micsorat si ma obisnuisem cu acele cantitati! Totul tine de ambitie! Eu cu dietele nu m-am impacat si asta mi s-a potrivit! Si in ambele sarcini am mers pe acelasi principiu, astfel incat la prima sarcina am luat 11kg iar la a doua 9 kg (nu ma urati!), iar din maternitate am iesit cu 2 kg in plus pe care le-am dat jos intr-o saptamana!
Da, mi-a placut sa fiu o mama sexy, nu e nimic rau in asta! A facut bine psihicului meu si poate si asta a ajutat sa nu intru in vreo depresie!
Cel mai citit blog din mediul online este cel al lui Tudor Chirila (si eu il citesc). Pe piata din Romania sunt in jur de 1500 de blogeri (nu exista o cifra exacta) dintre care 350 scriu despre copii. Cand am vazut stirea asta anul trecut in iulie, mie nici prin cap nu imi trecea ca voi ajunge cu pasi timizi printre ei!
Doar cativa din fiecare domeniu sunt urmariti intens, restul sunt cititi sporadic. Voi, cititorii ne faceti mari sau mici pe fiecare dintre noi! Pentru mine cea mai importanta este increderea pe care o acord celui pe care decid sa il citesc!
Fiecare bloger are cate un motiv pentru care a inceput sa scrie: eliberare, faima, bani, publicitate si lista poate continua. Unii si-au propus de la inceput sa traiasca din asta, ceea ce nu este un lucru rau!
Eu scriu pentru ca imi place, pentru ca ma elibereaza, pentru copiii mei si pentru ca imi place sa ajut! Sunt totusi un un om prea onest pentru vremurile in care traim (justitiara din fire). N-as putea scrie orice doar pentru ca sunt platita.
Recunosc, m-am saturat sa citesc articole in care se vede clar ca este doar platit, fara sa creada in ceea ce scrie, acesta nefolosind produsul caruia ii face reclama. Articolele scrise din propria experienta vin din suflet. Celelalte suna ca reclamele TV.
Blogeri mai mari sau mai mici au devenit formatori de opinie, astfel ca cei care citesc chiar cred. Dar atunci cand iti vinzi principiile sau scrii articole care se bat cap in cap, cred ca este o problema si iti pierzi din credibilitate.
Cum ar fi: facem reclama la scutece (nici nu mai conteaza marca sau ca habar nu ai despre ele) desi tu ai un copil care merge la olita de multa vreme; sau spui ca mananci impreuna cu copiii preparate gata facute de un mare hipermarket desi ai tutoriale in care gatesti (e un pic cam greu de crezut ca nu ai timp sa faci o supa dar ai timp de preparate mai grele), sau articole despre cat de nociva e ciocolata iar in prag de Craciun povestesti de o firma celebra de crema de ciocolata si formele de biscuiti cu care vine la pachet! Sunt doar cateva exemple!
Mi se pare trist ca vindem orice oricui desi este clar ca tie sau copiiilor tai nu le dai acel lucru! Mi se pare a fi lipsa de respect la adresa cititorilor tai sa te ascunzi sub fraza: eu din asta traiesc (deci cumparati ca eu prefer sa mint si sa iau un ban decat sa fac altceva). Sunt pozitiva si cred intr-o lume in care facem lucrurile pentru scopuri bune! O lume in care punem mai presus interesul general de propriul interes. (Daca tot mint politicienii, macar noi sa nu o facem intre noi)
Am fost intrebata daca eu voi scrie articole platite. Raspunsul este ca nu stiu. Dar ce puteti fi sigure este ca voi scrie doar despre produsele in care cred cu adevarat.
Toate au un marketing bun, bani de investit (reclame tv, articole platite etc) si cam atat! Deci, plaja va fi mica! Aviz firmelor producatoare: nu conteaza cati bani aveti de oferit pentru a va scrie un articol, daca nu imi place produsul testat nu voi scrie despre el. Ce veti gasi pe blogul meu sunt DOAR produse pe care le folosesc si tot ceea ce consider eu ca este SANATOS cu adevarat! Aici NU veti fi gasi lucruri pe care eu nu le-as folosi cu copiii mei sau pe mine.
Prefer sa ma apuc sa fac ce stiu mai bine: sa ma informez, sa citesc si sa gasesc variante de a va ajuta sa treceti mai usor prin experienta de mama, astfel incat sa va puteti bucura si mai mult de clipele cu picii vostri!
Viața de proaspătă mămică poate fi dificilă, dar cu o bună organizare, lucrurile pot fi mult mai ușoare! M-am apucat să scriu acest articol la rugămintea unor prietene care după ce au citit mii de liste de pe net tot nu știau exact ce au nevoie. Vă spun încă de la început că toate recomandările sunt din propria experiență cu 2 copii și că sunt lucrurile folosite de mine.
În primul rând trebuie să menționez că mie nu-mi place să fac cumpărături, nici măcar pentru bebe. Așa că toate recomandările sunt ale unor firme care au și magazin online.
În perioada de dinainte să o nasc pe Maria, cu vreo 2 luni, cred că veneau aproape zilnic curierii! Îi știu așa bine că am numerele de telefon de la toți cei de pe zona mea, inclusiv al Poștașului (dar asta-i altă poveste).
Mai trebuie să știți că nu sunt adepta lucrurilor scumpe sau a multor produse sau haine de care copilul nu are nevoie și că am mers pe varianta strictul necesar. Atenție totuși, fiecare mamă poate avea alte priorități.
Ce conține această lista?
1. Hainele
Copiilor foarte rar le-am cumparat ceva în afară de hainele de pe site-ul Next. Produsele vin din Anglia, calitatea este foarte bună iar prețurile de pe site sunt mai mici față de magazine. Adresa site-ului este: ro.nextdirect.com
Ca să vă faceți o idee:
În primele 3 luni am avut nevoie de 8 bodyuri (cu mânecă și pantalon lung). Acum depinde de sezon, am avut și 6 bodyuri cu mânecă și pantalon scurt. Dacă este iarnă (așa cum era când s-a născut Maria) am luat și un combinezon de blană pentru exterior. Apoi pe mărimi diferite, până la 6 luni, am mai cumpărat câte 10-12 bodyuri. Până la 6 luni am ținut ambii copii în body-uri de bumbac, comode, cu capse (nu trase peste cap). Cred că prioritar este confortul copilului care oricum doarme foarte mult în primele luni și care nu trebuie schimbat de 10 ori pe zi în haine incomode. Plus că aceste body-uri pot fi foarte frumoase.
Bonus: la next gasiti niste body-uri adorabile! Noi altceva de imbracat NU am avut! (Exceptând hainele de botez, pe care tot de pe Next le-am luat).
2. BebeTei
Îi ador că au site-ul online, că în magazine, cel puțin la cel din Tei, e macel.
Toate visăm ca alaptatul să fie fără nici o problemă și să nu știm ce este biberonul. Realitatea arată cu totul altfel și de multe ori trebuie să apelăm și la aceste lucruri. Am o prietenă care a spus că nu va da niciodată copilului lapte la biberon, iar în noaptea când a ajuns cu copilul acasă, după 6 ore de epuizare, în care storsese și copilul și ea tot laptele avut (mai bine zis pe care nu îl avea) a bătut la ușa vecinilor pentru un biberon și un lapte praf. Mai bine să le aveți în casa și să nu le folosiți niciodată!
Noi de aici cumpărăm: laptele praf (Lactana de la Topfer), șervețele umede pentru fund (dr. wipes sau bamboo), biberoane (dr Browns, vă trebuie în jur de 10 ca să nu spălați toată ziua biberoane), sterilizator și încălzitor de biberoane (dr Browns), suzete 2 (Tommee tippee), produse de îngrijire ale bebelusului (ne plac mult cele de la Klorane Bebe), jucării, inclusiv produse pentru mama (eu de aici îmi iau și cremele de față). Au cele mai bune prețuri (care variaza între 10-20 ron pe produs, în minus față de alte magazine sau farmacii, iar la câte se adună este o mare diferență). Minusul lor mare este termenul de livrare. Vin cu Porumbelul zburător(mă amuză teribil numele firmei) și durează 6-8 zile lucrătoare. Dacă nu ești organizat cam ai de așteptat! Siteul este: comenzi.bebetei.ro
3. Scutece
Noi folosim Babylove de la magazinele DM sau Pufies. Ca să vă faceți o idee, în prima lună puteți folosi între 10 și 14 scutece în 24h. Bebe face caca mult. După prima lună, lucrurile se mai aranjează si veți schimba între 8-10 scutece în 24h. Incepând cu luna a treia i-am schimbat scutecul noaptea doar în cazul în care făcea numărul 2 (caca), altfel 8-10 ore stătea cu același scutec.
4. Ce produse ați mai avea nevoie
Noi am mai luat: mobila completă, lenjeria de pat, cantar, termometru baie, aparat de aerosoli (necesar la aproape fiecare răceală), purificator cu ionizare și aer Hepa (pe lângă faptul că acesta curăță aerul din camera bebelușului, dar face și un zgomot alb care acoperă alte zgomote din casa și nu trezește bebelușul, noi și în concediu l-am luat cu noi!), umidificator, videofon (neapărat cu cameră cu infraroșu ca să vezi și noaptea ce face bebe), detergent de rufe, batista bebelusului (am luat și aspirator nazal electric dar care nu ne-a ajutat la nimic).
5. Pompa de san
Pompa de sân electrică de la Spectra care este un miracol. Față de cea de la Avent, pe care am testat-o în maternitate și care mi-a făcut răni. Pregătește-te pentru furialaptelui, se poate întâmpla. Revin cu detalii despre ea separat. O găsiți pe spectra.ro
6. Căruciorul
L-am luat 3în1 de la BabyMerc. Foarte fiabil și arată ca nou chiar și după doi copii. Și da, îl folosim și la al treilea bebe. Noi l-am luat de la BabyExpo cu discount de 10%. Foarte drăguță familia care le aduce din Ungaria. Nouă ne-au retrimis un cadru la care nu mergea o roată. I-am sunat, și-au cerut scuze și au schimbat cadrul cu totul fără nici un cost. La acesta nu am avut nici o problemă! Îi găsiți și pe net www.babymerc.ro Despre cum sa alegi un carucior de calitate am scris aici.
7. Colici
Noi am folosit Baby Jarro Dophilus (dacă vreți mai multe detalii, citiți articolul cu Prafulmagic) www.secom.ro
Cum facem să ne organizăm?
La începutul lunii (când ia soțul salariul) facem lista cu tot ce e nevoie și comandam la bebe tei! Apoi cumpărăm scutece pentru toată luna!
Sper să vă ajute sau să distribuiți lista mamicilor care ar avea nevoie!
Pentru mine Noaptea de Revelion nu a insemnat niciodata mare lucru, iar trecerea dintre ani am petrecut-o mai mult in moduri linistite, decat in petreceri, muzica asurzitoare sau fum de tigara (sunt o nefumatoare convinsa, nefiind atrasa niciodata de tigari).
Totusi, acum cativa ani, cand eram singura si nelinistita, am decis sa petrec noaptea de revelion intr-un club de fite din Bucuresti cu niste prieteni. Mi-am luat rochie noua, m-a machiat o make up artist si mi-am facut parul la salon. Am investit o mica avere, banii pe care i-as fi putut folosi o saptamana la munte, cu tot cu cheltuieli! Dar am zis sa o bifez si pe-asta!
Proasta alegere! Pe langa banii cheltuiti aiurea, am ramas si infometata (caci marele club nu a pus la dispozitie suficienta mancare pentru cate bilete vanduse), am stat intr-o imbulzeala de nedescris (nici nu se punea problema de dans, decat daca vroiai sa te freci de vreun strain), iar Loredana, pentru ca pentru ea alesesem clubul, a ajuns abia la 4 dimineata cand deja eram pe punctul de plecare, fiindu-mi foarte somn (nu sunt obisnuita sa pierd noptile si ma culc relativ devreme, asta faceam si inainte de copii, desi acum pierdul noptilor are alte motive).
Ma bucur ca sotul meu impartaseste aceleasi idei de a sta mai mult acasa sau in cadru restrans in noaptea dintre ani. Anul acesta ca si anul trecut am ales sa petrecem cu frumoasa noastra gasca de vecini. Suntem toti de aceeasi varsta si cu aceleasi interese, asa ca alegerea a fost simpla!
Ne-am decis ca fiecare familie sa gateasca ceva si sa aduca de baut din ce avem pe acasa, astfel incat costurile petrecerii a fost mic. Noi am culcat copiii la programul lor obisnuit, ora 20.00 in pat, deoarece nu facem exceptii pentru nici un motiv in care sa ii tinem treji dupa aceasta ora. Intrebata fiind de o vecina cand ii voi lasa mai tarziu, raspunsul meu a fost simplu, dupa varsta de 7,8 ani! Inainte nu inteleg nimic, se obosesc foarte tare, iar pentru cei care cred ca acesti copii sufera, va spun sincer ca nu au de ce, nestiind ce pierd! Pentru mine este mai importanta odihna lor si o dezvoltare armonioasa (se stie ca in timpul somnului creierul se dezvolta la copii), doar ca sa ii tin peste program, obositi peste masura!
Dupa ce am culcat copiii, ne-am imbracat, eu deja ma machiasem de la 6 seara si ne-am dus la vecini inarmati cu cele 2 videofoane (avem o raza de 2 case pana unde bat), asta fiind si motivul pentru care ne-am bucurat ca s-a tinut petrecerea aproape de noi si am putut participa. Minunatii mei au dormit linistiti! La 00.30 l-am hranit pe Alexandru, apoi am mers iar la petrecere. Am papat de toate, s-a ras mult si am reusit sa dansez chiar pe 2 melodii impreuna cu sotul meu!
La 2 dimineata am ales sa ne intoarcem pentru a prinde cateva ore de somn. Dimineata la 7.30 copiii erau treji, iar sotul meu m-a lasat sa mai dorm, ocupandu-se el de cei mici! Si uite asa in prima zi a anului m-am trezit la pranz! Copiii erau mancati, isi facusera somnul de dimineata si erau veseli! Dimineata perfecta de 1 ianuarie!
Sper ca ati petrecut bine si ca sunteti sanatosi (Alexandru inca se lupta cu mucisorii)!
Un inceput de an cu bucurie si liniste!
Cativa ani la rand a fost o moda sa-ti faci liste, sa-ti pui dorinte, sa le scrii, eventual sa trimiti si un mail in neant destinului ca poate poate se indeplinesc! Anul asta citeam (alta moda) ca de fapt listele alea n-au facut deloc bine, ba chiar mai rau, au creat frustrari citind la sfarsitul anului ce nu ti-a iesit!
Nu mi-am facut liste si nici nu am scris destinului niciodata! Viata este atat de scurta pentru facut planuri! Prea scurta pentru trait maine! Prea scurta pentru a amana orice! Cand eram adolescenta am luat decizia de a trai AZI pentru MINE si mai putin pentru altii, iar celor dragi le-am spus simplu: viata asta o traiesc pentru mine, urmatoarele pentru voi!
Nu am regrete si daca ar fi sa o iau de la capat as face la fel toate lucrurile! Am trait o viata (pana la 33 si un pic de ani) cati altii pana la 80 sau niciodata! Sunt un om care a apreciat fericirea chiar si in cea mai neagra durere! Pozitivismul si veselia cu care m-am nascut m-au ajutat sa vad doar partea buna si sa invat din cele mai putin bune!
Anul trecut pe vremea asta nici nu visam la Zana Scutecel! Iar acum ma bucur ca am unde sa-mi scriu bucatele din sufletul meu! (Surpriza lui 2016 pentru mine!) Lista mea pentru 2017? Sa traiesc prezentul ca si pana acum, fara regrete!
Noi anul acesta am devenit completi! Suntem exact asa cum mi-am dorit si ii multumesc Lui Dumnezeu pentru minunile noastre! A fost greu? Cu siguranta! Dar este ceva frumos in viata fara sa fie greu?
2016 anul meu perfect atat de imperfect cum a fost! O sarcina grea cu emotii de la inceput pana la sfarsit! O nastere plina de trairi si un inceput greu pentru Alexandru! Frica, teama, bucurie, exaltare, fericire nemarginita, prin toate am trecut si as mai trece de o mie de ori doar ca sa fim aici la sfarsitul acestui an!
Ce facem in seara asta? Culcam copiii la ora lor si apoi petrecem pe la vecini cu bebefoanele dupa noi gata sa o rupem la fuga la minunati! Ce imi doresc in 2017? Sanatate! E un cliseu? Pentru mine NU! Sanatate! Atat vreau! Asta va doresc si voua! Restul…vor veni cand e momentul!
Mai multa grija si mai multa iubire in 2017! La multi ani mamici! Sa aveti un 2017 magic!
Nota: taboul din poza este pictat de mama mea special pentru noi!
Noi anul acesta am devenit completi! Suntem exact asa cum mi-am dorit si ii multumesc Lui Dumnezeu pentru minunile noastre! A fost greu? Cu siguranta! Dar este ceva frumos in viata fara sa fie greu?
2016 anul meu perfect atat de imperfect cum a fost! O sarcina grea cu emotii de la inceput pana la sfarsit! O nastere plina de trairi si un inceput greu pentru Alexandru! Frica, teama, bucurie, exaltare, fericire nemarginita, prin toate am trecut si as mai trece de o mie de ori doar ca sa fim aici la sfarsitul acestui an!
Ce facem in seara asta? Culcam copiii la ora lor si apoi petrecem pe la vecini cu bebefoanele dupa noi gata sa o rupem la fuga la minunati! Ce imi doresc in 2017? Sanatate! E un cliseu? Pentru mine NU! Sanatate! Atat vreau! Asta va doresc si voua! Restul…vor veni cand e momentul!
Mai multa grija si mai multa iubire in 2017! La multi ani mamici! Sa aveti un 2017 magic!
Nota: taboul din poza este pictat de mama mea special pentru noi!
Cum zilele astea am fost prinsa cu ‘traitul’ Sarbatorilor si zilele proaste ale copiiilor cu raceala, n-am apucat sa va povestesc cat de magice sunt sarbatorile de Craciun pentru noi!
Anul acesta am sarbatorit Craciunul nr 4 cu sotul meu. In primul nostru an l-am petrecut intr-o garsoniera micuta micuta, dar cu cel mai frumos brad din lume pe care l-am admirat o luna jumate. L-am scos in februarie de drag ce ne era!
Al doilea an l-am petrecut in maternitate, deoarece Maria se grabise sa vina pe lume (gasiti povestea Mariei pe blog), iar noi am ramas cu un frigider plin de mancare nefacuta, buna de aruncat!
In al treilea an (am fost la nasi la Constanta) am aflat ca sunt insarcinata cu Alexandru, iar la prima ecografie aratau gemeni! Va inchipuiti panica si bucuria dar mare ne-a fost dezamagirea cand la inceputul anului am aflat ca e doar unul. Dar, asa a fost sa fie!
Iar anul acesta, in sfarsit am sarbatorit in casa noastra in 4. Da, pentru noi Craciunul este magic si mereu ne aduce ceva nou si frumos!
Cum zilele astea am fost prinsa cu ‘traitul’ Sarbatorilor si zilele proaste ale copiiilor cu raceala, n-am apucat sa va povestesc cat de magice sunt sarbatorile de Craciun pentru noi!
Anul acesta am sarbatorit Craciunul nr 4 cu sotul meu. In primul nostru an l-am petrecut intr-o garsoniera micuta micuta, dar cu cel mai frumos brad din lume pe care l-am admirat o luna jumate. L-am scos in februarie de drag ce ne era!
Al doilea an l-am petrecut in maternitate, deoarece Maria se grabise sa vina pe lume (gasiti povestea Mariei pe blog), iar noi am ramas cu un frigider plin de mancare nefacuta, buna de aruncat!
In al treilea an (am fost la nasi la Constanta) am aflat ca sunt insarcinata cu Alexandru, iar la prima ecografie aratau gemeni! Va inchipuiti panica si bucuria dar mare ne-a fost dezamagirea cand la inceputul anului am aflat ca e doar unul. Dar, asa a fost sa fie!
Iar anul acesta, in sfarsit am sarbatorit in casa noastra in 4. Da, pentru noi Craciunul este magic si mereu ne aduce ceva nou si frumos!
