abia aveti timp pentru dumneavoastra si nu vreti sa il sacrificati nici pe ala • daca vi-l doriti doar pentru ca ‘ticaiei ceasul’
il vrea doar sotul/familia/prietenii
vreti sa tineti un barbat langa
vreti sa-l creasca bona sau bunicii
va doriti o cariera care va ocupa mult timp (prea multi copii sunt lasati pe locul 2) • hobby-urile avute sunt mai importante
Copiii au nevoie de timp! Sa nu credeti ca doar in primele luni sau primii ani! Copiii cer timp toata viata! Si cand ajung la gradinita, scoala, liceu copiii tot de voi, parintii au nevoie! Timp sa ii ascultati, sa le vorbiti, sa va jucati si sa fiti prezenti!
Copiii au nevoie atentie! Au nevoie de cat mai multa atentie si grija din partea noastra pentru a-i ajuta sa se dezvolte cat mai mult si mai frumos!
Copiii au nevoie de iubire! Iubirea e cea care ii face sa iubeasca mai tarziu! Iubirea le da siguranta si incredere in ei si in cei din jur!
De sarbatoarea iubirii am auzit la ora de engleza in clasa a cincea. Doamna profesoara ne povestea despre sarbatorile din America si dintre toate asta mi s-a parut cea mai interesanta! Ce putea fi mai frumos ca o zi plina de flori, baloane, ciocolata si cel iubit aproape?
De-a lungul vietii am sarbatorit prea putin, pe semne ca daca nu esti langa cine trebuie nici nu iti arde de sarbatorit.
Cu sotul meu am sarbatorit asa cum trebuie, acum 3 ani, cand eram singurei si tot ieseam de vreo 3 luni. Am plecat la un hotel cu spa din Predeal. Mic dejun in pat, sampanie seara (desi nu ma omor dupa ea), masaj romantic de cuplu, plimbari multe de mana. Tot pachetul de sarbatorit! Acum as mai adauga un lucru: o noapte de somn linistita fara bebefoane!
De anul trecut sarbatorim cu cate un copil, anul asta doi! La anu’ poate ne iese mai bine sa fim singurei! Pana una alta, daca ne ies toate cu cei mici, iesim diseara romantic la restaurant, undeva langa casa, gata sa o rupem la fuga daca e nevoie, cu gasca de vecini! Romantic si asa ☺️ Te iubesc sotul meu drag!
Voi cum sarbatoriti?
Multa grija si iubire!
Nota: prima noastra poza oficiala, Ziua Indragostitilor!
Nu merg des la cumparaturi si in ultima vreme cumpar doar cadouri sau pentru copii! Zilele trecute am luat un cadou pentru un copil! M-am dus la mall si am batut magazinele.
Printre cele in care am intrat de nenumarate ori, a fost si Zara!
Au lucruri foarte frumoase, unele dintre ele in schimb nu-si merita pretul. Am ales o bluzita foarta draguta, alba cu dantela. Era seara la 9, caci am fost dupa ce am culcat copiii. Merg la casa si mi se spune ca este inchisa cea de la etaj si sa merg la cea de jos. Jos coadaaa!
Un lucru pe care il urasc foarte tare este sa fie magazinul plin de personal si totusi sa fie o casa, maxim 2 deschise, desi mi s-a intamplat de foarte multe ori sa cer eu deschiderea celei de-a doua!
Mi se pare un prost marketing si proaste servicii, sa stai la coada mai multe de 10-15 minute pentru a putea achita un produs. Un magazin asa mare chiar nu isi poate permite personal?
De fiecare data au scuze: se inchide programul, sunt la masa, e prea devreme, sunt prea multi clienti si nu facem fata. Pe bune? Ca sa nu mai zic de perioadele de sarbatori cand stai pe putin jumatate de ora…
Din pacate si la H&M, Mango si multe altele e cam la fel..
Asta este un alt motiv pentru care nu-mi place sa fac cumparaturi!
Sunt multe situatii in care nu putem ajunge la medic, sau in care e noapte si nu stim catre ce spital sa ne indreptam sau cand credem ca ai nostri copii au aceleasi semne si simptome ca si copiii vecinei. NU cautati pe forumuri sau cititi pe google raspunsuri! Desi aparent pot fi aceleasi probleme, acestea pot ascunde lucruri grave!
Noroc cu cei de la Cluj care au infiintat 2 linii de asistenta telefonica unde raspund nonstop medici specialisti cu informatii necesare pentru intrebarile si situatiile mamicilor.
Ii gasiti la numarul 0364917, numar cu tarif normal, 24/7.
Medici cu pregătire în domeniul pediatrie și medicină de urgență, ce au urmat un program de pregătire medicală specifică triajului telefonic, cu abilități de comunicare, consiliază părinții și le oferă sfatul medical adecvat stării copilului.
Ii gasiti la numarul 1791, numar cu tarif normal, 24/7.
Serviciul PEDITEL 1791 este un serviciu dedicat părinților ce au nevoie de un sfat medical profesionist pentru sănătatea copiilor lor. Call centrul pediatric PEDITEL 1791 este apelabil prin formarea numărului scurt 1791, un număr cu tarif standard, fără suprataxă, la care răspunde un medic specialist. Medicul PEDITEL 1791 este pregătit să vă răspundă la întrebările legate de sănătatea copilului dumneavoastră, non stop. Serviciul este o premieră în România. Inițiat și implementat de Fundația Părinți din România.
Aceste 2 servicii sunt disponibile pentru a ajuta cat mai multi parinti, sunt sunati inclusiv de catre parinti romani din afara tarii, singurul lucru cu care nu ii pot ajuta pe cei din afara zonei Clujului sunt problemele administrative (spitale deschise noaptea, specialitati, medici) neavand o baza de date a altor spitale din tara.
Pentru BUCURESTI exista serviciul de urgenta in cadrul Clinicii private Regina Maria, 24/7, numar cu tarif normal, unde raspunde permanent un medic.
Unul dintre lucrurile foarte importante pe care un parinte ar trebui sa il achizitioneze pentru camera noului nascut este un purificator de aer. Din pacate, suntem inconjurati de praf si poluare iar camera copilului o vrem cat mai aerisita, geamul deschis fiind insuficient, astfel incat mai ales cei care locuiesc in orase, la bloc sau casa au mare nevoie de asa ceva.
De cand a venit Maria noi am achizitionat unul cu aer cu ionizare si filtru Hepa. Are numeroase avantaje pe care le gasiti in descrierea produsului, eu va spun ce mi-a placut cel mai mult: elimina fumul de tigara din camera (nu, nu se fumeaza in casa, cu atat mai putin in camera copilului, eu fiind o nefumatoare convinsa, insa sotul are acest obicei si ma intra in camera copilului dupa ce a fumat), elimina praful, polenul si bacteriile.
Iar pentru ce il recomand eu foarte mult este zgomotul alb pe care copiii dorm foarte bine si care acopera zgomotul din casa (mersul nostru pe scari, tv-ul, vorbitul si inclusiv latratul catelusei noastre). Noi avem 2, fiecare copil avand cate unul in camera lui. Fara acest aparat nu plecam nicaieri (nici macar la bunici).
Produsul se numeste Emed Purificator aer cu ionizare si filtru Hepa si il gasiti pe multe siteuri la un pret foarta bun (in jur de 200 ron).
Nota: acest articol nu a fost platit, l-am scris pentru ca mie imi place tare mult produsul si ne-a ajutat mult
La inceputurile noastre mi-am asteptat iubitul (actualul sot)dintr-o delegatie cu mancare gatita! Toata ziua m-am intrebat ce pot gati repede? Paste cu branza la cuptor! Ce poti gresi, corect?
Ei bine, in emotia momentului de-a ajunge in alta camera a casei
, le-am scos prea devreme. Si acum imi spune sotul: de la primele paste crude mancate (da, le-a mancat asa, caci ar fi mancat si pietre atunci) stiam ca nu pentru gatit te iau de sotie! Da, in casa noastra, sotul meu gateste 90% din timp! Noroc ca ii place! Sunt totusi momente cand parca i-as gati ceva! Si aici intervine prietena mea Andreea de la Taste Bazaar care ma ajuta cu niste retete sanatoase, rapide si mai ales gustoase.
Iata ce mi-a trimis Andreea:
Salata de sfecla, pere si feta!
Aceasta nu este o salata obisnuita, caci contine o combinatie de ingrediente neasteptate, dar care merg perfect impreuna. Se pregateste foarte rapid si e numai buna cand vreti sa luati o pauza de la carne. Pentru ca iarna nu este cel mai prietenos anotimp pentru salate, sfecla si perele aduc in alimentatie vitaminele si mineralele la care avem acces atat de usor in lunile calde. Reteta o gasiti AICI
Sper ca v-am facut pofta!
Eu o sa mai revin cu cate o reteta buna de la Andreea!
Nu imi doresc sa deschid o polemica, cu acest articol nu incurajez nasterea prin cezariana si nu descurajez nasterea naturala. Cred totusi ca fiecare mama trebuie sa cunoasca foarte bine avantajele si dezavantajele unei nasteri, oricum ar fi ea si sa decida ce i se potriveste ei si copilului ei. Am ales sa nasc prin cezariana cu ceva vreme inainte de a mi se spune ca medical vorbind, nu puteam naste natural (o sa va povestesc intr-un alt articol despre ambele nasteri).
Am facut un curs de puericultura cu o consultanta in alaptare care ne-a povestit cum a nascut natural dupa o cezariana de urgenta (lucru posibil daca organismul ti-o permite) si ce experienta minunata a avut. Am citit cam toate blogurile ce sustin si incurajeaza nasterea naturala. Am vizionat filmulete cu toti pasii unei nasteri! Am citit si m-am documentat foarte bine despre tot ce se intampla in acele momente! Visam la cursurile Lamaze de cand aparuse moda si la noi.
Si totusi, de ce am ales cezariana?
Nu vorbesc acum despre exceptiile unor nasteri minunate, cand dupa 2 mici dureri, hop a iesit bebelusul (stiu ca exista astfel de norocoase). Dar ce nu se vorbeste foarte mult este despre partea urata a unei nasteri naturale:
de durere nu vorbesc, caci depinde de fiecare femeie in parte de cat suporta
exista riscul ca travaliul sa tina foarte mult, tu sa nu te dilati suficient si sa pui in pericol viata copilului
exista riscul cand impingi, o data cu bebe, sa ai scaun (nu scaun la cap, ci caca mai pe romaneste)
mai mult de jumatate dintre femeile care nasc trebuie taiate sau se rup (daca nasterea nu are loc in spital), personal am preferat o cusatura mai sus decat una mai jos
dupa cusatura, exista posibilitatea ca viata sexuala sa se schimbe (in bine sau in rau, depinde de cum ai fost cusuta)
multe femei nu pot sta cu saptamanile in sezut dupa nastere
exista multe probleme cu scaunul si constipatia dupa nastere
Vreau sa va povestesc despre cele 3 nasteri naturale avute de mama mea. Pe mine m-a nascut acasa cu moasa si tata, fiind la prima nastere, nu si-a dat seama ca a intrat in travaliu si pana a venit ambulanta am iesit eu. Ati spune ca a fost ideal: nastere acasa cu moasa, tatal a participat, cam cum cititi pe site-urile unde incurajeaza nasterea la domiciliu. Ei bine la mama nu a fost asa.
A avut niste dureri vecine cu moartea, a crezut la propriu ca o rup in doua cand am iesit. Da, s-a rupt toata si a fost cusuta mult timp dupa nastere. Aproape ca a lesinat de durere. Nu s-a putut aseza in sezut mult timp, iar mersul la baie a fost o poveste groaznica. La fratele al doilea a nascut in spital. Aceleasi dureri oribile si a fost taiata controlat. Iar cusuta, iar dureri. Abia pe fratele cel mic l-a nascut usor si s-a putut bucura de toata experienta nasterii.
Nu toate femeile suntem construite la fel!
Nu-mi place cand citesc: toate femeile pot naste natural, este usor! Sau pe vremea bunicii cum era? Ei bine bunica mea a pierdut 2 copii la nastere. Am prietene cu copii cu mari probleme de sanatate, scosi cu forcepsul! Mamici cititi cat mai multe ca sa stiti la ce va asteptati, vedeti cum sunteti din punct de vedere medical, nu riscati nimic pentru bebe sau voi! Lasati povestile citite pe site-uri ca e usor si toate femeile o pot face! Nu este usoara nici o nastere si fiecare femeie este diferita!
Traim zile negre! In fiecare dimineata ma trezesc si imi doresc sa se termine acest vis urat! Ieri dimineata am deschis televizorul si am plans de nervi si neputinta!
De 27 ani astept o data la 4 ani sa se intample ceva bun! E din ce in ce mai rau! Asa rau incat am dat liber la hotie si coruptie!
Fara sa vreau ma intreb daca oamenii astia gandesc mai departe de prezent. Daca se gandesc la copiii si nepotii lor care vor creste in aceasta tara. Daca nu se gandesc la batrinii din familia lor? Au jurat cu mana pe Biblie, nu le e frica de furia Celui de sus?
La noi merge tati in strada si va merge cat va fi nevoie! Abia astept sa ies si eu cum vine bunica la noi, care ne face o surpriza si vine luni! Suntem asa frumosi uniti, afara, in strada, impreuna!
Nu vreau sa plec din tara! La fiecare 4 ani ma gandesc la asta! Am trait in tinerete 2 ani in afara tarii. Da, alt trai, alt stil de viata, alti oameni! Dar nicaieri nu m-am simtit acasa! Sufletul meu este acasa! Vreau sa imi cresc copiii acasa! Acasa este Romania, tara mea minunata!
Pentru ca am experimentat multe momente proaste, de azi va propun o miniserie de interviuri cu dna doctor Dina Mohammad, medic specialist in obstetrica-ginecologie, in cadrul Spitalului Baneasa Regina Maria. Dina este un medic cum putini gasesti sau de care auzi doar in povesti! Este un om atat de dedicat profesiei sale incat 2 ani la rand si-a anulat vacanta (platita) rugata fiind de paciente sa nu plece ca sa poata naste cu ea! Este medicul (impreuna cu toata echipa de neonatologire) datorita caruia pruncul meu Alexandru traieste! Fara ea, nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi putut intampla!
Am avut o sarcina grea pe care mi-a monitorizat-o indeaproape, luand cele mai bune decizii pentru mine si copilul meu (caci nici eu nu am fost lipsita de pericole la nastere). Este un medic tanar, are 33 de ani si da, acest lucru te poate speria (am stat mult si am cumpanit decizia de a naste cu ea), dar are o experienta bogata si empatia de care orice gravida are nevoie.
Pe Dina am cunoscut-o prin intermediul primului medic cu care am nascut (un medic extraordinar, Dr. Dragos Gradinaru), atunci cand el nefiind in spital la prima sarcina si eu avand nevoie de un consult, m-a trimis la buna lui prietena Dina.
Mi-a placut din start de ea: joviala, cu zambetul pe buze si oferindu-mi foarte multe informatii pe intelesul meu! (Lucru foarte important) Mi-a ramas in minte si am decis ca dupa nastere sa merg la ea (pentru simplu motiv ca nu ma simt confortabil cu un barbat, oricat de profesionist este, la controloalele de rutina). Asa ca, dupa ce a venit Maria pe lume m-am prezentat la Dina. Cand am ramas insarcinata cu Alexandru am avut o dilema mare, nestiind daca sa ma intorc la primul medic (sarcina si nasterea fusesera fara probleme) sau sa raman la Dina. Intr-un final am ales cu sufletul si nu am regretat nici un moment!
Astazi ii propun Dinei sa imi raspunda la cateva intrebari despre relatia medic-pacient:
ZS: Cum ar trebui sa fie relatia medic pacient?
DM: Dupa parerea mea trebuie sa fie o relatie bazata pe comunicare si incredere; si aici vreau sa detaliez putin pentru ca exista un dublu sens si anume: gravida trebuie sa se simta atat de confortabil pe parcursul sarcinii incat sa priveasca medicul ca pe o persona careia sa ii poata spuna toate temerile pe care le are (si sunt convinsa ca apar foarte multe) si foarte important este ca medicul in relatia cu pacienta lui sa simta ca s-a facut inteles si ca ea pleaca din cabinet linistita. Despre incredere din experienta mea am constatat ca trebuie sa ai incredere in simptomele pe care le descrie o gravida echilibrata iar ea trebuie sa aiba incredere in sfaturile si deciziile medicale pe care le iei avand in minte binele ei si al copilului.
ZS: Care este pacientul ideal pentru tine?
DM: Asa cum nu exista un doctor ideal, nu exista nici pacienta ideala – eu cred foarte tare in sentimentul pe care ii ai cand vezi si comunici pt prima data cu o gravida. Poti sa ii fi alaturi pe parcursul sarcinii atunci cand simti ca ea isi doreste asta si are incredere in tine.
ZS: Ce nu ar trebui sa faca un pacient?
DM: Imi trec prin minte nenumarate lucruri pe care nu ar trebui sa le faca dar prefer sa raspund cu ceea ce ar trebui sa faca, si anume: sa isi administreze medicatia prescrisa de doctorul ei, sa urmeze indicatiile si sa fie increzatoare iar daca are nelamuriri sa intrebe, atunci cand exista o situatie mai delicata sa discute cu doctorul ei si sa ia impreuna o decizie cu care ea sa fie impacata si nu caute lamuriri in experienta altora pt ca medical nu exista doua situatii identice si din punctul meu de vedere cel mai important este sa nu isi asume riscuri inutile nici pentru ea nici pentru copil.
ZS: Ce asteptari ar trebui sa aibe un pacient de la medicul sau?
DM: Din punctul meu de vedere raspunsul este simplu: aceleasi asteptari pe care le are si medicul de la pacienta lui: sinceritate si comunicare!
Multumesc mult Dinei pentru timpul acordat si va anunt ca luna viitoare revin cu un subiect nou.
Operatia de cezariana nu este una usoara si recuperarea poate fi dificila. Nu dezbat acum de ce sa alegi sau nu nasterea naturala sau nasterea prin cezariana, ci doar vreau sa povestesc viitoarelor mamici la ce sa se astepte si ce sa faca sa treaca mai usor prin aceasta perioada. Acum, eu am nascut in spital privat, deci nu stiu daca protocolul dupa operatie este acelasi si in cel de stat.
La ce trebuie sa va asteptati?
Imediat dupa ce iesiti din sala de operatie veti fi duse la terapie intensiva. In spitalul in care am nascut este sprijinita si incurajata alaptarea, astfel incat la maxim 2 ore de la nastere (copilul este curatat, masurat, analizat si schimbat) iar dumneavoastra va simtiti cat de cat bine, vi se aduce copilul si o asistenta vi-l aseaza la san. (Nu vorbim de situatii speciale, ci de nastere si copil fara probleme.)
Procolul din spital spunea ca pacienta poate fi mutata in salon abia dupa ce reuseste sa se ridice singura, dar nu mai devreme de 7 ore. In pat, in terapie pe toata perioada cat stai, ti se pun niste saci de nisip pe burta, care sa ajute uterul sa se retraga. (Nu simti dureri ca ii ai, pentru ca oricum ti se dau calmante).
In primele 2 ore eram inca ametita de anestezie si calmante (desi foarte constienta) si ma chinuiam sa incep cu pasul elementar: miscatul degetelor de la picioare! Creierul zicea ‘misca-te’, corpul nimic. Poate fi usor inspaimantator iar eu ma gandeam la oamenii care nu reusesc sa isi miste niciodata picioarele! Groaznic sentiment!
Am reusit sa imi misc degetele!
Dupa vreo 2 ore am reusit sa imi misc degetele. Urmatoarele 2 ore m-am chinuit sa imi misc picioarele, sa le ridic cate un pic. La 5 ore cand mi s-a facut toaleta de catre asistente, am reusit sa imi ridic singura bazinul. Si la ambele cezariene cand au venit sa ma mute, m-am ridicat singurica in sezut, m-am dat jos singura si am facut cativa pasi pana la scaun singura! Vointa a fost mare, durerea pe masura. Calmante ti se administreaza de cate ori este nevoie (dar sa treaca cel putin 3 ore). In prima zi am avut nevoie din 3 in 3 ore, apoi din a doua zi am cerut o data la 4 ore.
Care mi s-a parut a fi cea mai dureroasa parte?
Masajul! Suna bine, dar nu este vorba de orice masaj! La terapie intensiva, din 2 in 2 ore, vine cate o asistenta, iti da sacii de pe burta jos si iti face un ‘masaj’, adica iti impinge cu pumnii apasand puternic pe burta, uterul inapoi. Este foarte dureros, dar daca faci ce ti se spune, poti trece mai repede de moment. Cand iti spune asistenta sa inspiri adanc, asa sa faci, ea apasa de cateva ori pe burta (dureaza 10 secunde) si gata. Daca nu inspiri cand ti se spune inainte de a te apasa, simti durerea mult mai puternica!
La prima operatie, era o mamica langa mine care a trebuit sa fie tinuta de o asistenta pentru a-i putea face masaj si a durat mai mult. Cred ca fiecare om are si un anume prag al durerii. Stiu femei care au cerut calmante o data la 2 ore. Fiecare face cat poate!
Sfatul meu este: cu cat te misti mai repede cu atat mai repede iti revii.
Eu dupa ce am fost dusa in salon, am cerut sa mi se scoata sonda si cu burta ‘in mana’, aplecata de ziceai ca am cocoasa, trangand dupa mine perfuzia, am mers singura la baie. Baia la 2 metri de pat, dar tot mi s-a parut interminabil drumul. In prima zi, singura miscare a fost pat-baie-pat. Din a doua zi am iesit pe coridor de 3 ori pe zi, iar in ultima zi dadeam deja ocoale holului lung si imi indreptam spatele.
Pot sa va spun cu mana pe inima ca nici la prima nastere, nici la a doua nu am vazut o alta mamica plimbandu-se pe hol, desi toate rezervele de langa mine erau pline. Toate aceste lucruri m-au ajutat, pentru cand am ajuns cu Maria acasa (cu Alexandru este alta poveste) si am urcat din prima seara scarile cu ea in brate! Sotul era pregatit sufleteste sa aibe grija de amandoua, doar ca nu a fost nevoie, amandoi fiind pe pozitii pentru ea.
Ieri am fost la o sedinta de evaluare de kinetoterapie. Am primit un voucher de la clinica unde am nascut. Va spun sincer nu mi se parea necesar. Dar avand in vedere ca Alexandru s-a nascut prematur la 34 saptamani, am zis ca rau nu este! Am ajuns la clinica cu 10 minute inainte de sedinta. Foarte draguta si curata clinica, personalul foarte amabil.
De la telefon mi s-a spus sa aduc fisa de externare, certificatul de nastere si ecografia de sold si fontanela. La sediu am completat o fisa si mi s-au facut copii dupa actele aduse. Apoi am fost preluati de terapeuta. Dana, a fost deschisa si atenta cu Alexandru, nu l-a fortat iar atunci cand nu ii placea sau incepea sa planga se oprea si facea o pauza. Acest lucru mi-a placut mult, mie personal nu imi plac medicii sau cei care au contact cu un bebelus, sa il forteze.
Alexandru este bine, dar din vina mea, pentru ca l-am pus in premergator este un pic incordat si are tendinta de a sta pe varfuri. Nu esre nimic grav dar mi-a interzis premergatorul (va povestesc dupa si treaba cu aceasta jucarie). Mi-a aratat exercitiile pentru relaxarea talpilor, stimularea spatelui de a sta in fundulet fara ajutor, cum sa il ajut sa se ridice in fundulet, stimularea de a-l ajuta sa se rostogoleasca corect si cum sa il ajut sa porneasca de-a busilea. Sunt o serie de exercitii foarte interesante.
Trebuie sa le fac cel putin jumatate de ora de 2 ori pe zi. Imi pare rau ca la Maria nu mi-a trecut prin cap sa vin la o astfel de sedinta. Cred ca m-ar fi ajutat foarte mult. Maria a mers de-a busilea dupa ce a mers si s-a rostogolit foarte tarziu, pe la 7,8 luni. E sanatoasa, fara probleme, dar cred ca as fi putut sa o ajut mai mult.
Azi am inceput exercitiile cu Alexandru si este distractie mare pe el si pe sora-sa care vrea si ea sa-l ajute. Va recomand din suflet sa mergeti in jur de 5,6 luni, nu mai tarziu si nu mai devreme, la o astfel de evaluare cu bebe. Va va ajuta mult! (Pe cei la care am fost, ii gasiti pe www.kinetobebe.ro)
Ieri a fost ultima zi de premergator.
L-am facut pachet si este in pod. La Maria nu am avut premergator. Citisem cat este de nociv si nu am luat. La Alexandru pentru ca este mult mai activ decat a fost ea, am crezut ca il ajut, doar am prietene cu copii care au crescut in premergator si sunt bine. Mi-a placut sa il vad cat de fericit alearga dupa Maria si cum se distreaza ei doi. Ei bine, aman distractia asta pentru cand va merge singurel. Intre fericirea de acum si sanatatea lui, aleg sanatatea lui.
Faza cu premergatorul este asa. Toate modelele de premergator spun ca poti incepe cu 6 luni sa il folosesti. Terapeuta ne-a spus ca nici un copil nu trebuie pus in premergator inainte de a se ridica singur in picioare (cu sprijin, dar singurel), abia atunci inseamna ca este pregatita coloana. Pai ati vazut vreun pici de 6 luni sa se ridice singur in picioare? Atunci de ce producatorii spun ca e ok ca de la 6 luni sa fie pus in aceste premergatoare? Sa va ganditi la asta data viitoare cand va ganditi daca sa ii puneti intr-unul sau nu..
Multa grija si iubire!
Nota: acest articol nu este sponsorizat si va scriu doar din propria experienta!
Ieri stateam si ma uitam la puii mei frumosi cum dorm si inevitabil un gand mi-a trecut prin cap: cat de mult ne iubesc ei si mai ales cum! Ne asculta in toate chiar daca poate nu sunt dorintele lor. Mananca la ora de masa, dorm la ora de somn, se joaca cu noi cand putem noi, viata lor depinde de noi! E drept si corect, doar noi suntem aia marii care stiu mai bine pentru copil.
Dar ati stat un moment sa va ganditi cum ar fi un paradis al bebelusilor in care sa faca ce vor? Care va erau dorintele in copilarie? Eu imi imaginam un norisor alb ca o mare vata de zahar, cu multe baloane, jucarii si timp de joaca. Partea frumoasa cam asta ar fi in capul oricarui copil! Pun pariu!
Dar noi, ca niste adulti responsabili stim ca daca nu am respecta un program nu am avea cei mai zambitori copii si cei mai jucausi, ci cei mai obositi si agitati, iar asta n-ar fi bine pentru ei si sa recunoastem, nici pentru noi!
Asa ca am stat si cu toate aceste ganduri si m-am intrebat cate cerem noi de la ei dar mai ales ce cer ei inapoi?!
La noi e complicat: timp si rabdare sa le putem face in tihna pe toate! Rabdare multa caci noi, parintii suntem toti diferiti! Unii pot sta zile intregi doar cu copii, altii pentru sanatatea lor mintala, mai au nevoie si de interactiune cu alti adulti!
La ei e simplu: timp! Timp de joaca cu mami si tati, timp de vorba, timp de mancat, timp de plictiseala, timp muuult de iubit si pupacit, timp de dormit la mami in brate! Doar atat cer ei: timp!
Inca nu mi-am dus copiii la gradinita, dar stiu foarte bine ce caut la gradinita copiiilor mei. Nu vreau sa imi duc copiii la o gradinita despre care aud: educatoarea x este buna, dar directoarea este rigida! Sau conditiile sunt foarte bune dar ii mai lasa la TV (sunt gradinite care au TV). Nu tin partea celor private sau celor de stat! Cred ca in orice institutie, diferenta o fac oamenii! De ei depinde binele copilului, siguranta lui, educatia lui, curatenia institutiei.
Cred mult in zicala de la cap se-mpute pestele. Si tocmai de aceea cred intr-un director de la care sa plece bunul simt, respectul, amabilitatea si binele ce tine de toti oamenii din institutie si resimtit de copii. Un director empatic si deschis isi va crea un mod de lucru relaxat si organizat impreuna cu echipa sa, iar acest lucru se va vedea in echilibrul copiiilor. Nu caut ultimele modele de jucarii, ci timpul si dedicatia personalului in relatia cu copilul meu. Caut un personal deschis, un meniu variat si sanatos si curatenie.
Nu caut zile intregi de ore calculate la minut, ci buna dispozitie si orele petrecute in joaca educativa. Caut un program relaxat adecvat varstei copilului cu ore educative dar si ore de joaca libera, nu organizata. Cu cat mai multe activitati in aer liber cu atat mai bine!
Nu caut cea mai pregatita educatoare, ci cea mai sociabila, zambareata si intelegatoare cu copiii! Caut o educatoare care sa stie sa le vorbeasca copiiilor, care sa stimuleze copilul in interesele pe care le are, sa cunoasca si sa asculte copilul si sa-l trateze cu respect si nu in ultimul rand care sa stie sa colaboreze cu parintii
Restul lucrurilor se pot corecta pe parcurs daca ai cu cine discuta. Gradinita perfecta nu exista, dar o poti avea ajutata fiind de cei din jur.
Copiii au nevoie de libertate in gandire si actiune pentru a creste armonios, pentru a-si cladi personalitatea, pentru a gresi si a invata din greseli! Din pacate, multi parinti inteleg prost aceasta libertate. O libertate fara limite face din copil unul egoist, un copil care crede ca i se cuvine totul, un copil care va calca peste ceilalti pentru propriile dorinte!
Unui copil trebuie sa i se respecte spatiul si dorintele dar trebuie invatat sa respecte la randul lui spatiul si dorintele celui din jur!
Daca acasa il lasam sa alerge si sa se catere pe tot ce prinde, trebuie invatat ca atunci cand merge in vizite trebuie gasite activitati mai linistite, alergatul si cataratul fiind lasate pentru spatiile de afara sau acasa. In primul rand pentru siguranta lor! Nu toate casele sunt sigure, nu toata lumea are copii! In al doilea rand copilul trebuie sa faca diferenta dintre ce face acasa si ce face in societate! Respectul pe care il oferim copilului trebuie oferit si celor din jur!
Personal nu-mi doresc copii egoisti! Nu-mi doresc niste copii rasfatati (rasfatati cu multa iubire da, dar nu prost inteles rasfatul) care atunci cand tipa ca vor un lucru l-i se si dau! Imi cresc copii sa faca o diferenta intre acasa si restul lumii, intre a se juca liber si a se juca tinand cont de cei din jur (inclusiv copiii mai mici) pentru ca doar asa copilul invata empatia, respectul si spatiului personal al atcuiva.
Prea multi parinti isi lasa liberi copiii acasa fara sa li se explice niste reguli iar cand ies din casa isi cearta copiii la tot pasul. Am vazut si cazuri in care in casa copiii sunt certati pentru orice iar afara sunt lasati liber! Trebuie sa existe un echilibru intre cele doua, altfel copilul nu poate intelege de ce exista libertate fara limite in anumite momente si de ce i se ingradesc dorintele in altele!
Nu asteptati copilul sa creasca (sa faca 4,5 ani) pentru a-i explica regulile unui joc sau comportamentul in societate! Ce veti cladi de mic si cum il obisnuiti asa il veti avea!
Celebra replica a lui Scarlett O’Hara in filmul Pe Aripile Vantului m-a urmarit o viata intreaga! Mama vroia sa imi puna numele ei. Adevarul este ca mi-ar fi placut sa ma cheme Scarlett! Lasand la o parte rasfatul deprins de la familie, era o femeie puternica cu o personalitate impunatoare! Si-apoi cand nu mai pot, intotdeauna este o alta zi si maine!
In copilarie era simplu:
Nu aveam chef sa-mi fac tema, era si maine o zi!
N-am avut chef sa merg la un curs, era si maine o zi!
N-am avut chef sa mananc sanatos, era si maine o zi!
Cam la fel se aplica si in viata de zi cu zi cu copii!
N-am chef sa strang jucarii, e si maine o zi!
N-am chef sa gatesc, e si maine o zi!
N-am chef sa spal, e si maine o zi!
In schimb este doar azi pentru joaca cat cuprinde, pentru imbratisari calde, pentru pupici magici, pentru priviri gingase, pentru lenevit impreuna, pentru vorbit mult, pentru noi!?
E si maine o zi pentru cand nu pot azi! Dar pentru ei pot mereu, zilnic, in fiecare moment cand vor! Cu privirea si surasul lor imi dau toata puterea de care am nevoie! Oricat de obosita pic in fiecare seara, stiu ca si maine este o alta zi pentru rasfatat si iubit copii!
Copiii, noi, parintii, toti avem nevoie la un moment dat de un medic! Cum il alegem? Pe ce criterii?
Intr-o lume ideala, medicului chiar ii pasa de pacient si il consulta si trateaza fara interese personale.
In lumea noastra, va sfatuiesc sa va alegeti cu grija medicul pentru voi, familie sau copil. Nu generalizez! Sunt aceeasi medici si in privat si la stat! Fara deosebiri!
Cunosc medici minuni! Cunosc medici care se lasa pe ei pentru pacienti! Cunosc medici care salveaza mii de vieti! Cunosc medici care consulta, trateaza si opereaza multe cazuri umanitare fara a primi un ban! Cunosc medici OAMENI!
Din nefericire cunosc si medici carora nu le pasa daca mori. Cunosc medici care nu fac un pas in afara protocolului avut de spital! Cunosc medici care nu ar trebui sa fie medici! Mai mult decat orice, cred ca este responsabilitatea noastra in a cauta un medic bun!
Dar cum il recunosti daca nu ai cunostiinte in domeniu?
Un medic bun, in opinia mea, are urmatoarele calitati:
este deschis la orice intrebare a pacientului (indiferent de intrebare)
isi face timp si nu te grabeste
analizeaza si testeaza cu grija inainte de a pune un diagnostic (nu pe ochi frumosi)
previne inainte de a trata acolo unde este posibil
cere o a doua opinie singur (atunci cand are nevoie de ajutor)
este empatic
este informat si stie sa vorbeasca pe ‘limba’ pacientului (nu toti am facut medicina si nu toti cunoastem termenii medicali)
Cautati cu grija un pediatru bun pentru copii! Cereti, acolo unde puteti, o a doua parere in orice vi se pare a nu fi bine. Cautati viitoare mamici un medic bun cu care sa nasteti! Datorita sau din cauza lui voi sau copilul vostru veti trai sau nu!
Un medic bun previne si este atent la orice tine de sanatatea voastra si a viitorului copil! Cautati atunci cand vine vorba despre nasterea intr-un spital privat, sa aiba camera de terapie intensiva neonatologica. Altfel, daca nasteti la un spital privat si nu au asa ceva, copilul este trimis la un spital de stat si se pot pierde minute importante pentru viata lui!
Prea multi copii mor si la stat si la privat din cauza incompetentei, sau a nepasarii sau a conditiilor din spitale! Dar si multi supravietuiesc datorita daruirii, atentiei si grijei personalului medical!
Ati spune ca tine de noroc! Personal, cred ca tine de tine ca om sa alegi cu grija si abia apoi de toate celelalte lucruri! O spun din proprie experienta! Dar despre acest lucru intr-un articol viitor!
De cand au deschis am tot zis ca mergem si noi, fiind doar la 10 minute distanta de locatie. Doar ca, am ramas insarcinata si nu-mi permitea starea, apoi erau copiii prea mici. Uite asa, vineri seara, intr-un moment spontan, sotul zice ‘Hai la Therme‘! Primisem cadou de Craciun un voucher, in principiu visam un masaj la ei!
Deci decidem vineri seara sa mergem la Therme, eu visand la masaj. Culcam copiii la ora 20.00 si fugim, lasandu-i cu bunica. La ora 21.00 ajungem. Am gasit loc de parcare fix in fata pe randul A11. Mergem la una dintre case, fiecare avand 2,3 persoane la rand. Si stam si stam, doamna de la casa tot explica apoi se ridica si pleaca, pentru ca nu avea schimbat la 100 Ron. Si dusa a fost. Am schimbat casa, am asteptat, a venit randul nostru si abia atunci a ajuns duduia la prima casa cu banii schimbati.
Luam 2 bilete la Elysium si 2 prosoape si intreb de masaj. Domnisoara foarte draguta imi raspunde ca la ora aceasta sigur este liber. Ne schimbam repede si mergem sa imi caut masajul. Mi-a placut partea de vestiar, cabina de schimb care este suficient de mare si cu loc de stat si unde sa iti pui hainele. Mi-a placut zona de dus, desi cred ca nu sunt suficiente dusuri daca este aglomerat.
Intram la The Palm, admiram in treacat piscina, urcam la Elysium si ajungem la zona de masaj la 21.25. Acolo un domn imi spune ca s-a incheiat ora de masaj si ca daca vreau vreodata sa vin dimineata sa imi fac rezervare pentru seara! Pai eu cu 2 copii, fugita de acasa, cu program de spa pana la 23.30, nu au masaj pana la ora inchiderii? Nu au masaj si pentru parintii fugiti de acasa? Dezamagire profunda. Ne intoarcem, in fata balconului erau niste scaune pentru masaj la gat si spate, toate ocupate si cu o coada de asteptare.
Mergem la piscina cu pool bar cu seleniu si zinc si ne luam care un cocktail. Eu aici am stat o ora si ceva. Sotul a dat o tura si la piscina din The Palm, care i-a placut foarte mult. Mi-a placut amabilitatea barmanului si faptul ca atunci cand am cerut un elastic de par (uitandu-l acasa) desi nu avea in bar s-a dus si mi-a adus unul. Ne-am bucurat si de zona de sezlonguri, foarte comode si bune de dormit. Aproximez ca era ocupat in jur de 40% din capacitatea loctiei (asta dupa cate persoane erau) desi ma pot insela.
Therme este un loc de mers, unde te poti relaxa frumos. Cred totusi ca pot imbunatati multe lucruri:
1. Masaj si pentru cei ajunsi dupa ora 21.00, platesc acelasi bilet, am aceleasi drepturi
2. Personal ceva mai informat (domnisoara de la casa m-a asigurat ca gasesc liber la masaj si inca este program)
3. Cred ca ar mai trebui o piscina cu bar ca cea de la Elysium, daca este aglomerat nu incap foarte multi oameni si este un loc tare placut pentru cei ca mine care nu stiu sa inoate.
4. O curatenie mai drastica la cabinele de schimbat (am luat la par pe talpa papucilor de am crezut ca imi fac o peruca)
Cam asta a fost experienta noastra. Da, ne-am intoarce, este foarte placut, nu stiu zona pentru copii cum este, caci nu am vizitat-o! Poate data viitoare!
Acum 2 seri m-am uitat cu mama la filmul Eat, Pray, Love (Mananca, Roaga-te, Iubeste) cu Julia Roberts. Eu il mai vazusem dar era o premiera pentru mama. Adevarul este ca l-am revazut si eu cu alti ochi!
Stateam si ma uitam la prima parte, cea cu mancarea, in care tot aduceau mancaruri de toate felurile, de mi se facuse o pofta nebuna de paste si ma gandeam ca mie imi place tare mult mancarea! Dar cate femei se pot lauda ca pot manca orice, oricand? (V-am mai spus ca tine de cantitate, nu de ce mananci). Ca bine zice Julia la un moment dat, ‘Si ce daca ai colacei, a fugit vreun barbat de tine?’ Daca stau sa ma gandesc, nu! Cu tot cu colaceii mei!
La noi toata lumea este inebunita cu sala de sport, o nebunie dusa la extrem, in care femeile stau 2,3 ore pe zi! Ma intreb, cand au timp sa traiasca? Sunt la diete nonstop! Cand au timp sa se bucure de gustul divin al mancarii?
Si medicul recomanda totul facut cu moderatie! Sunt pro miscare, dar mai degraba facuta in aer liber! Facuta din placere, un sport de grup, un sport prin dans, nu ridicat de fiare si corp de culturista! Corpurile acelea sculptate isi pierd toata feminitatea! Un antrenament de intretinere, usor de 2,3 ori pe saptamana este binevenit! Un ingropat in sala, nu este indicat!
Ajungi la batranete si te apuca toate regretele!
Perfectiunea sta in imperfectiuni!
A doua parte a filmului este despre pacea interioara! Pace pentru care si multe vedete de la noi au mers in India, se pare ca doar acolo poti medita in liniste! Va pot da cateva sfaturi! O drumetie de 2 ore pe munte, imbina si pacea interioara si ora de miscare in aer liber.
Exista o manastire intre Brasov si Sibiu care se numeste Sinca Veche. E mult spus manastire, caci este o locatie micuta din lemn unde stau 2 maicute, in schimb dealul unde este pozitionat si gradina superba, ma fac sa ma duc mereu si mereu acolo! In mijlocul gradinii naturale, unde este plin de copaci, se afla niste pietre imense bune de meditat sau rugat! Stiati ca si tibetanii spun ca ce cea mai buna meditatie este rugaciunea! De rugat ne putem ruga oriunde!
Partea 3 e interesanta!
Aia cu iubirea! Cate putem spune ca suntem casatorite cu iubirea vietii noastre? Cate am avut curaj sa plecam dintr-o relatie toxica si sa asteptam cumintele pe banca vietii, marea iubire? Dar si mai mult, cate credem in marea iubire? Viata mea a fost presarata cu tot ce trebuie pentru a scrie o carte intr-o zi!
Am avut curaj sa las tot, atunci cand nu mai rezonam cu omul de langa mine si sa-mi astept (vreo 3 ani) omul meu perfect de defect care sa ma iubeasca ca nimeni altul! Il ador cu fiecare zi ce trece mai mult si simt ca iau foc in jurul lui (foc diminuat in zilele in care dorm pe mine, dar tot foc)!
Care-i varianta fiecarei femei de Mananca, Roaga-te, Iubeste? Voi cate faceti din cele 3 si cum?
Cand apare un copil, vrei nu vrei lucrurile se schimba. Daca deja numarul de copii creste, cresc si sansele sa fie tot mai greu! Sunt una dintre femeile care si-a dorit sa pastreze intimitatea in cuplul nostru (cateodata e mai greu), sa dormim doar noi doi (la al doilea am stat separati primele 4 luni), sa fiu frumoasa in fiecare zi (desi dormisem 2 ore), sa nu fiu stresata cu 2 bebefoane langa mine (care se aprind in momentul cel mai nepotrivit), sa vorbim despre noi (cand avem fix 2 ore in care mancam, facem dus si eu ii povestesc ispravile copiiilor), sa fim noi!
Asta cu sa fim noi, doar noi doi, este ca timpul de calitate pe care il oferim copiiilor, dar pe care uitam sa ni-l oferim noua. Desi eu si sotul meu am incercat din rasputeri sa mentinem echilibrul, de cateva luni, cu multe schimbari la jobul lui, deschiderea blogului meu, 2 copii care cresc nu am mai avut timp de NOI, asa cum ne doream.
Ce ne salveaza pe noi este faptul ca nu ascumdem micile probleme sub pres, iar acum cateva zile am avut o discutie la un pahar de vin, lumanari si semineu (electric) la sfarsitul careia sotul meu m-a invitat in oras la cina, doar noi doi! Singura zi disponibila este joi (caci pleaca bunica apoi).
Asa ca joi e marea zi! O sa ma aranjez, o sa-mi pun o rochie sexy pe mine (ce conteaza ca e ger, ma scoate sotul in oras), pantofii cu toc (si ce daca alunec, am un brat puternic de care sa ma prind), machiajul rar pe care il vede si dupa ce culcam copiii iesim in oras (obositi morti probabil dar cu chef de noi!)
Romantismul tine de o floare, un gest, o discutie, o imbratisare!
Daca pentru 5 minute sunteti doar voi, romantismul inca traieste!
Sunt una dintre mamicile care militeaza destul de mult impotriva folosirii telefoanelor (Tablete sau alte device-uri asemanatoare) de catre copii!Va spun si de ce:
1. Le fura copilaria!
In loc sa stea sa alerge pe cozi de matura, dezvoltandu-si imaginatia si creativitatea, stau tolaniti pe canapea jucandu-se intr-o lume gata creata, fara a avea nici o contributie majora.Stiti filmuletele care circula pe facebook cu parintii care isi lasa copiii la TV si ii hranesc cu biscuiti, apoi ii arata la maturitate obezi, tot tolaniti la TV mancand biscuiti? Nici o difetenta de TV cu telefonul!
2. In timp le afecteaza nivelul de sociabilitate!
Zilele trecute am vazut un serial in care o tipa intalneste un tip si ii spune ca ea nu poate comunica vorbind ci in scris pe telefon. Asa ca ii arata la intalnire, fata-n fata la masa la restaurant, fiecare cu telefonul in mana si dandu-si mesaje! Pare exagerat? Iesiti in oras si uitati-va in jur, copiii stau doar cu capul in telefoane: asa merg, asa mananca, asa socializeaza. Sunt convinsa ca unii dintre ei asa vor ajunge adolescenti, indiferent de ce vor invata acasa sau daca au folosit un telefon de mici, dar, mi se pare trist cand vad copii de 3,4 ani mergand cu telefonul in mana, stand la masa cu telefonul in mana, vorbind cu parintii cu telefonul in mana.
3. Le strica vederea
Aparatul vizual se dezvolta complet pana la 4-5 anisori. Pana atunci sistemul vizual este foarte vulnerabil la lumini puternice, lumini albastre, distanta mica intre retina si ecran, toti acesti factori favorizand dezvoltarea unor patologii sau boli.
4. Intarzie dezvoltarea creierului.
Hrana creierului pentru a-l ajuta sa se dezvolte sunt stimuli externi receptati prin organele de simt si de miscare. Etapa de dezvoltare a copilului 0-2 ani se numeste etapa de dezvoltare senzorio-motorie. In timp ce se uita la TV sau joaca jocuri pe telefon copilul primeste doar informatii vizuale si auditive, pe care nu le poate procesa datorita varstei mici. Nu stie sa faca diferenta intre ce este la televizor (i se pare ca este doar o fereastra pe care priveste) si realitate. Maria cand vede o reclama cu pisici tipa ca o vrea in brate! Daca tot ce vede copilul sunt secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, acesta va deveni agitat, obosit, nelinistit si va veti intreba de ce copilul vostru este asa!
Intre a oferi o ‘bucurie’ copilului si a-i oferi sanatatea, ce alegeti?
