Ei bine eu pe mama nu o pot vedea in fiecare an de 8 Martie, asa ca nu ii pot duce flori sau bomboane! Dar de cand ma stiu, nu a trecut an fara sa ii cant la telefon aceasta melodie!
Ma face sa ma simt copil mic, stangaci, care in schimb canta din tot sufletul! Si acum ii cant cu acelasi sentiment de iubire profunda! Ca mama nu e nimeni!
Astept cu nerabdare sa-mi cante si mie copiii la fel! Sa ma trezeasca cu zambetul lor si sa strige ‘Mama, la multi ani’! Cred ca abia atunci, voi simti o fericire imensa, pe care doar copiii nostri ne-o pot da!
La multi ani mamelor voastre!
La multi ani voua, mamici!
La multi ani mamei mele dragi pe care o iubesc nespus!
Nu se mai fac emisiuni bune.. Ma simt ca o bunicuta cu ochelarii pe nas care priveste seara la TV si da din cap dezamagita de ce vede.
Adevarul este ca nu se mai fac emisiuni de calitate! Se cere goliciune, scandal, tipete, spalat de rufe in public! Ma gandesc cu groaza ca vor creste copiii si asta este ce vor vedea la TV ca fiind normalul!
Recunosc sunt fan emisiuni de gatit. Ale noastre sunt departe de ceea ce fac cei din afara, dar macar se straduie. Pacat ca uneori nu aleg ori concurentii care sa fie de o anumita calitate, ori chefii sunt plictisitori!
Eu ma uit la emisiunile cuChef Scarlatescu, Chef Dumitrescu si Chef Bontea dintr-un singur motiv: au carisma! N-am vreun preferat, dar ma amuza seara cand vreau sa stau in pat si sa privesc la ceva usor.
Si da, cateodata mai invat cate ceva, asa am aflat intr-o emisiune ca aluatul de clatite iese fraged daca adaugi si smantana lichida (dar e alta discutie).
Cei de la Pro cred ca regreta amarnic ca i-au pierdut pe cei 3.
De atunci tot schimba chefi pe banda rulanta fara nici un succes!
Asa au incercat si noii veniti anuntati cu o luna inainte. Dupa prima saptamana slaba i-au mutat noaptea, de ma intreb cine ii urmareste..
Si de o saptamana ai anuntat cu mare tam tam noua emisiune Uite cine danseaza!
O astfel de emisiune de obicei o pun in zile de weekend, dar cred ca sunt asa disperati cu chefi de pe antena incat au pus emisiunea lunea!!
M-am uitat, cred ca asa au facut multi, din curiozitate pe pro aseara, jumatate de ora si atunci mi s-a parut mult.
Au pus in emisiunea asta de toate: conflict Mihaela Radulescu si Andreea Marin (poate, poate se zgarie divele in direct, ce-i drept tin partea Andreei, care de departe mi se pare o doamna), cuplul anului Antonia si Alex Velea (sa adauge si public tanar), mahalagioaice gen Oana Zavoranu (eu ma intreb daca femeia asta va realiza vreodata cam cat este de penibila), critici de moda ca Dana Budeanu (care critica pe oricine nu este imbracat de parca s-ar propune pentru o noapte de…) si oameni de calitate, putini ce-i drept: Anca Serea (care mie imi place mult), Mihai Petre (care merita tot respectul). De restul concurentilor nu comentez.
Cert este ca au incercat un cocktail cu de toate. Azi dimineata (spre pranz) cat mi-am baut cafeaua (cand copiii dormeau) m-am uitat pe facebook si tot ce am citit despre emisiune a fost despre cearta divelor. Am ratat-o!
Probabil ca daca ar schimba ziua, m-as uita macar sa ii vad dansand pe cei simpatici.
Sigur vi s-a intamplat sa aveti cate o zi in care sa va intrebati, ce naiba s-a intamplat, ca toate merg aiurea! A inceput cu duminica noaptea, nu va dau prea multe detalii, dar va spun ca a fost o noapte interesanta.
Lunga rau si interesanta. A culminat cu o dimineata de vis! Nu copiii au fost de vina, ci culmea eu. Cateodata am zile cand sunt impiedicata rau.
In zilele acelea ma mir cum nu dau foc la casa (Doamne fereste!), exagerez un pic, dar pe acolo sunt.
Imi scapa tot din maini, nu-mi iese nimic, uit laptele pe foc, uit copilul pe canapea, gata sa cada, uit celalalt copil pe blatul din bucatatie si il aud cum tipa.
Alexandru a regurgitat lapte pe perna decorativa de pe canapea, Maria a incercat culoarea roz a creioanelor sale pe biblioteca noua (noroc ca se sterge usor, ca arici ma facea ta-su!), iar dimineata s-a terminat minunat cu mine trantind cafeaua pe toata masa, scurgandu-se la milimetru printre copii, care la ora aceea mancau mar copt.
Si era doar 9,30 dimineata!
Nu era suficient ca trebuia sa spal hainele mele si ale sotului si ale copiiilor, a trebuit sa adaug si fata de masa plina de cafea si fetele de perna.
La masa de pranz am reusit sa vars o sticla de apa pe toata masa de lemn, fata de masa nu apucasem sa pun..
La pranz Alexandru mi-a aruncat o lingurita de dovlecel pe camasa si una in par, iar Maria a mancat ciorbita, o lingurita in gurita, una pe mami.
Pe la ora 17,00 numaram minutele pana ajunge sotul si pana bag copiii la somn.
Pe la 18,00 am avut parte de ‘concert’ cand in duet cand pe rand! Dupa jumatate de ora s-au linistit si am descoperit ca lui Alexandru ii place sa o alergam pe sora lui in jurul mesei!
Si uite asa ne-am distrat pana a ajuns tati, iar eu am picat!
Este un subiect larg si delicat! Eu am ales hainele copiiilor mei dupa doua criterii: sa fie comode si sa fie din materiale cat mai naturale, pentru a lasa pielea sa respire!
Recunosc, nu ma intereseaza neaparat moda pentru aceasta varsta la copii!
Nu-mi doresc sa-mi cresc fetita o mica fashionista care sa puna accent pe haine si nu pe ea ca om!
Hainele sunt niste zdrente care ne imbraca, de multe ori prea scumpe pentru rolul pe care il au!
Imi plac hainele frumoase, nu ma intelegeti gresit, dar nu sunt de acord sa dau o avere nici pe hainele mele, cu atat mai putin pentru copii, mai ales ca le poarta foarte putin!
Majoritatea rochitelor Mariei sunt primite! Prea multe dintre ele nu le-a purtat niciodata! Sunt frumoase foc! Dar unde sa o imbrac?
In casa, la locul de joaca?
Ea are nevoie sa se simta bine in hainele ei, nu sa o impiedice sa alerge, sau sa nu poata sari ca i se vede dresul.
Pentru mine copii trebuie sa fie copii si nu le voi strica copilaria pentru ca deja ii etichetez de mici si le fur libertatea de a alerga sau de a se murdari in voie!
Spun etichetare pentru ca fara sa vrem cand vedem un copil, indiferent de varsta, fetita sau baietel, imbracati frumos, le inducem ideea ca trebuie sa se comporte conform tinutei pe care o au!
De cate ori ati auzit expresiile:
‘Stai cuminte ca iti sifonezi rochia, domnisoarele nu fac asta!’ sau ‘Vezi sa nu te bagi in noroi cu pantofii cei noi’ si exemplele pot fi prea multe, din pacate.
Atunci cand avem un copil, tendinta este mai mare sa ii dam ‘totul’!
Poate si de aia se spune ca, copilul crescut singur devine egoist si rasfatat! Exista exceptii!
Dar, atunci cand este unul ‘trebuie’ sa ii oferi ce este mai bun, fara sa te gandesti la consecintele alegerilor tale pe care le va avea asupra copilului mai tarziu!
Vreau sa imi invat copiii ca ei sunt importanti, nu hainele pe care le poarta!
Ma intreba o prietena de ce nu o imbrac mai mult in roz sau de ce nu ii fac poze imbracata in rochite gen papusica!
Pe langa faptul ca si eu si ta-su avem oroare de culoarea roz, vreau sa ii arat Mariei cand va creste ca EA este cea frumoasa in acele poze, nu sa se mire ce haine frumoase purta!
Degeaba multi incearca sa isi educe in adolescenta copii, sa le spuna ce este important in viata (sa aiba o scoala, un hobby educativ, sa stie sa fie oameni) daca pana la acea varsta pentru copil au contat hainele si cele mai scumpe accesorii!
Zilele trecute priveam e emisiune cu o doamna din lumea modei care venise in platou cu fetita de 12 ani! Frumoasa foc fata, doar ca iti luau ochii hainele (toata in negru) si seriozitatea copilului! Nu a zambit nici macat o data! La 12 ani..
Iar mama sa povestea mandra despre cum isi alegea fetita hainutele singura la 2 ani.
Ma uit la Maria care nu are nici o idee de haine si cand da iama in dulap cara pe ea tot ce prinde.
Hainele nu conteaza pentru un copil. Copilului nu ii pasa cum arata.
Noua ne pasa! Copilul este fericit ca se poate misca si este si mai fericit daca il lasi sa se joace in orice balta prinde sau se murdareste fara sa fie certat.
BLW inseamna baby led weaning in traducere libera, diversificarea naturala sau autodiversificarea! Inainte sa inceapa Maria partea cu diversificarea, eram convinsa ca voi alege BLW. Mi se parea mult mai simplu si pentru bebita si pentru mine!
Pentru cine nu cunoaste conceptul BLW va pot spune ca sustine ca este cel mai corect mod de diversificare. Ce faci practic?
Pui in fata copilului diverse legume, fructe cat mai colorate, morcovi, ardei gras, dovlecel, pastarnac etc. (multi spun fierte, altii spun crude) si lasi copilul sa aleaga ce mananca si cat.
Aceasta metoda incurajeaza:
– independenta copilului
– construirea unei relatii sanatoase cu mancarea (copilul mananca ce vrea, cat vrea). Cei care aleg acest mod de diversificare sustin ca astfel, copilul va manca ceea ce are nevoie organismul lui. Confirmari exacte nu exista, dar stim ca indiferent de metoda de diversificare, copiii aleg pentru o perioada lunga de timp un anumit aliment, pentru ca brusc intr-o zi sa nu-l mai vrea! (Cam asa a fost la noi Maria cu iaurtul).
– mancatul de produse nepreparate, ‘vii’, copilul cunoscandu-le gustul nealterat de diversele moduri de gatire
– mai putine mofturi! Prin faptul ca au libertate maxima, copiii vor fi mai putin mofturosi comparativ cu cei care mananca dupa modelul diversificarii clasice. (Personal, cred ca tine de copil, indiferent cum va fi diversificat).
– o experienta senzoriala completa. Copilul atinge, miroase, gusta, mesteca.
Marele dezavantaj (acum depinde de parinte, pentru mine acest motiv nu era o problema) este ca va fi totul in jur un haos. Va arunca cu mancare peste tot, pe el, pe cei din jur, iar cand vei termina o masa va trebui sa te apuci de cel putin o curatenie generala, daca nu chiar de vopsit peretii. Dar asta se poate intampla si se intampla si cu piureurile. Ai mei isi baga mainile adanc in boluri si murdaresc tot!
Un alt dezavantaj este ca nu vei sti niciodata cat a mancat de fapt! Din cauza faptului ca va zbura multa mancare in jurul lui, nu vei sti cat a ajuns in gurita. Din acest motiv exista pericolul ca avand un copil mai sensibil si care nu mananca foarte bine, sa ajunga la varsta de un an cu alimentare 90% lapte, cu multe carente de vitamine si minerale. (Maria mea ar fi murit de foame, nu a fost un copil caruia sa ii place sa bage lucruri in gura si desi am incurajat-o de la 6 luni, abia la un an si 2 luni a inceput sa vrea ea sa manance singura! De atunci papa singurica aproape tot).
Mie mi-a fost cel mai frica de innec! Un copil asa mic se poate inneca chiar si cu piure! Asa ca, nu am avut incredere in mine ca voi sti cum sa reactionez, deci nu a fost pentru mine aceasta metoda si am mers pe diversificarea clasica!
Inainte de a alege ce vi se potriveste, cantariti bine avantajele si dezavantajele si urmariti ce credeti ca i s-ar potrivi si copilului vostru!
Sigur vi se intampla sa aveti discutii cu sotul de cui ii e mai greu! Celui care pleaca sau celui care ramane acasa cu copiii. Eu va dau variantele noastre:
Cum vad eu lucrurile:
In jur de 7 dimineata pleaca sotul meu la munca! La ora aceea copiii nu sunt in cea mai buna forma! Alexandru e mofturos si agitat ca vrea sa mai doarma, sa pape si de cele mai multe ori sa faca caca, toate in acelasi timp…asa ca da-i cu plansete! Maria cand il vede pe tati ca se imbraca, se catara pe el, vrea in brate, vrea sa-l dezbrace si tati pleaca lasand-o urland dupa el! Si continua…vreo 10 minute cel putin!
Pe la 8, cand in sfarsit se calmeaza lucrurile (copiii sunt mancati si schimbati) il pun la somn pe Alexandru si raman cu Maria, primul lucru imi fac cafeaua! O fac doar!
O pun pe masa si sta acolo pana pe la 10!
Intre timp Maria merge cu mine peste tot! Peste tot prin casa! Mai intai la bucatarie! Scot toate vasele curate din masina de vase si pun ce mai e murdar, apoi trec la sortat de rufe si bag la spalat! Strang de pe sarma pe cele uscate si le pun la loc!
Cobor cu Maria pe la 9 din camera de rufe si ii dau de papa. Iau o gura de cafea!
Se trezeste Alexandru! Ii dau si lui fructele pe la 10!
La 11 o culc pe Maria. La 11.30 al doilea somn pentru Alexandru!
Pauza pentru mine o ora, timp in care ma spal pe cap sau scriu un articol sau mananc sau gatesc sau… De stat, nu stau niciodata!
Cum cred eu ca e la tati:
Pleaca dimineata 30-40 minute in liniste pana la birou! Liniste de tipete si copii! De fapt asculta stirile si fumeaza 2 tigari!
La birou isi face cafeaua si se baga la laptop…totul in liniste!
Cum vede tati:
O lasa pe mami cu comorile lui, care dupa ce inchide usa, se aseaza pacea si voia buna si copiii sunt mega simpatici si dornici sa fie cuminti!
Ce crede tati ca face mami? Joaca multa (nu e greu, nu?), cafea in pasi de dans, zambete si imbratisari pe care le primesc toata ziua!
Cum e ziua lui:
Ajunge in si incepe facutul de lista pentru ce trebuie sa faca:
cum sa tin bine trainigul pentru clienti; de terminat prezentarea de buget; am intarziat sa fac contractele; sa ajut echipa sa faca targetul de vanzari luna asta; coturile de reparare a gradinii; cum sa doarma Maria mai bine noaptea!
Ajunge la birou! Isi face cafeaua si incepe sa sune telefonul! Are 2 sedinte si 2 intalniri cu clienti! Nu mananca, aproape niciodata la pranz, ca sa poata sa isi termine treaba si sa ajunga devreme acasa!
Cum a fost prima noapte fara bebe? Ce sentimente v-au incercat? Prima mea noapte fara Maria a fost anul trecut in aprilie cand am renovat un pic prin casa si am ales sa o ducem la bunici, ca sa evitam sa stea in praf.
Am dus-o de duminica si am luat-o urmatoarea sambata! Orice mama ar zice: vacantaa! Inainte de a o duce pe Maria la bunici am facut o multime de planuri cu sotul pentru saptamana de libertate pe care o aveam doar pentru noi!
Cine romantice, discutii interminabile despre noi pana dimineata, timp petrecut in doi, iesiri la film si dormit tarziu! S-au dus toate pe apa sambetei! Echipa de muncitori a venit in fiecare zi la 8.30! Fara intarziere! Adio dulce somn!
Ce cine, ce filme? In fiecare seara ma imbracam sa mergem sa o luam! Ma lua Alex (sotul) cu binisorul ca Maria e bine, ca ii prinde bine, ca mergem urmatoarea seara! Ce discutii romantice? In fiecare seara am plans de dorul ei! Amandoi am vorbit de puiul plecat de acasa! Nu ajungea sa vorbesc cu bunicii, nu ajungeau pozele si filmuletele trimise zilnic!
Pentru mine a fost saptamana de cosmar! Abia asteptam sa ajung la minunea mea! Culmea, cand am ajuns, m-a vazut, m-a analizat si foarte incet a venit spre mine! Eu nu mai puteam de dor, ei ii era bine cu bunicii!
Da, logic, ma bucur! Stiu ca ii place la ei si ii iubeste mult! Si ei o rasfata toata ziua (respectand, limitele, listele si tot programul impus de mine). Saracii! Dar n-au ce face daca vor sa-si vada nepoata!
Anul asta ii duc iar in aprilie un weekend! Pe amandoi!Mi-am promis ca nu vor sta niciodata unul fara altul! Se iubesc prea mult! Ii duc 3 zile sa se obisnuiasca pentru mai cand ii duc o saptamana! Plec romantic cu ta-su intr-un citybreak de 4 zile la Roma!
Ador orasul asta si abia astept sa il arat lui Alex! Cum va fi? Nici nu vreau sa imi inchipui! Sper doar sa ma pot relaxa si bucura de tot ce ofera orasul si.. sotul meu!
Cand eram mica o admiram pe mama! Era foarte cocheta! Inca este!
Dar cand eram eu mica era tanara si foarte frumoasa!
Ma uitam cu admiratie cum isi tapa parul (deh, asa se purta), cum isi lua taiorul roz pastel, stramt pe corp si cum isi dadea cu ruj. Pe mama nu o stiu machiata la ochii sau cu fard in obraz, dar nici nu avea nevoie! Rujul ii era suficient!
Toti copiii sunt foarte mandri de parintii lor si ne place sa ne mandrim cu ei! Dar si parintii fac un efort, mai ales mamele! Ca n-au chef mereu sa-si puna toculet, sa-si aranjeze parul si sa-si duca copilul la gradi. Dar marea majoritate o fac! Si eu o fac ori de cate ori ies cu copiii!
Imi doresc sa se uite fetita mea la mine cu aceeasi admiratie cu care ma uitam eu la mama! Imi doresc sa fiu cea mai frumoasa mamica pentru ea! Da, da si mai ales cea mai frumoasa femeie pentru sotul meu! Asta era clar, nu? Ei dar si frumusetea asta, daca nu este intretinuta isi face de cap prea devreme!
Acum, n-are rost sa va spun ca eu am inceput la 14 ani, ca nu puteti da timpul inapoi! Ati citit bine! 14! Atunci am inceput sa folosesc rimelul, pentru ca fond de ten am inceput pe la 18 ani sa stiu a-l folosi!
Cert este ca de la 14 ani nu m-am culcat niciodata, pentru nici un motiv machiata! In facultate, prietena mea Oana radea de mine! Ne intorceam de la vreo petrecere la 4 dimineata, ne aruncam in pat, iar eu pe intuneric cu ochii inchisi luam servetele demachiante (le foloseam doar la urgente de acest gen) si imi stergeam fata.
Tot langa ele pe noptiera era si crema de fata!
Deci regula numarul 1: niciodata somn machiata! De un an ma demachiez doar cu ulei de cocos! L-am descoperit si pentru mine face minuni!
Regula 2: folosesc o crema hidratanta adecvata tenului meu, dimineata si seara!
Regula 3: masca (cu orice) o data pe saptamana! Eu nu folosesc masti cumparate! Niciodata! De o viata le prepar in casa, sub toate combinatiile: argila cu de toate (apa, daca altceva nu ai, smantana, iaurt, miere), avocado pasat cu miere, banana cu miere, ulei de masline cu vitamina A si vitamina E.
Regula 4: folosesc o crema anticearcan pentru ochii cu ingrediente bio. Stiu ca somnul ar ajuta mai mult, dar fac ce pot!
Regula 5: balsam de hidratare pentru buze in fiecare seara. Am unul cu unt de cocos foarte bun!
Regula 6: crema de maini! Batranetea se vede pe gat si pe maini! (As vrea sa o folosesc mai des, dar nu am timp, asa ca ma multumesc sa ma dau seara in pat! O tin pe noptiera).
Regula 7: vitamina C 1000 mg, in fiecare zi! Pe langa faptul ca tine departe racelile, este cel mai bun antioxidant care lupta cu ridurile! (O stiu de la prietena mea Sinziana). Eu iau vitamina C fara intrerupere de 3 ani! (Organismul absoarbe doar cat are nevoie, restul se elimina in urina).
Voi cum va ingrijiti? Va atasez poze si cu cremele mele!
Nota: nu este un articol publicitar, nu am fost platita de nici o firma ca sa ii fac reclama!
In toata viata mea, mi-a ramas in cap un singur martisor! Era o inima rosie foarte frumoasa! In clasa a doua mi-a adus mama 2 martisoare: cel cu inima si o ratusca urata rau! Un martisor trebuia sa il port eu si unul sa il ofer domnisoarei invatatoare! Pentru ca o iubeam mult i-am dat ei inima si eu am purtat ratoiul!
Prin clasa a treia mama s-a apucat de facut martisoare! O ajutam si eu!
Erau foarte apreciate dar mie nu-mi placeau! Imi placea sa le fac, pentru ca petreceam timp cu mama, dar nu-mi placea sa le ofer! Pur si simplu erau prea simple!
Acum e o moda! Toata lumea face martisoare in zilele noastre! Unde te uiti toata lumea scrie despre cum sa mai faci un martisor!
Toata lumea se ‘pricepe’ chiar!
Lasand la o parte ideea frumoasa de a implica copiii, nu pricep ce-au facut sa merite oamenii care primesc martisoare facute de parinti impreuna cu copiii lor, niste lucruri urate!
Pentru ca, sa recunoastem, nu toata lumea este talentata!
Chiar daca noua ni se par frumoase, ca doar deh, sunt facute de minunile noastre, e posibil ca cei din jur sa nu le vada asa!
Am primit de-a lungul vietii niste martisoare urate rau! Acum ce sa fac? Sa le pastrez? O s-o fac cu ale copiiilor mei, pentru ca ale lor sunt delicioase… pentru mine!
Asa ca, incurajati-va copiii sa va faca martisoare, dar nu ii puneti sa le mai si ofere (decat daca chiar insista copilul)!
Eu fac lucru manual cu copiii in orice alta zi!
De 1 martie in schimb, pentru gradi si scoala voi cumpara!
Martisoare frumoase, lucrate manual, cu multa daruire si migala si care o vor face pe cea care le va primi sa zambeasca larg si sa nu spuna un ‘multumesc’ de politete sau ‘vai, ce frumos’ la auzul faptului ca sunt lucrate de copilul vecinei/prietenei etc!
Un alt motiv pentru care le voi cumpara este ca toti oamenii aia care fac asta ca meserie ar ramane fara bani de mancare de pus pe masa pentru copiii lor!
Parerea mea, e ca puteti face lucruri minunate cu copiii la ora de lucru manual, lucruri pe care sa le pastrati ca amintire o viata!
Este plin internetul de articole pe acest subiect! Librariile sunt si ele la punct cu noile carti ce povestesc despre acest important pas in viata copilului!
Cand am inceput la Maria am citit mult! Foarte mult! Carti, studii, specialisti! Am ales sa iau fiecare pas la modul logic si sa incerc sa imi dau seama de ce trebuie sa aleg un lucru si nu altul.
Cand avea Maria 2 luni m-am inscris in grupuri de sustinere BLW si m-am documentat serios. Voiscrie zilele viitoare un articol special pentru mamicile care vor sa stie ce inseamna.
Personal, am ales diversificarea clasica (aici si un infografic de slavat in telefon cu cele mai importante informatii) , fiindu-mi prea frica de inec, a mea neavand nici un dintisor atunci cand am inceput si aparandu-i abia la 10 lumi jumate.
Semnele ca poti incepe diversificarea sunt multe: sta in fundulet, casca gurita cand te vede mancand, duce lucruri la gurita, are peste 6 kg.
Cand incepi? Multi spun ca daca este alaptat exclusiv se poate incepe dupa 6 luni, daca este hranit cu lapte praf se incepe dupa 4 luni.
Aici va pot spune, ca exista prea putina informatie. Personal desi amandoi au fost hraniti cu lapte praf, am inceput la 6 luni, desi aveau celelalte semne manifestate de mult. Stomacul bebelusului are nevoie de timp sa se dezvolte. Dandu-i mancare prea devreme, creste pericolul de a dezvolta boli precum: diabetul, obezitatea, boala celiaca.
Asa ca, nu ii grabiti! Dupa 6 luni copilul este pregatit din toate punctele de vedere!
Regula: fara zahar, fara sare, fara ulei, fara unt pana la 1 an!
Dupa varsta de 1 an am adaugat uleiul si untul in cantitati foarte mici!
Mariei dupa varsta de 2 ani am inceput sa ii pun foarte putina sare si doar in cateva mancaruri, gen supe de pui (sunt gretoase altfel).
Zahar nu va exista in alimentatia nici unuia pana la varsta de 6 ani! Organismul unui copil nu are nevoie de el. Poate cauza obezitate, diabet, probleme cu inima mai tarziu, sau chiar incepand de mici!
Fara paine! Mariei i-am dat abia dupa 1 an si 10 luni! Cunosc prea multi copii care refuzau mancarea si mancau multa paine! Paine nu aduce nici un aport nutritional!
Cu ce incepem?
O sa va dau schema dupa care am inceput la Maria si care este usor diferita la Alexandru, caci au gusturi diferite!
Maria
Am inceput cu masa de pranz (in jur de 13.00. Am tinut de regula adauga un aliment nou dupa 3 zile. Nu am facut piureuri din mai mult de 2 legume combinate, dupa gust. La 6 luni am inceput cu piureul de morcovi, facut la aburi, simplu! La 3 zile am adaugat pastarnacul. Apoi: telina, dovlecel, cartof dulce, brocoli (nu l-a agreat), ardej gras, avocado.
Fara varza, fasole, mazare – baloneaza si provoaca constipatie.
Incepand cu 7 luni, am adaugat masa de dimineata (in jurul orei 10) cu fructe. La Maria a fost simplu, era vara. Am inceput cu piure de para, apoi cu mar, apoi banana, pepene galben, pepene rosu, caise, piersici, mango.
Fara fructe cu seminte: capsuni, kiwi, zmeura – au potential alergen.
La 8 luni i-am adaugat masa de dupa masa, in jurul orei 16.00, cu lactate. Iaurt, branzica de casa, smantana.
Maria era innebunita dupa iaurturi. Manca cateodata si 2. Si a mancat pana la 1an jumate. De atunci, mamanca mai rar. Gusturile se schimba. Dar! Va pot spune ca a mea este si acum mare amatoare de morcov! Il alearga in ciorbe!
Alexandru pe de alta parte, vrand sa urmez aceeasi schema ca la Maria, nu a vrut sa vada morcov! Il scuipa in toate modurile. Ii place tare mult dovlecelul cu pastarnac! Nu stiu cu cine seamana, ca noi nu mancam!
Iar cu fructele, am inceput saptamana asta, mananca mar doar copt in cuptor. I-a placut para si azi a incercat banana. Nu l-a dat pe spate!
Cat mananca un bebelus?
Aici depinde de fiecare in parte. Dupa parerea mea: cantitati putine. Ca sa va faceti o idee: jumatate de cana (de piure legume, fructe), 1 iaurt. Nu fortati copilul sa manance mai mult. Ii veti forta stomacul, care se va mari!
Ii dau lapte dupa masa de legume sau fructe?
La carte spune ca nu. Eu in primele 2,3 luni, la jumatate de ora sau o ora ii dadeam un laptic mic (jumatate cantitatea pe care o manca pana sa inceapa diversificarea).
Cu multa rabdare si timp, o sa va amuze toate fetele pe care le vor face, mai ales cand iau mancarea si si-o pun in cap! Nu e panica! Se spala!
Continuam seria intrebarilor cu doamna Doctor Dina Mohamnad cu un subiect care pe mine cel putin m-a interesat foarte mult atunci cand am ramas insarcinata.
ZS:Dina spune-mi te rog care este protocolul de urmarire al unei sarcini la noi in tara?
DM: Este greu sa dau un raspuns standard la aceasta intrebare pentru ca fiecare sarcina este diferita.
Exista sarcini care decurg fara probleme si alte sarcini pe parcursul carora pot aparea complicatii, insa sunt anumite investigatii obligatorii. Sa inepem cu primul pas: confirmarea sarcinii- exista posibilitatea ca o sarcina sa aiba localizare extrauterina, trebuie confirmata ecografic si prin analize paraclinice (beta hcg in cazul in care sarcina este foarte mica).
Dupa ce stabilim ca sarcina este in uter avem nevoie de analize pentru luarea in evidenta: probe de sange , de urina si probe genitale si aici este o discutie destul de lunga; important este sa nu plecam la drum (cum imi place mie sa spun) cu infectii sau cu probleme endocrinologice care pot avea repercursiuni negative ulterior in sarcina.
Tin sa mentionez profilul TORCH (Toxoplasmoza, Others, Rubella, CMV si Herpes) cu dozarea anticorpilor de tip IgM si Ig G care ne arata daca avem imunitate pentru aceste infectii si daca nu, de ce anume trebuie sa ne ferim in sacina.
Trecem apoi la dublu test – o analiza de screening pentru depistarea unor sindroame genetice mai frecvente (saptamana 11 /13 si 6 zile). Dublu test contine analize de sange, ecografie de morfologie si calculul de risc (statistic). Trebuie sa mentionez inca odata ca aceasta analiza nu este una de certitudine iar daca avem un rezultat prost acesta trebuie confirmat sau infirmat prin biopsie de vilozitati coriale sau amniocenteza.
In trimestrul doi importanta este morfologia din saptamana 22/24 unde putem depista diverse malformatii care pot fi vizualizate ecografic.
In trimestrul trei repetam probe de sange, de urina si genitale iar in saptamana 32 se face ecografia de morfologie.
Cultura pentru Streptococul de grup B se efectueaza de obicei in saptamana 35, iar in saptamana 36 se efectueaza o ecografie mai putin amanuntita dar care ofera informatii importante.
Discutia privind urmarirea unei sarcinii este complexa, eu am mentionat cateva lucruri care dupa parerea mea sunt importante insa NU suficiente. Cel mai important cred eu, este ca pe parcursul unei sarcini sa explici pas cu pas de ce recomanzi anumite investigatii.
In cazul in care, avem o crestere insuficienta in greutate a copilului (restrictie de crestere intrauterina) sau o crestre excesiva cum se intampla in diabetul de sarcina urmarirea se face mai atent cu investigatii si ecografii suplimentare.
Testul de non stres se efecueaza in ultimele saptamani de sarcina si ne arata activitatea cardiaca a copilului care variaza in functie de miscarile acestuia si foarte important tonusul uterului si aparitia contractiilor uterine.
ZS: Ce trebuie sa stie o mamica despre acest protocol ca sa o ajute sa stie ce sa ii ceara medicului?
DM: Nu sunt de acord cu aceasta intrebare si iti spun si de ce.
O gravida care are incredere in medicul curant nu trebuie sa ceara anumite investigatii pentru ca medicul o sa recomande ceea ce considera necesar.
Este adevarat ca in calitate de viitoare mamica trebuie sa te documentezi si in cazul in care pot sa apara complicatii sa ai anumite notiuni insa aici este o problema delicata. Daca in calitate de pacienta te documentezi de pe diverse siteuri care nu sunt avizate poti sa iti creezi mai multe probleme decat cele reale. Aici revin cu sfatul in ceea ce priveste comunicarea cu medicul care este cel mai bun furnizor de informatii veridice. Nu cred ca atunci cand o gravida cu probleme vine la un consult si solicita informatii suplimentare, medicul curant nu o sa i le ofere sau cel putin imi doresc sa nu existe astfel de situatii.
ZS: Cunosti protocoalele altor tari? Difera de ale noastre?
DM: Pot sa vorbesc despre unele tari catolice unde de exemplu dublu test nu se efectueaza, pacienta face o morfologie de trimestrul doi pentru depistarea unor malformatii incompatibile cu viata.
In aceste tari un fat cu sindromul Down sau care are o malformatie compatibila cu viata se naste, avand tot suportul sistemului social din tara rspectiva.
Din punctul de vedere al unui medic care lucreaza in sistem privat consider ca am un mare avantaj : protocolul de urmarire a unei sarcini este complex iar daca eu consider ca pentru pacienta mea am nevoie de o investigatie suplimentara pot sa o recomand.
In alte tari protocoalele sunt mai putin permisive din cauza asigurarilor de sanatate (in special asigurarile private) care se bazeaza foarte mult pe cost eficienta.
In principu protocolul de urmarire al unei sarcinii din punctul meu de vedere este mult mai permisiv la noi in tara chiar si in cadrul unui spital de stat, fata de multe alte tari.
ZS: De ce sa aleaga o pacienta un spital privat in defavoarea unui spital de stat?
DM: Nu consider ca trebuie sa aleaga un spital privat si nu unul de stat ci consider ca trebuie sa aleaga un medic curant adecvat nevoilor ei. Este adevarat ca rezerva in care sta cazata o viitoare mamica in spitalul privat nu se compara cu o camera din spitalul de stat, dotarea salilor de nastere si a salilor operatorii este foarte buna insa trebuie sa avem in vedere si costurile care sunt pe masura. Trebuie sa ne gandim si la pacientele care nu isi permit sa nasca intr-un astfel de spital.
Din punct de vedere al confortului eu personal consider ca este de ales un spital privat dar vreau sa mentionez ca cel mai important pentru o gravida este sa aleaga un medic curant instruit, cu care sa comunice si in care sa aiba incredere.
Multumesc mult pentru informatiile atat de pretioase oricarei mamici!
Luna viitoare revenim cu un alt subiect de interes!
Suntem mici, as zice minusculi! Mici in fata durerii, careia nu stim sa ii facem fata! Mici in fata copiiilor nostri atunci cand le gresim! Mici in fata lui Dumnezeu si totusi atat de mari!
Am avut o copilarie in care de mica am avut norocul de a-L cunoaste pe Dumnezeu! De mica am fost dusa la slujba de duminica, de mica am cantat in corul bisericii si tot de mica am cunoscut preoti minunati!
Am inceput sa ma spovedesc cand aveam 6 anisori si tot de atunci fac diferenta foarte clara intre bine si rau!
Pe la 12 ani am avut un moment de incertitudini, cu multe intrebari!
Le-am spus parintilor ca nu inteleg icoanele si de ce ‘trebuie’ sa ma inchin. Ca nu inteleg de ce sunt atatea religii si de unde stiu care este cea adevarata!
Tata m-a sprijinit in ideea de a-L cauta pe Dumnezeu acolo unde simt ca as putea sa il gasesc.
Asa am inceput sa merg cu o prietena la biserica ei adventista! Mi-au placut mai mult oamenii de acolo decat cei din biserica noastra! Erau mai veseli si mai deschisi si nimeni nu te judeca!
Am citit mult si mi-am pus intrebari. Am avut un duhovic bun, care nu mai este printre noi, care imi povestea de temerile si intrebarile pe care si le-a pus si el de-a lungul vietii!
Cu credinta de fapt e simplu! O simti sau nu o simti! E ca si iubirea! Nici pe aia nu o vezi, dar o simti profund!
Eu am ales sa cred in EL pentru ca ii simt iubirea in fiecare zi! Ii multumesc ca este langa noi si ca nu m-a parasit niciodata! O sa imi cresc copiii cunoscandu-L pe El, asa cum am fost si eu crescuta, dar vor avea libertatea de a crede in ceea ce simt!
Un copil va alege singur cand va creste ceea ce isi doreste sa cunoasca, dar nimic nu te impiedica ca parinte sa ii povestesti de propriile credinte!
Nici unul dintre cele enumerate mai sus nu ar trebui sa fie motiv de iubire sau de mai putina iubire!
Bebelusui toti plang si dorm agitat sau putin!
Exista studii care spun ca acei copii ‘neascultatori’ au sanse mai bune de a avea succes in viata, pentru simplu motiv ca o personalitate puternica va fi ambitioasa si nu se va lasa la greu. Copiii ascultatori devin subalternii perfecti care fac tot ce spune seful. Copiii ‘neascultatori’ devin sefi!
Un copil care invata rapid de mic lucruri sau stie mii de poezii nu are garantia ca in adolescenta va avea aceeasi dorinta de invatare. Unii dintre ei devin suprasolicitati iar la maturitate vor simti o nevoie de libertate si ‘timp de relaxare’ mai accentuat decat altii. Si creierul are limitele lui.
Premiile si/sau notele nu arata neaparat reusita pe care o va avea in viata! Un copil care alearga dupa premii, va alerga toata viata dupa admiratia celorlalti, iar multumit nu va fi niciodata!
Un copil trebuie iubit pentru ceea ce este! Un copil trebuie indrumat, dar asta dupa ce parintele descopera catre ceea ce isi doreste copilul sa fie indrumat!
Un copil e o minune! Nu uitati asta nici cand cresc si credeti ca sunt rebeli!
Incurajati-i sa-si spuna parerile, sa nu fie de acord cu dumneavoastra dar sa stie sa isi argumenteze dorintele, sa isi dezvolte personalitatea, sa faca greseli, sa spuna NU! Fiti langa ei atunci cand au ei nevoie, neconditionat!
Un copil nu este o marioneta pe care o iubiti daca ‘nu se misca’ de unde ati asezat-o!
Un copil iubit si sprijinit va fi un adult fericit si de succes! (Succesul este relativ si diferit pentru fiecare dintre noi!)
Anul trecut, am iesit la un festival de street food in oras. Se tinea undeva pe strada Barbu Vacarescu! Pe langa feluritele de mancaruri alese, am ales la desert sa incerc vestita BananaBread (chec cu banane). Cam scumpa! 2 felii, 15 ron! Dar demential de buna! Recunosc, nu ii mai tin minte pe cei de la care am luat-o! Auzisem de ea, dar nu incercasem niciodata!
Zilele trecute, prietena mea Andreea de la Taste Bazaar pune pe blog o reteta fix cu Banana Bread. Reteta o gasiti AICI. Am zis ca e momentul oportun sa o incerc si eu! Reteta am urmat-o cu cateva modificari! Pentru Maria am renuntat la zahar (nu am pus deloc, dar am pus o banana in plus), la nuci (nu ii plac) si la ciocolata! A iesit foarte buna! Inclusiv lui ta-su i-a placut foarte mult!
Urmatoarea zi am facut inca unacu nuci si ciocolata (dar cu lapte, nu neagra, caci nu sunt amatoare) si la fel fara pic de zahar (mie nu imi place sa mananc prea dulce, plus ca punand ciocolata cu lapte am zis ca e suficienta). A fost! Data viitoare voi pune jumatate din cantitatea de ciocolata! Prea dulce pentru gustul meu! In rest, prea buna sa nu o faceti!
Stiti deja ca sunt inebunita (eu, sotul si copiii) dupa cantecelele pentru copii ale Danei Nalbaru! Sunt tare fericita pentru cazul in care uit CD-ul ei acasa, Dana s-a gandit sa faca o aplicatie usor de instalat pe telefon cu ajutorul Google Play! Inca nu este gata si varianta pentru Appstore, dar cred ca foarte curand va fi!
Anna Andronache este o pustoaica de 14 ani, de la scoala nr 5 Coresi din Targoviste! Are multa personalitate, mult curaj si mai ales este corecta! A pus punctul pe I intr-o societate in care toti ne ascundem dupa deget! A spus sus si tare ca nu este de acord cu modul ‘comunist’ in care se fac lucrurile in scoala ei, fara a-i fi frica de cei din jur si fara a se lasa intimidata, cand de reactiile urate ale directoarei, cand a parintilor colegilor, cand a profesorilor care insista sa termine cu ‘rebeliunea’.
Recunosc principiile de viata dupa care a fost crescuta, le-am urmat si eu o viata intreaga si imi voi creste copiii la fel: ‘ce tie nu-ti place altuia nu-i face’; ‘nimeni nu te poate obliga sa faci ceea ce nu vrei’ si ‘demnitatea inainte de toate’! Noi toti am trait momente la fel de urate sau mai urate in copilarie si am suportat abuzurile unor profesori! Si eu am fost marcata de 2 dintre profesorii mei si imi pare rau ca nu am avut curajul ei de a ma opune! Ce-ar fi putut sa-mi faca?
Totusi, de atunci nu am m-am mai lasat calcata in picioare niciodata! Sunt surprinsa insa ca in jurul meu sunt adulti de varsta mea care gandesc: lasa ca merge si asa, principiul de baza al romanilor, dupa care ne ghidam in toate! Nu merge si asa! Pentru ca merge si asa de 27 ani am ajuns unde am ajuns ca tara si natiune!
Avem nevoie de cat mai multe Anne! Dar pentru asta, trebuie sa existe cat mai multi parinti care sa stie sa creasca astfel de copii. Ma inclin in fata parintilor ei! Doamnei directoare ii transmit un mesaj simplu: pestele de la cap se impute! Daca dansa isi schimba atitudinea si isi da seama ce om valoros are, lucrurile mai au o sansa!
Fiecare copil are propriul ritm si mod de a face lucrurile! Totusi, exista, din propria experienta (si mai zic si cateva studii) cateva trucuri care te pot ajuta sa ii formezi o rutina pentru un somn linistit:
Pregateste-i camera: sa fie aerisita bine si reincalzita. Sa fie intuneric (cu o lumina foarte mica, cat sa nu te impiedici tu) si poti sa ii pui zgomote albe (sunete de valuri, de ploaie, zgomote din burtica – le gasiti pe you tube, sau sunt aparate speciale pentru bebelusi cu aceste zgomote albe).
Pregateste-l emotional! Suna bine, nu? Ei bine, cu cel putin jumatate de ora inainte de baita, inchide o parte din luminile din casa (sa nu fie lumina puternica), ia-l la dans pe ritmuri line, canta-i sau spune-i povesti, astfel bebelusul va intra intr-o stare emotionala relaxata si va fi pregatit de somn.
Baita! Ar trebui sa fie aproximativ la aceeasi ora in fiecare seara. In functie de copil (unora le place la baita, altora nu prea), nu pune o lumina puternica la baie, vorbeste-i sau canta-i pe un ton linistit. Dupa baita, nu uita de ritualul masajului si a cremelor necesare pentru hidratarea pielii bebelusului.
Imbraca-l comod si lejer din materiale de bumbac, care ii lasa pielea sa respire! Ai grija si la temperatura din camera. Specialistii spun ca cea mai buna temperatura este 20-22 de grade! Eu cred ca tine de bebelus, iar bebelusul are aceeasi temperatura cu mama. Ai mei dorm bine pe 23-24!
Ajuta-l sa manance linistit! Ajuta-l sa ragaie bine! Pune-l in pozitia care ii place in patut, copilul fiind adormit! (In primele luni, putini copii adorm singurei).
La Maria totul a fost simplu! Seamana cu mine, ii place sa doarma! Si a dormit mult toata perioada bebelusiei ei!
Cu Alexandru in schimb a fost mai greu! Nu ii prea place somnul si a trebuit sa ii formez o rutina de la care nu ma abat. Daca Maria era ceas cu orele de somn si papa, la Alexandru ma pliez mult dupa dorintele lui si incerc cat pot de mult sa existe program de somn clar. Altfel, e agitat, plange si nu ii intra nimic in voie.
Cu multa rabdare se poate! Mai greu primele 3 luni cand copilul abia isi formeaza un ritm de viata! Bine ca trec repede!
Ne era tare dor sa stam in doi de vorba, neintrerupti de nimeni! Pe langa timpul de a fi doar noi, aveam de pus la punct si multe din proiectele ce le incepem pe site, usor usor! Asa ca, sambata seara am decis sa iesim romantic in doi, profitand ca bunica este inca la noi. De cate ori iesim in doi, depunem eforturi! Eu imi iau rochita si ma machiez, el isi ia camasa si isi aranjeaza freza! E un efort cand la 8 seara dupa ce ai culcat copiii, faci asta in loc sa te arunci in pat, asa cum corpurile noastre obosite ar fi cerut-o!
Plecam noi de acasa, dichisiti nevoie mare si ma intreaba sotul ajunsi in masina: ‘Incotro’? Eu spun repede: ‘Chocolat!’ Este unul dintre locurile mele preferate! Au mancare buna, prajituri delicioase, ambient relaxat si ospatari amabili! Locul perfect pentru o seara in doi! Chiar si dimineata, pentru ca au micul dejun tocmai bun dupa o seara ‘grea’! Doar ca la acel mic dejun nu am mai ajuns de muult!
Plecam noi spre centrul vechi unde stiam ca au deschis! Parcam cu greu, locuri de parcare nu s-au mai construit in ultimii ani si o luam la picior! Ajungem si panica! Nici un Chocolat si o mare cafenea Gloria Jeans! Sotul mustaceste si zice: ‘Ti-am zis sa mergem pe Radu Beller!’ Zambesc si plecam spre masina! Ajungem pe Radu Beller, alta panica! Era inchisa locatia! Ma uit spre cer si strig disperata: ‘De ce??’
O luam pe strada inainte decisi sa mergem in alta parte, cand 100 m mai in fata vedem mare Chocolat! Il mutasera! Intram, ne asezam frumos unul langa altul, ca sa ne putem pupaci fara sa ne urcam pe masa ca sa ajungem unul la altul (recunosc n-am inteles niciodata mesele de 2 persoane cu scaune fata-n fata! Pai si daca vreau sa-l pup?)! Vine chelnerul si ne intreaba ce dorim! Eu raspund ‘ceva bun’!
Si incepe omul cu recomandarea bucatarului, un fel cu foie gras si spuma, il opresc si ii spun frumos ca mie nu-mi place foie gras-ul (gusturi simple domne’), trece mai departe la ravioli cu homar si sos.. iar il opresc, mie imi place homarul intreg, nu cu paste si acoperit de sos. Cedeaza omul si imi da meniul! Intr-un sfarsit mi-am luat o portie de Risotto cu sparanghel si scoici Saint Jacques si crutoane de bacon! Divin! Va recomand din suflet!
Am incheiat cu ecler de cafea, fiind preferatul meu! Intre mancare, desert si capuccino, am reusit sa ne pupacim ca doi adolescenti fugiti de acasa, prea saraci sa-si gaseasca o camaruta doar pentru ei! Mi-era dor sa fim asa doar noi doi! Am ales si destinatia de vacanta de anul asta, dar vi-o spun cand luam vacanta!
Din cand in cand fiecare cuplu are nevoie de singuratate, indiferent unde merg si ce fac, atata timp cat sunt impreuna! Totusi, nu lasati oboseala sa va acapareze! Stium cum este sa spui ‘hai mai bine in pat la un film’! Si acele seri au farmecul lor! Dar ce frumos este sa va uitati unul la altul, aranjati pentru o seara afara! Parca va priviti cu alti ochi! Incercati!
Poza nu e foarte buna, telefonul sotului fiind un pic stricat!
Nimic nu poate compara laptele de mama si beneficiile asupra copilului si inclusiv a mamei!
Vreau sa va povestesc si despre partea urata, caci, nu totul vine usor doar pentru ca gandesti pozitiv, asa cum am auzit spunand asta un consultant in alaptare. Zilele trecute am citit un studiu interesant, pe care il gasiti in detaliuAICI, dar va voi da doar cateva concluzii.
Stiati ca?
85% dintre mame simt ca nu sunt bune pentru ca nu alapteaza?
77% dintre mame se simt vinovate pentru ca nu alapteaza?
50% dintre mame se simt ‘obligate’ sa alapteze?
48% dintre mame nu sunt sigure ca ceea ce fac este bine?
NU toate mamele pot si NU toate mamele au lapte.
De la Maria am fost foarte preocupata de acest aspect! Am citit mult, am fost la cursuri cu un consultant in alaptare, am trecut defuria lapteluisi totusi NU am putut alapta la Maria, iar la Alexandru am facut-o foarte putin.
Am citit articole scrise de mame care spun ca daca iti iubesti suficient copilul laptele vine de la sine, ca daca gandesti pozitiv, laptele curge singur, ca daca nu ridici copilul de la san este suficient ce curge pentru cel mic! Citeam chiar povestea unui consultant in alaptare care a ajutat o mamica la cateva luni bune de cand nu avea lapte sa ii vina laptele!
Nimeni nu vorbeste despre cat de greu este, despre durerile groaznice prin care trece o mama, despre refuzul micutului de a papa, despre plansul lui interminabil, despre epuizarea care te invaluie, despre miile de ore de somn pierdute (pe care nu le recuperezi niciodata), despre calitatea laptelui care este foarte diferita la fiecare mama!
Ca si in nasterea naturala, unde exista mame norocoase cu nasteri de vis, la fel este si in cazul alaptarii! Sunt mamici care si-au pus puii la san si nu s-au mai dezlipit de acolo! Darsunt foarte, foarte multe mamici chinuite de aceasta vinovatie,din cauza articolelor de mai sus citite si care le fac sa se simta mame mai putin bune!Mame care se chinuie, care intra in depresie pentru ca nu au lapte, mame care urasc primele luni de mamicie din cauza durerilor de sani!Aud des si varianta ‘dar pe vremuri cum era?’ Ei bine eu si fratii mei am crescut cu lapte praf, mama neavand lapte!
Maria a venit la 35 saptamani! Un prematur de 2.780 care nu avea suficienta forta sa traga la san! Am folosit pompa de san din spital. In primele zile a fost suficient ce scoteam eu. Am baut ceaiuri, am luat pastile, am facut masaj, am stat de vorba cu un consultant in alaptare si am trecut prin furia laptelui 2 zile! Micuta mea nu a papat la san niciodata! O puneam cat de des, dar nu era interesata de san. Dupa o luna mi s-a oprit si putinul lapte pe care il aveam si nu am mai putut continua procesul alaptarii.
Nu am lasat-o flamanda si nici sa urle de foame! Nu sunt de acord sa-ti lasi copilul nemancat, nedezlipit de san, ca sigur la un moment va manca si va veni laptele! Mi se pare barbar ca o fiinta asa mica sa fie lasata flamanda pentru ca asa scrie in carti! Cunosc mamici care plangeau cu copiii in brate asteptand sa vina laptele!
La Alexandru, copil de 34 de saptamani, primele 10 zile in terapie intensiva, tot cu 2.700. O singura masa o avea de lapte praf pentru restul scoteam suficient cu pompa! Stiti cum e sa folosesti pompa, copilul fiind in spital, tu sa te rogi sa traiasca, sa plangi de dor si durere, sa treci prin furia laptelui fara copil langa tine? Dupa 11 Zile a iesit din spital cu recomandarea clara de a NU-l pune la san inca 3 saptamani, el facand un pneumotorax in spital, neavand voie sa faca efort!
Am reusit sa mentin lactatia cat au trecut cele 3 saptamani si in sfarsit l-am pus la san. Pentru cateva saptamani am experimentat minunea alaptarii. Este o minune si un sentiment inegalabil. Ce mi-as fi dorit sa il traiesc si cu Maria! Sa o privesc cum il priveam pe el atunci cand sanul meu ‘prindea viata’ cand Alexandru papa linistit! Da, nimic nu se compara cu acele momente! Din pacate cu multa durere, am renuntat singura treptat dupa cateva saptamani!
Am renuntat singura! Nu am facut fata alaptarii!
De ce? Eram singura acasa cu 2 copii mici, ajutor avand doar noaptea de la sot! Dar cum sa fac fata oboselii, efortului de a alapta (tot procesul durand 40 minute si papa si completare de lapte praf, neavand suficient eu) cand fetita avea si ea nevoie de mine, voia sa ma joc cu ea, sa ii acord atentie, iar cu cel mic stateam o ora la fiecare 3 ore! Cum sa fiu odihnita cand noaptea ma trezeam din 2 in 2 ore?
Pentru binele ambilor copii amales sa fiu o mama vesela, odihnita, capabila sa ii iubesc si sa ma bucur de ei si ei de mine nu sa fiu campioana alaptarii.
Sa ma judece cine isi doreste, eu nu ma simt vinovata! Imi ador copiii si fac orice pentru ei! Iubirea mea nu sta nici prin cum i-am adus pe lume (cezariana) si nici prin faptul ca au mancat lapte praf!
Mamici dragi, doar cele care au trecut prin chinuri groaznice stiu cate dureri indura o mama pentru copilul ei!
Din pacate, prea multe mame refuza sa faca un al doilea copil de frica alaptarii si a durerilor avute! Prea multe mame nu se bucura de copil concentrandu-se pe procesul de alaptare!
Iubiti-va copiii si acceptati ca faceti ce puteti si ce tine de voi dar nu lasati sentimentul de disperare si vinovatie sa va acapareze!
Iubiti-va mamici cu tot ceea ce sunteti si puteti!
Grija, timpul, rabdarea si imensa iubire pentru copil va face mame bune! Nimic altceva!
Acum 3 ani eu si sotul meu ne-am mutat in casa proaspat terminata! Era goala, goala! Nici becuri nu aveam! Lucru bun, caci aveam sa o aranjam dupa bunul plac. De la inceput ne-am gandit la copiii la care doar visam atunci. La cum vor alerga, la cum se vor juca si mai ales la siguranta lor. Caci o casa, nu-i asa, poate fi plina de pericole pentru cei mici.
Iata cateva lucruri la care noi ne-am gandit:
• mobila sa aiba colturile rotunjite, fara margini ascutite
• fara mobila lucioasa, pe langa siguranta lor, nici aspectul mobilei nu ar arata bine plina de amprentelor lor sau ale jucariilor (si era exclus sa am mobila de muzeu unde copiii nu aveau voie sa atinga nimic sau sa stau cu carpa in mana toata ziua)
• fara parchet lucios unde copiii sa alunece
• prizele sunt facute in asa fel incat un copil sa nu poate baga aproape nimic acolo (aproape)
• masa de dinning este rotunda si scaunele tot cu margini rotunjite (pe langa faptul ca mie nu imi plac mesele dreptunghiulare intr-o casa cu copii este amuzant sa alergi in jurul unei mese rotunde)
• in camerele copiiilor nu sunt jucarii! (Panica! Nu vreau ca ai mei copii sa se joace singuri in camera, astfel incat Maria are un loc de joaca amenajat sub scara, in living, fix langa noi, iar asa nu e niciodata singura si totusi are intimitatea propriului loc de joaca).
• mobila cat mai putina (desi noi adultii avem tendinta de a umple fiecare coltisor, atunci cand apar copiii veti fi fericiti ca aveti mobila putina de care ei sa nu se impiedice)
