Am inceput blogul pentru ca aveam nevoie de o ‘escapada’ cu adultii, dupa ce toata ziua o petreceam cu copiii. Cred ca v-am mai spus, eu imi cresc singurica cei doi pici Maria avand acum 2ani si 5 luni (intr-o saptamana) si pe Alexandru 8 luni si jumatate. Fara bona, fara bunica (vine cateva zile o data pe luna sau la 2 luni), iar pe Maria am ales sa o tin acasa, deci nu merge la gradi, de frica bolilor pe care le-ar fi adus lui Alexandru.
Din octombrie de cand am blogul sunt tare fericita ca este gura mea de aer si locul in care-mi pun sufletul. Cand l-am deschis nu ne trecea prin minte ca as putea avea afacerea mea si nu din blog (inca si nu stiu daca o voi face vreodata).
In decembrie am inceput sa creionez o multitudine de materiale concepute de mine ca text si de sotul meu ca design, care speram noi, le vor ajuta pe mamici. Inca sunt in lucru. Motivul este unul foarte serios, eu lucrez seara la texte dupa ce dorm copiii si sotul tot seara, ziua fiind la birou, asa ca timpul nostru este limitat. Pentru noi primeaza copiii si timpul dedicat lor, abia apoi toate celelalte lucruri.
Dar…Curand sper sa dam drumul boutique-lui. Cred ca nu sunt singura mamica care isi doreste mica ei afacere care sa ii permita sa stea acasa, asa ca m-am gandit sa promovez mamicile care aleg sa-si faca afacerea lor. De azi va astept pe mail pana miercurea viitoare pe adresa [email protected] cateva cuvinte despre afacerea voastra, poze, link catre site sau pagina de facebook si date de contact unde puteti fi gasite.
Dupa ce am toate datele voi scrie un articol unde voi pune toate afacerile mamicilor indiferent de domeniu. Va rog sa dati share acestui articol pentru a ajunge la cat mai multe mamici. Sa facem o fapta buna pentru a ne sprijini intre noi nu costa nimic.
Imi puteti scrie pe Facebook, la pagina de contact sau pe mail la [email protected]
Bullying-ul este un comportament ostil sau de excludere a cuiva sau de umilire. Nu are o traducere in romana dar este asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu inseamna ca exista un conflict bazat pe o problema reala, ci pe dorinta unei persoane de a se simti superioara, pe placerea cuiva de a umili o alta persoana sau de pe autoritatea cuiva castigata prin a pune pe cei din jur intr-o lumina proasta.
Fenomenul de bullying nu apare doar intre copii asa cum am putea crede, ci si intre adulti (de orice clasa sociala) si mai nou intre mamici. L-am intalnit foarte des in ultima perioada sub diferite forme:
Competitivitate: la capitolul asta as spune ca mamele conduc! Toate ne comparam, suntem super competitive de parca ar trebui toti copiii sa creasca dupa cum il crestem noi pe al nostru, iar toate mamicile stiu ce este mai bine chiar si pentru copiii altora. Aceasta competitivitate ascunde in schimb o mare nesiguranta si incertitudine a ceea ce sunt ca mame. Atunci cand nu esti sigura pe ceea ce faci, impui celorlalti pentru a-ti asigura ‘statutul’ de mama perfecta.
Intrebari incomode: si la acest capitol mamele sunt campioane. ‘Si tati te ajuta?’ ‘Cand i-au dat dintisorii?’ ‘A facut colici?’ Toate aceste intrebari au menirea de a se simti tot ele superioare, prin aceeasi competitivitate in care-si expun copilul fara cusururi si deciziile perfecte. Abia cand o mamica deschide subiectul despre copilul ei si are nevoie de informatii suplimentare doar atunci este ok sa ii pui intrebari personale.
Sfaturi: sfaturile vin dupa intrebarile incomode in care au ‘aflat’ tot ce aveau nevoie sa stie. Sfaturi despre mancare, despre creme, diversificare
Multe mamici nu au nevoie de ele pentru ca citesc si aplica singura ce li se potriveste.
Iau peste picior: este gestul cel mai urat pe care l-am vazut la mamici. Nu am inteles niciodata de ce simt nevoia sa ia deciziile altei mamici peste picior.
Fac misto de propria familie: a face misto de propria familie este ca si cum ai face misto de tine. Nu pe acel om il umilesti ci iti arati propriul caracter. Le putem vorbi mult si bine copiilor despre ce sa NU faca, in final nu va avea nici o valoare, caci cuvintele fara fapte sunt doar cuvinte care se uita. Aveti mai multa grija la ceea ce faceti in preajma copiilor si la ce spuneti langa cei de langa voi.
Am avut o copilarie foarte fericita asa cum multi copii ar trebui sa o aiba. Am doi parinti care m-au adorat si pe mine si pe fratii mei. Mama mea este in primul rand cea careia i se datoreaza mare parte dintre amintirile frumoase.
Amintirile mele tin de cantecele cantate de parintii mei in duet serile in care stateam toti cinci acasa (amandoi parintii mei au voce), tin de hainutele pe care mama le croia si le cosea pentru papusile mele (ale Mariei ar sta dezbracate daca ar depinde de mine sa le croiesc haine, pentru ca nu am treaba cu acul si ata), tin de crema de papadie pe care o gatea mama cand ieseam la picnicuri (de cand sunt mica nu mi-a mai facut), tin de saruturile primite in fiecare seara fara exceptie si indiferent cat era de obosita, tin de discutiile lungi pe care le aveam ‘ca-ntre prietene’, tin de fustele scurte pana la genunchi pe care mama le purta si pe care eu le admiram, tin de toate sfaturile primite de-a lungul vietii de la amandoi, tin de dansurile pe care le aveam cu tata cocotata pe picioarele lui, tin de ‘secretele’ tata-fiica, tin de lacrimile de dor de pe obrajii lor atunci cand vorbesc de copilaria lor.
Copilaria mea a fost plina de iubire, intelegere, imbratisari si ‘te iubesc’ primite in fiecare zi (acel te iubesc il primesc si acum chiar daca doar telefonic, caci nu ne mai putem vedea asa des). Ai mei parinti nu ma certau, dar ma dojeneau si imi spuneau de multe ori ce ar face in locul meu dar lasandu-ma singura sa aleg (pentru ca eu trebuie sa imi traiesc propriile greseli si sa invat din ele).
Eu am fost un copil tare nazbatios, ce mi se spunea sa nu fac exact aia faceam. Mama care s-a prins repede de cum statea treaba imi dadea libertatea de a face ce simt, dar mereu, mereu punandu-ma sa ma gandesc si la consecintele faptelor mele, la ce impact pot avea alegerile mele asupra mea dar si asupra celor din jur si nu in ultimul rand spunandu-mi ce ar face ea in locul meu dar respectandu-mi deciziile, iubindu-ma indiferent de ele.
Am fost o adolescenta cuminte, poate tocmai pentru ca nu mi-au interzis lucruri. Nu m-am apucat de fumat pentru ca la inceputul clasei a 9 a mama a venit cu o tigara la mine si mi-a spus ca toata lumea incepe sa fumeze si daca vreau sa o fac macar sa nu ma ascund. Nu am fumat niciodata. Ca copil traiesti cu o anumita libertate si siguranta atunci cand sti ca orice ai face si orice alegeri ai lua, cineva te iubeste neconditionat si nu te judeca.
Am fost un copil tare fericit! Am fost si sunt un adult foarte fericit, mandra de alegerile luate in viata, avandu-mi parintii aproape. Dupa exemplul mamei imi doresc sa imi cresc copiii. Imi doresc sa am intelepciunea de a le fi cea mai buna prietena si sa vorbeasca liber despre orice cu mine.
Imi doresc sa le ofer aceeasi copilarie fericita prin infinita iubire pe care le-o port, prin imbratisarile dese pe care le ofer si prin Te iubesc-urile pe care le spun de cateva zeci de ori pe zi.
Iubiti-va copiii, doar de asta au nevoie pentru a fi fericiti.
In poza articolului sunt eu cu mama mea, Nu-i asa ca era foarte frumoasa? 🙂
La inceputurile noastre ca si cuplu, eu si Alex ne spuneam des ‘sa ne mai cumoastem’ sau ‘inca nu ne cunoastem atat de bine’. Dupa emisiunea de vineri ne-am demonstrat ca inca mai avem lucruri de descoperit, ceea ce nu e rau! Daca am fi stiut chiar tot ne-am fi plictisit repede…asa avem o viata sa ne cunoastem.
Vineri Alex mi-a demonstrat inca o data cat de mult ma iubeste. Nu ca ar mai fi avut nevoie dar carei femei nu ii place sa i se arate asta des? In aceea dimineata nu m-am trezit usor. Noaptea a fost grea cu Alexandru caruia i-au spart dintisorii din fata. Pe la 11 am plecat spre studioul unde se filma…fara emotii.
Ajungem, cunoastem celelalte doua cupluri simpatice, ne machiaza, trece timpul si ajungem in platou. Platoul mare si frumos, mie incepuse sa imi apara emotiile si un mare gol in stomac. De obicei sunt foarte vorbareata si nu-mi tace gura deloc, acum in schimb imi pierdusem glasul… La inceput am fost mai tacuta, parca imi mancase pisica limba, dar usor usor m-am destins. M-am gandit ca de fapt suntem ca intre prieteni si am uitat de camere. Experienta este de neuitat!
Echipa prietenoasa, cuplurile din concurs simpatice, iar Mirela (Vaida Boureanu) o femeie minunata, deschisa, vesela si foarte energica. (Nu stiu cum poate cu 2 copii mici, stiind prea bine cat de grea este viata de mamica!) – Sa nu indraznesc sa ma mai plang vreodata! O s-o am pe ea exemplu.. Oamenii sinceri, profesionisti, pasionati de munca lor. Cu siguranta in spatele a ceea ce vedem noi la TV este foarte multa munca. Daca vreti sa iesiti din rutina sau din zona voastra de confort si vreti sa incercati ceva nou, merita sa mergeti.
Dar deschisi, sinceri si pentru a trai o experienta noua. Noi cu acest gand am plecat si nu am regretat. Viata inseamna mai mult decat premii sau bani, inseamna amintiri si lucruri traite frumos. Daca vreti sa ne vedeti si nu ati apucat, ne gasiti pe Antena Play, eu alta varianta nu stiu.
Cand era Maria abia asteptam sa trec de primele 3,4 luni ca sa-si tina capul. Apoi abia asteptam sa incepem diversificarea. Apoi sa-i iasa primii dintisori (la noi au aparut la 10 luni). Apoi sa mearga…
Nu stiu cand au trecut 2 ani si 4 luni si s-a facut asa mare. Am pupacit-o zilnic de o suta de ori dar parca nu a fost suficient. Am luat-o in brate ori de cate ori schita un scancet dar parca ar fi trebuit sa o tin si mai mult… Cand a venit Alexandru, avand-o pe Maria exemplu si vazand ca perioada bebelusiei trece fara sa iti dai seama, l-am tinut cu orele in brate. N-am neglijat-o nici pe ea. Ma plimbam de multe ori cu amandoi in brate, ori de cate ori mi-a cerut si ea aceeasi imbratisare pe care i-o ofeream lui. Ii adulmec pe amandoi, ii iubesc si ii alint cat e ziua de lunga.
Nu-mi fac griji ca vor fi rasfatati. Rasfatul urat vine din alte lucruri ce tin de partea materiala. Un copil rasfatat prin pupici si imbratisari va fi un copil si un adult fericit. Perioada bebelusiei tine prea putin. As opri timpul in loc sa ii privesc asa mici, dependenti de mine, sa fiu toata lumea lor. Da, este un mod egoist de a privi lucrurile, dar parca ne bucuram prea putin de ei asa mici.
Din cauza oboselii si a nesomnului putine mamici realizeaza cat de repede trece totul si cum dintr-o data se fac mari. ‘Tineti cu dintii’ de perioada asta minunata pentru ca doar daca mai faceti un bebe o veti mai avea.
Eu l-as face pe al treilea si inca nu spunem ‘nu’ doar de dorul acestei perioada minunate. Mai am cateva luni si bebelusul meu adorabil se va face mare. Ma va iubi cand va vrea el, asa cum face si surioara lui, ma va imbratisa cand va simti el, in rest voi fi acolo…sa astept!
Cum ne crestem copiii de mici asa ii vom avea mari. Depinde in functie de ce articol citesti ti se spune ba ca trebuie sa elimini marele NU din educatia copiiilor, ba ca un copil crescut cu restrictii (implicit multi de NU) va fi unul de succes. Ca mama e greu sa sti care este cea mai buna alegere.
Eu aleg moderatia. Sunt multe stituatii in care viata copilului este pusa in pericol (si nu numai) si atunci el trebuie sa stie ce este NU, asa cum sunt si mai multe situatiile in care se pot evita acele NU-uri si gasite variante blande. In Tarile Baltice si cele din Nordul Europei (Suedia, Finlanda si Irlanda) unde copiii si adolescentii au fost crescuti liber, rata de suicid printre ei este ingrijorator de mare, comparativ cu restul Europei. Modelul scandinav de crestere al copilului dupa stilul permisiv din Suedia a dat nastere unei generatii de tineri adulti fara empatie sociala, care ajung sa fie dezamagiti de viata, dupa o copilarie lunga de rasfat prost inteles in care cuvantul NU nu a existat.
Psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii, declara ca ‘a-i spune NU unui copil, nu este acelasi lucru cu a bate un copil’. Parintii ajung, fara sa isi dea seama de repercursiunile pe care le are lipsa lui NU, in fata unui copil de 5,7,10 ani care va face doar ce va dori cand va dori. O simpla rugaminte din partea parintelui de a inchide TV-ul spre exemplu, se va termina cu o furtuna de urlete si tipete din partea copilului.
Vor ajunge acei adolescenti rebeli pe care acum ii blamati cand ii vedeti pe strada si sperati ca ai vostri sa nu ajunga asa. Veti creste niste adulti fara limite care vor crede ca totul li se cuvine fara sa trebuiasca sa dea socoteala cuiva de alegerile facute. Ati vazut stirile triste de la TV, sau exemplele negative din jurul vostru?
Cum credeti ca au ajuns asa acei copii? De fapt acei copii, acei adolescenti, acei adulti au fost obisnuiti cu libertate deplina, fara restricti si reguli si mai ales nu li s-a spus niciodata NU. Parintii trebuie sa se comporte ca niste parinti care sunt acolo sa ii iubeasca dar si sa ii ghideze si sa ii invete. A fi prieten cu copilul tau nu exclude a fi parinte cu el si invers. Mama mea a fost mama in primul rand si apoi cu timpul mi-a devenit cea mai buna prietena a mea. M-a sustinut neconditionat dar mi-a spus fara temeri (dupa varsta de 14 ani in special) sa fiu atenta la consecintele alegerilor mele.
Pana la 14 ani in multe lucruri mi-a spus: aici aleg eu, tu inca mai ai lucruri de invatat. Si a facut bine. Pana la o anumita varsta parintii trebuie sa aleaga si sa isi invete copiii, astfel vor deveni exemple pozitive pentru copiii lor. Totul cu iubire si blandete, nu cu impunere sau cu forta. Imaginati-va un copil care pana la varsta de 7 ani a crescut liber fara restrictii din partea parintilor. Acesta merge la scoala unde trebuie sa asculte de un profesor. Cum credeti ca va reactiona cand el nu este obisnuit asa?
Stiu multi parinti care se plang de copiii lor adolescenti ca ‘fac ce vor’ si ‘nu asculta de nimeni’. Oare de ce?
Ca in tot ce tine de cresterea unui copil, fiecare lucru isi are locul lui. Si NU este bun cateodata, in anumite circumstante. Eu la NU adaug si motivele pentru care imi opresc copilul sa faca ceva. Dar spun tare NU atunci cand este nevoie.
Cand eram adolescenta era o emisiune in care participau tineri indragostiti carora li se testa iubirea. Eu n-am fost desi imi doream foarte tare, eram prea mica si nu aveam nici iubit… Acum cateva saptamani pe Antena 1 a aparut o emisiune noua 2K1. M-am uitat pe furis (sa nu ma vada Maria) cate un pic din cand in cand si mi-a placut tare mult.
Intr-o zi prind curaj si ii povestesc sotului de emisiune si ii spun (convinsa fiind ca va spune ‘Nu’) ‘Hai si noi’. Se uita la mine, se gandeste si apoi spune scurt ‘De ce nu?’. Repede sa nu ratez momentul ne si inscriem.
O prietena mi-a zis ce imi trebuie sa merg la emisiuni siropoase, o alta ca i-ar placea sa mearga si ea dar al ei nu va merge nici tarat. Dragelor eu va spun sincer ca am niste emotii de mor, dar imi place la nebunie ideea unei astfel de experiente in care testezi cat de bine te sti cu sotul, ca noi pentru asta mergem.
Saptamana trecura am filmat partea de inceput si am completat un chestionar de 100 intrebari (fiecare in alta sala). Va spun sincer ca atunci cand am plecat ne simteam ca la primele intalniri. Ne-am readus aminte de primele intalniri (care nu au fost intalnirile clasice), de primele ganduri si fiori.
Daca vreti sa ne vedeti sa stiti ca suntem maine live la Antena 1 de la ora 14.00.
Am avut o copilarie foarte fericita cu doi parinti foarte iubitori si doi frati minunati. Mama mea a fost toata viata cea mai buna prietena a mea, aceasta prietenie incepand de cand eram foarte micuta. Cu mama am putut vorbi de tot si de toate: despre baiatul care-mi placea in clasa intai, despre primul sarut si tot ei i-am povestit prima experienta sexuala. Mama mea este o femeie foarte blanda, careia nu ii plac vulgaritatile si care mereu a avut acea sfiala in a discuta lucrurile intime. Cu toate astea niciodata nu m-a mintit dar mereu mi-a vornit conform varstei mele.
De cand am inceput gradinita a inceput sa imi povesteasca despre cum sa-mi ‘apar’ partile intime de ochii curiosilor. Stiti acele fetite care-si pun fustele in cap cand vorbesc cu baieteii de curiozitate sa afle fiecare ce se afla sub? Ei bine eu n-am fost una dintre acele fetite, in schimb in jurul meu erau multe.
Vremurile s-au schimbat, copiii nu doar ca sunt curiosi dar multi sunt expusi catre erotism si sexualitate mult prea devreme, prin discutiile adultilor din jur, reclame TV, seriale de desene animate exagerate si copii crescuti mult prea liber. Personal, aleg sa imi cresc copiii dupa aceleasi principii dupa care am fost crescuta. Nu imi voi minti niciodata copiii, dar le voi vorbi conform varstei lor.
Atunci cand varsta le va permite sau vor avea intrebari, le voi spune denumirea anatomica a partilor corpului uman, pana atunci noi spalam ‘bobocelul’ si ‘floricica’, pentru ca asa cum denumim multe alte lucuri din jurul nostru, copiii de pana la 6,7 ani ar trebui sa-si pastreze inocenta.
Chiar si dupa, sunt curioasa de mamicile care le spun copiiilor: haideti sa spalam penisul! Noi ne jucam mult, cuvintele serioase nu prea intra in joaca noastra, alintat si denumim tot ce intalnim. Romania este in multe statistici pe primul loc la rata avorturilor.
De ce credeti ca incep adolescentii asa devreme viata sexuala? Rata avorturilor este foarte crescuta in mediul rural, desi din pacate creste destul de mult si in mediul urban. Prea multi copii sunt lasati de izbeliste. Aveti idee cati copii sunt crescuti de parinti plecati din tara la munca in afara?
Statul spune sa introduce educatia sexuala in scoli. Pentru niste copii pierduti, care nu au o baza de acasa, care nu au iubire si o stima de sine mare, aceste ore de educatie sexuala le va pune cel mult un preservativ in mana cu care sa se protejeze, dar nu ca rezolva problema. Copii, adolescentii, tinerii, toti au nevoie de iubirea parinteasca.
Nici un copil crescut cu iubire si atentie nu va fi curios sa inceapa viata sexuala sau nu va sti sa se apere ce pericole pentru ca in copilarie mama sa ii spunea ‘bobocel’.
Un copil cu care parintii vorbesc conform varstei sale, ii va pastra acea pudoare, candoare si timiditate a lucrurilor incepute atunci cand copiii sunt pregatiti nu doar fizic, ci mai ales psihic. Am fost o adolescenta cuminte dar dezghetata. Am avut primul sarut la 14 ani si prima experienta sexuala la 18 ani cu un baiat de care eram tare indragostita. Sunt o femeie foarte implinita si fericita sexual.
Ii multumesc mamei mele ca mi-a pastrat cat mai mult copilaria inocenta si ca datorita ei nu am stiut ce sunt deceptiile. Fiti alaturi de copiii vostri fizic si psihic, atunci nimic rau nu li se va intampla!
Astazi acum 34 de ani am venit pe lume intr-o dimineata de luni la ora 10.00. Daca era clasica poveste cu nasterea la maternitate, nu ma gandeam sa vi-o povestesc.
Dar eu m-am nascut acasa. La fel ca si Maria mea (la care mi s-a rupt apa la 35 de saptamani si 3 zile) si eu am venit un pic mai devreme si mi-am surprins parinti.
Eu si mama (cea mai frumoasa femeie din lume)
Dar sa va spun povestea mea..
Toata sarcina, mamei i s-a spus ca va avea un baietel, mama dorindu-si foarte mult un baietel. Tata contrazicea toti medicii de cate ori il felicitau pentru baietel, ca el va avea fata, ca stie el ca a vorbit cu ‘cine trebuie’ (tata mereu a avut pile la Cel de Sus). Parintii mei nu sunt din Bucuresti, dar soarta a facut ca ei sa locuiasca in Bucuresti si sa se cunoasca. S-au casatorit foarte repede dupa ce s-au cunoscut, deh dragoste mare!
Parintii mei, mama era insarcinata cu mine
La inceput ai mei au stat cu chirie in cartierul Bucurestii Noi, unde am venit si eu pe lume, caci eu m-am nascut acasa… Mama fiind la prima sarcina habar nu avea de contractiile de dinaintea nasterii. Cu o seara inainte avand dureri de pe la 10 seara tot il trezea pe tata si ii spunea: ‘Radule trezeste-te ca nasc’, pana se imbraca tata ii treceau durerile si il punea sa se culce la loc ca n-are nimic. Asa a tinut-o pana dimineata cand intr-un final a zis sa sune la ambulanta. Norocul ei a fost ca proprietara era moasa.
Eu am fost un pic grabita, ambulanta intarziata si uite asa m-am nascut cu tata si cu moasa acasa, inainte de a ajunge la spital. Pentru mama a fost groaznic deoarece a avut dureri foarte mari dar a fost foarte fericita ca am venit pe lume si ca eram sanatoasa. Tata nu si-a mai incaput in piele de fericire si spunea fiecarui om intalnit ce mandru este ca am iesit fata.
La 6 ani
Sunt o femeie norocoasa. Am langa mine un barbat minunat fara de care viata mea nu ar fi asa fericita. Datorita lui au aparut minunile noastre pe care le iubim cu tot sufletul. Azi nu-mi doresc nimic, ci doar ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot…pentru ca am tot! Sunt norocoasa si azi fac 34 de ani!
L-am născut pe Alexandru la 34 săptămâni și 3 zile având cicatricea primei cezariene de 2 mm grosime. ‘Foaie de ceapă’ a spus minunată doamnă doctor care mi-a urmărit încă de la început sarcina dar și grosimea și evoluția primei cicatrici. Am ales împreună să nasc mult mai devreme, riscul fiind prea mare pentru a mai aștepta. În timpul operației am avut hemoragie puternică iar primele 24 de ore pentru mine au fost critice. Alexandru a primit nota 9 la naștere dar la mai puțin de 24 de ore a făcut pneumotorax (i-a cedat plămânul drept) și a trebuit intubat. A stat 10 zile la terapie intensivă dar fiind puternic și având toată aparatura necesară pentru a face față complicațiilor lui și o echipă extraordinară de medici, am plecat acasă sănătoși. Nu am cum să nu mulțumesc pentru asta echipei Regina Maria.
Sunt printre norocoasele care a dat peste un medic ce cunoștea această complicație și care a avut foarte mare grijă de mine. Azi eu și copilul meu trăim datorită ei.
Din păcate, sunt prea mulți medici care nu iau în seamă suficient de serios această complicație și o tratează superficial. E vina lor sau e vina sistemului?
Am întrebat-o mai multe pe doamna doctor Dina Mohammad, medic specialist Obstetrica-ginecologie, Regina Maria.
ZS: Ce este mai exact ruptura uterină?
DM: O sa încep cu definitia din ghidul national pentru ruptura uterina și apoi o să detaliez: ‘Ruptura uterină este o urgență obstetricala majoră deoarece este amenințată atât viața fatului cât și a mamei. Formele majore au din păcate un prognostic fetal sumbru, mortalitatea ajungând la 60/70%.’
Aceste forme majore se referă la faptul că peretele uterin are mai multe straturi și în funcție de ruptura lor și gradul de întindere al rupturii există rupturi incomplete sau complete, iar cele complete pot avea o întindere mai mică sau mai mare. În cazul în care ruptura este completă și întinsă iar sângerare nu poate să fie stăpânită se poate ajunge chiar și la scoaterea uterului pentru supraviețuirea mamei.
ZS: Cum apare ea și care este cauza?
DM: Mă bucur că ai pus această întrebare pentru că vreau să menționez faptul că ruptura uterină poate să apară și pe un uter indemn fără să existe o cicatrice pe uter. Este adevărat că aceste cazuri sunt mai rare dar ele din nefericire există. În cazul uterului cicatricial, cicatricea poate să fie nu doar post cezariană ci și postextractie a unui fibrom, post corectare chirurgicală a unei malformatii uterine sau post accident rutier cu plagă penetrantă a peretelui uterin…. situațiile sunt diferite. Cicatricea este un punct slab al peretelui uterin și ea cedează în cazul în care apar contracții sau atunci când conținutul uterului depășește capacitate acestuia. În cazul uterului indemn apare mai frecvent în travaliu atunci când fătul, din multiple motive, nu se poate angaja în canalul de naștere iar contracțiile duc la ruperea uterului. Ruptura uterină poate să apară și în afara travaliului în cazul unui exces de lichid sau al unei sarcini multiple.
ZS: Ce simptome apar?
DM: Aici este problema! Simptomatologia evidentă din păcate NU apare cu câteva zile înainte ci apare chiar înainte de ruptura uterină! Este adevărat că la termen durerile în zona cicatricei te pot duce cu gândul la o cicatrice mai subțire. Pacientele trebuie să fie atente la acest tip de durere și la apariția contractiilor sau la ruperea membranelor iar dacă simt că durerea este constantă și contractiile sunt dureroase, trebuie să ajungă cât mai repede la cea mai apropiată cameră de gardă. Din păcate dacă ruptura uterină se produce la domiciliu prognosticul este prost.
ZS: Ce analize trebuie facute pentru a fi depistată?
DM: Din păcate nu există o analiză de sânge sau o ecografie care să depisteze ruptura uterina. Atunci când uterul este rupt ecografia nu are valoare. Ecografia fie ea abdominală sau transvaginala poate să îți ofere informații privind cicatricea uterina dar nu te ajută să depistezi momentul în care se va rupe uterul. Acest moment depinde de foarte multe variabile iar una dintre cele mai importante este apariția contractiilor uterine. Nu poți să determini momentul în care ele vor începe. Vorbesc despre contractii pentru că trebuie menționat că există și naștere spontană (vaginala) după o operație de cezariana în antecedente.
ZS: Cum vorbeam data trecută despre protocolul de urmărire al unei sarcini, intră în acest protocol și urmărirea unei rupturi uterine?
DM: Am răspuns parțial la această întrebare prin informațiile oferite la întrebarea precedentă, însă trebuie să știți că nu există acest termen de urmărire a unei rupturi uterine pentru că momentul rupturii nu poate fi determinat cu exactiatate! Urmărirea se face și în funcție de simptomatologia pacientei, de apariția durerii, de examinarea clinică și ecografică de-a lungul sarcinii . Pe final de sarcina pacienta se prezintă săptămânal la control însă dacă apar dureri sau modificări importante percepute de pacientă trebuie discutate cu medicul curant și dacă acesta consideră oportun, controlul poate să fie făcut mai des sau în funcție de simptomatologie.
ZS: Ce complicații pot apărea?
DM: Complicațiile sunt multiple. În cea mai fericită situație atunci când ruptura nu intersectează arterele uterine, uterul poate fi cusut însă atunci când nu poți să oprești sângerarea se ajunge la scoaterea uterului. Sunt multiple complicații care pot apărea și după intervenție însă acestea nu fac subiectul discuției noastre. Trebuie să știți că riscurile și complicațiile în ruptura uterină sunt foarte mari atât pentru mama cât și pentru făt, iar pacientele trebuie să fie atente la durere și să se prezinte cât mai repede la camera de gardă!
ZS: Cum o putem preveni?
DM: Asa cum am tot menționat pacientele trebuie să fie atente la apariția durerii, a contractiilor, la pierderea de lichid amniotic și din punctul meu de vedere primul lucru pe care trebuie să îl facă este să se prezinte la camera de gardă, nu să sune medicul curant pentru că răspunsul sunt convinsă că va fi: MERGEȚI DE URGENȚĂ LA CAMERA DE GARDĂ!
O femeie în travaliu va face greu diferența între durerile nașterii și durerile unei eventuale rupturi uterine. Sfatul meu este să alegeți un spital apropiat, un medic care să vă trateze uman și să aveți grijă să aibă aparatura necesară pentru a interveni de urgență în cazul în care este nevoie. Intrebati de toate aceste lucruri inca de la inceputul sarcinii. E bine să fiți optimiști și să sperati că totul va decurge fără probleme, dar cel mai bine este să fiți pregătiți de orice.
V-ati trezit vreodata ca si cand ati alergat toata noaptea sau ca si cand ati stat pe un camp cu mii de avioane survoland deasupra voastra?
Si stati asa in transa cam toata ziua? Lumea vorbeste si voi dati din cap desi nu ati auzit nimic? Va dor toate ca si cum un pic pitic va bate cu un ciocanas peste toti muschii?
Sau cum un zumzet de albine imaginare dau o petrecere in capul vostru?
Eeeee cam asa este dimineata mea..
Dar sa va spun de ce:
De cateva zile ne-am apucat curatenia de primavara in gradina. Si nu facem doar asta.. Curatam gradina din fata, caci o pregatim de plantat legumele (anul trecut am pus prima oara si am fost fericita ca nu am cumparat o rosie toata vara), apoi curatam gazonul pentru ca a fost facut praf de Aki. Saptamana asta tati si cu mine construim casuta de povesti pentru Maria si Alexandru cu tobogan, leagan, lada de nisip, placa senzoriala, placa magnetica si tabla de scris. Avem mult de munca!
Apoi trecem la plantat: avem 4 copaci, cativa butuci de vita de vie si gard viu pe langa casa. Ieri am vopsit viitorul gard care desparte curtea din spate de curtea de legume si podeaua pentru casuta.
Azi noapte Alexandru s-a trezit la 3! Dupa ce ma culcasem la 10 pentru ca picasem.. Doar ca am stat aproape 3 ore treaza de la 3 si acum sunt buimaca..
Avem zi lunga cu invitati la pranz, mancare inca negatita, piata de facut si de dus mama la biserica, noi nu ajungem iar.
Am plecat la 18 ani de acasa la facultate si am stat la camin. O sa vi se para absurd, dar eu am plecat din Bucuresti ca sa fac facultatea la Pitesti. Buna parte din dorinta parintilor. Ceea ce nu a fost tocmai rau! Ce am luat cu mine a fost „Vocea Parintilor”! Cunoasteti aceea voce interioara pe care noi toti o avem, care ne spune cand sa facem dreapta si cand sa facem stanga.
Tot cum eram invatata acasa faceam lucrurile, desi eram la kilometri distanta. Vara intram in casa la ora 22.00, iar iarna la 19.00, ca si acasa. Intotdeauna am vorbit cu ‘dumneavoastra’ cu cei mai in varsta, asa cum m-au invatat mama si tot timpul am fost punctuala asa cum m-a invatat tata.
Vocea asta a parintilor o am si acum cu mine impreuna cu toate sfaturile lor.
Aceeasi voce imi doresc sa fiu si eu pentru copiii mei, pentru ca atunci cand vor sa aleaga gresit ‘sa ma auda’! Nu ca tip sau ca ii pedepsesc, ci ca le vorbesc cald si cu intelegere. Pentru asta vreau sa le inspir bunele valori, bunul simt si mai ales intelepciunea de a alege bine. Vor gresi? Cu siguranta! Si eu am facut-o, dar nu au fost greseli capitale, nu au fost alegeri finale sau greu de reparat, ci mai degraba experiente care m-au facut omul de azi.
Vocea lor interioara vreau sa fie blanda si vesela, iar asta depinde doar de mine si de anii petrecuti acasa. Copiii vor actiona in functie de ce au auzit, invatat si trait acasa. Indiferent de greseli, alegeri sau varsta ei mereu vor avea nevoie de noi. Daca se vor simti in siguranta cu noi vor veni sa ne povesteasca, altfel, vocea lor interioara ii va face sa fuga.
Nu sunt fumatoare si n-am fost niciodata, deci imi este greu sa stiu cat ii este de greu unei viitoare mamici sa se lase de fumat. Totusi, am doua prietene foarte bune, fumatoare convinse, care atunci cand si-au dorit copii au incetat sa fumeze de tot cu ceva timp inainte de a ramane insarcinate. Nu au fumat nici macat o tigara in timpul sarcinii sau cat au alaptat. Gandindu-ma la ele si la cat de pro fumat au fost o viata intreaga si cum au spus stop in perioada cea mai importanta pentru copilul lor, am ramas stupefiata cand am auzit o discutie intre mamici, zilele trecute.
Subiectul era simplu: se intrebau cat de afectat este copilul daca ele fumeaza cat alapteaza?! Una dintre ele sustinea chiar ca are acordul medicului. Toate spuneau ca au fumat si in sarcina iar una dintre mame se intreba ‘Ce i se poate intampla, va fi si el fumator..’ Va recunosc ca nu am putut spune nimic. Mi-a fost doar mila de saracele suflete care din pacate cel mai probabil, vor suferi de diferite afectiuni si se vor intreba de ce.
Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa imi sun medicul si sa o intreb daca vreun medic ar da un astfel de consimtamant. Ea mi-a raspuns ca refuza sa creada ca exista astfel de medici, apoi mi-a insiruit lista cu afectiunile pe care risca acei bebelusi sa le faca. Unii pot fi afectati din copilarie, iar altii pot fi afectati la maturitate.
Conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) 15% dintre femeile din tarile dezvoltate fumeaza (1 femeie insarcinata din 5 fumeaza!)
Daca cunoasteti femei care fumeaza si urmeaza sau sunt insarcinate, indreptati-le catre medic. Exista variante fara riscuri pentru ele si fat. (Medicamentele, plasturii antinicotinici sau guma de mestecat NU se iau fara avizul medicului).
Dar sa va explic mai exact ce inseamna fumatul in sarcina.
Fumul de tigara contine aproximativ 2500 de substante chimice. Cele mai periculoase stim cu toti ca sunt nicotina si monoxidul de carbon. Atunci cand mama fumeaza o parte din oxigenul din sange este inlocuit cu un gaz toxic, ce rezulta din ardere. Aceste substante toxice afecteaza bebelusul provocandu-i batai de inima mai rapide, afecteaza placenta prin care fatul este conectat la mama. Mamale care fumeaza au un risc crescut cu 30% de a naste prematur, iar cu cat fumeaza mai mult sansele pentru a naste un copil sub 2.5 kg cresc
Acesti copilasi pot avea diverse probleme, multe dintre organele lor nefiind complet dezvoltate: afectiuni respiratorii, risc crescut de infectii, risc mare de orbire, paralizie cerebrala, retard mintal, dificultati de invatare (care se manifesta cand copilul creste…), tulburari de comportament (iar mamele se vor intreba de unde?), risc mare de a dezvolta diabet zaharat.
Din pacate exista un numar mare de copii care nu supravietuiesc nasterii, nascandu-se mult prea devreme. Fumatul din timpul sarcinii poate avea repercursiuni pe care sa le vezi mai tarziu, cum ar fi: afectiuni pulmonare (bronsiolite, pneumonii), imunitate scazuta, otite, amigdalite, ADHD, afectiuni respiratorii (precum astmul).
Si da, ca sa ii raspund mamicii care se intreba, cei mai multi copii de mamici fumatoare vor deveni fumatori. (Coincidenta sau nu, parintii mei sunt nefumatori).
Ce poate nu stiu femeile insarcinate care fumeaza, este ca ele insele isi pun viata in pericol in timpul sarcinii. Acestea au un risc crescut de a dezvolta complicatii ca: dezlipire de placenta, placenta praevia (placenta se interpune in calea iesirii fatului din uter), sangerari la nastere (periculoase pentru fat si mama), avort spontan sau deces intrauterin al fatului.
Daca o viitoare mama reuseste sa se opreasca din fumat in prima jumatate a sarcinii, organismul fatului are capacitatea de a se restabili, avand sanse aproape la fel de mari ca si la femeile nefumatoare sa se nasca normal!
NU, nu este suficient sa scazi numarul de tigari (desi am auzit si aceasta varianta ‘Nu mai fumez un pachet, ci doar dimineata la cafea’). Chiar si un fumat in cantitate moderata poate afecta sanatatea copilului, efectele fiind aceleasi.
Inainte de a naste primul copil aflasem de acest Bau Bau de care se sperie orice mama. Eu sunt o tipa foarte organizata din fire asa ca am luat si acest aspect in calcul si m-am documentat mult. N-am scapat! De fapt am experimentat de 2 ori aceasta ‘furie’ groaznica.. Oribile zile! Sani imensi (cu partea asta puteam ramane 😳), durerosi (plangeam de durere), angorjati si tari (simteam ca pocnesc). Am urat furia laptelui.
Dar sa va povestesc exact ce pasi am urmat astfel incat in 2 zile eram buna de alaptat. Va spun drept de la inceput ca aveti nevoie de sot, mama, sora sau pe cineva cu care sa va simtiti confortabil. Din pacate nu am putut pune copiii la san deloc in acele zile (lucru care m-ar fi ajutat foarte mult), Maria nu a vrut niciodata sa suga iar pe Alexandru nu am avut voie sa il pun cateva saptamani (din cauza pneumotoraxului facut la nastere).
Am folosit pompa (Dumnezeu sa ii dea santate celui care a inventat-o, ca nu stiu cum se descurcau saracele femei inainte) si despre care v-am povestit cand am scris despre lista proaspetelor mamici) din 2 in 2 ore.
Daca sunteti in cautare de o pompa buna, vi-o recomand pe aceasta: Spectra Q pe care o gasiti la un super pret AICI.
Lucrurile au stat asa la furia laptelui:
Pasul 1: spalati sanul bine cu apa calda/fierbinte cat suportati
Pasul 2: masati circular in ordinea acelor de ceasornic fiecare san
Pasul 3: atasati pompa (sau copilul la san varianta cea mai buna) la san la stimulare si abia apoi la muls. In tot acest timp daca va poate ajuta cineva ca in timp ce tineti pompa sa va si maseze sanul mai ales la noduli ca sa se desfunde canalele, daca bebelusul suge bine singur nu este nevoie de masaj
Pasul 4: cand ati terminat spalati sanii cu apa rece si puneti compresa cu prosop cu apa rece
Pasul 5: folositi crema pentru mamelon pentru a evita ranile (eu am folosit MEDELA si nu am facut rani)
Pasul 6: imbracati-va cu un sutien mare iar in el am mi-am pus foi de varza batute, reci (m-au ajutat sa imi ia din dureri si sa se dezumfle sanul)
Repetati la 2,3 ore maxim!
Mi-a fost mult mai usor la a doua experienta stiind deja de la prima ce trebuie facut (la prima a fost cam haotic pana mi-am dat seama in ce ordine si cum trebuie facut).
Pacatoase si grele sunt eruptiile dentare. Dintre toate partea asta mi s-a parut cea mai dificila. Nervosi, agitati, plansi, cateodata si febra, diaree si nopti nedormite. Daca la Maria mi-au iesit primii peri albi, acum albesc de tot.
Ibrupofen cat sa ii dau bietului copil? Trece cu el, dar mai mult de 7 zile nu am voie si asa i-am dat doar noaptea. La Maria am incercat Chamomillia (granule homeopate) de la Boiron sub toate formele ei. A mers…o perioada. Alexandru in schimb nici nu vrea sa le bea, efect spre zero, asa ca nici nu ma mai chinui.
Inca de la fetita am citit tot ce se poate despre gelurile de dinti si le-am clasificat asa: cele cu lidocaina si benzocaina (anestezice dar toxice pentru copii) si cele homeopate (cu ingredinte cat mai sigure pentru copii).
Dar ce este lidocaina?
Lidocaina este un anestezic local de tip amidic, derivat al cocainei dar nu are efectul euforic sau de dependenta al acesteia. Se foloseste ca anestezic local in medicina umana si veterinara. Durata anesteziei este de 25-40 minute. Efectele secundare sunt tulburari ale Sistemului Nervos Central (SNC) cum ar fi stari de neliniste, crampe, tulburari de ritm cardiac sau alergii.
La bebelusi un anestezic local este foarte periculos. Ganditi-va ca orice gel folositi acesta este inghitit de ei. Daca ajunge in gat exista pericolul ca cei mici sa NU mai poata inghiti, avand gatul anesteziat, astfel existand pericolul ca cei mici sa se inece cu propria saliva sau alte lichide sau alimente. La bebelusi absortia se face foarte repede existand si aici pericolul de supradozaj fiind toxic pentru organism.
Inca din 2006 FDA (Administratia de mancare si medicamente din America) atentiona asupra medicamentelor cu benzocaina, un alt anestezic local, existand pericolul la copiii de sub 2 ani sa dezvolte methemoglobinemie (este o boala prin care scade periculos de tare nivelul de oxigen din sange) sau chiar sa se ajunga la deces.
Care sunt gelurile ce contin lidocaina? Pe piata le gasiti sub denumirea de: Calgel (din pacate prea des folosit de mamici) si Dentinox. Benzocaina se gaseste in: Orajel, Baby orajel, Orabase, Anbesol sau Hurricaine.
Mai jos gasiti mai multe linkuri catre articole si studii cu privire la lidocaina si benzocaina:
Produse homeopate: Multi Mam Baby Dent (contine complexul 2QR si acid hialuronic), Infant Uno de la Solacium Pharma (contine flori de musetel, extract de radacina de valeriana si propolis), Frezyderm Gel Baby (contine o combinatie de ingrediente naturale precum arnica, lemn dulce, cuisoare), Dologel (extract de valeriana, propolis si musetel), Gengigel Baby (contine acid hialuronic).
Personal am ales un produs homeopat Multi Mam Baby Dent de care sunt multumita. Desi spune ca poate fi folosit ori de cate ori este nevoie, eu l-am folosit de 2 ori pe zi si seara inainte de somn. Luna viitoare voi incerca si Infant Uno si Frezyderm. Stiu ca este bine sa schimbi din cand in cand, pentru a nu se obisnui organismul si a nu se diminua efectul.
Stiu ca tentatia este mare de a folosi ceva care ‘merge’ dar luati in considerare riscurile la care ii expuneti pe cei mici. Nu spuneti ‘daca este pe piata sigur este bun’. De cate ori nu ati vazut medicamente retrase dupa ce au existat prea multe cazuri grave dovedite?
Copiii sunt adorabili, pufosi, iubibili si miros delicios a laptic!
Copiii sunt adorabili, pufosi, iubibili si miros delicios a laptic!
Dar, asta nu este tot..
Unele femei stiu mai bine decat altele la ce sa se astepte de la un mic bebelus. Unele stiu pentru ca au intrat in contact cu aceste mici creaturi frumoase: au avut frati sau surori, verisori, prietene apropiate etc.
Sunt si femei care nu se asteapta la lucrurile grele pentru ca toate povesteste doar lucrurile frumoase.
Ce trebuie sa stiti? Copiii sunt toti diferiti: unii dorm si mananca din prima zi fara probleme, altii au nevoie de timp si ajutor sa se obisnuiasca la mediul extern.
Nu va comparati copilul si nici sa nu credeti ca faceti ceva gresit.
Unii copii sunt mai vocali, de altii te rogi sa spuna ceva!
Dar la ce sa se astepte o femeie care nu prea stie exact ce inseamna un bebelus?
– la nopti nedormite si putin spre foarte putin somn (alaptat exclusiv, colici, erupere dentara, frici care apar la copii dupa o anumita varsta – asta cu somnul apare si dispare cand nu te astepti)
– somn schimbat (atunci cand in sfarsit veti putea dormi, aflati ca somnul nu va mai fi niciodata profund ca pe vremuri, ci vei dormi ca iepurele cu frica ca se va trezi copilul si tu nu-l auzi, frica ca nu respira, frici peste frici)
– oboseala permanenta (de la somn putin apare oboseala constanta cu care va veti obisnui sa traiti)
– plimbat copil in brate, ore si zile intregi, cateodata si nopti (unii sunt plimbati mai mult, unii mai putin dar toti, absolut toti copiii intr-un anumit moment vor fi plimbati, asa ca bucurati-va de moment si cand obositi ganditi-va ca nu dureaza mult)
– plans mult, de nu poti sa-ti auzi nici gandurile (pentru mine este cel mai greu dintre toate. Cand ei plang si nu sti ce sa le faci sau cum sa le alini durerea)
– multa mataiala (asta apare mai tarziu, dupa un an sau 2. Nu e nici plans, nu e nici tipat, e o mataiala pe care o au toti copiii in anumite momente. Sunt enervante si in afara de tinut in brate, eu nu stiu ce sa ii mai fac)
– refuz de mancare, lapte (cand sunt bolnavi, cand au pusee de crestere, cand au dureri de dinti, la inceput de diversificare. Cu rabdarea treci marea, asa ca gasiti in voi aceea rabdare)
– mancare putina, ca nu ai timp (face bine la silueta, nu face bine cand te ia ameteala sau durerea de burta ca e seara si nu ai mancat de ieri)
– memorie scurta de nici nu mai stii exact cum te cheama (cand incepi sa spui ala la majoritatea lucrurilor, e grav, dar o data cu copiii care cresc incepi si tu sa reinveti cum se numesc lucrurile din jur)
– par ce cade siruri, siruri luni bune dupa ce ai nascut (pastile, vitamine, tratamente si inca nu se vede)
– vergeturi si/sau celulita (toate tipurile de uleiuri pe care vei folosi pot avea rezultate sau nu, eu zic ca tine si de gena)
– piele lasata (cu mult sport isi revine)
– sani lasati si/sau moi (si astia isi revin … cu o operatie de reconstructie! Acum depinde si de marimea lor)
– timp putin spre deloc (pentru tine pentru ca il petreci tot cu copiii)
– in primul an vorbesti mai mult singura (caci copilul iti va da inapoi doar cateva gangureli)
– te vei juca in fel si chip cu un ghemtoc (care tot ce face este sa iti zambeasca si sa dea mult din maini si din picioare)
– toata viata iti va fi data peste cap (la propiu si la figurat si din toate punctele de vedere)
Oricat de greu va fi totul dispare cand copilul zambeste si totul se uita o data cu trecerea timpului.
Pe Nicoleta am intalnit-o acum un an si ceva (a trecut vremea repede) la un eveniment organizat de Dana Nalbaru cu mamici! Nicoleta este mama de 3 copii frumosi si una dintre cele mai curajoase mamici pe care le-am intalnit! Cand cel mai mic copil avea 3 ani a vandut tot cu sotul si au plecat cu rulota 1 an prin Europa. Recunosc ca mi se pare fascinant dar mie imi lipseste curajul de face asa ceva.
Despre aventura lor puteti citi AICI . Salvarii Mariei sunt facuti de Nicoleta care face niste minuni de hainute din materiale naturale reciclate pe care le gasiti pe Lilu Tesa sau intrati pe pagina lor de facebook! Cand s-au intors si-au luat o casa langa Rasnov si vor sa deschida o tabara de copii unde sa experimenteze viata simpla.
Pana sa fie totul gata puteti trai in familie o exeprienta de neuitat, dupa propunerile lor pe care le gasiti AICI. Noi am facut o sedinta foto cu noile achizitii si abia astept sa fie gata sa vi le arat!
Multa grija si iubire!
Click pe imaginea alaturata pentru a vedea infograficul complet.
Am vorbit despre diversificarea clasica si autodiversificarea in articolele anterioare. Acesta este un sumar ar diversificarii clasice, simplu si de salvat in telefon.
Acum, sotul meu se cam saturase de ele si de ceva vreme nu mai manca.
Duminica am fost invitati la mic dejun la prietena mea Andreea de la Taste Bazaar. Am culcat copiii si am fugit cu bebefoanele (e vecina cu noi, norocosii de noi!)
Ne-a asteptat in curte cu cele mai delicioase clatite pe care le-am mancat vreodata! Sotul meu a fost fascinat si mi-a zis scurt: Vreau si eu asa!
Reteta o gasiti AICI .Cand o fac pentru Maria nu ii pun zahar in compozitie!
Ca topping noi o mancam cu sirop de artar, unul dintre preferatele mele! Mariei ii pun miere sau o umplu cu smantana.
Doar azi si doar un pic? Pana sunt ceva mai odihnita si cu chef sa sarbatoresc.. Putem amana pana trec durerile de dinti ale lui Alexandru sau tantrumurile Mariei prin care trece de 2 zile? Pana trec zilele grele si vin alea bune? Pana cand dorm o noapte mai mult de 5 ore legate? Pana cand nu ma vor mai durea bratele de cat i-am tinut in brate? Pana cand pot fi doar eu si sotul pentru o seara? Pana cand sunt mari si imi aduc ei flori?
Azi voiam sa fie soare. La noi este! Voiam flori. Vine tati cu ele! Renunt la tot pentru un dram de liniste si un gram de rabdare!
De cand ma stiu ii cant mamei ‘E ziua ta mamico’ de 8 Martie si ziua ei. Azi i-am cantat mamei cu jumatate de gura si incercand sa par fericita! Dar azi, tocmai azi sunt epuizata!
Ma uit la ei cum se joaca in patut in pauza dintre mieunaturi si plansete si sunt adorabili! Pentru ei merita orice! Cu ei si pentru ei ma stradui sa fiu o mama perfecta, o femeie frumoasa si un om mai bun! Dar azi as vrea sa aman un pic!
Putem amana 8 Martie?
La multi ani mamici eroine! La multi ani cu mult timp, zambete sincere, brate deschise mereu catre voi, ganduri pure si rabdare cu kilogramele!
