Tusea dă mari bătăi de cap nu doar copiilor cât și adulților. În sezonul rece este plin de tot felul de variante.
Atunci când nu există alte afecțiuni în spate (pneumonii, bronșiolite etc) tusea poate fi tratată natural, fără alte medicamente. Deși aceste siropuri pot fi luate și împreună cu medicamentele alopate, nu pot face minuni dacă sunt probleme grave ascunse.
Întotdeauna mai ÎNTÂI consultați medicul și tot pe el îl întrebați și despre variantele din plante.
Articolul este orientativ și NU ține loc de consultație! Nici acest articol nici cele găsite pe net.
Medicina alopata sau alternativă se face de specialiști.
În ultimii doi ani am tratat tusea copiilor cu lapte de măgăriță. Am găsit în plafar sau Carrefour și mereu aveam în casă câte o sticlă.
Acum câteva luni am găsit chiar și varianta capsule pentru adulți și tablete masticabile pentru copii.
Achim are o tuse ciudată de o săptămână, fără alte semne sau simptome. Până vineri nici muci nu avea.
Pediatra l-a văzut înainte să plecăm la mama și am ținut legătura cu ea permanent.
Pentru că nu mai mergea nimic din ce îi dăduse nici măcar laptele de măgăriță, mi-a spus să îi fac sirop de ceapă. Până acum nu am mai auzit de el, dar am zis că rău nu are ce să facă.
🌿Sirop de ceapă (rețeta)
Se taie câteva cepe pe din două, pe lung și se scoate miezul. Se pune în locul lui miere sau zahăr brun și se pune într-o tavă la cuptor la 90 grade. Când mierea devine se încălzește scoate sucul din ceapă și împreună devin un sirop gros. Am lăsat 30 de minute și apoi am luat ceapa și am stors-o într-o sită.
Îl dau de câteva ori pe zi, câteva lingurițe. Achim bea cu un păhărel mic chiar și unul întreg.
Așa bea Achim
Dacă tot eram la mama, mi-a făcut și ea pentru el, un ceai concentrat de busuioc, ceai pe care mama îl știe din bunici și cu care ea se tratează de tuse și cu care ne-a făcut și pe noi bine când eram mici.
🌿Ceai de busuioc (rețetă)
Se pune apa la fiert, iar când fierbe pui un pachet întreg de busuioc apoi mai dai un clocot cu el (un minut). După care se acoperă, se dă deoparte și se lasă 30 de minute cel puțin să stea. Apoi se filtrează prin sită și se adaugă miere.
Se folosește câte o lingură de 3 ori pe zi.
De când erau copii bebeluși le-am făcut sirop de Ridiche Neagră dar nu am găsit deloc zilele acestea.
🌿Sirop de Ridiche Neagră (rețetă)
Tai capacul de deasupra, apoi scobesc înăuntru miezul și pun zahăr brun sau miere. O lași peste noapte la macerat într-un vas, la loc călduț (în bucătărie e perfect).
Dimineață scoți siropul într-un recipient și completezi cu ce se mai produce peste zi.
Așa păstrez câteva zile siropul de ceapă
📍📍📍Atenție!!!
Nici unul dintre aceste siropuri NU poate fi administrat copiilor sub un an din cauza mierii care este contraindicata la această vârstă!
Ultimul concediu în doi l-am luat în septembrie. De atunci, am fost pe baricade, mamă disponibilă 100% pentru copii. Și au fost pe rând, cu diverse lucruri, acasă. Iar eu cu ei.
Soțul lucrează foarte mult din septembrie, ore suplimentare, ore târzii de ajuns acasă iar până la final de Decembrie, chiar și câteva ore în wkend.
Asta pentru că au avut multe proiecte, lansări de produse, ședințe. Da, toate cu super rezultate, dar cu mai puține ore pentru noi.
Uite așa, eu mă chinui printre picături să le fac și eu pe ale mele, deși anul acesta am spus ‘pas’ la multe proiecte: live-urile de pe Facebook, ieșirile la conferințe, planuri lăsate în așteptare. Cam așa stau lucrurile de când a venit Achim în viața noastră. Nu mă mai supăr pentru că nu reușesc să le fac pe toate. Atât pot.
În definitiv, nu fac altceva decât să prioritizez, iar copiii sunt pe primul loc. Și timpul cu ei. (Și nu doar declarativ 😉)
Este IMPOSIBIL ceea ce vedem în online, adică să le faci pe toate. Și atât de toxic când PARE că le faci pe toate fără ajutor, dar asta e alt subiect.
Ei bine, după o perioadă atât de lungă, câteodată intru într-o stare în care îmi simt creierii prăjiți și cum răbdarea mea dispare pic cu pic.
Cum Alex lucrează și aceste zile pentru a nu lucra de Sărbători, am ales să vin cu copiii la mama, singură…fix până la Piatra-Neamț.
Nu, nu suntem de aici, deși am primit foarte multe întrebări în această privință.
Mama e de pe Valea Izei din Săcele, iar tata dintr-un sat mic de lângă Urziceni, Malu-Rosu. Eu născută și crescută în București.
Aici însă și-a luat casă fratele (care de fapt stă în Anglia de 12 ani) lângă Piatra-Neamț, pentru că din zonă este cumnata mea, iar mama stă la el, de când ai mei au luat-o pe drumuri separate, deși bunicesc împreună atunci când este nevoie.
Fără să mă gândesc de cum va fi drumul până aici, tot ce visam este o zi pentru mine, copiii în siguranță cu bunica și timp pentru mine.
Uite așa, azi am ieșit singură, am lucrat la un proiect drag mie, am citit și mi-am dat pauză.
Azi, în sfârșit… Singură și liniște!
Când sunt la mama, nu îmi fac griji de ora la care mă trezesc, de ce gătesc copiilor, de rufele din mașină, de ce jocuri mai inventez.
Cu mama au făcut activități toată ziua.
Au făcut împreună salam de biscuiți cu nucă
Când sunt la mama, e liniște, timp pentru mine, răsfăț din plin și discuții interminabile între noi două, când copiii adorm. Și e atât de bine! Și sper din suflet să fiu la fel cu copiii mei când vor crește mari. Și mă rog să ne țină Dumnezeu cât mai mult timp așa.
Când sunt cu mama, vreau ca timpul să se oprească.
Vreau să fiu un copil cât mai mult timp, pentru că doar la mama sunt încă copil și doar cât trăiește ea.
Când sunt la mama, toate grijile și durerile dispar. Este doar pace, iubire și drag de a fi împreună.
‘Wow, ce frumos este la tine. Cum de ții ordine în casă așa? La mine e haos mereu și pereții sunt pictați peste tot’, mi-a spus o prietenă care a venit neanunțată, pentru că ‘era în trecere’.
Și fix remarca asta o primesc de la oamenii care vin la noi, cumva așteptându-se la cine știe ce și să spun ‘am 3 copii’.
Am 3 copii dar în haos nu am stat niciodată. Nu știu cum e să pășești pe piese de lego, deși am ditamai cutia imensă de la Ikea doar cu lego duplo. Nu știu cum e să dormi seara și în sufragerie să fie plin de jucării.
Nu las vase nespălate niciodată și nici bucătăria murdară.
De ce?
Pentru că ador să mă trezesc dimineața și să fie casa frumoasă! Fix pentru asta și DOAR pentru asta!
Nu pentru prieteni/vecini/familie care ar veni fără să ne sune înainte. Pentru că nu îmi pasă de cum vede lumea casa în care stau.
Pereți am avut și eu pictați când erau mici. De fapt un perete am ales pe care l-au pictat cum au vrut pe rând. De când Achim s-a făcut mare și și-a pierdut interesul pentru pereți, l-am văruit și gata.
Peretele din spatele lui Achim a fost cel colorat mulți ani. Acum toți o fac la masă
Nu vă imaginați că e ușor cu 3 copii sau că a fost ușor când erau foarte mici. Dar, pentru că nu las lucrurile să se adune, nu durează mult nici să pun lucrurile la locul lor.
🌿Copiii de la noi învață!
De la mine au învățat copiii să facă curat pentru că de când au început să meargă, în joacă și cântând ‘hai să facem curat, hai să strângem tot’ pe un ton caraghios am strâns jucăriile cu ei.
Spațiul lor de joacă este sub scară și avem o regulă clară de la care nu ne abatem. Avem 5 cutii de Ikea în care punem jucăriile și când încep să le depășească facem curat în ele o dată sau de două ori pe an și le facem cadou pentru alți copii.
Chit că le strâng pe toate într-o singură cutie și le bag sub pat, dar tot nu le las în mijlocul casei, la final de zi, oricât aș fi de obosită.
Așa arată cel mai haos
🌿Și copiii tăi încă vor să facă curat?
Bineînțeles că nu! Ce copil știți să aibă această dorință arzătoare? 🤣🤣🤣
Dar, știu că în casa noastră există reguli și responsabilități pe care le avem cu toții. Nu vă imaginați că sunt lucruri grele, ci potrivite vârstei lor. Achim are cutia unde își ține mașinuțele și nu mergem la somn până nu le punem pe toate la somn. Maria și Alexandru au lucrurile lor și sincer, cred că și el pun la loc mai mult să nu ajungă Achim la ele.. dar e bine și așa.
Joacă dame și după strâng singuri
Cred că e greu să te apuci la 14 ani să îi spui unui adolescent ‘gata, până acum ți-ai făcut de cap dar acum te apuci să îți faci curat în cameră’, că sigur se va uita ciudat la tine.
Nu înseamnă că dacă nu le face acasă nu le va face niciodată, dar! Cred că baza și lucrurile bune se învață acasă. Ca bunele maniere și cei 7 ani de acasă.
Sau ne jucăm pe tablă
Vă recunosc că pe mine mama nu m-a pus să fac nimic în casă dar și multă vreme din viața mea am avut impresia că mi se cuvin lucruri. Și greu, foarte greu m-am apucat să fac lucruri, de voie de nevoie.
Acum nu vă imaginați că e muzeu la noi. Pentru că este o casă locuită, dar este o casă curată, organizată, care să ne dea o stare de bine și de ‘iubesc căsuța asta ‘ cum o spun copiii des.
Casa cu 3 copii NU e muzeu dar ți-e drag să stai in ea 🙂🤗
Copiii își pot face amintiri și într-o casă curată, nu doar într-un haos de nedescris. Asta cu ‘copiii nu își aduc aminte cum era casa sau ce era pus pe masă, ci doar de timpul cu mamă’, nu e reală!
Toți avem ‘gustul copilăriei’ întipărit în minte, iar amintirile noastre au miros și gândul ne duce mereu la bunătățile făcute de mama pe care nu le găsim nicăieri deși le căutăm o viață. Corect?
Toți ne aducem aminte de mama care freca casa din scoarță în scoarță când eram copii și cu siguranță apreciam curățenia de Crăciun și cât de frumos era totul după.
Nimeni nu spune să freci baia cu periuța de dinți săptămânal sau să faci zilnic 10 feluri de mâncare, dar nici să stai cu lunile sau anii (deși copiii s-au făcut mari) cu toate împrăștiate prin casă.
Echilibrul și-l găsește fiecare, în funcție de timp, de cât muncește fiecare, de numărul de copii, de disponibilitate.
Rețetă perfectă nu este.
A noastră stă într-o casă frumoasă cu timp de joacă pentru copii.
‘Mama, mă doare burtica.’, mi-a spus Achim azi noapte la 12, trezindu-se brusc. Nu am apucat să deschid ochii că a și început să verse.. peste tot.
‘Aleeeex!’, s-a auzit în miez de noapte, căci nu știam cum să ies din pat cu copilul murdărit tot, eu și cele din pat.
Am ajuns marți la Bran, într-o locație tare frumoasă pe care am găsit-o pe net, ‘Hai la munte’, vile în formă de A, la 3 km de centrul Branului, între poalele munților.
Vilele au o priveliști superbe, cu munți ce se pot admira prin peretele din geam imens.
5 pisici ne-au ținut companie, una m-a și zgâriat 😬
Canapeaua de jos care se transformă în al doilea pat
Patul de la etaj unde am dormit primele două nopți cu Achim și Maria
Mini bucătăria din care nu lipsesc plita încinsa, aparatul de cafea și cuptorul cu microunde
Vreau și eu un balansoar așa în casă! Eu îl prindeam doar seara după ce adormeau copiii
Zilele la munte sunt parte din cadoul-surpriză pe care l-am pregătit pentru soț, el aflând abia Duminică seară unde plecăm.
Încă din August m-am gândit și răzgândit unde să plecăm, ba chiar am cochetat și cu ideea de autorulotă, pe care în final nu am încercat-o din mai multe motive. Deși sigur merită experiența, cred că vom alege pentru autorulotă o vreme mai bună.
Am petrecut niste zile minunate, cu toate că nu am găsit cea mai prietenoasă vreme, pe noi nu ne-a împiedicat să ne plimbăm, să vizităm și pur și simplu să ne relaxăm.
Am jucat foarte multe jocuri de societate 🤗
🙂🙂🙂Și am dormit și foarte bine, până aseară.
La cină am mâncat niste plăcinte cu mere, luate din Bran de la ‘Mama Cozonacilor’, de unde am luat și un cozonac regal fantastic, făcut fix în dimineața aceea.
‘Mama Cozonacilor’ este o pensiune superbă din Șimon, unde am stat acum mulți ani, la parterul căreia se coc cozonaci și tot felul de nebunii. Îi știu de mai bine de 15 ani, deci aveam încredere în ce cumpărăm.
Acum, nu știu dacă vărsăturile lui Achim sunt de la faptul că a mâncat o felie mare de plăcintă sau pur și simplu nu i-a priit lui, cert este că după episodul de vărsături în serie, s-a liniștit.
El da, eu și soțul am avut ce curăța: cearceaful de pat, cearceaful de plapumă plus o față de pernă.
Ceva înfiorător.
Uite așa eu am dormit restul nopții cu toți trei în patul de la parter, care era mult mai mic decât cel de la etaj, iar soțul cu o păturică pe el, în doar un sfert din el.
Dimineață mă simțeam de parcă dormisem într-o cutie de chibrituri. Nici Alex al meu nu era prea bine.
Primul lucru pe care l-am făcut dimineață a fost să scriu gazdelor să le spun pățania din noapte și să îi rog să ne spună cât ne costă curățenia în plus. Oamenii au fost extrem de simpatici și pe lângă faptul că nu s-a pus problema de cost suplimentar, am apreciat enorm că au întrebat cum este cel mic.
Copiii erau toți bine, eu și soțul pilaf
Am băut cafeaua, copiii au luat micul dejun, am făcut bagajele, strâns paturile, am spălat vasele folosite, am dus gunoiul și aranjat tot atât cât s-a putut cum am găsit.
Cearceafurile murdare le-am scuturat bine și le-am pus într-un sac de gunoi pentru ca doamna care urma să facă curat să le poată duce direct la spălat.
De ce fac asta? Poate pentru că am avut o prietenă care lucra ca menajeră în hotel și eram oripilată de poveștile ei, dar și pentru că mama mereu mi-a spus să nu las în urmă nimic care mă poate face de rușine. Și nu, nu fac nimic special. Așa plecăm de oriunde ne cazăm. Ține de buna creștere de acasă și cred că toți ar trebui să facem curat după noi, deși se face curat și după noi. Sau acolo unde nu avem coșuri de gunoi, măcar să le strângem pe toate într-un loc.
Așa arată după ce am plecat
Achim este bine! De aseară nu a mai avut nimic. A dormit bine. A mâncat bine. Și a sforăit pe drumul de întoarcere acasă.
Ne-am oprit la Câmpulung să îl vizităm pe tata și pe după amiază am ajuns acasă.
Deja toate bagajele sunt despachetate, puse la locul lor iar hainele murdare sunt la uscat. (Nici aici nu mă pot dezminte deși aud de cazuri unde bagajele sunt nedesfăcute cu zilele, eu NU pot sta liniștită cu ele așa. Unde pui că în maxim 2 ore toate sunt la locul lor iar eu fericită).
Sunt curioasă, așa procedați și voi sau preferați să le sortați zile după întoarcere?
A fost tare, tare frumos și sigur vom reveni la această locație. Nu e plătită postarea, nici nu cred că oamenii știu că scriu public despre ei, dar atât de rare sunt locurile faine, încât merită să știm despre astfel de locații.
În ianuarie vrem să facem iar o escapadă la munte, la zăpadă, așa că dacă aveți recomandări la maxim 3 ore de București, vă rog să îmi scrieți. 🙏
Acum 36 de ani s-a născut cel mai minunat bărbat din lume, pentru mine!
Când spuneam prietenilor ce îmi doresc de la un bărbat pentru a mai accepta vreodată să mă mărit (asta după primul divorț) mi se spunea că nu există și că cer basme.
Am cerut și undeva Sus, Cineva mă iubește mult pentru că soțul meu este un basm.
Mă face să râd până mă doare burta și îmi dau lacrimile.
Îmi este cel mai bun confident și prieten atunci când am nevoie.
Mă susține în toate nebuniile care îmi vin.
Stăm la povești și mereu mai avem ceva de ne spus și după 7 zile de stat non-stop împreună. (În vacanțele rare în doi).
Ador că mereu mergem mâna-n mâna, îmi deschizi mereu portiera mașinii și ai grijă de mine cu mici detalii de zi cu zi. Da! Și după 9 ani. (Ce să fac dacă sunt de modă veche?)
Este omul lângă care nu aș spune ‘nu’ nici unei experiențe.
Este și cel mai bun partener de ‘ceartă’ care mă iubește și când îmi iese foc pe gură și fum pe nări.
Cu el vreau să trăiesc tot și toate până când Dumnezeu va decide să ne vedem dincolo de moarte, căci tot cu el vreau să îmi petrec veșnicia.
La mulți ani, minune de om!
La mulți ani, bărbat frumos!
La mulți ani, soț și tată iubit infinit!
Mulțumesc că mi-ESTI! ❤️❤️❤️
Am sărbătorit în pace, liniște, joacă și voie bună, în 5, cum ne place nouă cel mai mult!
