‘Ai mă, mă lași. Chiar vrei să cred că soțul tău gătește așa? Adică pe bune, greu pentru o femeie să facă atâtea și vrei să cred că el le face? Da’ tu ce faci toată ziua? Că văd că tu te plimbi cu copiii și al tău stă în bucătărie. Halal soție mai ești!’
Aseară am postat pe story cu ce ne-a așteptat soțul meu sâmbătă când am revenit de la Câmpulung: gogoși pufoase, musaca și șnițele. Azi dimineață am primit mesajul de mai sus.
Nici mamei nu îi ies așa bune gogoșile, că și ea a cerut rețeta
Atât de pufoase și de bune!!!
Încă trăim într-o lume în care este uimitor că un bărbat gătește. Încă sunt uimită că lumea crede că rolul bărbatului este în fotoliu, eventual dând indicații și al femeii la cratiță.
Iar de muscaua asta nu te saturi
NU, nu îl obligă nimeni! Nici măcar eu (e o glumă) 🤣🤣. Îi place să gătească, îl relaxează. Nu o face mereu, decât atunci când are chef. Și face niște delicioasenii. Ba chiar i-am spus de câteva să meargă la concursuri de gătit, pentru că sigur ar impresiona. Știe să facă tot felul de combinații și a învățat să gătească chiar și creveți (deși el nu mănâncă) doar pentru că îmi plac mie. Foarte des îl ia și pe Alexandru cu el în bucătărie (pentru că el o cere) și ne pregătesc tot felul de surprize. Nu știu dacă și Achim va avea înclinații, dar știu sigur că măcar una dintre nurori mă va iubi. 😬😬😬
NU sunt feministă, nu cred că poți compara mere cu pere! Nu cred că femeile pot face lucrurile mai bine decât bărbații și invers pentru că eu cred că toți ne naștem cu diferite talente în funcție de sex dar și de propriile abilități genetice. Cred însă cu tărie că un cuplu ar trebui să se completeze.
Soțul meu are o funcție de conducere într-o companie tare faină (se duce de drag la muncă și iubește ce face!), cu toate astea nu îi cad gradele și acasă spală și vase, bagă la spălat, gătește, adoarme copiii și își dansează soția la un pahar de vin.
Nu, nu le face zilnic. Le face atunci când soția nu poate sau nu este sau vrea să facă împreună cu ea.
Și despre asta e vorba într-un cuplu, să tragă amândoi și pe rând atunci când unul obosește.
Suntem cel mai bun exemplu pentru copiii noștri, pentru atunci când vor crește, sperăm să aleagă frumos.
🌿’Esti o norocoasă’, este un mesaj pe care îl primesc des de la voi dar pe care l-a auzit și Maria într-o zi de la o prietenă. În seara respectivă, Maria mi-a spus că vrea să fie la fel de norocoasă ca mine când va căuta un soț.
Am zâmbit și i-am explicat că nu există noroc, ci să știi să alegi, să înveți din experiențele prin care treci în viață, să știi cât valorezi ca om, să știi că iubirea ține și de compatibilitate, nu doar de niște fluturi pasageri și mai mult decât atât, să alegem cu ochii larg deschiși.
Suntem însă norocoși pentru că viața a decis să ne ajute să ne întâlnim. Restul, nu a mai ținut de noroc, ci doar de noi doi.
Făcând o glumă, nici eu nu am ales bine prima dată și sigur din prima căsătorie și primul divorț, am învățat multe despre mine mai ales. Astfel că, a doua oară am știut să aleg mai bine, de data asta pentru o viață (Așa ne rugăm la Dumnezeu), omul cu care vreau să râd și să dansez toată viața.
🌿’Iar îți lauzi soțul?’
Iar îl laud! Și îl voi lăuda toată viața. Și el o face cu mine. Și eu cu el. Toți avem nevoie de validare într-o formă sau alta. Iar dacă suntem mândri de soți, soții, copii, părinți, inclusiv de noi înșine, de ce să nu ne ‘lăudăm’ într-o formă frumoasă?
🌿’Cei mai mulți bărbați nu gătesc’.
Așa e! Când mama l-a născut pe fratele meu mic aveam 6 ani și fratele mijlociu 5 ani. Am rămas cu tata 3 zile. În aceste zile am mâncat doar fasole cu cârnați de la borcan. Tata nu știa să facă un ou. (Acum face la nepoți).
Cine gătește mai bine într-un cuplu, nu contează.
Cine se ajută mai mult, iar nu contează.
Ajută însă ca fiecare să fie fericit cu jumătatea sa, fix așa cum este, fără comparații, fără frustrari, ci doar aprecieri.
Să îi spui soțului că altul gătește și să îi reproșezi că el nu o face, nu doar că nu îl va determina să se apuce, dar va aduce supărări în relația de cuplu. Adică cu ce v-ar ajuta pe voi să vă spună soțul că vecina are casa mai curată?
Soțul meu nu e singurul care gătește. Sunt mulți tătici care sunt mai implicați ca niciodată. Nu doar că muncesc pentru a-și întreține familiile, ci se implică și în viața de zi cu zi a copiilor lor. Și cred că asta este minunat! Tații joacă un rol important în dezvoltarea copiilor și cu cât sunt mai implicați, cu atât mai bine.
Fiecare familie este diferită, iar fiecare tată are propriul său mod unic de a contribui la viața familiei sale, dar eu încurajez cât mai mulți bărbați să se implice în viața de zi cu zi a familiei pe care o are, pentru că în lucrurile mărunte se află adevăratele bucurii. De la a-ți învăța fiul cum să meargă pe bicicletă până la a-i acorda o ureche de ascultare fiicei tale, există nenumărate moduri în care tații pot face o diferență în viața copiilor lor. Și tocmai aceste mici momente sunt cele care vor crea amintiri de durată atât pentru tați, cât și pentru copii.
Să îi dai o pauză de la gătit soției și să te ocupi tu, poate fi o experiență frumoasă pentru amândoi.
‘Daca ceva aș păți și eu și tati, ne-am gândit că cei mai potriviți care să vă crească ar fi unchiul Radu și Mătușa Mia’, am început discuția cu copiii, ieri în mașină când ne întoarcem de la cabana Voina.
‘Dar nu se va întâmpla nimic, nu?’, a întrebat Maria cu ochii mari.
‘Iubita mea, doar Dumnezeu știe câte zile are omul de trăit. Nu contează câte avem, ci cum le trăim. Și voi știți că moartea este de fapt începutul unei alte vieți în altă parte. Eu și tati ne rugăm zilnic să trăim împreună cu voi până când vom fi bătrâni, bătrâni și simpatici’.
‘Cu baston, nu? Și pălărie tati și tu cu ochelari’, a zâmbit Alexandru.
‘Cu de toate. Dar. În cazul în care am pleca mai devreme pentru că așa ar fi să fie, cum vi s-ar părea să vă crească Unchiul Radu și Mătușa Mia?’
‘Eu sunt de acord. Dar nu le spun mama și tata.’, a spus Maria hotărâtă după ce s-a gândit puțin.
Și Alexandru a fost de acord și la final și Achim a zis ‘si eu’, deși nu știu câte înțelege el acum.
‘O familie a murit în accident de mașină. O alta în accident de avion. O alta într-o calamitate’. Sunt titlurile de la știri pe care le auzim ca pe un normal în fiecare zi.
Ne-am obișnuit să știm despre ele dar nu luăm niciodată în calcul că ni se poate întâmpla nouă.
Bineînțeles că nu se trezește nimeni dimineața și se gândește că poate e ultima lui zi de viață.
Sigur că dacă am face asta poate ar fi mai multă bunătate în lume, mai puține griji și mai multă bucurie.
Dar partea cu ‘daca mi se întâmplă ceva cine îmi crește copiii’ și-o pun deja și mai puțini.
Este un gând pe care nimeni nu vrea să îl aibă, dar într-o lume atât de tumultoasă și nesigură, cred că este o inconștiență să nu stabilești cu copiii dar și cu cei dragi cine ai vrea să aibă grijă de ei, în caz de …orice.
Împreună cu soțul am stabilit de comun acord că cei mai potriviți pentru a ne crește copiii sunt frații mei.
Primul la care ar ajunge copiii este fratele mijlociu și împreună cu soția lui și au și acceptat să le fie ‘parinti de împrumut’, iar dacă ceva se întâmplă și cu ei, atunci ar ajunge la fratele meu cel mic.
🙂Ce am luat în considerare când i-am ales?
👉Să gândim în aceeași direcție, să avem aceleași principii și valori în viață, astfel copiii ar avea o continuitate la educația deja primită.
👉Să fie și ei de acord.
👉Să se înțeleagă foarte bine cu copiii.
👉Să îi iubească și să aibă grijă de ei.
👉Să le placă să se joace cu copiii.
👉Să aibă răbdare și blândețe.
Și toate aceste lucruri, le au frații și cumnatele mele.
Ieri m-am văzut cu fratele mijlociu și cu soția lui și din nou am dezbătut subiectul, având în vedere situația incertă din ultimii doi ani în care ne aflăm. Nu mai vorbim de morți subite apărute din neant.
Urmează să vorbim cu un avocat și toate aceste lucruri să fie trecute și prin partea legală.
Nu, nu îmi sperii copiii cum îmi spunea o prietenă și nici nu ‘aduc’ astfel de gânduri în viața noastră. Doar suntem precauți, iar cu copiii noștri mereu am discutat despre orice.
Când a venit pandemia am vorbit despre viruși și cum să ne protejăm.
Când a venit războiul am vorbit cu ei despre ce înseamnă acest lucru și cum ne afectează sau ne poate afecta în viitor.
A te pregăti pentru ‘orice’ nu te face nici prăpăstios și nici exagerat, te face realist și precaut într-o lume care se schimbă pe zi ce trece.
Cine vă crește copiii dacă …se întâmplă ceva cu voi?
Nu am înțeles niciodată de ce până pe la 3 ani suntem umbra copilului în parc și după această vârstă are libertate deplină, fără să le povestim de reguli și limite.
‘Aa, păi e singurul loc unde copiii sunt liberi’, mi-a spus o prietenă când am întrebat-o de ce nu își supraveghează copiii în parc.
Da, sunt cam printre puținele mame prezente lângă copiii mei, nu doar pentru că Achim este mic.
Singurul parc unde pot sta și eu din când în când pe bancă este cel din cartier. Și asta pentru că e destul de liber, copiii sunt crescuți cam la fel și mamele aproape.
Ieri am fost la parcul central din Câmpulung împreună cu fratele, cumnata și bineînțeles cei trei minunați.
Un haos de nedescris. Țipete, alergături, copii care se urcau pe tobaganul în formă de tub pe partea exterioară (un lucru extrem de periculos pentru că puteau aluneca ușor de la o înălțime destul de mare), îmbrânceli (intenționate și neintenționate) și multe altele.
Marea majoritate a părinților pe bănci stăteau la șueta pe margine, abia dacă îi priveau. O singură mamă de copil mai mare am văzut să intervină, dar fără succes, în rest mamele și bunicile de copii până în doi ani pe lângă ei.
Un băiețel de maxim 4 ani era cât pe ce să îl doboare pe Achim și când l-am rugat să aibă grijă mi-a scos limba, apoi a venit în viteză și m-a lovit cu pumnul în spate. Când m-am întors spre el și i-am spus că nu a fost frumos, iar mi-a scos limba și a fugit.
Recunosc, că am fost șocată. Habar nu am ce să îi spun sau ce să fac cu un astfel de comportament.
👉De fiecara dată când ajung în parc cu copiii le spun să nu uite de regulile familiei noastre (nu, nu le repet mereu pentru că le știu):
👉Avem grijă unii de alții
👉Nu ne îmbrâncim
👉 Nu ne urcăm unde nu este permis
👉Nu stricăm, nu rupem
👉Avem grijă la copiii mici dar și la cei mai mari
👉Atunci când e nevoie, chemăm un adult în ajutor
👉 Nu îi deranjăm pe cei din jur cu joaca noastră
👉 Nu plecăm fără să spunem
👉Nu vorbim cu oameni străini
‘De ce trebuie să respect eu reguli când ceilalți nu o fac?’
M-a întrebat Maria îndreptățită, în timp ce un băiat a trântit-o jos când alerga.
‘Pentru că dacă nu respectă nimeni regulile iese un haos’.
‘Dar e deja haos’, mi-a răspuns.
‘Cam da. Dar măcar voi sunteți atenți să fiți în siguranță și să aveți grijă și de cei din jur.’
A oftat și a plecat la joacă.
Nu, nu e corect. Dar cam asta trăim în jur, nu?
Oamenii care nu respectă regulile sunt cei care își cresc la fel copiii. Din păcate se văd și consecințele care câteodată îi afectează pe cei nevinovați.
🤚Așa cum s-a înecat salvamarul de la mare (acum câteva zile bune) care încerca să salveze un om ce NU a respectat steagul roșu și a intrat în apă.
🤚Așa cum soția unui bărbat a murit pentru că soțul ei NU a acordat prioritate.
🤚Așa cum sute de copii mor în accidente pentru că părinții își se asigură pe ei în centuri dar NU fac asta și cu proprii copii.
🤚Așa cum se întâmplă situații neplăcute sau chiar grave prin parcuri pentru că părinții NU își învață copiii că și în parc există reguli!
Educația copilului NU se termină când îi ducem la leagăne. Educația copilului este un proces continuu, nu se termină nici la film, nici la restaurant și nici în parc!
Aveți grijă de copilul vostru și ajutați-l să aibă grijă de el și de ceilalți!
Suntem la tata de luni și este o nebunie pe acești copii. Dacă ultimii aproape 20 de ani i-a petrecut lângă Curtea de Arges, odată cu pensionarea a venit și schimbarea. Nu departe, dar mai aproape de munți, adică fix la Câmpulung.
A lăsat o casă cu 2000 metri pătrați pe un vârf de deal, pentru un apartament cu 3 camere la bloc (să aibă loc nepoții), în centrul vechi, cu o curte suficientă cât să își bea cafeaua în liniște.
A văzut multe apartamente și case în mai multe orașe până să îi spună inima ‘aici e casa ta’.
E de o lună mutat și noi am venit să îl vedem.
Pentru copii este prima experiență la bloc și deși reticenți că nu au suficient de mult spațiu ca într-o casă s-au acomodat foarte ușor și le place tare mult, semn că nu de spațiu ai nevoie să fii fericit, ci de oamenii pe care îi iubești.
Dorm de când am venit cu toți 3 într-un pat mare din cel mai mare dormitor și nu simțim că nu avem loc unii de alții, ci în somn ne îmbrățișăm cu atât de mult drag și iubire.
Diminețile sunt leneșe, pentru că tata mă răsfața și de la 7 de când copiii se trezesc, mă lasă să mai dorm liniștită până la 9.
El le prepară micul dejun, el îi schimbă, el se joacă cu ei. Nu îmi aduc aminte să fi făcut asta cu mine și cu frații mei prea des în copilărie, de fapt micul dejun pregătit de tata habar nu am cum ar fi fost, dar pentru nepoții lui aduce și luna și soarele și stelele și le face colier.
🙂Nu mi-a schimbat scutecul bebelușă fiind, dar a făcut-o pentru nepoții lui.
🙂Nu m-a dus prea des în parc, dar pentru ai mei știe toate locurile de joacă.
🙂Nu mi-a gătit când eram mică, dar e maestru bucătar pentru cei trei muschetari.
Lor nu le spune ‘nu’ cât mi-a spus mie. Pe ei îi alintă și îi răsfața așa cum fiecare copil ar trebui să fie de către bunicul lui. Relația dintre nepoți și bunici este magică și oricâte diferențe ar exista, pentru relația dintre ei merită luptat.
Bunicii sunt un dar de la Dumnezeu, iar tata este cel mai bun bunic din lume.
Anul trecut am ales să plecăm în Kavala, Grecia pentru 12 nopți. Am ales casă închiriată și nu hotel, pentru că viața cu 3 copii mici, cel puțin în cazul nostru, este mult mai ușoară la casă.
Am avut toate comoditățile, 3 dormitoare, mașină de spălat vase și rufe, grădină și vedere la mare. Detalii mai multe despre casa închiriată găsiți aici.
✋✋✋Ce cheltuieli am avut?
Am plătit 1500 euro închirierea pentru casă.
Am mâncat la taverne (prânzul și cina), micul dejun cel mai des l-am luat acasă, având o braserie fix lângă noi de unde luam cafea și cornuri sau iaurt, fructe și cafea făcute de noi.
Pentru 11 zile, mâncare, benzină, rovignete și taxe, am cheltuit alți 2000 euro.
Kavala anul trecut
Kavala 2021
Pentru o masă cheltuiam undeva la 30 de euro (cea mai scumpă a fost 50 de euro). Repet, la taverne.
Anul acesta, ne-am dorit tot atâtea zile de vacanță dar împărățite. Astfel că am plecat doar cu soțul în iulie 6 nopți și cu copiii în August alte 6 nopți.
Am ales Vama Veche, pentru că plaja este îngustă, ai tot ce îți trebuie și toate sunt aproape.
Cazarea am ales-o la o pensiune cochetă, cu o curte mare pentru copii dar și mașina de spălat rufe (lucru care m-a ajutat enorm). În iulie am plătit o cameră, în August două camere, tariful depinde de perioada plecării. Mai multe detalii găsiți aici.
Pentru 12 nopți am plătit 4600 de Ron.
Vama anul acesta
Acum depinde de fiecare, noi am ales mergem și în Neptun pentru Jurasica și Parcul de Aventura, la care doar intrările au fost peste 300 de Ron (că deh, suntem mulți!).
Mâncarea, cel puțin în Vamă, cu puține excepții exorbitant de scumpă. Ca să vă faceți o idee, o limonadă sub 20 de Ron nu am găsit, o ciorbă între 25 și 40 de Ron!
Astfel că pentru cele aproape două săptămâni am plătit doar pe mâncare și sucuri, 8000 de Ron.
Parcuri, saltele pe plajă și alte nimicuri încă 1000 de Ron
Când am tras linie am văzut că a fost aproape același buget ca în Grecia, același număr de zile, dar condiții și mâncare net superioare Grecia.
Acum, noi am plecat asumat (mai ales că știam din Iulie cât ne costă tot) pe litoralul nostru.
Nu comparăm mere cu pere!!
🌺🌺🌺Grecia e Grecia și România noastră…e a noastră.
Ambele vacanțe au fost minunate, pentru că:
👉știam la ce să ne așteptăm.
👉ne-am bucurat de fiecare zi pentru că iubim ce oferă și litoralul nostru (poate nu chiar la banii ăștia, dar asumat asta am ales)
👉 dacă e un lucru care ne-a lipsit (și de care scriam și anul trecut) în Grecia, sunt ciorbele! 7 zile fără mai stăm dar greu 12 🙂. Aici la două zile mâncam câte o ciorbă demențială (la niște scoruri!! dar borș de pește ca la noi nu găsești prin alte părți).
👉Nu am mai făcut 10 ore cu mașina. A fost bine drumul anul trecut, dar anul ăsta am zis hai și o pauză.
👉Setarea mentală și lipsa așteptărilor, a ajutat în ambele vacanțe. Până la urmă, să te bucuri de ce ai și să trăiești fiecare zi așa cum este, este cel mai important.
Sunt oameni care merg pe lux și se plâng de toate prostiile și oameni care merg cu cortul și savureaza viața. Cam despre asta este vorba.
Mie îmi place să mergem și la noi, e țara mea și o iubesc.
Îmi place peștele cum e gătit, ciorbele minunate, oamenii (dacă știi de cine să te înconjori).
Suntem departe de a fi perfecți, dar nici cu alții nu îmi e rușine.
Țin minte prima vacanță în Grecia, în Rodos, am avut o baie cu pământ pe jos. Nu credeam că voi vedea așa ceva vreodată, dar uite că viața te duce unde nu te aștepți. Cu toate astea a fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din viața mea.
Sincer, în viață am avut o singură dezamăgire (culmea la Corbu!) vacanța pe care am scurtat-o tocmai pentru că mie îmi place să mă bucur de viață și nu să stau să mă plâng (puteți citi aici despre Corbu). Dar în rest, nu țin minte să fi avut vreodată, experiențe urâte.
😬Știu că îmi veți spune poate de Bulgaria. Am fost în toate stațiunile chiar și all inclusive la 5 stele. (unele dintre ele au fost cu serviciul, altele alegerile prietenilor de acum mulți ani).
Nu îmi place mâncarea deloc de la ei. Oricât de bun era restaurantul, au un mod foarte diferit de a găti și nu rezonez cu nimic din ce au ei de oferit. Nu am fost impresionată nici de plaje sau priveliști.
Poate și pentru că deja le-am văzut pe toate, noi sigur nu vom alege această țară prea curând (cine știe ce să se întâmple să mergem 🙄, că plătită am zis PAS!).
Voi ce ați ales anul acesta și la ce buget?
Poate ne ajutăm să descoperim locuri noi cu bani mai puțini.
