Puiul meu mic se face mare! Si cu cat se face mai mare cu atat mai mult sunt epuizata eu! Din Ajunul Craciunului, Alexandru doarme mai agitat, se trezeste la 5.30 dimineata si plange necontrolat aproape toata ziua. Noroc ca e si ta-su acasa si il plimbam de la unul la altul.
Maria se tot uita la fratiorul ei, din cand in cand il mangaie pe chelie la mine in brate, ii mai da cate un pupic sau ii aduce cate o jucarie. Da, trecem printr-un puseu de crestere care sper eu sa nu tina chiar toata perioada in care tati e acasa. Pe langa asta ne luptam si cu niste mucisori, iar minunea mea nu suporta sa ii dau vitamina C sau orice altceva pe gura.
Ca sa ma pot odihni cat de cat seara, dupa ce il culc, fac rapid un dus, inghit repede ceva si ma bag la somn. Cel putin prima trezire este intre 1 si 3 dimineata si orele dinaintea primei mese sunt cam singurele pe care le dorm. Cel mai greu in perioadele astea nu este sa rezisti fizic, ci psihic!
La un moment dat de plans nu mai pot gandi si cateodata ma trezesc ca eu si sotul meu tipam unul la altul ca sa-l acoperim pe Alexandru. Alexandru a papat ceva acum si sta sa ragaie pe umarul meu semiadormit! De drag imi vine sa-l pupicesc in linistea care ne inconjoara, dar mi-e frica sa o fac ca poate se trezeste. Acum mi-e frica sa si respir langa el!
E doar o perioada si trece repede! (Asta imi repet de 3 zile ☺️)
V-am spus ca e greu, dar si tare frumos!
Multa grija si iubire!
sursafoto: joyoushealth
