Ieri stateam si ma uitam la puii mei frumosi cum dorm si inevitabil un gand mi-a trecut prin cap: cat de mult ne iubesc ei si mai ales cum! Ne asculta in toate chiar daca poate nu sunt dorintele lor. Mananca la ora de masa, dorm la ora de somn, se joaca cu noi cand putem noi, viata lor depinde de noi! E drept si corect, doar noi suntem aia marii care stiu mai bine pentru copil.
Dar ati stat un moment sa va ganditi cum ar fi un paradis al bebelusilor in care sa faca ce vor? Care va erau dorintele in copilarie? Eu imi imaginam un norisor alb ca o mare vata de zahar, cu multe baloane, jucarii si timp de joaca. Partea frumoasa cam asta ar fi in capul oricarui copil! Pun pariu!
Dar noi, ca niste adulti responsabili stim ca daca nu am respecta un program nu am avea cei mai zambitori copii si cei mai jucausi, ci cei mai obositi si agitati, iar asta n-ar fi bine pentru ei si sa recunoastem, nici pentru noi!
Asa ca am stat si cu toate aceste ganduri si m-am intrebat cate cerem noi de la ei dar mai ales ce cer ei inapoi?!
La noi e complicat: timp si rabdare sa le putem face in tihna pe toate! Rabdare multa caci noi, parintii suntem toti diferiti! Unii pot sta zile intregi doar cu copii, altii pentru sanatatea lor mintala, mai au nevoie si de interactiune cu alti adulti!
La ei e simplu: timp! Timp de joaca cu mami si tati, timp de vorba, timp de mancat, timp de plictiseala, timp muuult de iubit si pupacit, timp de dormit la mami in brate! Doar atat cer ei: timp!
Multa grija si iubire!
